Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
net/publication/330825024
CITATIONS READS
2 102
1 author:
Julieta Rotaru
Södertörn University
6 PUBLICATIONS 4 CITATIONS
SEE PROFILE
All content following this page was uploaded by Julieta Rotaru on 02 February 2019.
CânteCe țigănești
Romané ghilea
gypsy songs
București
2016
CUPRINS
suferințele trăite, romii le-au exprimat prin cântecele lor atât de expresive, precum sunt
toate compozițiile culese de Barbu Constantinescu de la romii din Valahia și moldova.
Desigur, au existat și caracterizări umoristice cum sunt cele ale inegalabilului scriitor ion
Creangă: „țiganul când i-e foame cântă, boierul se primblă cu mâinile dinapoi, iar țăranul
nostru arde luleaua și mocnește într-însul”. În cele 75 de cântece în limba romani, publi-
cate de Barbu Constantinescu în 1878, indiferent că este cântec lăieșesc sau ursăresc,
cântec tismănăresc sau cântec țigănesc nemțesc, până și acele cântece de „netot” sau
„netotești”, toate se clădesc pe sărăcia vieții țigănești și pe suferințele din pușcării, se
exprimă prin bătăi și răzbunare, prin înjunghieri și tăieri cu toporul, toate alternate cu
emoționante clipe de dragoste romantică, pasională și dramatică, petrecute în cârciumi și
bodegi, prin cumpărări de virgine și dese escapade cu văduve dornice de aventură. există
în aceste „cântece de lume” o întreagă literatură de dragoste, de suferință, de apăsare, dar
și de fericire, pe cât de colorată, de vie, de reală, pe atât de atrăgătoare prin spontaneitate
și sinceritate.
similitudinile textelor culese de Barbu Constantinescu, la mijlocul secolului al
XiX-lea, de la romii din cele 89 de localități urbane și rurale aflate în 17 județe ale țării
Românești, precum și din cele 10 așezări situate în 6 județe moldovenești, cu bine-
cunoscutele „cântece de lume” din celebra culegere Spitalul amorului de anton pann,
este mai mult decât izbitoare atât prin formă, cât și prin conținut, iar excelenta ediție
realizată după manuscrise inedite de către cercetătoarea Julieta Rotaru completează acest
tezaur muzical. Rigurosul și minuțiosul aparat critic al textului în limba romani, precum
Vii
și traducerile în limbile română și engleză conferă ediției de față o excepțională valoare
lingvistică, stilistică și documentară. există regretul inexistenței transcrierii muzicale a
acestor cântece pentru o înțelegere deplină a valorii lor culturale. teologul și folcloristul
Barbu Constantinescu, admirabil muzician, nu poartă acest păcat. Vinovăția aparținea
editorilor români din epocă, care nu dispuneau de aparatura tipografică necesară
imprimării notelor muzicale.
De-a lungul secolului al XiX-lea, mai mulți muzicieni, anton pann, Ciprian porumbescu,
gheorghe a. Dinicu, Zane Dimitrescu, leopold stern, au încercat intenționat să publice
câteva „arii țigănești”, inițiative ce merită a fi amintite întrucât folclorul țigănesc are în
cuprinsul său melosul și textele în limba romani. În 1847, profesorul de muzică Constantin
steleanu publică, la București, colecția Hori naționale românești pentru piano forte, cu
dedicație expresă „în liberarea țiganilor”; era perioada premergătoare revoluției de la 1848
cu toate idealurile ei. Johann andreas Wachmann (n. 1807, Budapesta- d. 1863, București),
în culegerile sale de folclor din perioada anilor 1845-1850, a inclus două „arii țigănești”
notate de la lăutari, ambele în versiune pentru pian: 1). „Frunză verde baraboi/ Ce cauți
Barbule la noi”; 2). „Venind seara de la clacă”.
În acest context, rămâne urmaș anton pann. șase broșuri cu 295 de piese și 174 de
melodii însumează celebra colecție de cântece de lume, cântece de pahar, cântece satirice,
cântece de mahala, dar și cântece țărănești, intitulată Spitalul amorului sau Cântătorul
dorului, apărută într-o primă ediție de două broșuri în 1850 și reluată cu multe adăugiri,
în șase broșuri, în 1852. melodiile erau transcrise cu semne psaltice, „puse pe meșteșugul
musichiei, dimpreună pre glasurile lor”, după spusele lui anton pann. Cântecele de lume
adunate de anton pann de la lăutarii romi ai tarafurilor orășenești, sunt descrise și de
Vasile alecsandri, în publicația Zimbrul din iași: „Cântecele de lume erau mai ales bine
primite la mese, uneori la nunți, la petreceri, prin grădini sau prin vii; și prin urmare,
breasla lăutarilor câștigase o mare însemnătate. scripcarii și cobzarii boierești se întreceau,
care mai de care, a compune melodii mai diverse și a slobozii în pept aht-uri cât mai lungi,
pătrunzătoare, în folosul dragostei stăpânilor, căci ei slujeau pe atunci ca un soi de tainici
curieri ai inimilor. Declarațiile de amor se făceau prin gurile lor, un „ah!” și un „uf!” bine
tărăgănat plătea pungi de bani la începutul veacului nostru și înstărea pe fericitul lăutar,
care avea pept sănătos și răsuflare lungă.”
pasionat culegător de folclor, pianist admirabil, conducător rafinat al unui salon
artistic la mircești, dar mai ales un prețuitor devotat și credincios al acestor trubaduri
ambulanți ai cercurilor boierești, Vasile alecsandri, încă din 1848, și-a luat un colaborator
pentru viitoarea sa aventură de folclorist în persoana preotului iraclie porumbescu, tatăl
compozitorului Ciprian porumbescu. prima și decisiva întâlnire a celor doi s-a petrecut,
la Cernăuți, în casa boierilor hurmuzachi, unde se întâlneau refugiații din moldova,
muntenia, Basarabia și transilvania. Din amintirile lui iraclie porumbescu, aflăm că în
cercul celor găzduiți la moșia hurmuzăcheștilor de la Cernăuca și Cernăuți se găseau
prințul moruzzi, frații golești, alexandru ioan Cuza, mihail Kogălniceanu, Costache
Viii
negri, gheorghe Barițiu, aron pumnul, george sion, frații alecu și lascăr Rosetti,
Dimitrie Ralet și încă vreo câțiva „visători pașoptiști”. tot iraclie porumbescu, în schița
literară „Un episod din 1848”, ne face cunoscută atmosfera patriotic-muzicală din
Cernăuți, când tinerii pașoptiști la întoarcerea spre casă de la grădina publică, ținându-se
câte șase-șapte de brațetă și întotdeauna cu V. alecsandri și C. negri la mijloc, cântau
„marseillaise”: „allons enfants de la patrie/ le jour de gloire est arrivé!”. prietenia celor
doi, Vasile alecsandri și ilarie porumbescu, s-a cimentat în anii Unirii din 1859, dar mai
ales după 1865, când preotul folclorist ajunge noul paroh al bisericii din comuna stupca.
aici sălășluia un grup de virtuozi lăutari care aveau să-i îmbogățească pe ambii folcloriști
amatori cu o nesperată comoară de cântece populare și cântece de lume.
În Amintirile lui iraclie porumbescu întâlnim o mărturie extrem de importantă: „eu
culesei cât am fost studinte, în ferii (vacanțe- n.n.) cântece populare, ferindu-mă cu toată
sânțenia a schimba, a corege sau a adăuga la cele ce, și cum le auzii, le trimesei lui
alecsandri”. Curând, în 1866, Vasile alecsandri a tipărit prețioasa sa colecție Poesii
populare ale Românilor. Între numeroasele cântece lăutărești se regăsește „Frunză verde
de piperiu”, cules de la vestita cântăreață ilinca țiganca din stupca, cântec care se bucura
în epocă de cea mai mare faimă. textul publicat de V. alecsandri a fost reimprimat de
Ciprian porumbescu cu specificația „cântec popular” și cu notele muzicale notate după
interpretarea melodiei de ilinca țiganca: „Frunză verde de piper/ Câte stele sunt pe cer/
toate până-n ziuă pier/ numai luna și o stea/ știu de patima mea.” În această transcriere,
demn de remarcat este folosirea alternanței vocalelor „u, scurt” și „i, scurt” la sfârșitul
aceluiași cuvânt „piperiu” și „piperi”: în titlul cântecului „Foaie verde de piperiu”, există
„u” final, dar lipsit de valoare fonetică, iar în text întâlnim „i” fonetic necesar rimei:
„Frunză verde de piperi/ haideți puică-n deal la peri/ să te-ntreb ce-ai făcut ieri?/ am dat
apă la neferi” (i.e. cete de haiduci). Cântecul a fost cuprins în lucrarea Colecțiune de
cântece sociale pentru studenții români, compuse și dedicate Junimei Academice Române,
apărută în 1880 la Viena, împreună și cu două cântece țigănești: „pân era cioroaica barză/
mai vinea la noi la varză!”, precum și „țiganii se sfătuiră/ gia Rina, gia Catrina.”
Coleg de liceu de la Cernăuți și ulterior de la Universitatea din Viena al lui mihai
eminescu, teodor stefanelli menționează preferințele poetului pentru cântecele populare
în Amintiri despre Eminescu: „Cântecele populare-l încântau și acesta le cânta cu mare
plăcere.” Dintre preferințe, memorialistul enumeră „mai turnați-mi în pahare”, „Cucuruz
cu frunza-n sus”, „eu sunt Barbu lăutaru”, iar dintre toate cântecele iubea cel mai mult
„una dintre cele mai frumoase melodii populare „Foaie verde de piper”, pe care o intona
cu multă dulceață”.
Ciprian porumbescu l-a cunoscut pe eminescu în 1871, cu ocazia sărbătoririi celor
400 de ani de la zidirea mânăstirii putna, când pe pajiștea adunării populare a smuls pentru
scurt timp vioara din mâna lăutarului grigore Vindereu (1830-1888), dirijorul tarafului
de 30 de instrumentiști, pentru a anima hora participanților, iar apoi au dirijat împreună.
peste ani, cu certitudine, prietenia celor doi a fost consolidată de pasiunea comună pentru
folclorul romilor. o mare bucurie intelectuală le-a oferit celor doi culegerea de cântece
iX
publicată de Barbu Constantinescu, în 1878, cu titlul Probe de limba și literatura țiganilor
din România. textele le erau cunoscute din rubricile publicației Columna lui Traian,
revistă neagreată de eminescu, dar frumusețea culturală adusă în lumină tiparului înlătura
orice idiosincrazie, precum cuprinderea în volum le aducea o satisfacție în plus. o firească
consecință a admirației celor doi pentru munca începutului de drum săvârșit de Barbu
Constantinescu, cărturarul ploieștean, născut în mahalaua „pescarilor”, în 1839, o
recunoaștem în cronica făcută de mihai eminescu acestui volum și publicată în ziarul
Timpul din 27 august 1878. lucrarea s-a bucurat și de o recunoaștere internațională în
cadrul lucrărilor Congresului de orientalistică organizat în anul 1878, în Florența, unde
a fost prezentat de autorul însuși.
interesant este și faptul că fratele cărturarului Barbu Constantinescu, preotul Calistrat
orleanu-Constantinescu (1840-1916), paroh într-o vreme la Capela Română de la paris,
a donat Bibliotecii „V.a.Urechea” din galați, un prețios exemplar al culegerii alcătuite
de Vasile alecsandri Poesiile populare ale Românilor, dar cu notele muzicale pentru 37 de
melodii, între care 17 doine și 20 de hore. În articolul nostru „melodii inedite pe texte din
culegerea „poesii populare ale Românilor, de Vasile alecsandri” (1866)”, studiu publicat
în revista Studii de muzicologie, vol. Xi, 1976, la p. 139 figurează, în facsimil, manuscrisul
autograf al melodiei „Frunză verde de piperiu”. Diferențele de scris indicând cel puțin
trei persoane (n.n.) care au contribuit la închegarea fondului de cântece, ne demonstrează
că autorii notațiilor melodice au fost Barbu Constantinescu, Calistrat orleanu și, foarte
probabil, iraclie porumbescu.
importanța lucrării donate bibliotecii din galați rezidă în faptul că Barbu
Constantinescu și Calistrat orleanu au reușit să transcrie în portative îndeosebi cântecele
de lume și astfel demonstrează că textele editate de Julieta Rotaru au fost dublate de notații
muzicale. În acest context, ediția întocmită de Julieta Rotaru prezintă o valoare folclorică
și o importanță lingvistică excepționale și deschide perspectiva unor viitoare cercetări
științifice asupra unei opere singulare în tezaurul folcloric românesc. totodată, Julieta
Rotaru l-a repus în deplinătatea drepturilor sale pe Barbu Constantinescu, care de astăzi
înainte va ocupa un merituos loc în galeria folcloriștilor și filologilor.
