Defenolarea apelor reziduale

În ansamblul preocupărilor legate de epurarea apelor reziduale , se acordă o

atenţie deosebită apelor fenolice,rezultate din industria petrochimică, chimică şi
carbochimică, deoarece fenolul şi derivaţii lui, prezenţi în anumite cantităţi, distrug flora
şi fauna din apele de suprafaţӑ. Limitele maxime admise de fenol în apele de suprafaţӑ
sunt cuprinse între 0,001 ṣi 0,003 mg/l ( în funcţie de categoria apei), conform STAS
6167 – 65.
Prezenţa fenolului în ape, în cantităţi mai mari de 1 mg/m 3, fac ca acestea să
devină nepotabile, urât mirositoare, iar peştele devine necomestibil, dar, se şi distruge
capacitatea de autoepurare a apelor de suprafaţӑ.
În vederea eliminării fenolilor din apele reziduale, în funcţie de concentraţia lor,
se utilizează diferite metode fizico–chimice: extracţie cu solvenţi, neutralizarea cu baze,
precipitarea, antrenarea cu vapori de apă, antrenarea cu aer sau gaze inerte, adsorbţia
pe cărbune activ, reţinerea pe cationit puternic bazic.
 Determinarea fenolului din apă reziduală prin metoda bromat – bromură

Metoda se bazează pe bromurarea fenolului, cu brom elementar, în mediu

acid ; bromul aflat în exces, se dozează iodometric, după reacţiile:

KBrO3 + 5 KBr + 3 H2SO4 ↔ 3 Br2 + 3K2SO4 + 3 H2O (1)

C6H5OH + 3 Br2 ↔ C6H5Br3OH + 3 HBr (2)
Br2 + 2KI ↔ I2 + 2 KBr (3)
I2 + 2 Na2S2O3 ↔ 2 NaI + Na2S4O6 (4)

Materiale necesare:
- pahare Erlenmayer
- pipete
- biuretă
- sol. bromat – bromură 0,1 N
- H2SO4 25% , sol. KI 10%
- sol. amidon 5% , sol. Na2S2O3 0,1 N

Mod de lucru:
Într–un pahar Erlenmayer de 250 ml, introducem cu ajutorul pipetei, 15 ml
probӑ apa brută cu un conţinut de 10 mg fenol, diluând până la 100ml cu apă distilată.
În cazul în care, concentraţia de fenol în apa reziduală este mai mare, luăm 15 ml apӑ
brută şi se introduc într–un balon cotat de 100 ml, completându–se până la semn cu
apa distilată; din acest amestec se iau 15 ml probă pentru analiză.
După introducerea probei de apă cu conţinut de fenol, în paharul Erlenmayer,
se adaugă 25 ml soluţie bromat – bromură 0,1 N, cu ajutorul unei biurete şi 15 ml
soluţie H2SO4 25 %, cu o pipetă. Punem paharului Erlenmayer un dop cu şlif, şi lăsăm
proba la întuneric circa 35 – 40 minute, până când soluţia devine galbenă, datorită
excesului de brom. După trecerea celor 40 minute, se adaugă 15 ml soluţie KI 10%.
Titrarea iodului pus în libertate, se face cu o soluţie de Na 2S2O3 0,1 N, prima dată până
la obţinerea culorii galben–pai, după care se adaugă câteva picături de amidon 5%,
conţinuându–se titrarea până când virajul are loc de la albastru la incolor. Dacă
culoarea finală nu persistă mai mult de 10 minute, se continuă titrarea până la
decolorarea completă a probei.
Pentru a obţine un rezultat cât mai aproape de realitate, se vor face 3 ( trei)
determinări paralele, luându–se media lor.
Cunoscându-se că unui ml soluţie Na 2S2O3 0,1 N îi corespund 0,001568 g
fenol, putem calcula conţinutul de fenol din proba analizată – în gfenol / l – prin
următoarea relaţie:

0,001568 ( v1 – v2 ) x F x 1000
m = ------------------------------------------------ ( 30 )
V

unde :
v 1 – volumul de Na2S2O3 0,1 N care se consumă la titarea probei martor
cu apă distilată ( ml ).
v2 - volumul de Na2S2O3 0,1 N care se consumă la titarea probei cu apă
fenolică ( ml ).
F – factorul soluţiei de Na2S2O3 0,1 N.
V – volumul de apă fenolică, luat în lucru ( ml ).