8.3.

TRANSFERUL GLOBAL DE CĂLDURĂ

Ca proces individual, conducţia pură apare numai la corpurile solide opace şi la fluidele
stagnante. Transferul de căldură prin convecţie este însă însoţit întotdeauna de conducţie.
Cel mai frecvent se propagă căldura între două fluide printr-un perete despărţitor, transferul
de căldură realizându-se prin acţiunea combinată a conducţiei, convecţiei şi a radiaţiei
termice în cazul temperaturilor ridicate.
Circulaţia fluidelor de-a lungul suprafeţelor de separaţie solid-fluid şi fenomenele de
radiaţie determină o variaţie accentuată a temperaturii fluidelor în apropierea acestor
suprafeţe. Propagarea căldurii prin suprafaţă este caracterizată de legea lui Newton, iar
condiţiile de conservare a fluxului termic sunt de tip Fourier sau de speţa a treia.

Perete plan

Se consideră un perete plan omogen, de grosime  şi

cu conductivitatea termică , aflat între două fluide cu
tf tf tf >tf2
temperaturile 1 şi 2 ( 1 ) şi coeficienţii de transfer
termic prin suprafaţă, 1 şi 2.
Condiţiile de speţa a treia care se pun pentru
determinarea constantelor de integrare sunt:
dt
dx x=0 1 ( f 1 2 ) p 1 2
x=0 −λ | =α t −C ; t =C
dt
x=δ −λ |x =δ=α 2 ( C1 δ+C 2 −t f ) ; t p 2 =C 1 δ+C 2 Transferul global de căldură printr-
dx 2 un perete plan
respectiv:

{−λC =α (t −C ) ¿ ¿¿¿¿
1 1 f1 2

Ca urmare a rezolvării sistemului de ecuaţii, constantele de integrare au următoarele

expresii:
k
λ ( f 2 f 1)
C1 = t −t
 C2 =
k k
( )
t f + 1− t f
α1 2 α1 1
iar câmpul de temperatură devine:

t=
k
λ ( t f2−t f 1 ) x +k
tf 2
α1 [δ 1
+t f 1 +
λ α2 ( )]
Coeficientul:

k=
1
1 δ 1
+ +
α1 λ α2
[ ] W
m2 K

se numeşte coeficient global de transfer termic al peretelui plan.

Fluxul termic unitar se obţine din legea lui Fourier:

dt t f −t f
q=−λ =k ( t f −t f ) = 1 2

dx 1 2 R
în care, R este rezistenţa termică specifică a peretelui simplu.
În cazul unui perete plan compus din mai multe straturi se utilizează condiţiile de
unicitate combinate de tip Fourier şi de contact, putându-se scrie egalităţile următoare ca
urmare a conservării fluxului termic unitar:
t f −t p1 t p1 −t pn t pn −t f 2 t f 1−t f 2
q= 1
= n
= = n
=const .
1 δk 1 1 δk 1
α1 ∑ λk α2 +∑ +
α 1 1 λk α 2
1

Coeficientul global de transfer termic devine:

1
k= n
1 δ 1
+∑ k +
α 1 1 λk α 2
Se definesc rezistenţele termice specifice la propagarea căldurii prin suprafeţele
peretelui:
1 1
Rs = Rs =
1 α1 şi
2 α2
Dacă se scriu egalităţile:
t f 1−t p j t p j −t f 2
q=k ( t f −t f ) = j
= n
1 δ δ
∑ λ k + α1
1 2
+∑ k
α 1 1 λk j+1 k 2 ,
se poate exprima temperatura în planul de separaţie j sub două forme:

( )
j
1 δ
t p =t f −k ( t f −t f ) +∑ k
j 1 1 2 α1 1 λ k
şi

( )
n
1 δ
t p =t f + k ( t f −t f ) +∑ k
j 2 1 2 α 2 j+1 λ k
O altă metodă de a obține coeficientul global de căldură presupune scrierea ecuațiilor
fluxului termic transmis prin convecție, respectiv conducție prin cele cele trei medii.
Astfel, rezultă:
q=α 1 ( t f 1−t p 1 )
t p 1 −t p 2
q=
δ
λ
q=α 2 ( t p2 −t f 2 )
Explicitând diferențele de temperatură din cele trei ecuații și făcând suma lor, se obține:

t f 1−t f 2 =q
( 1 δ 1
+ +
α1 λ α 2 )
respectiv,
t f 1−t f 2
q= =k ( t f 1 −t f 2 )
1 δ 1
+ +
α 1 λ α2

Perete cilindric

Se consideră un perete cilindric aflat între două

tf tf
fluide cu temperaturile 1 şi 2 şi coeficienţii de transfer
termic prin suprafaţă 1 şi 2. Pentru determinarea
constantelor de integrare se utilizează condiţiile de Transferul global de căldură printr-
unicitate de tip Fourier. Astfel: un perete cilindric
 dt
r=r 1 −λ 2 πr 1 l=α 1 ( t f −t p 1) 2 πr 1 l
dr 1

dt
r=r 2 −λ 2 πr 2 l=α 2 ( t p 2−t f ) 2 πr 2 l
dr 2
,
respectiv:

{ C1
− λ =α1 ( t f −C1 lnr1 −C2 ) ¿ ¿¿¿¿
r1 1
Rezolvând sistemul de ecuaţii se obţin cele două constante de integrare:
t f −t f
1
C1 = 2

λ 1 λ 1 r2
¿ + ¿ + ln
α1 r 1 α2 r 2 r1
t f −t f
C2 =t f −
1
λ 1 λ 1
¿ + ¿ + ln
r2
2 1