X
INTRODUCERE
Un destin nedrept și venit împotriva firescului naturii, în 30 noiembrie 1891, a adus brusc
sfârșitul unei cariere științifice în plină afirmare. Barbu Constantinescu s-a născut în orașul
rustic ploiești, în 1839, în culoarea albastră, mahalaua „pescarilor”, numită mai târziu
„sfinții Împărați” după biserica eponimă, ca fiu al mariei, în vârstă de 21 de ani, și al
preotului Constandin sin popa gheorghe, în vârstă de 36 de ani. tânărul preot își începuse
cariera odată cu terminarea, în 1831, a lucrărilor de refacere a bisericii cu hramul „sfinții
împărați Constantin și elena”. Ctitorie veche, construită în jurul anilor 1700, era slujită,
în anul 1838, de preoții: lixandru sin popa ioan în vârstă de 50 de ani, gheorghe sin
Ulieru, în vârstă de 35 de ani, marin sin popa Radu, în vârstă de 45 de ani și nicolae sin
Dumitru, în vârstă de 31 de ani. lor le era ajutor dascălul neagu sin Dinu, în vârstă de
31 de ani. Recensământul din 1838 îl înregistrează pe preotul Constantin ca plătitor de
bir care lucra două pogoane luate în arendă. tot atunci, aflăm că întreaga mahala număra
286 de familii. Cu toții cultivau 143 pogoane de pământ pentru hrana lor și erau ocupați
cu creșterea a 117 cai, 35 de boi, 410 vaci, 11 oi, 155 de capre, 2 porci. aceiași mahalagii
îngrijeau 89 de stupi, 443 de pruni și 780 de duzi. Comunitatea preoțească ploieșteană, în
1838, număra și alți slujitori ai altarului: în mahalaua „sfânta troiță” locuiau preoții
Constandin sin Radu de 45 de ani, nicolae sin iordache de 35 de ani și Dumitru sin ion
de 33 de ani, precum și dascălul gavrilă sin Dumitru de 40 de ani și paracliserul Dumitru
sin lupea de 27 de ani; în mahalaua „sfântul spiridon” aflăm pe Badea sin gheorghe de
50 de ani, Vasile sin popa petre de 32 de ani și Radu sin preda de 30 de ani; în mahalaua
„sfânta Vineri” întâlnim preoții matei sin Voicu de 65 de ani și protopopul gheorghe sin
nicolae de 30 de ani.
Xi
aici a copilărit Barbu Constantinescu. Ceva mai târziu, în 1848, merge regulat la una
dintre cele patru școli grecești din orașul ploiești. În 1852, este transferat la seminarul
Central din București, la îndemnul arhiereului Calistrat stratonichias, vicar al
mitropolitului nifon. termină seminarul în 1858, iar tatăl, hotărât să-l preoțească,
pregătește căsătoria. Dar băiatul dorea să continue studiile și fuge în noaptea logodnei la
București. După promovarea diferențelor din programa gimnazială, în 1858, este admis
în clasa a ii-a a Colegiului „sfântul sava”. termină gimnaziul ca șef de promoție și, în
același an, în 1860, obține o bursă de stat pentru continuarea studiilor la Universitatea din
leipzig. se înscrie în anul următor la Facultatea de teologie și urmează 11 semestre.
Între profesorii săi de la universitate îi amintim pe Richard adelbert lipsius și Benno
Bruno Brückner pentru teologie și practică teologică, acesta din urmă decan al facultății
între 1864-1865 și rector al Universității între 1868-1869, heinrich leberecht Fleischer,
pentru limbi orientale, hermann Brockhaus pentru limbi și literaturi indiene, georg
Curtius pentru filologie clasică, heinrich Bernhard Christian Brandes pentru istorie,
tuikson Ziller pentru filozofia dreptului și pedagogie, fost elev al lui Johann Fredrich
herbart, la rândul său, fost student al filozofului Johann gottlieb Fichte. Ultimii doi ani
de studii sunt dedicați cu precădere studiului pedagogiei. profesorul său, tuikson Ziller,
înființase un seminar pedagogic cu ajutorul „asociației prietenii școlii” din leipzig,
fundație ce-i va fi tânărului ucenic român model la întoarcerea în țară. În fapt, Ziller era
continuatorul noii paradigme a gândirii și activității pedagogice dezvoltate de profesorul
său. herbart revoluționase raportul dintre educație (lat. Educatio) și instrucție (lat.
Instructio). educația se ocupă de formarea caracterului și ameliorarea ființei umane, iar
instrucția vehiculează o reprezentare a lumii, transmite cunoștințe noi și perfecționează
aptitudini preexistente. pentru el, mijlocul educativ cel mai eficient nu este recursul la
măsuri punitive sau umilitoare, ci motivarea elevului prin stimularea imaginației și crearea
perspectivei primirii unor cununi ale succesului. herbart este influențat de ideile lui Fichte
și pestalozzi, dar Conceptul său, deși aflat sub influența ideilor acestora, are un statut
propriu, elaborat în virtutea celor două voci convergente ale reflecției pedagogice:
pedagogia analitică bazată pe empirismul pedagogic și gândirea speculativă sintetizantă.
În leipzig, ca parte a instrucției pedagogice, Barbu Constantinescu vizitează
instituțiile de cultură și de educație. pentru că un doctorat în teologie luterană nu i-ar fi
fost de folos într-o țară ortodoxă, Barbu Constantinescu susține doctoratul în filozofie și
pedagogie. Revine în 1866 în țară. În acea perioadă era cel mai bun specialist român în
pedagogie, și totuși, în 1867 nu poate ocupa decât postul de profesor suplinitor la catedra
de istorie universală a bisericii din cadrul seminarului Central. noul statut de profesor a
fost prilej de cunoaștere a realității dezastruoase a învățământului din țară, în pofida
existenței a 2000 de școli primare. Fostul ministru al cultelor și instrucției publice din
vremea lui alexandru ioan Cuza, al. odobescu, pentru a nu fi învinuit de subiectivism,
lasă posterității numai imaginea școlilor aflate pe moșia sa din Dragomirești, județul
Xii
Dâmbovița, unde în patru școli nu întâlnești patru băieți care știu să citească și să scrie,
iar unul dintre învățători s-a reprofilat și s-a făcut porcar. evident, situația era generală.
Încurajat de odobescu, membru fondator al „societății pentru învățătura poporului român”
înființată în 1870, și animat de naivitatea tinereții, Barbu Constantinescu participă, între
27-30 mai 1870, la Congresul al XiX-lea al învățătorilor germani, organizat la Viena, cu
speranța transpunerii în țară a noilor cunoștințe. la sfârșitul anului, în 13 decembrie 1870,
se împlinește un deziderat românesc și se inaugurează „școala normală primară”, din
inițiativa „societății pentru învățătura poporului român”. În fapt, asistăm la începutul
revoluției sistemului pedagogic românesc și la izbânda noii paradigme despre învățătorii
care trebuiau să devină „propagatori ai luminii și moralității” în lumea satului. peste 30 de
ani, reforma va fi asumată de spiru haret.
providențială pentru cariera lui Barbu Constantinescu a fost întâlnirea cu ion heliade
Rădulescu, un clasic în viață, discipolul întemeietorului școlii românești, gheorghe lazăr.
atras de al. odobescu în noul efort național de reformare a învățămîntului, nemuritorul
ion heliade Rădulescu aducea aureola sa deasupra tuturor membrilor asociației și redacției
revistei mensuale Societatea pentru învățătura poporului român. influența operei lui ion
heliade Rădulescu o regăsim și în inspirarea lucrării Istoria antică în biografii și a
manualului pentru școlile secundare Istoria sacră a Noului Testament, prelucrate de Barbu
Constantinescu în colaborare cu Dim.aug. laurian, th.D. speranția, george Coșbuc,
g.p. Constantinescu și arhiereul Calistrat orleanu.
primul sediu al școlii normale a fost în casa parohială a bisericii „sfânta ecaterina”.
la această școală Barbu Constantinescu este numit, între anii 1871-1874, profesor de
istorie și geografie, ca ulterior, în decembrie 1874, după moartea lui ioan Bădilescu,
directorul școlii normale, să fie numit director de studii și profesor de pedagogie și limba
română.
sosise astfel prilejul expunerii practice și a transpunerii în articole și lucrări specifice a con-
ceptelor sale: Carte de Citire, prelucrată de învățătorii asociați dr. Barbu Constantinescu,
Lambrior, D.Aug. Laurian, Ștefan C. Michăilescu și I. Manliu, lucrare care a avut 29 de
ediții, precum și Abecedar românesc, prelucrat de Barbu Constantinescu, carte
reimprimată în peste 40 de ediții. Despre prima lucrare autorul însuși ne spune:
această carte de citire, prelucrată pentru învățământul primar, se împarte în trei părți și este
destinată pentru clasele ii, iii și iV, primare. În privința cunoștințelor aflate într-însele, cele
trei părți ale cărții formează un întreg. (...) În tratarea bucăților de citire, învățătorul va găsi
totdeauna prilej, ca prin explicațiile sale să dezvolte și să întipărească în mintea copilului
felurite cunoștințe trebuincioase și folositoare omului în viață. (ConstantinesCU 1874: 1)
Xiii
În privința primei cărți a copilului se explică:
scopul unui abecedar este de a face pe un copilaș, care părăsește pentru întâiași dată casa
părintească, să se ducă cu drag la școală, unde i se dă o carte frumușică și unde află pe un al
doilea părinte cu care el leagă o prietenie pentru o viață. (ConstantinesCU 1880: 1)
1). abecedarul nu trebuie să cuprindă nimic ce trece peste mintea și judecata nedezvoltată a
copilului; 2). Învățătorul în predare să plece de la ceea ce înconjoară pe copil; 3). Învățătorul
să procedeze cu încetul, fiindcă procedând iute, copilașul nu se alege cu nimic la sfârșitul
anului; 4). Învățătorul trebuie să aibă în vedere că orice lecție dată să o învețe în clasă și să
nu-l încurce cu lucrări acasă; 5). Răstirea, necum bătaia, aduc copilului o mulțime de boli și
face să se dezvolte în copil aversiunea pentru toată viața; 6). Învățătorul bun face ca o școală
să fie frecventată cu drag de către copilași. (ConstantinesCU 1880: 3)
XiV
aparent, Barbu Constantinescu ar putea fi considerat un cercetător care reunește atât
munca lui anton pann, prin culegere de cântece, cât și a lui petre ispirescu, prin adunarea
de povești și basme. spre deosebire de cei doi, Barbu Constantinescu, cu pregătirea sa
superioară, aduce un spor cunoașterii prin preocupările filologice și lingvistice față de
dialectele limbii romani vorbite în epocă, precum și prin cercetarea habitatelor și a
tradițiilor tuturor categoriilor de romi. În epocă, în 1895, basmele publicate de Barbu
Constantinescu sunt analizate de strălucitul filolog și lingvist, totodată concitadin, lazăr
șăineanu, în tratatul său Basmele române în comparație cu legendele antice clasice și în
legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice. pentru
ilustrarea metamorfozelor basmelor și a diferitelor incidențe asupra lor, în analiza făcută,
autorul se raporteză permanent la volumul publicat de Barbu Constantinescu:
‒ în ciclul basmului egiptean transmis de herodot, cel mai vechi basm cunoscut până
astăzi și răspândit la toate popoarele, „tezaurul lui Rampsinit”, sunt comparate basmul
muntean „hoțu împărat”, varianta moldoveană „mațchi sau hoțul șiret”, versiunea
macedoromână „Un mare meșter”, precum și basmul rom „Cei doi hoți”;
‒ secțiunea „Ciclul păsărilor sau om-animal” prezintă alături de basmele neogrecești
„Racul”, „nuiaua de aur” și „stăpânul lumii subpământene”, versiunile: albaneză
„Copilul-șarpe”, sârbească „mireasa șarpelui” și rusă „șarpele apelor”, precum și varianta
muntenească „Fratele bucățică”, dar și povestea romă „șarpele, ginerele împăratului”;
‒ în ciclul „metamorfozelor”, tipul „iason”, întâlnim alături de variantele basmelor:
săsesc „Feciorul de împărat și fata diavolului”, polonez „prințul neașteptat”, rusesc „țarul
apelor și înțeleapta Vasilisa”, maghiar „Căluțul năzdravan”, și povestea romilor din
Bucovina „Cel juruit necuratului”, publicată de Franz miklosich.
