FORTE SI MOMENTE AERODINAMICE

FORTE SI MOMENTE AERODINAMICE

1 INTRODUCERE
Interactiunea dintre aerul atmosferic si un solid, n miscare relativa fata de acesta, are
ca rezultat formarea unei forte aerodinamice globale (rezultante) FA si a unui moment
(aerodinamic) corespunzator M A , ale caror componente sunt prezentate n figura 1, pentru
un automobil, raportate la sistemul de referinta al acestuia.
Fz

Fx

My
Fy

Mx

x
y

Mz
z

Fig. 1 Fortele care actioneaza asupra unui automobil

Fx Forta de rezistenta la naintare ( R );
Fy Forta laterala ( L );
Fz Forta portanta ( P );
M x Momentul aerodinamic de ruliu;

M y Momentul aerodinamic de tangaj (rasturnare);

M z Momentul aerodinamic de giratie;
? - viteza relativa a aerului fata de automobil;
- unghiul dintre ? si axa longitudinala a automobilului.

2 PROCEDEE DE DETERMINAREA A FORTELOR AERODINAMICE

Natura fortei aerodinamice globale, precum si a componentelor ei, poate fi interpretata
din doua perspective diferite, cea a solidului si cea a aerului atmosferic prin care acesta se
deplaseaza.
Astfel, din perspectiva solidului, valoarea fortei pe care curentul de aer o exercita
asupra acestuia se poate calcula prin integrarea pe suprafetele exterioare ale vehiculului
r
v
Sext a fortelor elementare de presiune dFp = p n dS si a fortelor elementare tangentiale de
r r
frecare dFf = dS , care se exercita n stratului limita ce se formeaza la nivelul suprafetelor
corpului expuse actiunii aerului:
r
r
r
FA = ( pn + )dS
(1)
unde:

r
pn

Sext

reprezinta componenta normala a efortului unitar

ce rse exercita pe
r
r elementul de
suprafata dS ; este definit conform relatiei pn = ( n ) p , unde n este versorul
normalei la suprafata dS , orientat spre exteriorul acesteia, iar p este presiunea
care se exercita pe dS ;
93

AERODINAMICA EXPERIMENTALA

reprezinta componenta tangentiala a efortul unitar ce se exercita pe elementul

de suprafata dS , cunoscuta ca tensiunea tangentiala de frecare; se datoreaza
exclusiv vscozitatii aerului.
Astfel, forta aerodinamica globala se poate scrie ca suma a doua componente, dintre care
una de presiune Fp si a doua de frecare Ff , dupa cum urmeaza:
FA = Fp + Ff

(2)

Evaluarea directa a celor doua componente, separat, necesita cunostinte detaliate

despre distributia de presiuni si eforturi tangentiale de frecare pe ntreaga suprafata a
structurii studiat. Aceste distributii se obtin extrem de dificil pe cale experimentala, pentru
corpuri complexe din punct de vedere geometric. Este practica doar n cazul anumitor
suprafete, unde distributia de presiuni este rezonabil uniforma.
Calculul celor doua componente se poate realiza cu o precizie suficient de buna cu
ajutorul tehnicilor CFD (Computational Fluid Dynamics) utiliznd un program de calcul
adecvat.
Din acest punct de vedere componentele Fx , Fy , Fz ale fortei aerodinamice globale
se pot evalua experimental n mod direct, cu ajutorul unei balante aerodinamice.
Din perspectiva curentului de aer, forta aerodinamica globala se determina aplicnd
prima teorema a impulsului (Euler) masei de aer cuprinsa ntr-un volum de control de mari
dimensiuni din jurul solidului. n aceasta directie unul din rezultatele semnificative ale
cercetarilor din domeniu a fost determinarea rezistentei la naintare ca o consecinta a trenei
de vrtejuri care se formeaza n spatele corpului, ce si au originea n zonele (de presiune
ridicata) de desprindere a stratului limita.
Astfel, componentele fortei aerodinamice globale se pot evalua, experimental, n mod
indirect, prin masurarea diferentelor de presiune care apar n doua plane simetrice fata de
sistemul de referinta raportat la directia curentului de aer, ca de exemplu prin masurarea
diferentei de presiune dintre doua plane perpendiculare pe directia de curgere, din fata si din
spatele structurii testate, pentru determinarea fortei de rezistenta la naintare a acesteia.
3 RELATII DE CALCUL ALE FORTELOR AERODINAMICE. COEFICINTI AERODINAMICI
Relatiile practice de calcul ale celor sase componente, ale fortei aerodinamice
rezultante si momentului corespunzator, deduse pe baza criteriilor de similitudine, sunt:
Fx = pdin Aref c x [N] ; Fy = pdin Aref c y [N] ; Fz = p din Aref c z [N]
M x = pdin Aref l ref c m x [N m] ; M y = pdin Aref l ref c m y [N m] ;
M z = pdin Aref l ref c m z [N m]

