CAP. 1.

DESCRIEREA UNUI FENOMEN DE TRANSFER TERMIC CUNOSCUT ȘI ÎNTÂLNIT ÎN

INDUSRIA ALIMENTARĂ, SAU A UNEI OPERAȚII UNITARE CU TRANSFER TERMIC/MASĂ
(MAX. 5-6 PAG.)

CAP. 2. DIMENSIONARE

Într-un schimbător de căldură multitubular, apa de presă necesară difuziei este încălzită de la
temperatura t '2=… … o C la t }2 = {……} ^ {o} ¿ cu ajutorul apei de condens care are temperatura de intrare t '1=… … o C
și cea de ieșire t }1 = {……} ^ {o} ¿ . Să se determine:

1. Diferența medie logaritmică de temperatură ( ∆ t med ), din schimbător pentru circulația în echicurent și
contracurent a celor două fluide.

' }} over {ln {{∆t} ^ {'}} over {{∆t} ^ {

∆ t med ,echi / contra=∆ t −∆t ¿

2. Cu datele obținute (coeficientul global de transfer termic, k, se menține constant), se determină

economia de suprafață de încălzire comparativ la schimbătorul de căldură în contracurent:

( 1−
∆ t med , echi
∆ t med ,contra )
∙ 100

3. Dacă fluidul care circulă prin țevi (apa de condens), trece de 4 ori prin țevile schimbătorului, iar apa
de presă de 2 ori prin spațiul intertubular, să se determine diferența medie de temperatură:
- în condițiile mai multor treceri, ∆ t med , se determină ca în cazul circulației în contracurent, la care se
adaugă determinarea factorului de corecție, F, determinat analitic (și/sau grafic), pe baza rapoartelor
P (măsură a randamentului schimbătorului) și R:

P=t 2
} - {t} rsub {2} rsup {'}} over {{t} rsub {1} rsup {'} - {t} rsub {2} rsup {'} ¿
¿ ∆ t 1 ' }} over {{t} rsub {2} rsup { '
R= =t −t −t 2
∆ t2 1 1
( √ R2 +1 ) ∙ log ( 1−1−P
(P∙R))

[ ]
F=

2∙ ( R−1 ) ∙ log
( 2
P )−1−R+( ) ∙ √ (1−P ) ∙ ( 1−( P ∙ R ) ) + √ R +1
2
P
2

( 2P )−1−R+( P2 ) ∙ √( 1−P ) ∙ (1− ( P ∙ R ) )− √ R +1 2

∆ t med =∆ t contra ∙ F

1
4. Cunoscând că: diametrul interior al mantalei este de ....... mm; nr. țevilor = ........, cu diametrul
de .......x...... mm; temperatura medie (t m) a apei de presă care circulă prin spațiul intertubular este
de ..........oC; temperatura la suprafața țevilor (t p) de ........oC; viteza de curgere printre țevi este
de ........ m/s. Se determină coeficientul parțial de transfer termic, , de la suprafața țevilor la apa de
presă:

( )
0,14
η
0,6 0,33
Nu=C⋅Re ⋅Pr ⋅ C=1,16⋅d 0,6
ηp ech

D 2int −n⋅d 2 π⋅( D 2int −n⋅d 2ech )

d ech = S=
D int + n⋅d 4
α⋅l
Nu= ⇒ α=. .. .. .. . .. .
λ

- cunoscând debitul G2, se determină viteza de curgere a fluidului care cedează căldură;
Proprietățile fizice ale apei se determină funcție de condițiile de temperatură impuse:
- pentru t=tm, avem:
η=[ 1,746−( 0.046 ∙t ) + ( 5,666 ∙ 10 ∙ t ) −( 2,521 ∙10 ∙ t ) ] ∙ 10 kg /m∙ s
−4 2 −6 3 −3

ρ=1001−( 0,107 ∙ t ) −( 3,097 ∙10−3 ∙ t 2 ) kg/m3

c=4225− ( 0,0998∙ t )+ ( 0 , 01∙ t 2 ) J /kg ∙ grd

Pr=12,851− ( 0,331∙ t )+ ( 3,405∙ 10−3 ∙ t 2 ) −( 1,183 ∙10−5 ∙ t 3 )

¿ 0,554 + ( 2,358 ∙10−3 ∙ t )−( 1 , 04 ∙ 10−5 ∙t ) W /m ∙ grd

- ηP se determină la t=tp.

5. Țevile sunt confecționate din oțel carbon de grosime p=2 mm; =46,5 W/m·grd; 1=1200 și 2=90
W/m2·grd. Pentru intensificarea schimbului de căldură se propune următoarele soluții:
a) creșterea coeficientului 1 cu 50%;
b) creșterea coeficientului 2 cu 20%.

Care va fi varianta cea mai economică?