tot în cadrul acestui ciclu, dar în cadrul tipului „copiii de aur”, regăsim comparația
variantelor neogreacă „soarele, luna și luceafărul”, albaneză „surorile geloase”,
sârbo-croată „Copiii cu părul de aur și cu dinții de argint”, maghiară „Copiii transformați”,
precum și povestea romilor din Bucovina „Doi sfeți logofeți”, publicată de Franz
miklosich și versiunea „Copiii de aur” culeasă din Râmnicu sărat de Barbu
Constantinescu;
‒ ciclul „Femeii perfide”, tipul „scylla”, cuprinde analiza comparativă a variantelor
neogrecești „ianii și zmeii”, „Fiul omoplatului” și „Cocoșul de aur”; săsească „Fratele și
sora”; sârbească „pasărea minunată”; muntenești „n-aude, na vede” și „Busuioc și
musuioc”, precum și poveștile romilor din Bucovina „mama pedepsită” și „găina cu ouă
diamante” publicate de Franz miklosich, dar și basmul rom „muma cea rea” publicat de
Barbu Constantinescu;
‒ ciclul „necuratul”, pe lângă variantele: rusească „Domnița fără cap” și „necuratul”,
românești „Dracul și ucenicul”, „Fata cu urechea roșie”, „strigoiul și fata” și „Floarea de
aur”, macedoromână „Vămpiru și fata”, este prezentată și versiunea romă „strigoiul”
culeasă de Barbu Constantinescu;
XV
‒ Cel mai important capitol al analizei lui lazăr șăineanu este ciclul „Juruințelor”,
tipul „Zânelor promise”, în care basmul tip este „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de
moarte”, cu variantele ardelene „ileana Costânțeana”, „lina Rujulina”, „Floarea și Florea”,
„Fiica a nouă mame”. importanța ciclului se explică prin singularitatea basmului: „motivul
inițial ‒ a promite copilului o zână, ca să înceteze a plânge ‒ care revine adesea în poveștile
noastre, nu l-am întâlnit în niciuna dintre colecțiile străine de basme. (...) astfel este întâiul
basm din ispirescu „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” care, sub forma-i
integrală, pare a fi necunoscut în literatura folclorică europeană”. (șăineanU 1978: 247)
incidențe izolate se regăsesc și în alte povestiri. astfel, trăirea în locul nemuririi
amintește de odiseea, unde Ulysse stă cu Kallypso, zâna preafrumoasă, dar dorul revederii
țării părintești, ithaca, este devastator. De asemenea, incidența despre trecerea supranatu-
rală a timpului se întâlnește în mai multe basme: o legendă boemă despre craiul Wenceslaw;
o tradiție din tirolul italian; două povești bretone „Femeia lui trepas” și „Castelul de
cristal”; povestea italiană „insula fericirii”, iar cea mai apropiată formă de basmul
românesc este povestea corsicană „trebuie să mori” în care eroul caută eternitatea, dar
cuprins de dorul revederii mamei sale, se întoarce pe pământ. aici totul este transformat
până la nerecunoștere. se întoarce spre locul eternității, dar în drum întâlnește o căruță
înțepenită într-un făgaș al drumului. Descalecă să ajute vizitiul împotriva interdicției totale.
odată zborul oprit, dă morții posibilitatea de a-l cuprinde pe erou. Constantin noica vede
sfârșitul basmului corsican ca o cădere a măreției eroului în banalitate, în etica
cotidianului. astfel, basmul românesc rămâne unic în cultura universală și uimitor în
frumusețe prin căutarea permanentă a devenirii întru ființă din partea eroului.
surprinzătoare este similitudinea dintre basmul rom „Roșu împărat și strigoaica” din
culegerea lui Barbu Constantinescu și basmul „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de
moarte” publicat de petre ispirescu. niciun cercetător român nu a căutat să deslușească
misterul similitudinii și de aici, nimeni nu a manifestat interesul pentru determinarea
arealului de formare a acestui basm miraculos prin unicitatea lui.
Cunoașterea temeinică a câtorva limbi străine, greacă, germană și franceză, dar foarte
probabil și italiană, i-a permis lui Barbu Constantinescu să fie un strălucit traducător și să
desăvârșească o a treia direcție fundamentală a activității sale. Cea mai importantă
inițiativă o reprezintă traducerea operei fundamentale a mitropolitului petru movilă,
tratatul de dogmatică Confesiunea ortodoxă a credinței bisericii apostolice a Răsăritului.
ediția îngrijită de Barbu Constantinescu a apărut în 1872, în tipografia lui petre ispirescu,
și a folosit textul ediției în limba greacă, prefațată de nectariu, patriarhul ierusalimului și
confirmată de parthenie i, patriarhul Constantinopolului, apărută, în 1662, la amsterdam.
traducătorul își explică inițiativa: „Cu publicarea acestei noi traducțiuni nu am avut alt
scop, decât de a aduce prin aceasta și modestul meu obol la dezvoltarea literaturii române
(...) fiindcă vechile traducțiuni românești, bune pe timpul lor, astăzi însă sunt aproape
XVi
neînțelese”. inițiativa sa a fost respinsă de sfântul sinod, iar după moartea lui Barbu
Constantinescu, conducerea bisericii ortodoxe propune realizarea unei alte traduceri.
În fapt, bunele intenții ale traducătorului Barbu Constantinescu se pierd fie din cauza
invidiei mediocrității, fie datorită risipirii manuscriselor, îndeosebi după moartea sa,
rămase în totalitate în posesia unor prieteni. traducerile operelor literare este foarte posibil
să fi fost păstrate de george Coșbuc, care le și publică în revista pe care o conduce, Viața
literară și artistică (dar unele sunt trimise și la revista Convorbiri literare.) De asemenea,
se încearcă salvarea operele finite și publicarea lor în volum la editura alcalay, precum
Goethe. Hermann și Dorothea și Goethe. Povestea lui Achile. Prometheus, în 1908;
Chamisso. Omul care şi-a pierdut umbra, în 1909; Edgar Alan Poe. Nuvele extraordinare.
Cele două asasinate din str. Morgue. Scrisoare furată. Cărăbuşul de aur. Eleonora,
Metyengertsein, Morella. Zigeia, în 1910. Desigur, toate aceste traduceri publicate postum,
semnate și atribuite lui Barbu Constantinescu, merită un studiu special.
Cercetarea operei lui Barbu Constantinescu după 125 de ani de la dispariția sa este o
revenire la firescul adevărului despre meritele acestui înaintaș, pe nedrept uitat.
XVii
TABEl CRONOlOgIC
1831
• 22 mai. Constandin sin popa gheorghe ot ploiești sud prahova1, tatăl lui BC, a fost
hirotonit de vlădica neofit Cerveno în biserica Zlătari, pe seama Bisericii domnești
cu hramul „sfinții apostoli petru și pavel”, cea mai veche din ploiești, întemeiată
la1639 pe locul unei biserici de lemn, fost schit de maici, de matei Basarab și
zugravită de jupân avram Brașoveanu și jupânița ilinca, soția lui.
• 29 august. este refăcută biserica „sfinții Împărați” din mahalaua pescarilor, biserică
construită la 1700. pisania acestei biserici cuprinde următorul text: „această sfântă
și Dumnezeiască biserică ce se prăznuiește cu hramul „sfinții Împărați Constantin și
elena”, al doilea zidind-o din temelie mitropolit fiind Kir grigorie, prin osânda și
cheltuiala dumnealor Kir polohronie D. și Kir Boscul, împreună cu alți mahalagii și
pravoslavnici creștini, leat 1831, august 29.” În această biserică începe să slujească
Constandin sin popa gheorghe.
1836
• 2 februarie. este inaugurat seminarul Central din București, în localul bisericii
antim, în prezența domnitorului al. ghica și a celor trei episcopi: p.s. neofit,
episcopul Râmnicului, p.s. ilarion, episcopul argeșului și p.s. Chesarie, episcopul
Buzăului. pe 15 august se inaugurează seminarul din Buzău și tot în același an,
seminarul de la Curtea de argeș.
1838
• Februarie. Familia lui BC este catagrafiată în mahalaua pescarilor, numită după
biserica eponimă, „sfinții Împărați”, Culoarea albastră, la nr. 175, și este alcătuită la
acea dată din părinții, Constandin sin popa gheorghe (35 ani) și maria preoteasa
(20 ani); o soră, paraschiva (2 ani) și o slugă, Uța (16 ani). Constandin este înregistrat
ca birnic, proprietar, preot și are în arendă 2 pogoane pe care le cultivă cu porumb.
mahalaua „sfinții Împărați” avea în epocă aspectul unui sat. la 1810 număra 38 de
case, 146 bărbați și 104 femei, iar la 1838, 286 de familii care cultivau 143 pogoane
1
menționat la poziția 68, fila 38v în Condica hirotoniilor de la 1823-1834 (negUlesCU, gh.
(pr.) 1934).
XViii
și trăiau din creșterea animalelor, astfel: 117 cai, 35 boi, 410 vaci, 11 oi, 155 capre,
2 porci, aveau 89 stupi, 443 pruni și 780 duzi. Clerul care locuia în toate cele patru
mahalale era proprietar, cu foarte puține excepții, formând așadar o comunitate stabilă,
din care bunicul și tatăl lui BC făceau parte. În mahalaua în care locuia familia lui
BC mai trăiau 4 preoți, lixandru sin popa ion (50 ani) la nr. 157, gheorghe sin Ulieru
(38 ani) la nr. 185, marin sin popa Radu (45 ani) la nr. 251, nicolae sin Dumitru
(31 ani) la nr. 277 și un dascăl, neagu sin Dinu (31 ani), chiriaș, la nr. 247 și scutit
de bir. În mahalaua „sfânta troiță” locuiau preoții Constadin sin Radu (45 ani),
nicolae sin iordache (35 ani), Dumitru sin ion (33 ani), dascălul gavrilă sin Dumitru
(40 ani), paracliserul Dumitru sin lupea (27 ani); în mahalaua „sf. spiridon” locuiau
preoții: Badea sin gheorghe (50 ani), Vasile sin popa petre (32 ani), Radu sin preda
(30 ani) care era chiriaș; în mahalaua „sf. Vineri” locuiau preotul matei sin Voicu
(65 ani) și protopopul gheorghe sin nicolae (30 ani), care era chiriaș.
1839
• se naște BC. Cu toate acestea, în actele matricole de la Universitatea din leipzig este
trecut ca an al nașterii 1837 (amZăR 1943: 25). la fel, Dim. R. Rosetti
(1897: 55) menționează în mod greșit anul 1837 ca anul nașterii lui BC.
1840
• se naște fratele lui BC, Calistrat orleanu (1840-1916).
1848-1852
• BC urmează școala primară grecească din ploiești. la acea dată erau în oraș 4 școli grecești.