unde:

pdin
Aref
l ref

c x , cy , cz

c mx , c my , c mz

(4)

presiunea dinamica de referinta a curentului de aer neperturbat de

prezenta autovehiculului, calculata cu relatia (1.5);
aria de referinta a structurii evaluate aerodinamic, luata n considerare
la calculul fortelor aerodinamice; de obicei este aria sectiunii
transversale maxime;
lungimea de referinta (caracteristica) a solidului luata n considerare la
calculul fortelor aerodinamice; de obicei este lungimea acestuia;
coeficienti adimensionali ce caracterizeaza din punct de vedere
aerodinamic un solid, denumiti si coeficienti aerodinamici; se determina
n urma experimentelor n tunele aerodinamice, sau recent si cu ajutorul
tehnicilor CFD;
coeficienti adimensionali ce caracterizeaza momentele aerodinamice
corespunzatoare axelor sistemului de referinta al automobilului.
1
v 2 [N/m 2 ]
(5)
2
- densitatea curentului de aer neperturbat de prezenta autovehiculului.
pdin =

unde:

(3)

94

FORTE SI MOMENTE AERODINAMICE

Pentru a caracteriza, din punct de vedre aerodinamic, performantele unei structuri se

utilizeaza coeficientii aerodinamici, dependenti de numarul Reynolds, Re , adica de regimul
de miscare (relativa) al curentului de aer ce nvaluie solidul.
v l

Re = v l ref = ref
(6)

unde:

vscozitatea dinamica a curentului de aer neperturbat;

vscozitatea cinematica a curentului de aer;

Un alt coeficient adimensional utilizat n studiile de aerodinamica autovehiculelor este

coeficientul de presiune, c p , definit de relatia:
cp =

unde:

p loc S
p

p loc S p
p din

(7)

presiunea statica locala masurata ntr-un punct pe suprafata

interactioneaza cu curentul de aer;
presiunea statica a curentului de aer neperturbat.

ce

Pentru a caracteriza modul n care un solid interactioneaza cu aerul atmosferic, se

construiesc diagrame ale variatiei coeficientului de presiune pe suprafetele acestuia. Cu
ajutorul acestor diagrame se poate determina componenta datorata distributiei de presiuni
Fp a fortei aerodinamice globale, dependenta de forma acestuia. De asemenea se poate
determina si punctul de aplicatie al acesteia CA (centrul aerodinamic), n raport cu axa
orizontala, la intersectia dintre coarda profilului si verticala centrului de arie al diagramei
distributiei de presiune.
cP
-0.8
-0.6
-0.4
-0.2
0.0
0.2
0.4
0.6
0.8
1.0

Extrados
CA

Intrados
Fz
Fx
0.0

0.2

0.4

0.6

0.8

1.0 x/c

Fig. 2 Distributia coeficientului de presiune

pe conturul unui profil aerodinamic

95

AERODINAMICA EXPERIMENTALA

DETERMINAREA CARACTERISTICILOR DE FORMA ALE

UNUI PROFIL AERODINAMIC
1 INTRODUCERE
Se numeste profil aero(hidro)dinamic orice contur bidimensional special conceput pentru
obtinerea unui raport optim ntre portanta si rezistenta generate de interactiunea acestuia cu un
fluid. n general, forma profilului aero(hidro)dinamic este alungita pe directia de curgere a fluidului.
Sunt folosite la generarea structurilor (de)portante, precum aripile avioanelor, eleroanele
automobilelor, palele elicelor de aviatie sau navale, paletele rotoarelor masinilor hidraulice etc.
2 CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE PROFILELOR AERODINAMICE
Principalele caracteristici geometrice ale unui profil aerodinamic sunt prezentate n figura 1.
Se disting:
Sageata (f)
Grosimea (e)
Schelet
BA
BF

Extrados (E)
r0

Intrados (I)
Coarda (c)

Fig. 1 Caracteristicile geometrice ale unui profil aerodinamic

Extradosul profilului ( e ) :
Intradosul profilului ( i ) :
Bordul de atac ( BA ) :

partea superioara a profilului;

partea inferioara a profilului;
partea care vine prima n contact cu curentul de fluid,
caracterizata de:

