ACIDITATEA APELOR UZATE

Aciditatea apei se datorează prezenţei în apă a dioxidului de carbon liber, a acizilor minerali şi
a sărurilor de acizi tari sau baze slabe, cum sunt sărurile de fier şi de aluminiu, provenite de la
exploatările miniere sau din apele uzate industriale.
Aciditatea surselor naturale de apă este foarte puţin posibilă, prezenţa ei indicând o poluare
cu ape reziduale.
Principiul metodei : constă în neutralizarea probei de apă cu o bază în prezenţa unui indicator
acido-bazic.
Aciditatea determinată în prezenţa fenolftaleinei ( pH= 8,2) constitue aciditatea totală şi se
datorează prezenţei bioxidului de carbon liber.
Aciditatea determinată în prezenţă de metiloranj (pH=4,4) constituie aciditatea reală şi se
datorează prezenţei acizilor minerali.
Interferențe: Clorul rezidual ce poate influența valoarea determinărilor se îndepărtează din probele
de apă prin tratarea acestora cu câteva picături de tiosulfat de sodiu 0,1N.
Aciditatea totală
Se determină la pH>4,5.
Modul de lucru:
Se iau 100 ml probă într-un pahar Erlenmayer, se adaugă 2 picături fenolftaleină şi se titrează cu o
soluţie de NaOH 0,1N până la apariţia coloraţiei roz persistente.
Calcul:
V NaOH ∗F
AT (ml NaOH 0,1N/dm3)= ∗1000
V
VNaOH = volumul de NaOH 0,1N folosit la titrare, ml
F= factorul de corecție al soluţiei de NaOH 0,1N folosite la titrare;
V = volumul probei de apă luat în lucru.

Aciditatea reală (minerală)

Se determină la pH<4,5.
Modul de lucru:
Se iau 100 ml probă într-un pahar Erlenmayer, se adaugă 2-3 picături metiloranj şi se titrează
cu o soluţie de NaOH 0,1N până ce coloraţia galben-portocaliu virează spre galben-citrin.

Calcul:
V NaOH ∗F
AR (ml NaOH 0,1N/dm3)= ∗1000
V
VNaOH = volumul de NaOH 0,1N folosit la titrare, ml
F= factorul soluţiei de NaOH 0,1N folosit la titrare
V = volumul probei de apă
Observatie:

Dacă aciditatea apei este exprimată în (mL NaOH N/dm 3) formula de calcul este

V NaOH ∗F V NaOH ∗F
AT sau AR = ∗1000 = ∗1000 = VNaOH¿ F
V∗10 100∗10