1852-1858
• arhiereul Calistrat stratonichias, vicar al mitropolitului nifon Rusăilă (înscăunat la
8 octombrie 1850, funcție deținută până la moarte, 5 mai 1875), trece prin ploiești la
biserica „sfinții Împărați” unde este atras de „cumințenia și evlavia” (negUlesCU,
ștefan 1896: 332) lui BC, care îl ajuta pe preot, tatăl său. Vicarul îi cere tatălui să îl
lase cu el la București, unde îl înscrie ca elev extern la cls. i la seminarul Central,
asigurându-i locuința și cele necesare în primii doi ani. Următorii doi ani, BC reușește
să-i termine ca bursier intern. seminarul a fost închis la 1848 și redeschis la 20 mai
1851, când va funcționa la Jicnița, pe Calea Craiovei, până în 1855, avându-l director
pe Veniamin Catulescu. După această dată este transferat la Radu Vodă până în 1858,
apoi în podul Calicilor, avându-l director pe arhimandritul Dionisie, viitor episcop de
Buzău (1866). Între 1851-1855 este seminarist aici și n. nitzulescu, prietenul lui BC.
În anul 1857-58 termină 18 absolvenți cu 4 clase. materiile studiate: catehismul, arit-
metica completă, gramatica, cu prof. innoch. Chițulescu; istoria Vechiului testament
și istoria noului testament, cu prof. lazăr Druțeanu; agricultura, logica și gramatica
XiX
practică, cu prof. i. penescu; explicarea evangheliei din duminicile anuale, explicarea
apostolicelor din duminicile anuale și teoria asupra sf. treimi, cu prof. Veniamin
Catulescu; tipicul bisericesc, principii de teologie dogmatică, principii de teologie
pastorală și principii de teologie morală, cu prof. n. Comănescu; Retorica și morala
filozofică, cu prof. ilie Benescu; muzica bisericească, cls. i-ii, cu prof. ieronim și muzica
bisericească, cls. iii-iV, cu prof. Calistrat; Caligrafia și Desenul, cu prof. l. Druțeanu.
• la seminar erau înscriși absolvenții cu 4 clase, iar după seminar, absolvenții erau
hirotoniți preoți. După terminarea seminarului, tatăl lui BC decide să îl preoțească și
îi găsește logodnică, însă, așa cum au consemnat contemporanii, în seara logodnei
BC fuge la București.
1858- 1859
• BC dă examen de diferență la materiile din programa gimnaziilor și este admis ca elev
regulat al clasei a ii-a de la sf. sava, fiind premiant cu locul i, până la bacalaureat.
1860
• BC și n. nitzulescu câștigă prin concurs o bursă a statului român pentru a studia la
Universitatea din leipzig.
1861
• Aprilie. BC și n. nitzulescu se înscriu la Universitatea din leipzig, Facultatea de
teologie, unde urmează 11 semestre, respectiv 10 semestre (amZăR 1943: 25, 31).
profesorii lor: Benno Bruno Brückner (1824-1905), profesor de practică teologică la
Universitatea din leipzig (1853-69), profesor de teologie la Universitatea din Berlin
(1869-73); decan al Facultății de teologie, Universitatea din leipzig (1858-60, 1864-65);
Rector al Universității din leipzig (1868-69); heinrich leberecht Fleischer, profesor de
limbi orientale la Universitatea din leipzig (1840-88); herman gustav hölemann,
profesor de teologie la Universitatea din leipzig (1853-67); Rudolf hugo hofmann,
profesor de teologie la Universitatea din leipzig (1862-1917); Karl Friedrich august
Kannis, profesor de dogmatică la Universitatea din leipzig (1850-1885); gotthlard
Viktor lechler, profesor de istoria bisericii la Universitatea din leipzig (1858-88); decan
al Facultății de teologie, Universitatea din leipzig (1862-63); Friedrich Wilhelm
lindner, profesor de catehism și pedagogie la Universitatea din leipzig (1825-64);
Richard adelbert lipsius, profesor de teologie la Universitatea din leipzig (1855-61);
Cristoph ernst luthardt, profesor de teologie luterană la Universitatea din leipzig
(1856-96), decan al Facultății de teologie (1860-61; 1866-67); hermann Brockhaus,
profesor de limbi și literaturi indiene la Universitatea din leipzig (1848-77), Rector al
Universității din leipzig (1872-73); heinrich ahrens, profesor de științe politice la
Facultatea de Filozofie (1860-63); Friedrich Carl Biedermann, profesor de științe politice
XX
la Facultatea de Filozofie (1865-91); heinrich Bernhard Christian Brandes, profesor de
istorie la Facultatea de Filozofie (1850-1865-1884); Karl Christian Bruhns, profesor de
astronomie la Facultatea de Filozofie (1859-1860-1868); georg Curtius, profesor de
filologie clasică la Facultatea de Filozofie (1862-1885); otto Delitsch, profesor de
geografie la Facultatea de Filozofie (1865-66); tuikson Ziller, profesor de Filozofia
dreptului (Rechtsphilosophie) și pedagogie la Facultatea de Filozofie (1853-62); profesor
de pedagogie și didactică la Facultatea de Filozofie (1862-1882). BC studiază în ultimii
doi ani ai șederii în leipzig în mod special pedagogia cu Ziller. Ca parte a practicii
pedagogice, vizitează instituții de cultură și educație din leipzig.
1862
• 18 iulie. alexandru ioan Cuza decretează înființarea orfelinatului de fete azilul „elena
Doamna” alături de cel deja exitent încă din 1860, organizat de Carol Davila în casa
marsil, apoi transferat în casa soției sale din Cotroceni.
• 27 iunie. se naște petre gârboviceanu în com. gârvobățul de Jos, mehedinți, fiu de
preot. BC va fi „protectorul” acestuia (paRtenie 1929: 343), iar gârboviceanu va
continua toate proiectele din domeniul educațional și al învățământului clerical inițiate
și parțial puse în practică de maestrul său.
• 29 iulie. Ceremonia de punere a temeliilor noii clădiri a azilului „elena Doamna”.
• Octombrie. Vasile alecsandri publică Poesii populare ale Românilor adunate și
întocmite de Vasile Alecsandri, Bucuresci: tipografia lucrătorilor asociați, 416 p
(reeditat în 1866). În prefață volumului tipărit „cu spesele asilului elena Doamna”,
V. alecsandri scrie:
Completând acum, pe cât mi-a fost cu putință colecția începută și dorind a face ca să
contribuie însuși geniul poporului în folosul asilului de copii găsiți ce poartă numele
Înălțimii Voastre, iau îndrăzneala a dărui acestui așezământ manuscrisul meu de poezii
culese din gura poporului. ele cuprind glasurile intime ale sufletului său și merită de a
fi unite cu glasurile de recunoștință și de binecuvântare ce răsună împrejurul numelui
Înălțimii Voastre. ele sunt copiii găsiți ai geniului Românesc, și dar au dreptul de a se
bucura de îmbrățișarea Înaltei protectoare a asilului elena. (aleCsanDRi 1862: 3)
• tuiskon Ziller (1817-1882), fost elev al lui Johann Friedrich herbart (1776-1841)
înființează în leipzig un seminar pedagogic cu ajutorul asociației „prietenii școlii”,
existente din anul anterior.
1864
• BC începe scrierea cursurilor păstrate în ms BaR 5056 „Acte istorice scrise de Dr.
<Barbu> Constantinescu pe când era student la Lipsca”. Însemnări în limba română,
greacă, germană cu privire la istoria politică şi bisericească a românilor.
XXi
ms. cuprinde câteva note de lectură ale lui BC când era student la leipzig. Conținutul
ms. 5056: p. 2r-3v: „asupra lui nifone, patriarhul Constantinopolului (1487-1490;
1499-1500), tom. iii, pag. 329. Calendarul gregorian, tom. iii, pag. 402” etc;
transcrieri din Revista română, astfel: p. 3v-19v: „manuscriptul lui Clănău. Revista
Română, 1861 septembrie, pag. 533-574 de greg. J. lahovari, pag. 547”. pagina este
împărțită în două și cuprinde „izvodul” în transcrierea în latină a textului publicat în
chirilică de gr. assaki în 1856 la iași, iar în dreapta, textul stilizat de lahovari;
p. 19v-20v: „Facsimile despre ediţiunea publicată de assaki greg.<,> J. lahovari,
Despre izvodul spătarului Clănău. introducere, text adnotat și traducere. Revista
Română 1861 septembrie, pag. 533-574”, cu nota lui BC: „Fragmentul s-a publicat
pentru prima oară de g. assake (sic!) sub titlul: „Fragmentul istoric scris în vechea
limbă română din 1495, Jassi, 1856 cu spesele lui g. Costache posesorul
manuscriptului.” (Rev. 539)” („manuscriptul lui Clănău” din caietul de student al lui
BC reprezintă copierea integrală a „izvodului spătharului Clănău, explicat și adnotat
de grg. i. lahovari, doctor în drept”, publicat în facsimil de lahovari în Revista
Română și reunit ulterior într-un volum apărut la București, imprimeria națională a
lui stephan Rasidescu în 1861, 44 p. Ca și ediția lui lahovari, ms. BaR 5056 conține
textul publicat în chirilică de gr. assaki, transpus însă de BC în alfabet latin, și textul
stilizat de lahovari.); p. 20v-21r: „psaltirea lui Coresi Diaconul tipărită la Brașov
1577. postfața, Revista Română 1862 mai”; p. 21r: „Cifrele în limba slavonă, Revista
Română 1861 oct.”; p. 21v-22r: un material referitor la istoria cazacilor; p. 22v-23v:
un articol „Columna lui traian la Roma: la colonne trojane décrite”, paris, 1865;
23v -34 v: studii ale lui BC: „Pentru istoria bisericei române, anul 686-1059” şi
„Pentru episcopatul din Bacău” (Aceste studii îi vor servi, probabil, ca suport
pentru cursul de Istorie bisericească, v. infra anul 1866); 44r-47v: fragment în
limba greacă: „actul de catherisire al lui antim ivireanul”.
1865
• al. odobescu, susținea în Consiliul general de instrucție eficientizarea școlilor rurale,
care erau în număr de 2000, prin educarea învățătorilor: „În patru sate ce am pe
proprietatea mea, Dragomirești, am școli, dar vă pot asigura, că n-am patru băieți cari
să știe să citească și să scrie... profesorii nu sunt capabili... eu am o școală fictivă la
Dragomirești, al cărui profesor s-a făcut porcar...” (gâRBoViCeanU 1906: XXXiii)
• August. n. nitzulescu este absolvent al Universității din leipzig, doctor în Filozofie.
1866
• Februarie. se redeschide seminarul Central, după o întrerupere de 2 ani.
a treia zi pe la 9 jum. a.m. eram toți (un grup de seminariști din clasele finale, n. J.R.)
pe drum, doi câte doi, ducându-ne la noul local în casele Bălăceanu din șerban Vodă.
XXii
aci am găsit arhiva statului și pe d. hajdeu ca director. Curtea era plină de căruțe. am
ajutat și noi la încărcarea arhivei, care se mută la mihai Vodă. În două zile totul era
terminat și locul lăsat liber pentru seminar. După o săptămână cursurile încep, spre
bucuria tuturor și spre speciala satisfacțiune a celor care umblaseră pentru deschiderea
școalei. Din primăvara lui 1866 seminarul a stat neîntrerupt în casele acestea până la
1901. (CălinesCU și BoRoianU 1904: 114).
1867
• 9 noiembrie. BC câștigă prin concurs postul ocupat ca suplinitor din cadrul Catedrei
de istorie Bisericească Universală și Filozofie, seminarul Central, iar n. nitzulescu
la Catedra de arheologie biblică și științe exegetice. pentru preocupările sale de istorie
bisericească, v. supra, anul 1864-65. Va preda aceste discipline în toate perioadele
cât a profesat la seminarul Central, devenit ulterior Facultatea de teologie. După
moartea sa, cursul de Istorie bisericească va fi predat de elevul său, Dragomir
Demetrescu, care ulterior va obține restructurarea cursului în Istoria bisericii române
și Istoria bisericească universală. „la înființarea facultății noastre de teologie, cursul
de istoria bisericii române era unit cu al istoriei bisericești generale. Când eu am venit
ca profesor, în anul 1891, cursurile acestea erau unite și formau o singură catedră. și
astfel le-am ținut până în anul 1907.” (DemetResCU 1915: 33) Demetrescu va
ajunge, asemenea lui BC, decan al Facultății de teologie.