Raza bordului de actac ( r0 ) ;

Bordul de fuga ( BF ) :
capatul opus bordului de atac, caracterizat de:
Unghiul diedru ( ) :
unghiul dintre tangentele la extrados si intrados din bordul
de fuga;
Coarda ( c ) :
segmentul care uneste punctele comune de pe extrados si
intrados (dintre bordul de fuga si bordul de atac);
Grosimea maxima ( e ) :
masurata pe directie normala la coarda;
Scheletul profilului:
este linia media a grosimilor; se poate defini si ca linia care
uneste centrele cercurilor tangente la extrados si intrados;
Curbura, sau sageata ( f ) : distanta dintre coarda si schelet, pe directia normala corzii;
Conturul unui profil este descris prin punctele P( x , y ) (sau P( x , z ) ) care definesc
extradosul si intradosul, uzual n sistemul n care axa ox este orientata pe directia corzii, dinspre
BA spre BF , iar cea de a doua axa orientata nspre extrados. n cazul tridimensional al unei aripi,
lungimea acesteia (distanta dintre capete) se numeste anvergura si se noteaza cu b .
3 CARACTERISTICI AERODINAMICE ALE PROFILELOR
Caracteristicile aerodinamice ale profilelor sunt reprezentate de coeficientii adimensionali
de portanta c z , rezistenta la naintare c x si moment c m , definiti astfel (pentru b = 1 m , figura (2)):
cz =

Fz
1
v 2 c b
2
96

(1)

FORTE SI MOMENTE AERODINAMICE

Fx
;
1
v 2 c b
2
M0
=
.
1
2 2
v c b
2

cx =

cm 0

z1

(3)

z
b
Fz

x
Fx

0
v

M0

(2)

x1

Fig. 2 Caracteristicile aerodinamice ale unui profil

Raportul dintre coeficientul de portanta si cel de rezistenta la naintare defineste finetea
profilului:
f =

cz
.
cx

(4)

Dependentele dintre coeficientii aerodinamici pentru diferite valori ale numarului Reynolds
si ale unghiului de atac (unghiul dintre directia curentului neperturbat si coarda profilului) poarta
denumirea de polare aerodinamice. Cele mai utilizate sunt prezentate n figura 3.
cz

cz
cz

1.6
cx

1.2

cX
0.16

1.6
1.2

0.8

0.12

0.8

0.4

0.08

0.4

0.0

0.04

0.0

-0.4
-4

-0.4

12 a []

0.04 0.08 0.12 0.16 0.2

cx

Fig. 3 Tipuri de polare ale unui profil aerodinamic

4 APLICATIE PRACTICA - DETERMINAREA CARACTERISTICILOR DE FORMA ALE UNUI
PROFIL AERODINAMIC
41 Intalatia experimentala
Experimentul urmareste determinarea coeficientilor aerodinamici de portanta si rezistenta
la naintare ale unui profil pe baza determinarii distributiei de presiuni pe conturul profilului. Valorile
obtinute sunt cele datorate componentei de presiune (dominanta) a fortei aerodinamice totale.
Instalatia experimentala, prezentata n figura 4, se compune dintr-un profil aerodinamic 4
plasat ntr-un curent de aer generat de un ventilator centrifugal 1 prin tubulatura 2 . Viteza
curentului se modifica cu ajutorul vanei de debit 3 si se poate determina cu ajutorul sondei Pitt 5,
sau cu alt instrument de determinare a vitezei curentilor (anemometru).
Pe extradosul si intradosul profilului sunt practicate cte 11 prize de presiune statica
conectate la piezometrul multiplu 6. Dispunerea prizelor si modul de conectare la bateria
piezometrica sunt prezentate n figura 5.
97

AERODINAMICA EXPERIMENTALA

Profilul dispune de un mecanism cu ajutorul caruia se poate varia unghiul de atac. Coarda profilului
aerodinamic este c = 204 mm .
6

Dh t

Fig. 4 Vedere axonometrica a instalatiei experimentale

8
9

x1

15
17 16
18
19
21 20

14

13

1
12

a
v

ptot

Fx

10

11

z1

Fz

22 21 20 19 18 17 16 15 14 13 12 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

h
htot

Fig. 5 Dispunerea prizelor si modul de conectare la bateria piezometrica

42 Relatii de calcul
n sistemul de referinta xOz , calculul coeficientilor aerodinamici de portanta si rezistenta,
datorita fortelor de presiune, definiti de relatiile (2) si (3), se face cu relatiile:

unde:

c z 1 , c x1

c z = c z1 cos( ) c x 1 sin( )

