FIŞĂ DE DOCUMENTARE

DETERMINAREA DURITĂŢII – STAS 3026 - 76

1. GENERALITĂŢI
1.1. Prezentul standard stabileşte meotdele de determinare a durităţii totale, a
durităţii temporare şi a durităţii permanente din apa potabilă.
1.2. Prin duritate totală se înţelege suma cationilor metalici prezenţi în iapă, în afară de
cationii metalelor alcaline, exprimată prin concentraţiile echivalente în calciu.
Duritatea temporară (carbonatică) reprezintă conţinutul de ioni de calciu şi de magneziu,
corespunzător conţinutului de bicarbonaţi de calciu şi de magneziu, din apă.
Duritatea permanentă (necarbonatică) reprezintă conţinutul de ioni de calciu şi de
magneziu, corespunzător conţinutului altor săruri de calciu şi de magneziu, în afară de bicar-
bonaţi (sulfaţi, cloruri, nitraţi etc.), din apă.
1.3. Duritatea se exprimă în grade de duritate (°d).
1 grad de duritate corespunde la 10 mg CaO/dm3.
1.4. Eroarea metodei este de + 0,1°d.
1.5. La efectuarea analizei se vor folosi reactivi de calitate p.a. sau de calitate
echivalentă şi apă bidistilată.
1.6. Terminologia, simbolurile precum şi relaţiile între grad de duritate (°d) şi alte moduri
de exprimare a durităţilor sînt conform STAS 7313-74.

2. LUAREA PROBELOR

Probele de apă se iau conform STAS 2852-61 în flacoane de sticlă sau de polietilenă,
spălate în prealabil cu HC1 10% Şi apoi clătite cu apă.
Probele de apă se vor analiza în maximum 8 ore de la prelevare, pînă la efectuarea
analizei se vor păstra la rece.

3. DETERMINAREA DURITĂŢII TOTALE

3.1. Principiul metodei

Metoda constă în complexitatea cationilor metalici care formează duritatea, cu sarea
disodică a acidului etilen-diamino-tetraacetic (EDTA), la pH=10, în prezenţa indicatorului
eriocrom negru T. Sfârsitul titrării este indicat de virarea culorii soluţiei de la roşu la albastru net.
Elementele interferenţe în determinare sunt îndepărtate prin modul de lucru.
3.2. Reactivi
- Acid clorhidric 10%.
- Clorură de calciu, soluţie: se cântăreşte 1 g carbonat de calciu (CaCO3), uscat în
prealabil în etuvă la 105°C timp de două ore şi se trece cantitativ într-un balon cotat die 1000
cm3; se adaugă, picătură cu picătură acid clorhidric 10%, agitând continuu pînă la dizolvare,
evitându-se excesul de acid. Se aduce apoi pînă la semn, cu apă bidistilată. 1 cm 3 soluţie
corespunde la 0,561 mg CaO.
- Soluţie tampon de clorură de amoniu : 5,40 g clorură de amoniu se trec într-un balon
cotat de 100 cm3, se adaugă 35 cm3 amoniac soluţie 25%, se aduce pînă la semn cu apă bidistilată
şi se păstrează la rece.
- Eriocrom negru T, indicator : 0,1 g eriocrom neutru T se amestecă prin mojarare cu 10 g
clorură de sodiu.
- EDTA, soluţie 0,01 m : 3,7225 g EDTA se trec cantitativ într-un balon cotat de 1000
cm şi se completează eu apă bidistilată pînă la semn.
3

Factorul soluţiei de EDTA se stabileşte astfel : într-un vas Erlenmeyer de 100 cm 3 se

introduc 10 cm3 soluţie de clorură de calciu, preparată ca mai sus, se adaugă 1 cm 3 soluţie 8% de
hidroxid de sodiu, circa 0,10 g amestec indicator +) şi circa 15 cm3 apă bidistilată. Se titrează cu
soluţie de EDTA, până cînd culoarea virează roşu la violet.

Factorul (f) =

în care :
V volumul soluţiei de clorură de calciu, în cm3,
V1 volumul soluţiei de EDTA, utilizat la titrare, în cm3.
+) Amestec indicator : 0,2 g murexid şi 0,5 g verde de naftol B se amestecă prin
mojarare cu 20 g clorură de sodiu.

3.3. Modul de lucru

3.3.1. Pentru apele care nu conţin carbonaţi si bicarbonaţi alcalini.
Într-un balon cu fund plat de 50 cm 3, se introduc 25 cm3 apă de analizat, apoi se în-
călzeşte la circa 50°C. Se adaugă 1 cm3 soluţie tampon de clorură de amoniu pentru a aduce pH-
ul soluţiei la 10 şi circa 0,1 g erioarom negru T. Se titrează cu soluţie de EDTA, pînă la virarea
culorii de la roşu la albastru net.
3.3.2. Pentru apele care conţin carbonaţi şi bicarbonaţi alcalini.
Într-un balon ou fund plat de 100 cm 3, se introduc 25 om3 apă de analizat, se adaugă 5
cm3 acid clorhidric şi se fierbe 1 sau 2 minute pentru îndepărtarea bioxidului de carbon. Se
răceşte, se adaugă soluţie tampon de clorură de amoniu când pH-ul soluţiei ajunge la 10, circa
0,1 g eriocrom negru T şi se titrează cu soluţie de EDTA, pînă cînd culoarea virează de la roşu la
albastru net.

3.4. Calcul

Duritate totală (dT) = [°d]

în care :
0,561 cantitatea de oxid de calciu, în mg, care corespunde la 1 cm3 soluţie
de EDTA 0,01 m,
V1 volumul soluţiei de EDTA, utilizat la titrare, în cm3,
f factorul soluţiei de EDTA,
V volumul probei de apă luate pentru determinare, în cm3,
10 cantitatea de oxid de calciu (CaO), în mg, corespunzătoare la 1 grad de
duritate.
3.5. În cazul când consumul soluţiei de EDTA depăşeşte 5 cm 3, sau virajul culorii la
titrare este necorespunzător, se va lua în lucru un volum mai mic de apă de analizat, com-
pletîndu-se la 25 cm3 cu apă bidistilată. De acest lucru se va ţine seama la calcul.