• Încep să se țească intrigile în jurul lui BC. „În primăvara anului 1867 biblioteca mitropoliei
expusă jafului și neglijenței ar fi perit cu totul, dacă apetitul anticarilor ar fi fost ca azi.
grație acestei lipse de apetit bibliotecă tot mai era. De aceea se dă seminarului, făcându-se
inventar de n. nitzulescu, enăceanu și alții, dar care nu s-a mai găsit la bibliotecarul
Constantinescu, când s-a strămutat acesta la liceul matei Basarab.”(CălinesCU și
BoRoianU 1904: 107). am găsit acest document, no. 6210/31 martie 1868, în ms. BaR
5048, semnat printre cei mai sus menționați, de Barbu Constantinescu.
XXiii
1868
• mitropolitul nifon înființează Biblioteca seminarului Central cu documentele din
mitropolia Ungro-Vlahiei. aceasta cuprindea începând din 1867 și fondul bibliotecii
lui nicolae mavrocordat (CălinesCU și BoRoianU 1904: 107). BC și elevul său,
petru stancu din Clinceni (devenit mai târziu parthenie, mitropolit al moldovei), fac
parte din Comisia care semnează procesul verbal no. 6210/1868 de predare.
• 16 noiembrie. BC este ales bibliotecar la seminarul Central de către consiliul
profesoral al școlii și confirmat de ministerul Cultelor.
• BC redactează „Catalogul cel dintâi al cărţilor bibliotecii seminarului Central din
Bucureşti. ms. de prof. Dr. Barbu Constantinescu” (manuscrisul BaR 4978). „Registrele
și cataloagele întocmite de el slujesc și astăzi [în 1896, n. J.R.] pentru orientarea și găsirea
lesnicioasă a cărților.” (negUlesCU 1896: 333) acest manuscris cuprinde de fapt două
cataloage scrise de BC, primul înainte de predarea cărților și manuscriselor de la
mitropolie la seminar, iar al doilea cuprinde lista acestora pe domenii și subdomenii
precum logica, filozofia religioasă, proza, poezia, poezia dramatică, poezia epică,
mitologia (mitologia popoarelor orientale, mitologia semitică, mitologia popoarelor
occidentale, mitologia egiptenilor etc). aceste rubrici sunt doar enunțate, titlurile cărților
urmând, probabil, a fi inserate. lucrarea este concepută a fi amplă și a rămas neterminată.
Cele două cataloage au fost reunite de către mitropolitul moldovei, parthenie, și donate
academiei în 1909, alături de alte mss. aparținând lui BC.
• 2 februarie. este serbat patronul seminarului Central, iar BC, după discursul de
deschidere al directorului ține o conferință, instituind astfel o normă care se va
practica cu astfel de ocazii.
1870
• 27-30 mai. BC participă la Viena la Congresul al XiX-lea al învăţătorilor germani.
scrie o amplă dare de seamă: „Congresul XiX al învăţătorilor germani ţinut în Viena
(27-30 mai)”, Societatea pentru învăţătura poporului român. Foaie mensuală.
București: tipografia petrescu-C & Costescu, i, 6 (1870): 20-32; i, 8 (1870): 41-43;
ii, 1 (1871): 13-21; ii, 3 (1871): 169-173; ii, 4 (1872): 249-266; ii, 5 (1872): 344-350.
secolul nostru se pare menit de a da masei poporului toate bunurile de care era lipsit în
timpurile anterioare. (ConstantinesCU 1870 i (6): 20).
• 1 iulie. BC își dă demisia de la seminarul Central, din cauza intrigilor unor colegi.
ocupa de câteva luni funcția de director interimar.
• 13 decembrie. are loc inaugurarea Şcolii normale primare, înfiinţată de „societatea
pentru învăţătura poporului român”, secţiunea centrală, în casele foste preoțești de
la biserica sf. ecaterina. Din discursul Vicepreședintelui Constantin esarcu:
XXiV
nu pot însă, d-lor, termina fără a aduce, în numele întregului comitet, sincerele şi
călduroasele mele mulţumiri d-lor profesori şi d-lui director, membrii ai societăţii care,
cu o spontană, nobilă şi generoasă desinteresare, au oferit concursul lor comitetului,
predând cursuri în şcoala normală, dr. Barbu Constantinescu, doctor în filosofie şi profesor
la seminarul din Bucureşci, d. iacob lachovary, licenţiat în ştiinţele matematice şi prof.
la universitate, d. niţulescu, doctor în filosofie şi prof. la seminar, d. Racoviceanu, prof.
la liceul sf. sava, d. popescu şi d. ilarian, profesori la gimnasiul lazăr, vor face cursurile
necesare şcolii, conform programei stabilite de comitet. Cu asemenea bărbaţi, d-lor, care,
pe lângă ştiinţă, posedă în cel mai înalt grad conştiinţa îndeplinirii îndatoririlor luate, nu
mă îndoiesc un singur moment de succesul şcolii şi de spiritul înţelept în care se vor
instrui şi se vor educa viitorii propagatori ai luminii şi moralităţii în comunele noastre
rurale. (Societatea pentru învăţătura poporului român. Foaie mensuală. anul i, nr. 9,
decembrie 1870: 5)
primul director al școlii normale este i. Bădilescu. BC este numit aici profesor pentru
cursurile de istorie și geografie, până în martie 1871.
1871
• Martie. BC primește numirea definitivă la Catedra de istorie Bisericească Universală
și Filozofie, seminarul Central, post în care rămâne până la 1 septembrie 1883.
• 11 octombrie; 8 noiembrie. BC publică „Cultura domnilor fanarioți în secolul
XViii.”, în Columna lui Traian, ii (38): 150; (46): 165-66, cu editarea unui text inedit
descoperit de el în biblioteca seminarului Central.
1872
• Franz miklosich începe publicarea Über die mundarten und die wanderungen der
zigeuner Europas, Wien: K. gerold’s sohn, 12 vol, 1872-1881.
• se schimbă programa seminarului Central și a celorlalte seminarii preoțești, la
propunerea lui n. nitzulescu, șef al diviziei școlilor. se scot limba franceză, limba
română și științele naturale. „școlarii buni însă învățau singuri limba franceză și
științele ce se șterseseră din program. Cu această programă ciuntită au mers seminarele
de la 1872 până la 1893, adică 21 ani.” (CălinesCU și BoRoianU 1904: 137).
• 22 ianuarie până în 1883. BC este profesor suplinitor de limba latină la seminarul
Central.
• 1 februarie. BC publică „Românul petru movilă ca reprezentant al Bisericii
ortodoxe.” în Columna lui Traian iV (3): 38-42.
• 12 martie. Comitetul „societății pentru învățătura poporului român” numește o
comisie compusă din: p.s. aurelian, al. odobescu, i. Bădilescu, BC, al. orăscu,
al. Vericeanu și dr. Felix pentru programa școlii normale a societății, care căuta ca
„direcțiunea să fie cât mai practică și reală.” (gâRBoViCeanU 1906: liV)
XXV
• 15 noiembrie. BC scrie prefaţa p. i-Xii la Confesiunea ortodoxă a credinţei bisericii
catolice şi apostolice a Răsăritului2. Din nou tradusă şi cu o prefaţă de BC, Bucureşti:
tipografia laboratorilor Români, 1872.3
Cartea reprezintă traducerea tratatului de dogmatică a lui petru movilă,
mitropolitul Chievului. BC menţionează o biografie despre petru movilă, de
alexandru petriceicu haşdeu, „rămasă în manuscris până astăzi”, pe baza surselor
polone. sursa acestei informaţii inedite este Bogdan petriceicu haşdeu.
petru movilă a scris acest tratat în 1640, cu titlul „expunere a credinţei Ruşilor”,
în greacă şi latină4, şi l-a trimis patriarhului parteniu i. acesta aprobă în conciliu
numai varianta textului grecesc, ca şi confesiune a întregii biserici ortodoxe, cu titlul
Ὀρθόδοξος ὁμολογία τῆς καθολικῆς καὶ ἀποστολικῆς εκκλησίας τῆς ἀνατολικῆς, în
martie 1643. acest tratat este un document extrem de preţios şi are mai multe editări
şi traduceri. BC foloseşte textul stabilit în ediţia amsterdam (1662), dar a consultat
şi celelalte ediţii în limba greacă pe care o cunoştea foarte bine5.
2
popesCU și moisesCU 1942: V acuză nefondat că BC s-a folosit în traducerea sa de traducerea
în germană a ediţiei de la petersburg; 1722 în limba slavonă, a lui Johann leonhard Frisch, publicată
pentru prima oară în 1727 și retipărită în 1751 (ediția menționată de BC în prefața sa) și 1781.
3
exemplarul de la BaR, ii 80923, are pe copertă autograful autorului cu dedicație pentru deputatul
liberal anastase stolojan, căruia BC îi va solicita sprijinul pentru înființarea primei școli froebeliene
în România, în 1881.
4
popesCU și moisesCU1942: i, XXV consideră că petru movilă a scris în latină lucrarea care
a fost tradusă în greacă de sinodul de la iași (15 septembrie-27 octombrie 1642), și de acolo trimisă
la Constantinopol prin grija lui Vasile lupu.
5
BC face descrierea tuturor ediţiilor şi traducerilor până la el, care constituie sursele lucrării sale:
prima ediţie în limba greacă şi latină, Chiev, 1643; 1662— ediţie numai în greacă cu prefaţa lui
nectariu, patriarhul ierusalimului şi confirmarea patriarhului parteniu i, apărută la amsterdam,
prin ajutorul lui panaioti nicusi, dragoman al porţii otomane; 1672— a doua ediţie a ediţiei de la
amsterdam, cu o prefaţă a lui Dinonisie, patriarhul Constantinopolului; 1699— a treia ediţie a
ediţiei de la amsterdam, de antim ivireanu, mitropolit al munteniei; 1695— Orthodoxa confessio
catholicae atque apostolicae ecclesiae orientalis, quam cum interpretatione latina primum edidit
Laurentius Normanus, lipsiae, „cu toate că la anul 1673 dragomanul panaioti nicusi trimisese
regelui Franciei manuscrisul original împreună cu o traducere latină, însoţită de o prefaţă a lui
Dinonisie, patriarhul Constantinopolului.” (ConstantinesCU 1873: XX, n. 3.); 1722— ediţia
de la petersburg; 1751. Reproducere cu o traducere în germană din slavonă (după ed. de la
petersburg), de ioan leonard Frisch, editat de Carol gottlob hofmann, Breslau; 1843— Kimmel,
ernesti iul. Libri symbolici ecclesiae orientalis. Jena. traduceri: în noua slavă, la moscova, 1685;
în olandeză, harlem, 1722; în română: Radu greceanu, Buzău 1691: Pravoslavnica mărturisire.
Reproducerea ei în Bucureşti 1745 de către tipograful poa stoica iacvici. a treia ediţie corectată
după originalul grecesc de la amsterdam, în 1827, de matei Babeanul, publicată în Bucureşti,
1859, de Calinic, episcopul Râmnicului. o traducere din rusă de episcopul Filaret scriba, la
mânăstrirea neama, Mărturisirea ortodoxă a apostoleştei şi catoliceştei biserici de Răsărit, 1844.
pentru toate edițiile și traducerile v. popesCU și moisesCU 1942: XXi-lXViii. la scurt timp
XXVi
În această lucrare am întâmpinat mari greutăţi, fiindcă textul grecesc este scris în limba
greacă vulgară, căreia pe acel timp îi lipsea cultura ştiinţifică şi de aceea stilul este foarte
negles (sic!). Citatele din Vechiul şi noul testament6 le-am tradus după originalul
grecesc.[…]
Cu publicarea acestei noi traducţiuni nu am avut alt scop, decât a a duce prin
aceasta şi modestul meu obol la dezvoltarea literaturei române.” […]
Cu progresul culturei limbei noastre începu să se simtă necesitatea de o nouă
traducere a acestei confesiuni, fiindcă vechile traducțiuni rumânești, bune pe timpul lor,
astăzi însă sunt aproape neînțelese.7
traducerea lui BC va fi reeditată în 1877 şi 1879 (v. infra în acei ani) sub două titluri
diferite. Deși niciuna dintre ediții nu a apărut cu aprobarea sfântului sinod, cartea
este folosită pentru instruirea clerului (v. infra nota 7).
