Lucrarea nr.

3
Determinarea durităţii totale (dT)

3.1. Exprimarea durităţii

Exprimarea corectă a durităţii se face în grade de duritate. La noi în ţară cele mai
folosite unităţi de măsură sunt gradele germane ( od), sau gradele franceze (oF). raportul
dintre cele două unităţi de măsură este: 1od = 1,785 1oF
Duritatea apei este un factor important în toate domeniile în care se utilizează
apa: prepararea apei potabile în industria alimentară, la echipamentele de încălzire sau
de producere a aburului. [4]
1od = 10 mg CaO/dm3 = 7,14 mgMgO/dm3
1od = 0,357 mval CaO/dm3 = mval MgO/dm3 = 1og(grade germane)
1 mval duritate/ dm3 = 28 mg CaO/dm3 = 20 mg MgO/dm3 = 2,8od
1 mval / dm3 dCa= 20,04 mg Ca2+/dm3
1 mval / dm3 dMg= 12,16 mg Mg2+/dm3
1odCa= 7,14 mg Ca2+/dm3
1odMg= 4,34 mg Mg2+/dm3
1 mg/dm3= 1ppm
Exprimarea curentă a durităţilor (conţinutul total de săruri de Ca şi Mg) se face în
grade de duritate (od) şi în miliechivalenţi/dm3 (mval/dm3). [2,3]
Relaţiile între gradul de duritate ( od), mval/dm3, precum şi între alte moduri de
exprimare a durităţilor, sunt următoarele:

Tabelul 3.1. Relaţiile între gradul de duritate adoptat în ţara noastră şi mval/dm3, cu
unităţile folosite în alte ţări [2,3]
Grade Grade de duritate mval
de germane engleze franceze americane CaO/dm3
duritate 10 mg 100 mg 10 mg 100 mg
CaO/dm3 CaCO3/gallon CaCO3/dm3 CaCO3/gallon
Româneşti 1,00 1,25 1,79 1,04 0,357
Germane 1,00 1,25 1,79 1,04 0,357
Engleze 0,80 1,00 1,43 0,83 0,286

1
 Franceze 0,56 0,70 1,00 0,58 0,200
Americane 0,96 1,20 1,71 1,00 0,343
mval/dm3 2,8 3,50 5,00 3,23 1,00

3.2. Determinarea durităţii totale (dT)

Duritatea totală a apei este condiţionată în primul rând de prezenţa compuşilor
solubili ai calciului şi magneziului, ce variază în mare măsură în dependenţă de tipul de
rocă şi sol, termenul de menţinere a apei în bazinul colector, de asemenea şi de
anotimp. [1]
Principiul metodei
Proba de apă, adusă la pH 10  0,1, este titrată cu sarea disodică a acidului
etilen-diamino-tetraacetic în prezenţa indicatorului eriocrom negru T.
Etilen-diamino-tetraacetatul disodic se mai numeşte: Complexon III; Trilon B;
EDTA….şi se notează Na2H2I.
Reacţia de bază cu metalele bivalente şi care stă la baza metodei este:

H2Y2- + M2+  MY2- + 2H+
Sfârşitul reacţiei se constată prin virajul culorii soluţiei de la roşu la albastru.
Elementele existente în mod normal în apa potabilă nu influenţează determinarea.
Reactivi:
 acid clorhidric 0,1 n;
 eriocrom negru T solid;
 EDTA soluţie 0,1 n;
 hidroxid de sodiu soluţie 0,1 n;
 soluţie tampon A.
Prepararea reactivilor
 acid clorhidric 0,1 n – se găseşte în comerţ cu factorul 1.
 eriocrom negru T solid – 0,1 g eriocrom negru T se amestecă într-un mojar cu
40 g NaCl până se obţine o pulbere fină de culoare omogenă. Se păstrează în borcan
de sticlă de culoare brună, închis ermetic.
 EDTA soluţie 0,1 n - EDTA-ul folosit are formula: Na 2H2Y  2 H2O cu M =
372,24. Se va cântări deci 18,612 g EDTA care se trece cantitativ într-un balon cotat de

2
1000 cm3. Se aduce la semn cu apă distilată. Factorul soluţiei se verifică faţă de clorură
de calciu 0,1 n în prezenţă de murexid ca indicator.
 hidroxid de sodiu soluţie 0,1 n – se găseşte în comerţ.
 soluţie tampon A – într-un vas Erlenmeyer de 1000 cm 3 se introduc 570 cm3
amoniac soluţie d = 0,91, se adaugă 67,5 clorură de amoniu şi se adaugă la 950 cm 3 cu
apă. Separat se dizolvă 0,616g sulfat de magneziu (MgSO 47H2O) în 50 cm3 şi se
adaugă 0,93 EDTA. Soluţia obţinută se adaugă la soluţia de amoniac – clorură de
amoniu. [2-4]
Modul de lucru
Într-un vas Erlenmayer de 300 cm3 se introduc 100 cm3 probă de apă, se
adaugă cantitatea de acid clorhidric echivalentă cu cea folosită la determinarea
alcalinităţii faţă de metiloranj şi în plus 2 cm 3, apoi se fierbe cca. 5 min. pentru
îndepărtarea CO2. Se adaugă 2 cm3 soluţie NaOH 0,1 n şi cca. 5 cm3 soluţie tampon A,
pentru a aduce pH-ul soluţiei la 10. După răcire la cca. 50 o C se adaugă 0,2 g eriocrom
negru T solid şi se titrează cu EDTA, sub continuă agitare până la dispariţia ultimei
nuanţe de culoare roşie şi obţinerea unei coloraţii albastre nete fără irizaţii violete.
Calcul
V 1⋅0 . 1⋅1000
Duritatea totală (dT)= V mval/dm3
în care: V- volumul probei luate pentru determinare cm3
V1- volumul soluţiei 0,1 n de EDTA folosit la titrare în cm3
0,1- normalitatea soluţiei de EDTA.[2,3,4]
În funcţie de valoarea durităţii totale, se face următoarea clasificare a apei
conform tabelului 2.2.
Tabelul 2.2. Clasificarea apei funcţie de duritate
Nr. Felul apei Duritatea totală (odT)
crt.
1 Ape foarte moi < 1
2 Ape moi 4–8
3 Ape mijlocii 8 – 12
4 Ape dure 12 – 13
5 Ape foarte dure > 30

3
Bibliografie:
1. Duca, G., Gonţa Maria., 2006, Controlul chimic al mediului. Lucrări practice, CEP
USAM, Chişinău, http://usm.md/chimie/wp-content/uploads/2014/04/Controlul-
chimic-al-apei-capitolele-1-2.pdf;
2. Ionescu, T. D., Constantinescu, Ş., Marcoli, G., Moţoc, M., Petrei , I., 1968,
Analiza apelor, Editura Tehnică, Bucureşti;
3. Liteanu,C., Hopirtean Elena,1972, Chimie analitică cantitativă, Volumetria. Ediţia
6. Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti;
4. http://www.apetratate.ro/files/userfiles/files/_pdf/96-dedurizarea.pdf.