( ln r 1−
λ 1
¿
α 1 r1 )
α1 r 1 α 2 r 2 r1
Câmpul de temperatură devine:
k c ( t f −t f )
t =t f −
1 2 πl
1 2

( α1r + 1λ ln rr )
1 1 1

sau:
k c ( t f −t f )
t =t f +
2
1

2 πl
2

( α 1r − 1λ ln rr ) ,
2 2 2

în care, coeficientul global de transfer termic al unui perete cilindric este:

2 πl
kc =
1 1 r2 1
+ ln +
α1 r 1 λ r 1 α 2 r 2
Fluxul termic unitar se obţine din legea lui Fourier:
k c ( t f −t f )
dt 1 2
q=−λ =
dr 2 π rl ,
iar fluxul termic este:
Q̇=2 π rlq=k c ( t f −t f )
1 2

În cazul unui perete cilindric compus din mai multe straturi omogene şi izotrope, pe baza
condiţiilor de unicitate de tip Fourier şi de speţa a patra, şi a conservării fluxului termic se
pot scrie următoarele egalităţi:
t f −t p t p1 −t pn t pn−t f 2
=k c ( t f 1 −t f 2 )
1
Q̇= 1
= =
1 1
n
1 rk 1
2 πr 1 lα 1 ∑ ln
2 πl 1 λk r k−1 2 πr n lα 2
,
în care coeficientul global de transfer termic este:
2 πl
kc=
1 1 rk
n
1
+ ∑ ln +
α 1 r 1 1 λ k r k −1 α 2 r n
Temperatura pe o suprafaţă de separaţie oarecare Sj se poate determina din egalităţile:
2 πl ( t f −t p ) 2 πl ( t p −t f )
Q̇=k c (t f −tf 2 ) =
1 j j 2
j
= n
1 1 rk rk
∑ λ1 ln r 1
1
+ ∑ ln +
α 1 r 1 1 λk r k−1 j+1 k k−1 α2 rn
obţinându-se două forme echivalente:
k c (t f −t f )
( )
j
1 1 r
t p =t f − 1 2
+ ∑ ln k
j 1 2 πl α 1 r 1 1 λk r k−1
,
respectiv:
k c (t f −t f )
( )
n
rk
t p =t f +
j 2 2 πl
1 2
∑ λ1 ln +
1
r k−1 α 2 r n
j +1 k

Un perete cilindric compus poate fi considerat o conductă izolată cu două sau mai multe
straturi din materiale cu coeficienţi de conductivitate diferiţi. Calculul izolaţiilor termice
presupune reducerea pierderilor de căldură în mediul exterior. Materialele termoizolante au
rolul de a introduce o rezistenţă termică cât mai mare pe direcţia de propagare a fluxului
termic.
O altă metodă de a obține coeficientul global de căldură presupune scrierea ecuațiilor
fluxului termic transmis prin convecție, respectiv conducție prin cele cele trei medii.
Rezultă:
Q̇=α1 ( t f 1 −t p1 ) πd 1 l
t p1 −t p 2
Q̇= l
1 d2
ln
2 πλ d 1
 Q̇=α 2 ( t p 2 −t f 2 ) πd 2 l
Explicitând diferențele de temperatură din cele trei ecuații și efectuând suma lor, se obține:

t f 1−t f 2 =
Q̇
( 1
+
1 d
ln 2 +
1
l πd 1 α 1 2 πλ d 1 πd 2 α 2 )
respectiv,
t f 1 −t f 2
Q̇= l=k c ( t f 1 −t f 2 )
1 1 d2 1
+ ln +
πd 1 α 1 2 πλ d 1 πd 2 α 2

►Aplicaţii
1. Geamul de sticlă al unei ferestre dintr-o hală industrială are suprafaţa de 4 m2 şi
grosimea de 8 mm. În interior, coeficientul de transfer de căldură este 11,6 W/m2K, iar
temperatura 20 oC, în exterior, coeficientul de transfer de căldură este 23,2 W/m2K, iar
temperatura -10 oC. Să se determine:
a) coeficientul global de transfer de căldură şi rezistenţa termică
b) costurile de energie electrică necesare acoperirii pierderilor de căldură prin fereastră în
decurs de 24 h, dacă 1 kWh costă 0,5 lei
c) costurile de energie necesare dacă se foloseşte un geam dublu cu strat intermediar de
aer cu grosimea de 10 mm
d) temperaturile pe suprafeţele ambelor tipuri de geam
Coeficienţii de conductivitate termică ai sticlei şi aerului sunt: 0,8 W/mK şi 0,0237 W/mK.
[7,178 W/m2K; 0,139 m2K/W; 10,337 lei; 2,52 lei; 1,436 oC; -0,718 15,472 oC; -7,736 oC]

2. O conductă cu lungimea de 100 m, diametrele de 150 mm şi 159 mm, coeficientul de

conductivitate termică de 50 W/mK este izolată pe o lungime de 90 m cu un strat izolator cu
grosimea de 30 mm si coeficientul de conductivitate termică de 0,1 W/mK. Prin conductă
circulă apă fierbinte cu temperatura medie de 90 oC. Coeficienţii de transfer termic sunt
egali cu 1800 W/m2K şi 6 W/m2K. Temperatura mediului înconjurător este 20 oC. Să se
calculeze raportul pierderilor de căldură pentru conductă, pe porţiunea neizolată, respectiv
izolată. Ce valoare are temperatura suprafeţei exterioare a peretelui pentru conducta izolată
şi neizolată? [0,25; 89,715 oC; 42,514 oC]