DETERMINAREA DURITATII APEI

Duritatea totală notată dT , reprezintă conținutul total de ioni de calciu și

magneziu aflași sub formă de:
 Carbonați acizi sau bicarbonați, Ca(HCO3)2 Mg(HCO3)2 ce conferă duritate
temporară (dtp). Se numește temporară deoarece dispare la încălzirea apei
(t>600C) și reprezintă conținutul în ioni de calciu și magneziu corespunzător
conținutului de carbonați acizi de calciu și magneziu din apă. Carbonații
acizi se transformă în carbonați neutri sau hidroxizi greu solubili:

Ca(HCO3)2 → CaCO3↓ + CO2↑+H2O

Mg(HCO3)2→ MgCO3↓ + CO2↑+H2O
MgCO3+H2O→Mg(OH)2+ CO2↑

 Alte săruri solubile de calciu și magneziu (sulfați, cloruri, azotați), stabile

termic, ce conferă duritate permanentă (dp) reprezintă conținutul de ioni
de calciu și magneziu corespunzător altor săruri de calciu și de magneziu în
afară de carbonații acizi. Aceste săruri precipită numai când produsul lor de
solubilitate este depășit.
DT = dtp+dp

Duritatea apei se măsoară în grade de duritate (germane -°dH, franceze -°TH

engleze -°e, americane … = și în mE/L (miliechivalenți/litru de apă),. În România
se folosește gradul de duritate germen (0dH).
10d reprezintă un conținut de săruri solubile de calciu și magneziu, echivalent ci 10
mg CaO/litru de apă. CaO este ales convențional ca substanță de referință, pentru
calcul. El nu există ca atare în apa dură. Pentru examinarea durității apei în 0d,
conținutul sărurilor solubile menționate se transformă prin calcul stoechiometric în
CaO.

1°dH=1,7848 ° TH =1,2522 °e = 0.35665 mE/L = 10 mg/L CaO= 17.848 mg/L CaCO3

În funcție de duritatea totală, apele se clasifică în ape cu duritate foarte mică

(<4 d), cu duritate mică (4…80d), cu duritate mijlocie (8…160d), și foarte dure
0

(<300d).

1
 Scopul și principiul lucrării:
În această lucrare se va determina duritatea temporară a apei prin metoda
conductometrică și prin titrare cu soluție de HCl 0,1 M.
Carbonații acizi, sau carbonații cu un caracter bazic (baze slabe). Prin
reacția cu un acid tare (HCl), ei se neutralizeză formând o sare și un acid slab,
H2CO3, care se descompune în CO2 și apă.
Ca(HCO3)2+2HCl→CaCl2+2CO2↑+2H2O
Mg(HCO3)2+2HCl→Mg Cl2+2CO2↑+2H2O
Determinarea punctului de neutralizare sau de echivalență, adică a cantității
exacte de HCl necesar neutralizării bicarbonaților se va face prin două metode:
a) Titrare cu HCl 0,1 M, în prezența indicatorului metil oranj. La punctul
de echivalență are loc schimbarea culorii, sesizabilă cu ochiul liber
b)Metoda conductometrică. Se reprezintă grafic dependența conductivitate
specifică în funcție de volumul titrant (soluția de HCl) și se citește valoarea
corespunzătoare punctului de echivalență. creșterea conductivității este foarte lentă
pe parcursul reacției de neutralizare, dar crește mai mult, cu schimbare pe pantă
după punctul de echivalență ce apar în exces ionii acidului.

λ, Scm¯¹

𝑃𝑢𝑛𝑐𝑡 𝑑𝑒 𝑒𝑐ℎ𝑖𝑣𝑎𝑙𝑒𝑛𝑡𝑎

Vol. HCL 0,1 M, mL

Fig 1. Dependenta conductivitate specifica in functie de volumul titrant

2
Mod de lucru:
a) Titrare cu HCl. Se măsoară cu ajutorul unui cilindru gradat cu un volum de 100
mL de apă de la robinet și se introduce într-un flacon conic Erlenmeyer. Se adaugă
3-4 picături de indicator, cu ajutorul ”sticluței picurătoare”având grijă ca cele două
fante de pe gâtul sticluței și a dopului să se suprapună. Conținutul flaconului va
căpăta culoarea caracteristică indicatorului în mediul respectiv.
Se citește volumul inițial de HCl 0,1 M din biuretă. Se începe titrarea adăugând
sub agitare permanentă picătură cu picătură soluție de acid, până în momentul
virării culorii indicatorului, ce indică sfârșitul reacției de neutralizare.
Observație. Dacă titrarea este ”depășită”, adică s-a trecut peste culoarea
portocalie, ajungând de culoarea roșie, proba se aruncă și rezultatul nu se ia în
considerare.
Se citește pe biuretă volumul folosit la titrare, a = Vf – Vi (mL HCl 0,1 M). se
repetă determinarea de către fiecare dintre studenții echipei de lucru. În calculul
final se consideră media aritmetică a volumelor obținute.

b) Metoda conductometrică. Se măsoară cu ajutorul cilindrului gradat un volum

de 100 ml de apă de la robinet și se introduce în flaconul Erlenmeyer. Se introduce
celula de conductivitate bine spălată cu apă distilată în proba de analizat și se
citește conductivitatea soluției după fiecare adaos de 0,2 mL soluție de titrant din
biruetă (HCl 0,1 M). Se notează datele obținute pentru trasarea graficului
conductivității în funcție de volumul de titrant. Volumul total de titrant adăugat
trebuie să fie cel putin (a+1)mL.