1873
• 1 februarie. ministerul Cultelor și instrucțiunii publice cere eforiei și obține pe loc
demiterea învățătoarei eufrosina homoriceanu de la azilul „elena Doamna”, pentru
publicarea în ziarul Presa din 12 ianuarie a.c. a unor „idei anticreștine și subversive
instituțiunilor societății și bunei ordine”, prin traducerea volumului „Femeia și
educațiunea” de Caroline de Barron (?) și a poemului „infernul” de Dante.
după moartea lui BC, o comisia sinodală alcătuită din ghenadie, episcopul Râmnicului, silvestru
episcopul hușilor și arhiereul gherasim timuș piteșteanu, hotărăște la 3 decembrie 1893,
întreprinderea unei noi traduceri, apărută ca o reacție la traducerea lui BC: „limba cărții va fi
numai aceea a cărților vechi a ritualului român, avându-se o deosebită îngrijire pentru înlăturarea
novismelor furișate astăzi în literatura noastră și care au zdruncinat graiul poporului român de pe
vechile lui temelii istorice.” După o respingere inițială chiar de către comisia sinodală care îi
încredințase această misiune lui ghenadie enăceanu, a apărut ediţia realizată sub egida sfântului
sinod în traducerea lui ghenadie enăceanu, în 1895. În 1927 a fost descoperit la Biblioteca
naţională a Franței codexul Parisinus 1265 care conţine versiunile greacă și latină. Versiunea latină
a fost editată de antoine malvy şi marcel Viller (Roma-paris 1927). În 1942 preoții popesCU și
moisesCU realizează o ediție colaționând și codexul parisinus, însoțită de o nouă traducere.
textul astfel stabilit este reprodus de alexandru elian, în 1982, care face o nouă traducere. textul
stabilit de antoine malvy şi marcel Viller în 1927 a fost reprodus de traian DiaConesCU în
ediţia bilingvă, împreună cu traducerea din limba latină (institutul european, 2001).
6
pentru acestea BC a avut ediţia Vetus Testamentum, vol. 2, ed. iii, Ctin tischendorf, lipsia 1860
şi Novum Testamentum, vol. 2, Ctin tischendorf, lipsia 1859.
7
„această încercare neizbutită de depășire a vechilor „traducțiuni rumânești” pe care Dr. Barbu
Constantinescu greșit le socotea „aproape neînțelese” pentru vremea sa, a pricinuit un amer neajuns
și multor serii de seminariști, căci li s-a pus la îndemână un manual cu o limbă neînțeleasă și cu
totul străină de vorbirea obișnuită în viața satelor de unde ei veneau. iar urmările dureroase n-au
întârziat să se resimtă atât în vocabularul stepenei noastrei preoțești, cât și în tot scrisul bisericesc
de la sfârșitul veacului XiX, căci în locul graiului curat românesc, păstrat de vechile cărți de slujbă,
se ivi acum o limbă stricată și neînțeleasă nu numai de popor ci uneori chiar și de cei ce o foloseau.”
(popesCU și moisesCU1942: lxi)
XXVii
• Între 1 mai-31 octombrie. BC îl întâlneşte pe slavistul Franz miklosich, profesor la
Viena, la expoziţia Universală Weltausstellung 1873 Wien— Kultur und Erziehung.
expoziţia organizată în prater a ocupat o suprafaţă de cinci ori mai mare în comparaţie
cu expoziţia din Champs de mars, paris, din 1872 şi a reunit 53.000 de expozanţi.
România are o arie de 657 mp8 (austria 14,700, germania 6,700 etc), cu 15 comisii
(italia 786, spania 271, elveţia 219, germania 204, olanda 12, Brazilia 6). (BlaKe-
pettite 1873) Carol Davila, care a întemeiat azilul „elena Doamna”, conduce
comisia medicală. el nu este numit în Comitetul delegației române, ci participă pe
propriile mijloace. este numit membru al Juriului internațional, prin Înalt Decret,
nr. 633, publicat în Monitorul Oficial nr. 179 din 21 august/2 septembrie 1873.
(gReCU 1944: 89) BC participă în calitate de director de studii al acestei
instituții. „la expoziţia universală din 1873 în Viena, azilul a fost distins în mod
particular prin o diplomă de onoare şi cele dintăi autorităţi didactice din germania
s-au pronunţat cu multă laudă asupra lui.” (slaViCi 1884: 205) este vorba de o
diplomă de onoare acordată azilului prin principesa elisabeta, ca protectoare a
orfanelor, cf. Monitorului Oficial nr. 179 din 21 august 2 septembrie 1873. apare un
articol favorabil în Neue Freie Press, iulie 1873.
• 25 august. ana Davila este numită oficial directoarea azilului „elena Doamna”.
• 11 decembrie. moare i. Bădilescu directorul „societății pentru învățătura poporului
român” iar Comitetul societății îl numește pe BC în funcția de director de studii.
acesta pune niște condiții care, nefiind îndeplinite, la 28 ianuarie anul viitor,
demisionează.
1874
• 31 ianuarie. BC este numit profesor de pedagogie și limba română la școala normală
a „societății pentru Învățătura poporului Român”, în locul lui i. Bădilescu, funcție
pe care o va ocupa până în iulie 1888. În 1879 predă și istoria, iar în 1888, suplinește
și geografia, româna și franceza. BC scrie un raport către președintele societății: „este
cunoscut că un bun învățător, pe lângă celelalte cunoștințe, este dator a preda copiilor
în școală, atât muzica cât și gimnastica. exercițiile militare9 în clasă nu-și pot avea
locul, fiindcă nu dezvoltă proporțional toate membrele corpului. prin urmare, trebuie
pentru copii o gimnastică potrivită cu etatea lor, care tot de odată să serve ca
recreațiune printre orele de predare ale lecțiunilor. asemenea muzica, predată fără
8
V. și ștef.C. miChăilesCU în „o privire asupra esposițiunei universale din Viena”, în
Societatea pentru învăţătura poporului român. Foaie mensuală. ii (8): 635. „... lângă persia, în
extremul orient, venea și România cu 657 m.p., loc pentru care se ținu o discuțiune cam vie între
reprezentanții noștri și Baronul de swartz până ce să se îndure să ni-l cedeze. se știe că de
altminterea eram să fim lipiți de turcia, pozițiune care nu putea conveni autonomiei și
independenței noastre naționale.”
9
instrucția militară fusese introdusă de directorul Bădilescu.
XXViii
ajutorul unui instrument, nu se poate face destul de bine la o clasă întreagă, mai ales
de va fi și numeroasă ... După ideea subsemnatului, niciun alt instrument nu este mai
ușor de transportat și nu poate imprima mai bine tonurile și melodiile în urechile
școlarilor ca vioara.” (gâRBoViCeanU 1906: Xlii) „BC a fost sufletul școalelor
societății în acest timp. Dacă școalele s-au menținut; dacă au prosperat și s-au pus în
evidență; dacă li s-a asigurat rostul în viitor; lui se datorează în cea mai mare parte.
acel care scrie a petrecut 8 luni lângă el, în școala normală, înainte de a pleca la studii
în străinătate și l-a văzut cum alerga și cum se zbuciuma pentru societate și școalele
ei. pentru el nu exista oboseală, nu exista ezitare, când era vorba de interesele
școalelor societății. Deviza lui era: Bate și ți se va deschide; caută și vei afla.”
(gâRBoViCeanU 1906: lXXii)
• 25 ianuarie. moare otrăvită, dintr-un accident, ana Davila, directoare a azilului
„elena Doamna”.
• 2, 5, 12, 19, 26 aprilie. BC publică în ziarul naționaliștilor redactat de alexandru Roman
„Fragmente din Noua carte a înțelepciunii de B. antonin Roques, traduse de Dr. Barbu
Constantinescu. Cartea i. Cugetări asupra instrucțiunei, educațiunei, ignoranței, studiului
și muncei. — Consilii și precepte, — Florile nemuririi, — Ciocârlanul. Cartea ii. Consilii
și macsime. Cartea iii. poesia, artea în genere. Cartea iV. Consilii morale. templul,
moartea, nemurirea.” Federațiunea 22-24, 26-27, 29, Budapesta.
• 13 octombrie. elena golescu este numită oficial directoare a azilului „elena Doamna”.
• 31 octombrie. are loc la iași premiera piesei „moartea lui Constantin Brâncovenu”
de B. antonin Roques. eminescu a fost prezent la spectacol. s-a descoperit între
manuscrise, nepublicată, o cronică dramatică prilejuită de acest spectacol.
• BC publică Abecedar românesc prelucrat, de Dr. Barbu Constantinescu. Carte
aprobată de onor. minister al Cultelor şi instrucţiunei publice pentru Şcoalele primare
din România. Bucureşti: tipografia statului, 1874. (20,5 x 13). 116 p.
Cartea reprezintă o „prelucrare după abecedarele lui hästers10, schulz, Ranke11
şi micile poezioare traduse şi prelucrate de i. maxim, i. popescu, Z. Boiu şi i. Drogli.”
(ConstantinesCU 1874: 3)
manualul are succes, se publică până în 1891 în 39 de ediţii, ultimele trei cu
ilustraţii. este prezentat de hașdeu în Columna lui Traian, anul V (1874), 9: 240. În
prefaţa la ediţia a opta BC scrie:
Cele două prime ediţii de 70, 000 de exemplare tipărite în tipografia statului trecându-se
în mai puţin de trei ani, m-am crezut prin aceasta încurajat a publica apoi acest abecedar
10
albert hästers Lehr- und Lesebuch, oder, Der sinnliche und sittliche Anschauungsunterricht für
die Mittelklassen katholischer Volksschulen, Bädeker, 1863; — şi ludwig Bender Lehr- und Lesebuch
oder die Vaterlands- und Weltkunde für die Oberklassen der Volksschule, essen: Bädeker, 1869.
11
Karl Ferdinand Ranke, Chrestomathie aus lateinischen Dichtern vorzüglich aus Ovidius, Berlin,
1850.
XXiX
la editura librăriei socec şi am ajuns precum se vede la a Viii-a ediţie de câte 20 de
mii exemplare, ceea ce arată în destul de lămurit că este unul din cele mai metodice.
(ConstantinesCU 1880: 4)
1875
• 15 iunie. se înfiinţează societatea geografică Română sub egida Regelui Carol i,
eveniment prilejuit de invitaţia României la „expoziţia internaţională a Congresului
geografic de la paris”.
• BC face parte din colectivul de autori format din lambrior, D. aug. laurian, Ştef. C.
michailescu, i. manliu, care publică un manual de citire care va avea 21 de ediții.
„au fost cele mai bune cărți de citire pe vremuri și ca fond vor rămâne totdeauna
bune.” (gâRBoViCeanU 1906: lXX-lXXi) În 1890 volumul este prelucrat de
a. odobescu și i. slavici.
Carte de citire prelucrată de o asociație de învățători12. această carte este aprobată
de onor. minister al Cultelor și instrucțiunei publice pentru școalele primare de
amândouă sexele din țară. partea i pentru clasa a doua primară. Bucuresci: edit.
librăriei socecu şi C-nia, in-8°, 180 p., cu ilustraţii, 45 bani.
