EXEMPLU de rezolvare a ecuaţiei căldurii

Se consideră un perete plan de dimensiuni mari, cu grosimea L = 0.2 m, conductivitatea

termică k = 1,2 W/mK, şi aria A = 15 m2. Cele două feţe ale peretelui sunt menţinute la
temperaturi constante T1 = 120°C şi T2 = 50°C, respectiv, vezi figura. Se cere să se determine
(a) variaţia temperaturii în perete, valoarea temperaturii la x = 0,1 m şi (b) rata transferului
termic prin conducţie prin perete în regim staţionar.

SOLUŢIE

Presupuneri (FF. Important!!)

1 Transfer în regim staţionar
2 Transfer unidimensional deoarece dimensiunile peretelui sunt mari comparativ cu grosimea lui
iar condiţiile termice pe ambele feţe sunt uniforme
3 Conductivitatea termică este constantă.
4 Nu există generare de căldură.

Fig. 1. Ilustraţie pentru Exemplul 1

(a) Considerăm axa x ca în figură. Ecuaţia căldurii în condiţiile date este:

d 2T
=0 (1)
dx 2

cu condiţiile limită T(0) = T1 = 120°C, T(L) = T2 = 50°C

Ecuaţia diferenţială este de gradul 2 fără termen în variabila T şi fără termen liber, fapt care duce
la posibilitatea rezolvării pin integrare directă.

După prima integrare în raport cu x, rezultă:

dT
= C1
dx
unde C1 este o constantă.

Integrând încă odată se obţine

T ( x) = C1 x + C2 (2)

care reprezintă soluţia generală a ecuaţiei (1).

Aceasta este ecuaţia unei drepte cu panta C1 şi cu valoarea C2 la x = 0. Rezultatul nu este

neaşteptat deoarece derivata a doua nulă înseamnă pentru o funcţie o pantă constantă.
Pentru determinarea celor două constante sunt necesare condiţii la limită, în total două astfel de
condiţii.

T (0) = C1 ⋅ 0 + C2 = C2 = T1

T2 − T1
T ( L) = C1 ⋅ L + C2 = T2 . Rezultă C1 =
L

Înlocuind expresiile lui C1 şi C2 în soluţia generală (2) obţinem

T2 − T1
T ( x) = x + T1 (3)
L

care este soluţia dorită.

Înlocuind valorile pentru x = 0,1 m se obţine

50 − 120
T (0,1) = 0,1 + 120 = 85 °C
0,2

(b) Rata de transfer termic (puterea) se determină din legea lui Fourier:

dT T −T T −T
P = Q& = −kA = −kAC1 = − kA 2 1 = kA 1 2
dx L L

Introducând valorile numerice se obţine:

T −T 120 − 50
P = Q& = kA 1 2 = 1,2 ⋅15 ⋅ = 6300 W
L 0,2

Obs. În regim staţionar, rata de transfer termic prin conducţie este constantă.
EXEMPLUL 2 Perete plan cu diverse condiţii la limită.

Se consideră un transfer termic unidirecţional într-un perete plan cu dimensiunile

suprafeţelor mult mai mari decât grosimea acestuia (L) şi având conductivitatea termică k, fără
generare de căldură. Să se găsească expresia variaţiei temperaturii în perete pentru setul de
condiţii limită precizat mai jos (vezi şi figura 2):

dT (0)
a) −k = q&0 = 40W / cm 2 şi T (0) = T0 = 15 °C
dx

dT (0) dT ( L)
b) −k = q&0 = 40W / cm 2 şi −k = q& L = −25W / cm 2
dx dx

dT (0) dT ( L)
c) −k = q&0 = 40W / cm 2 şi −k = q&0 = 40W / cm 2
dx dx

Fig. 2 Ilustraţie pentru exemplul 2

SOLUŢIE

Problema este similară celei din exemplul precedent. Ecuaţia căldurii are aceeaşi formă şi soluţia
generală

T ( x) = C1 x + C2

Constantele C1 şi C2 trebuiesc aflate în funcţie de condiţiile limită.

(a) În acest caz condiţiile limită sunt specificate în acelaşi punct de coordonate x = 0, iar la x = L
nu este precizată nici o condiţie.

dT
Ţinând seama că = C1 , aplicarea primei condiţii limită se scrie:
dx

dT (0) q&
−k = q&0 → − kC1 = q&0 → C1 = − 0
dx k

şi din aplicarea celei de-a doua condiţii rezultă:

T (0) = T0 → C2 = T0
Înlocuind constantele în soluţia generală se obţine:

q&0
T ( x) = − x + T0
k

Deci, cele două condiţii limită precizate în aceeaşi locaţie sunt suficiente pentru a avea o soluţie
unică.

(b) În acest caz sunt precizate două fluxuri termice la două frontiere diferite:

dT (0) q&
−k = q&0 → − kC1 = q&0 → C1 = − 0
dx k

şi

dT ( L) q&
−k = q& L → − kC1 = q& L → C1 = − L
dx k

Deoarece q0 este diferit de qL şi constanta C1 nu poate avea două valori diferite în acelaşi timp.

Acest lucru se întâmplă deoarece prin furnizarea de energie peretelui din ambele părţi este
imposibil să se atingă regimul staţionar.

(c) În acest caz fluxurile sunt specificate la două frontiere diferite

dT (0) q&
−k = q&0 → − kC1 = q&0 → C1 = − 0
dx k

şi

dT ( L) q&
−k = q&0 → − kC1 = q&0 → C1 = − 0
dx k

Cele două condiţii dau aceeaşi valoare pentru constanta C1, dar nu rezultă nici o valoare pentru
constanta C2.

Legea de variaţie a temperaturii va fi:

q&0
T ( x) = − x + C2
k

ceea ce înseamnă că nu avem o soluţie unică, deoarece C2 este aleasă arbitrar.

Această soluţie reprezintă o familie de drepte cu panta -q0/k.

Din punct de vedere fizic, interpretarea faptului că nu avem soluţie unică este dată de faptul că
cea de-a doua condiţie privind fluxul care părăseşte peretele la x = L este o consecinţă a faptului
că regimul termic este staţionar şi nu aduce nici informaţie nouă faţa de condiţia de la x=0.