c) Prelucrarea rezultatelor experimentale:

Volum de titrant, 0 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2
mL …..
Conductivitate,
μS∙cm-1

Se traseaza graficul și se citește volumul de soluție acidă (a) corespunzător

punctului de echivalență.
Calcule și rezultate:
a) Se compară rezultatele obținute prin cele două metode. Se calculează duritatea
în grade germane a probei de apă de la robinet.
Cantitatea de HCl folosită la titrare este convertită în cantitate de CaO, pe baza
reacției chimice:
2HCl+CaO→CaCl2+2H2O

3
Prin urmare:
2 moli HCl (2∙36,5g) reacționează cu 1 mol CaO (40+60) simplificând rezultă:
La 3,65 mg HCl corespund ………………………………………… 2,8 mg CaO
O soluție de HCl 0,1 M: în 1000 mL soluție există 0,1 moli HCl = 0,1∙36,5 g HCl
sau
1 mL soluție …. 0,1∙36,5 / 1000 = 3,65 mg HCl rezultă:
Rezultă că 1 mlsol. HCl reacționează cu ………………....2,8 mg CaO
a ml sol. HCl reacționează cu ………………....2,8 ∙ a mg CaO
Cantitatea de 2,8 ∙ a mg CaO reprezintă conținutul de săruri solubile de calciu și
magneziu din proba de 100 mL de apă de la robinet.
Având în vedere definiția gradului de duritate german: 10d = 10 mL CaO/l apă.
Adică pentru: 10 ml CaO în 1000 mL apă corespunde 10d
Atunci pentru: 2,8 ∙ a mg CaO (în 1000 mL apă) vor corespunde 2,8 ∙ a0d
Deci: dtp = 2,8 ∙ a0d

Lucrarea practica:
 Aparatura si reactivi

Apa de la robinet Apa distilata Metiloranj

Acid Clorhidric Pahar Erlenmey Birueta cu solutie HCl Aparat demasurat

Conductibilitatea

4
 Efectuarea experimentului de laborator

Titrare cu HCl
a) Apa de la robinet :
-se pun cateva picaturi de metiloranj in apa si observam ca se coloreaza in oranj.

Soluție Metiloranj Apa colorata in oranj prin picurare de metiloranj

-se pun cateva picaturi de HCl de la gradatia 15 la gradatia 15.

Solutie HCl Apa colorata in portocaliu prin picurare de

Observatie: Culoarea apei din oranj se modifica la titrarea cu HCl in portocaliu .

Formula de calcul:
a=Vf-Vi (Vf reprezinta gradatia finala a solutiei de HCl si Vi reprezinta gradatia
initiala a HCl

unde Vf=18si Vi=15

rezulta cantitatea de HCl prin inlocuire in formula a valorilor folosite in
experiment:
a=18-15=3 ml (HCl de concetratie 0,1)
Observatie: Culoarea apei din oranj se modifica la titrarea cu HCl in portocaliu .

5
Formula de calcul:
a=Vt-Vi
unde Vt=18,3 si Vi=18
rezulta cantitatea de HCl prin inlocuire in formula a valorilor folosite in
experiment:
a=18.3-18=0,3 ml (HCl de concetratie 0,1)

OBSERVATIE
Culoarea apei din oranj in portocaliu s-a modificat la picurarea a 0,3 ml de HCl de
concentratie 0,1

CONCLUZIE
În calculul final se consideră media aritmetică a volumelor obținute.

inlocuim in formula valorile volumelor obtinute astfel:

Ma= (3+0,3)/2= 3,3/2=1,65 deci Ma=1,65

Metoda conductometrică

a) Apa distitilata
Se măsoară cu ajutorul cilindrului gradat un volum de 100 ml de apă distilata si se
introduce în flaconul Erlenmeyer.
Se introduce celula de conductivitate bine spălată cu apă distilată în proba de
analizat si se citeste conductivitatea solutiei după fiecare adaos de 0,2 ml solutie de
titrant din biruetă (HCl 0,1 M).
Se notează datele obtinute pentru trasarea graficului conductivitătii în functie de
volumul de titrant.

Volumul total de titrant adăugat trebuie să fie cel putin (a+1)ml.

Prelucrarea rezultatelor experimentale:
Volum de titrant, mL 0 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2 1,4
Conductivitate, μS∙cm-1 31,9 38,7 75,3 99,3 164 178 185 190

b) Apa de la robinet
Se măsoară cu ajutorul cilindrului gradat un volum de 100 ml de apă de la robinet
si se introduce în flaconul Erlenmeyer.

6
 Se introduce celula de conductivitate bine spălată cu apă distilată în proba de
analizat si se citeste conductivitatea solutiei după fiecare adaos de 0,2 ml solutie de
titrant din biruetă (HCl 0,1 M).
Se notează datele obtinute pentru trasarea graficului conductivitătii în functie de
volumul de titrant.

Volumul total de titrant adăugat trebuie să fie cel putin (a+1)ml.

Prelucrarea rezultatelor experimentale:

Volum de titrant, mL 0 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2 1,4 1,6 1,8
Conductivitate, μS∙cm-1 31,9 38,7 75,3 99,3 164 178 185 190 210 260

Volumul total de titrant adăugat trebuie să fie cel putin (a+1)ml.

Prelucrarea rezultatelor experimentale:

Volum de titrant, 0 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2 1,4 1,6 1,8
ml
Conductivitate, μS∙cm-1 129 134 140 142 146 147 151 153 153 160

7
Concluzie

Volumul de soluție acidă (a) corespunzător punctului de echivalență este de 0,7

ml.