XXX
autori români, V. alexandri, Z. Boiu, anton pann, a. Donici, g. alexandrescu,
D. Bolintineanu, proverbe, ghicitori, lecții despre animalele domestice și sălbatice,
fructe și legume, plante veninoase, lucrurile uzuale ale școlarului (tablă, condei, clasă,
școală), orientarea în spațiu (oraș, sat, biserică, grădină etc), educație religioasă,
povestiri biblice. Cartea ilustrează mai multe tipuri de scriere caligrafică și conține
și câteva fragmente în alfabet chirilic (p. 78-9 și p.117-8).
• BC publică Carte de citire prelucrată de o asociație de învățători. această carte este
aprobată de onor. minister al Cultelor și instrucțiunei publice pentru școalele primare
de amândouă sexele din țară. partea a ii-a pentru clasa a treia primară. Bucuresci:
edit. librăriei socecu şi C-nia, in-8°, 256 p. cu ilustraţii, 65 bani.14 pe coperta 2:
„pentru înlesnirea noțiunilor de geografie coprinse în această carte de citire școlarii
pot să-și procure micul atlas publicat supt editura librăriei socec și C-nia.”
• 15 noiembrie. titu maiorescu îl cheamă pe i. slavici de la iași la București și îl
numește secretar al comisiei înființate pentru publicarea documentelor hurmuzaki,
alături de m. Kogălniceanu, t. Rosseti, D.a. sturdza, al. odobescu și B.p. hașdeu,
însărcinat cu traducerea textelor din maghiară, germană, italiană și latină.
1876
• 20 februarie. În ședința sgR, i. lahovari și nicolae negri propun noi membrii ai
societății între care și Constantinescu, Barbu, dr. prof. de istorie si geografie, membru
temporar.
• BC publică Carte de citire prelucrată de o asociație de învățători. această carte este
aprobată prin Decret Domnesc de ministerul Cultelor și instrucțiunei publice pentru
școalele primare de amândouă sexele din țară. partea i pentru clasa a doua primară.
edițiunea ii. Bucuresci: edit. librăriei socecu şi C-nia, in-8°, 155-[159]p., cu
ilustraţii, 45 bani.
este o ediție revăzută. Volumul reproduce prefața primei ediții. Volumul cuprinde
o tablă de materii, iar fragmentele de lectură, unele noi (e.g. poezii de C. Bolliac și
Ch. grandea), sunt grupate în 8 subiecte: Învățământul intuitiv; narațiuni și fabule
în proză; poezii, narațiuni și fabule în versuri; ghicitori; proverbe; Din istoria biblică;
Din istoria patriei și Din istoria naturală.
• apare studiul lui Franz miklosich, „Zigeunerische elemente in den gaunersprachen
europa’s.” Beiträge zur Kenntniss der Zigeunermundarten. iii, Wien: Karl gerold’s
sohn. 1876, 30 p.
14
exemplarul BaR ii 386034 conține pe pagina de titlu dedicația lui BC: „D-lui a. sturza, fost
ministru, spre semn de înaltă stimă și considerațiune, Dr. Barbu Constantinescu, unul dintre
colaboratorii săi.” este dăruită bibliotecii de către D. sturza la 12 octombrie 1885 și are semnătura
acestuia.
XXXi
• 16 octombrie. slavici este numit profesor la liceul matei Basarab, pentru a preda
filozofia, dar și limba română, introdusă pentru prima dată în programa școlilor
secundare, la inițiativa legislativă susținută de titu maiorescu.
• Fratele lui BC își susține la Universitatea din atena examenul de licență și publică la
București teza de licență: Constantinescu orleanu, petru. 1876. Despre fidejussiune în
dreptul roman și în dreptul român: Thesa pentru licenția, Bucuresci: imprimeria statului.
1877
• 24 martie. În sedinţa de consiliu, sgR alege o comisie în vederea redactării
programei pentru un manual de geografie pentru clasele primare. BC redactează și
publică ulterior în BSGR raportul comisiei:
În adevăr, studiul geografiei care are o înrâurire aşa de însemnată asupra culturei
intelectuale a omului şi unde școlarul găseşte un tărâm întins spre a-şi înavuţi mintea cu
un material preţios de cunoștinţe felurite este totodată menit a deştepta în copil facultatea
de observaţiune, a-i ageri inteligenţa, a-i întări memoria, a-i dezvolta simţul pentru
frumoseţile naturii, a-l face să cunoască mai bine şi să iubească patria sa şi în fine, a
oferi fantasiei celei vii a tinerimii un nutriment sănătos. [...]
În predarea studiului geografiei, luându-se de bază dezvoltarea naturei subiective
a copilului, se conformă cineva şi cu principiul pedagogic cunoscut că trebuie să se
proceadă de la ce este mai apropiat la ce este mai depărtat, de la cunoscut la necunoscut.
locul naşterii şi patria copilului vor fi mai întâi studiate şi tractate şi apoi celelalte părţi
ale globului pământesc.” [...]
programa va cuprinde 3 părți distincte pentru clasele 2, 3 si 4 primare: partea 1,
cls. 2: primele noţiuni de geografie, şcoală şi casa părintească, sat, oraş; partea 2, cls. 3:
România cu munţi, văi, râuri, floră, faună etc; partea 3, cls. 4: pământul în raport cu
celelalte corpuri cereşti. [...]
limba trebuie să fie corectă, iar ortografia fonetică.
• 11 august. adresa no. 8204 a ministrului Justiţiei g. Chiţu către B.p. haşdeu, în
calitate de Director al arhivelor naţionale, pentru adunarea datelor privind obiceiurile
juridice ale poporului român.
• 12 august. eforia îl demite pe BC din funcția de director de studii al azilului „elena
Doamna”, unde îndeplinea și funcția de locțiitor, desemnat de Carol Davila, plecat
pe front. motivul este faptul că în vara lui 1877 face o excursie de câteva zile cu eleve
și educatoare, fără aprobarea eforiei: „directorul de studii BC a luat fără prealabilă
încuviințare a eforiei, un număr de 12 pedagoge de la 19-21 ani, în mare parte copile
orfane, — al căror epitrop către D-zeu și conștiința noastră suntem noi, ca să facă o
plimbare de plăcere prin țară”. În răspunsul său, BC spune că excursiile la care se
referă eforia sunt plimbări prin București, iar cea mai lungă, de 3-4 zile, a fost
XXXii
efectuată în următoarele localități: măgurelele oteteleșteanului, m-rea argeșului,
Cetatea lui țepeș Vodă, Câmpulung, împreună cu marte maria, sora lui BC,
profesoară de desen la azil. la pitești au fost găzduiți de ana Dimitriu, institutoare
publică și fostă azilantă. Dl. Racoviță, prefectul de argeș a dat o recomandare
subprefectului din Curtea de argeș pentru a-i ajuta în călătorie. În Curtea de argeș,
au locuit la familia petrescu, care avea o elevă la azil. În micșunești, la dl. mucenic,
primarul și la preotul satului, la recomandarea ps episcopului de argeș; în
Căpățâneni, la alexandru Creșescu, primul președinte al Curții de Casație; în Brătieni,
la proprietarul moșiei, rudă cu o institutoare; în Câmpulung, la protopopul județului,
în Rucăr, la dl. anastasescu numit și ghica cel mare, cea mai onorabilă familie din
sat. (gReCU15 1944: 114-6)
• August şi septembrie. haşdeu, Bogdan-petriceicu. „poporul român sub raporturile
juridic, linguistic şi mitologic. programa pentru adunarea obiceielor juridice ale
poporului român”, în Columna lui Traian, august 1877, 407-420 şi septembrie 1877,
p. 427- 447.
• 15 septembrie. primul curs de introducere în arheologie de alexandru odobescu este
publicat şi primeşte premiul „năsturel” al academiei: Istoria arheologiei. Studiu
introductiv la această ştiinţă. Prelegeri ţinute la Facultatea de litere din Bucureşti
de A.I. Odobescu. I. Antichitatea. Renaşterea, Bucureşti: librăria socecu & Comp:
typografia laboratorilor Romani. În acelaşi an cursul de arheologie devine oficial
iar odobescu este titularizat la catedră.
• 25 septembrie. haşdeu scrie prefaţa la Obiceele juridice ale poporului român.
Programa, Bucureşti, publicată în anul următor.
15
acest volum trudit de directoarea instituției (care a avut șansa de a le cunoaște direct pe multe
dintre absolventele de altă dată, care și-au scris și memoriile, cum ar fi sevastina
Radianu-Copăcescu) este, alături de studiul lui ion slaViCi deja citat (1884), singura monografie
dedicată primului azil pentru orfane din România, care a dezvoltat, cu vremea, o serie de istituții
de pionierat, cum ar fi gradinița sau școala fröebelină. la jubileul de 150 de ani, acest volum a
fost reprodus „anastatic”: gReCU, emilia. 1944. Azilul Elena Doamna și ajutorul domnesc dat
orfanilor, București: editura Casa școalelor. [150 de ani de la așezarea pietrei de temelie
1862-2012]. ediție anastatică, editura ars Docendi- Universitatea din București. editură cu profil
academic și cultural recunoscută de Consilul național al cercetării științifice. editor: ioan Crăciun,
facsimilare, Dtp și copertă: Cristian Dinu. 219 p. isBn 978-973-558-549-5. În descrierea Cip
apare și ed. a ii-a, București, ars Docendi, 2011. este o mare pierdere informațională faptul că
anexele 20-27 nu au fost reproduse aici: Esamenele generale ale claselor normale, anul școlar
1882-1883; Esamenele generale ale claselor normale speciale, anul școlar 1882-1883; Programul
esamenului de maturitate, din anul școlar 1882-1883; Programul esamenului de jocuri froebeliene
și muzică vocală a cl. primare, din anul școlar 1882-1883; Examenele generale ale Claselor
normale, anul școlar 1883-1884; Programa claselor normale, anul școlar 1883-1884; Programa
examenului de maturitate 1883-1884; Programa claselor primare, din anul școlar 1883-1884,
publicate în Educatorul, anul 1, 1883, no. 23, 24, 25, 26 și preluate de ediția reprodusă „anastatic”.
XXXiii
• Noiembrie. „literatura populară a ţiganilor, texturi inedite cu glosar”, de Dr. Barbu
Constantinescu în Columna lui Traian, Revista pentru istorie, lingvistică şi psihologia
poporană. editor B.p. haşdeu. Viii (10-11)16, 1877: 605-620, Bucureşti: noua
tipografie a laboratorilor români. Între persoanele care „au binevoit a susţine Columna
lui Traian prin acţiuni”, alături de gr. Cantacuzino, D.i. Brezoianu, n. Crezulescu,
principele al. B. Ştirbey şi alţii, se numără şi BC cu două acţiuni (o acțiune înseamnă
3 abonamente).
acest studiu cuprinde o culegere de 15 cântece în limba romani culese de BC de
la romi sedentari din mai multe districte şi de la romi itineranţi. 14 dintre aceste
cântece vor fi republicate şi numerotate i-XiV în Probe în anul următor. În
introducere, BC scrie:
ocupându-mă mai mult timp cu studiul asupra Ţiganilor din România, am adunat pe
cât mi-au permis mijloacele, din tot ce acest popor mai păstrează ca literatură a sa, adică
cântece, basme, descântece şi oraţii, în deosebitele părţi ale ţării. la acest studiu am fost
îndemnat mai ales de către Fr. miklosich, celebrul slavist din Viena, cu care am avut
onoarea să fac cunoştinţă pe timpul expoziţiei Universale din 1873. pe cât îmi este
cunoscut, până acum nu s-au publicat specimene din literatura ţigănească din România,
afară de schiţele de gramatică, dicţionare şi mici dialoguri reproduse în scrierile d-lui
mihail Kogălniceanu și a d-lui Vaillant.