- inițial se determină coeficientul global de transfer termic, k:

1
k=
1 δP 1
+ +
α1 λ α2
- se determină k pentru cazul a și pentru cazul b, iar ulterior randamentele (R) ca raport: R=ka + kb/k.

6. Se determină aria de transfer termic, A, pentru cele două ipoteze: a) echicurent; b) contracurent:
2
 Q
Aechi/contra = m2
Q=k⋅A⋅Δtmed ⇒ k⋅Δt m,e,c
- fluxul termic, Q, se determină din ecuaţia bilanţului termic al încălzitorului când ambele fluide
schimbă doar căldură sensibilă (G1 - debitul de fluid care primește căldură (G 1=........ kg/s); G2 - debitul
de fluid care cedează căldură (G2=.......... kg/s)):
Q = G1c1(t’1-t”1) = G2c2(t”2-t’2)

7. Se determină distribuţia temperaturilor în lungul schimbătorului de căldură pentru circulaţia în

echicurent. L = 4 m:
Rezolvare:

L=0,5
L=0,25 m

L=
0 t
o
t’1=95 C

t
t’2=15oC
2

3
- variaţia temperaturilor în lungul schimbătorului de căldură este dată de ecuaţia:
t’’ = t’  e-mkA (1)
- variaţia temperaturilor:
t’1 = ......oC t1 t’’1
t’2 = ......oC t2 t’’2
- înlocuind în ec. (1) obţinem:
t1 – t2 = (t’1 – t’2) e-mkA
t1 = t2 + (t’1 – t’2) e-mkA
-10795,7t2 = -553026,15 + 6506,19t1 -183470,8
-10795,7t2 = -736 496,95 + 6506,19t1
- din bilanţul termic al schimbătorului de căldură:
G1c1(t’1 – t1) = G2c2(t2 – t’2),
se obţine:
G1⋅c 1 G ⋅c
⋅( t ' 1 −t 1 ) ⇒t 1 =t ' 2 + 1 1⋅( t ' 1 −t 1 ) + ( t ' 1 −t ' 2 )⋅e−m⋅h⋅A
t2 – t’2 = G2⋅c 2 G2⋅c 2

G 1⋅c1
t ' 2+ ⋅t ' 1 + ( t ' 1 −t ' 2 )⋅e−m⋅k⋅A
G 2⋅c2
t 1=
G 1⋅c1
1+
G 2⋅c2
- se determină valorile pentru m şi A:
1 1
m= +
G 1⋅c1 G 2⋅c 2 grd/W
d +d
A=n⋅π⋅d med⋅L=n⋅π⋅ i e⋅L
2 m2
- înlocuind în relaţia lui t1 pa A, obţinem:
di +d e
G ⋅c −m⋅k⋅n⋅ ⋅L
t ' 2 + 1 1⋅t ' 1 + ( t ' 1 −t ' 2 )⋅e 2
G2⋅c2
t 1=
G ¿c
1+ 1 1
G2 ¿ c 2  t1 oC, pentru diferite valori ale lui L
- t2 se obţine din relaţia:
G1⋅c 1
G2⋅c 2 ( 1 1 )  t oC, pentru diferite valori ale lui t
t 2=t ' 2 + ⋅ t ' −t
2 1

4
 Pentru diferitele valori ale lui L date în tabelul de mai jos, se calculează temperaturile t 1 şi t2, distribuite
în lungul schimbătorului de căldură.
L [m] 0 0,25 0,5 1 2 3 4

t1 [oC]

t2 [oC]

- se determină proprietățile fizice ale apei (η, , c, Pr, ), pentru fiecare temperatură determinată (t 1,
respectiv t2) și se înscriu într-un tabel;
- cu valorile pentru η, , c, Pr, , se va construi un grafic/grafice.

8. După 4 luni de funcționare, ca urmare a depunerilor, temperatura de ieșire a apei de încălzire a

crescut cu 3oC. Cunoscând că debitele și viteza depunerilor sunt constante, se determină temperatura
la care poate fi încălzită apa de presă după un an de funcționare (se alege cazul circulației celor
două fluide în echicurent):
- datorită creșterii temperaturii apei de încălzire (cu ......... oC), se recalculează temperatura de ieșire a
apei de presă, t }2 = {……} ^ {o} ¿ , din ecuaţia bilanţului termic al încălzitorului când ambele fluide schimbă
doar căldură sensibilă;
- se determină căldurile specifice și densitățile în noile condiții de temperatură (media lor aritmetică),
pentru ambele fluide;
- se recalculează diferența medie logaritmică de temperatură și coeficientul total de transfer termic
(k1);
- se determină valoarea rezistenței de punerilor (rd):
1 1
= +r
k1 k0 d
- viteza de creștere a depunerilor fiind constantă, se calculează coeficientul total de transfer termic
(k2), după un an:

1 1 rd
= + ∙ 12
k2 k0 4