(6)

c x = c z 1 sin( ) + c x 1 cos( ) ;

(7)

coeficientii aerodinamici ai profilului aerodinamic n sistemul de referinta

x1Oz1 ; se determina cu relatiile:
98

FORTE SI MOMENTE AERODINAMICE

cz1 =

FS x

c x1 =

unde:

FS z

1
v 2 c b
2

1
c

1c
( c c ) dx1
c 0 p i p e

zme

( c p eBA c p eBF ) dz1 +

(8)

(
c

c
)
dz
p iBA p iBF 1
0

zm i

(9)
1
0
v 2 c b
2
coeficientii aerodinamici ai profilului aerodinamic n sistemul de referinta
c z 1 , c x1
x1Oz1 ; se determina cu relatiile:
fortele de suprafata cu care curentul actioneaza asupra profilului pe
FS z1 , FS x1
directiile z1 si x1 ;
coeficientii de presiune pe intrados si extrados;
cp , cp
i

zm i , z m e

cotele maxime pe directia z1 pentru intrados si extrados;

n relatia (9) indicele BA ( BF ) se refera la portiunile de pe conturul profilului cuprinse ntre

bordul de atac si punctele de cota zm i , z m e (punctele de cota zm i , z m e si bordul de fuga).
Valorile coeficientului de presiune pe conturul profilului se calculeaza cu relatia:
p
p
h h
c p = loc S
=
(10)
pdin
h htot
Viteza de referinta v , masurata cu sonda Pitt, se determina cu relatia:
lp

v 3 = 0.85 v max = 0.85 2 g

1 (h htot ) [m/s]
aer

unde:

v max [m/s]

lp [kg/m 3 ]

(11)

viteza maxima a curentului n sectiunea de iesire, masurata n axa

conductei de evacuare;
densitatea lichidului piezometric utilizat;

Calculul densitatii aerului la momentul efectuarii lucrarii se face conform relatiei:

?aer = ?0 aer

unde:

0 aer = 1. 229 kg/m3

p aer T0 aer kg
,
p0 aer Taer m 3

densitatea
aerului
n
conditii
p0 aer = 760 mmHg si T0 aer = 273.15 K .

(12)
fizice

normale,

43 Desfasurarea experimentului
se nregistreaza valorile temperaturii si presiunii atmosferice indicate de aparatele din
dotarea laboratorului la momentul experimentului; se determina aer , relatia (12);
se pozitioneaza profilul corespunzator unui unghi de atac ; se porneste instalatia, se
deschide vana de debit, si se citesc valorile h , htot si h indicate de bateria piezometrica;
se calculeaza valoarea vitezei curentului de aer v cu relatia (11) si valoarea coeficientului
de presiune c p cu relatia (10);
se reprezinta grafic (pe hrtie milimetrica) variatia coeficientului de presiune pe extradosul
si intradosul profilului n raport cu axele sistemului x1Oz1 ; aspectul acestor variatii este
redat n figura 6;
se calculeaza valorile c z 1 si c x1 cu relatiile (8), respectiv (9) (practic se determina ariile
corespunzatoare integralelor);
se calculeaza c z si c x cu relatiile (6), (7) si se reprezinta grafic dependentele c z = f ( ) ,
c x = f ( ) si c z = f ( c x ) .
99

AERODINAMICA EXPERIMENTALA

TABELE DE DATE

[ ]

h - htot

htot

cz1

c x1

cz

[mm]

[ ]

Nr.
priza

cx

h
[mm]

h - h

cp

[mm]

[-]

h
[mm]

h - h

cp

[mm]

[-]

h
[mm]

h - h

cp

[mm]

[-]

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
cP
-0.8
-0.6
-0.4
-0.2
0.0
0.2
0.4
0.6
0.8
1.0

cP
-0.8
-0.6
-0.4
-0.2
0.0
0.2
0.4
0.6
0.8
1.0

Extrados
A+
Intrados

A-

0.0

40

80
120
x1 [mm]

160

200

z1

[mm]
0
13
30
50
70
90
109
129
148
167
187
18
38
57
77
97
117
137
157
175
196
202

[mm]
0
13.5
20.5
24.0
25.0
24.5
22.0
18.5
14.5
10.0
5.0
-9.0
-9.0
-8.5
-8.0
-7.5
-6.5
-6.0
-4.5
-.32
-1.5
-1.0

A-

A+

-20

-10

Fig. 6 Variatiile c p = f ( x1 ) si c p = f ( z1 )
100

x1

0.0

10
z1 [mm]

20

30