pe aiuri, asupra Ţiganilor care sunt răspândiţi prin toată europa precum şi prin
asia şi africa, de la sfârşitul veacului al XVi-lea şi până astăzi s-a scris foarte mult:
gramatica şi dicţionarul lui pott fac epocă în această privinţă. mai ales miklosich,
16
Referințele din DatCU 2006: 112 cu privire la numerele apariției în Columna lui Traian sunt
eronate. această confuzie probabil se datorează faptului că hașdeu a anunțat în numărul 12 din
decembrie 1877: 675, că a primit la redacție, între altele, „literatura populară a ţiganilor, texturi
inedite cu glosar, de Dr. Barbu Constantinescu”, pe care le va publica într-un numărul care acoperă
lunile ianuarie-martie. De fapt revista își întrerupe apariția, iar când va fi reluată, acest articol de
BC nu va mai fi publicat niciodată. Cu siguranță, BC își publică materialul folcloric în volum, în
1878. aceeași lucrare de sinteză a folcloristicii românești (DatCU 2006: 112) îl menționează
eronat pe BC între colaboratorii revistei Ghilușul. De fapt, în editorialul intitulat „ținta”, din primul
număr al revistei Ghilușul, i (1): 3, șt.st. tUțesCU notează: „[Revista] va publica indeosebi și
folklor țigănesc care e neglijat. singur regretatul Barbu Constantinescu s-a ocupat de literatura
populară țigănească, țiganii lăutari fiind cei ce ne-au păstrat cântecile, mai ales cele bătrânești.
editorul, 1 dec. 1912, Balota.” În cei doar doi ani de apariție lunară, 1913-1914, revista publică
aproape lunar material folcloric în limba romani, povești și snoave despre despre romi. În niciunul
dintre numere nu se publică, nici nu se reproduc materiale culese de BC. Viața și opera lui BC
oscilează între dimensiunea mitologică unde l-au plasat elevii săi, ștefan negulescu și Dumitru
Demetrescu, de la care toți cercetătorii și-au extras informația, și ignorarea și uitarea cercetării
ulterioare, iar demersul nostru de a le restitui memoriei s-a împiedicat la tot pasul de concatenări
de verificări ale informației celei mai lesnicioase, pe care cercetarea în domeniile respective le-ar
fi putut realiza cu responsabilitate și sinceritate.
XXXiV
publicând probe din limba Ţigănească din deosebite ţări, a lămurit chestiunea succesivei
emigrări a Ţiganilor din india spre diferitele părţi ale europei.
Deocamdată publicăm câteva din cântecele poporane ale Ţiganilor din România.
aceste cântece sunt culese de mine din mai multe regiuni ale României cu toată
exactitatea putincioasă. am căutat să le reproduc fidel prin scriere, aşa cum le-am auzit
din gura Ţiganilor, ferindu-mă de a îndrepta chiar atunci când mi-au părut unele forme
gramaticale greşite. pentru înţelegerea lor, le-am însoţit cu o traducţiune literală în limba
română şi cu mici glose.
În aceste specimene ale muzei ţigăneşti să nu caute cineva estetică. Unele din ele
nu sunt chiar decât o cusătură la un loc a câtorva fragmente eterogene, astfel că par a nu
avea nicio legătură. interesul lor cel mare nu e deloc literar, ci lingvistic şi psihologic.
pentru transcrierea cântecelor cu literele latine am luat de bază alfabetul românesc.
În cuvintele disilabice şi polisilabice accentual ascuţit (´) arată numai silaba accentuată
şi nu joacă nicicum rolul ce-l are în limba română.
17
„[...] poate și titlurile sale de doctor în filosofie și licențiat în teologie la Universitatea din lipsca
l-au ajutat să se bucure de o mare trecere în biserica noastră de peste munți. De aceia în anul 1877,
când principatele Române erau în plin război de neatârnare, apăru în tipografia arhiedecesană din
sibiu, prin ce împrejurări nu știm, o nouă ediție [...] (popesCU și moisesCU1942: lxii)
18
popesCU și moisesCU1942: lxii notează că traducerea a fost revizuită. „Bănuim că această
primenire a textului se datorește lui BC care își va fi dat seama singur de greșeala ce săvârșise la
ediția i din 1872, când strădania sa de traducere, uneori mai nimerit făcută decât înaintașii săi,
avea marele neajuns că folosea un vocabular strein și nefiresc graiului nostru bisericesc.”
XXXV
istorie, zoologie, botanică, mineralogie, fizică, chimie, cosmografie și altele, așa că se
îndeplinește cadrul cunoștințelor, ce trebuie să-și capete copilul în clasele primare.
Varietatea materiei va da adeseori ocaziune învățătorului, a face ca citirea să fie o
ocupațiune plăcută a copilului. Câteva greșeli strecurate la tipărirea acestei cărți se vor
îndrepta la edițiunile viitoare. Cu publicarea acestei cărți suntem departe de a pretinde că
am făcut o operă perfectă. singura mulțumire sufletească, ce dorim, vom avea atunci
când vom vedea, că prin impulsiunea dată de noi se vor publica cărți de natura aceasta
mai perfecte decât cea de față. (ConstantinesCU 1877c: i)
1878
• Martie. BC predă pe lângă pedagogie și limba română, franceza la școala normală
a „societății pentru învățătura poporului român”, până la sfârșitul anului.
• 10 martie. hugo meltzl (1846-1908), germanist maghiar, titular din 1872 al Catedrei
de limba și literatura germană de la Universitatea din Cluj și editorul (din 1876)
revistei Összehasonlító Irodalomtörténeti Lapok (Acta Comparationis Litterarum
Universarum), îi scrie într-o scrisoare lui hașdeu:
XXXVi
În legătură cu cântecele ţigăneşti ale Dr. Constantinescu mi-am spus cuvântul într-o carte
poştală însoţită, sub banderolă, de o gramatică maghiară19 pe care am trimis-o acestui
om dintre toți cel mai cordial. (hașDeU 1982, i: 364)
Cântecele țigănești sunt după toate probabilitățile cele publicate în Columna lui Traian,
după cum se va vedea și din evenimentele cronologice de mai jos, din anul 1878.
• Abecedar românesc prelucrat, de Dr. Barbu Constantinescu. [pe copertă: ed. iV].
Bucuresci: edit. librăriei socecu & Comp. (Din stab. în artele grafice socecu, sander
& teclu), 1877 [la p. 104: 1878]. (20,5 x 13). 104 p.
• Carte de citire prelucrată de o asociație de învățători. această carte este aprobată de
onor. minister al Cultelor și instrucțiunei publice pentru școalele primare de
amândouă sexele din țară. partea a ii-a pentru clasa a treia primară. edițiunea ii.
Bucuresci: edit. librăriei socecu şi C-nia, in-8°, 216 p. cu ilustraţii, 65 bani.
este o ediție revăzută. nu mai conține fragmente în alfabet chirilic.
• 12 aprilie. Circulara ministerului de interne nr. 7133 către autorităţile administrative
şi comunale, semnată de ministrul mihăescu: „sunt invitate autorităţile administrative
şi comunale a da asistenţă şi concursul legal, în caz de necesitate D-lui Barbu
Constantinescu, care călătoreşte prin ţară, în scopul de a culege date şi lua informaţii
privitoare la istoria originii ţiganilor.”
• 12 mai. scrisoare B.p. haşdeu către F. miklosich:
Je vous envoie demain par poste le volume de la Columna pour l’année expirée, ou il se
trouve tout ce qu’y a été publié relativement au tziganes, et beaucoup de textes slaves
ou roumains qui pourraient avoir pour vous quelque intérêt. mon ami B. Constantinescu,
le seule tziganiste en Roumanie, possède une foule de matériaux de toutes espèces, et il
m’a promis depuis longtemps de vous l’envoyer en masse, mais son pèche est d’être
diablement paresseux. Je ne cesserai pas de le presser. (hașDeU 1982, ii: 57-58)
• 31 mai. moses gaster, aflat la studii, îi scrie lui B.p. haşdeu din Breslau:
asemenea şi d-nu[l] prof. miklosich vă roagă – scuzaţi dacă n-am azi decât toată
scrisoarea cu cereri – să binevoiţi a îi trimite nr. 10-11 al Columnei pentru cuprinsul
Poezii poporane a ţiganilor de dr. Constantinescu. Căci după cum îi scrie d-nu[l] prof.
19
nu am identificat gramatica publicată în acel an. De notat, însă faptul că în același an, hugo
meltzl publică volumul al doilea din culegerea sa de texte de limba romani din transilvania.
meltZl, hugo von. 1878. Jile romane. Volkslieder der transilvanisch-ungarischen Zigeuner.
Original-texte mit gegenüber stehenden Verdeutschungen. Proben einer grösseren
Sammlung-Inedita. Von Dr. hugó von meltzl. Klausenburg: Universitätsbuchdruckerei Johann stein,
1878, 41 p. (sonder-abdruck aus den Brassai-mertzl’schen, Összehasanl. irodalomtörténelmio
lapok (Zeitschrift für vergleichende literatur), Bd. i (1877) u. ii (1878)). Îi mulțumesc pe această
cale d-lui Viorel achim pentru această referință bibliografică.
XXXVii
miklosich, el până acu vro 2 luni nu [o] căpătase încă, şi vă va fi foarte recunoscător
pentru trimiterea. (hașDeU 1982, i: 189-190)
• apare studiul lui Franz miklosich, „proben von Zigeunermundarten” în Beiträge zur
Kenntniss der Zigeunermundarten. iV, Wien: Karl gerold’s sohn. 1878, 54 p. „o
poveste de la țiganii din România, de la Dr. M. gaster” (p. [259] 17-8);
• apare cartea lui paul Bataillard, Les Zlatars (dits aussi Dzvonkars), tsiganes fondeurs
en bronze et en laiton, dans la Galicie Orientale et la Bukovine, paris: e. leroux.
• apare volumul al doilea din culegerea de texte în limba romani culese de hugo von
meltzl, Jile romane. Volkslieder der transilvanisch-ungarischen Zigeuner. (v. supra,
nota 19).
• 20 iunie. BC redactează Caietul cu titlul „pentru limba ţigănească. Cântece 1-182.
1878 iunie 20, Bucureşti”, 96 file. (ms. BaR 3924)
• 11 iulie. BC redactează Caietul cu titlul „Cântece ţigăneşti. 183<-275> , 1878 iulie
11, Bucureşti”. (ms. BaR 3924)
• 7 iulie. elevul lui BC, arhimandritul parthenie s. Clinceni, care studiase la atena,
revine în ţară şi este numit preot la Capela Română din leipzig, post ocupat de 14
ani de către arhimandritul Valerian Zamfirescu-paladi, cf. înaltul Decret Domnesc
nr. 1705 şi ordinul ministerului Cultelor nr. 644, din 7 iulie 1878.
• Probe de limba şi literatura țiganilor din România publicate de Dr. Barbu
Constantinescu. Bucureşti: tipografia societăţii academice Române (laboratorii
Români), 1878, (22 x 15). 112 p.
Cuprinde 75 cântece lirice, dintre care 14 publicate în anul anterior în Columna
lui Traian și 15 povești în limba romani însoţite de traducerea lui BC în limba română.
BC a călătorit prin Ţara Românească şi moldova, probabil însoțit de un nativ pe nume
gașpar, și a adunat folclor de la 79 de romi stabiliţi în 22 de districte şi de la 7 romi
itineranţi.
• 27 august. m. eminescu publică o recenzie în Timpul nr. 189/27 august 1878, despre
volumul Probe de limba şi literatura țiganilor din România.
De mult încă, eruditul slavist Franz miklosich, care în anii din urmă s-a ocupat cu
deosebită atenţie de dialectele şi migraţiunea ţiganilor, ceruse în convorbiri private şi
prin scrisori de la cunoscuţii săi din România detalii asupra limbii ţiganilor de la noi.
presupunem că şi adunarea aceasta de cântece şi poveşti o datorăm impulsului marelui
învăţat. Din introducerea foarte scurtă a cărţii, aflăm că ţiganii, emigrând din india în
timpuri necunoscute, se află locuind pe la noi din suta a paisprezecea încă şi din ţările
noastre au trecut în celelalte părţi ale europei. limba lor are mare asemănare cu
dialectele indice moderne deşi se găsesc într-însa multe elemente împrumutate de la
acele popoare, cu care ei au fost în contact. parte din cântece au fost publicate şi prin
„Columna lui traian”. apoi mai urmează o scurtă însemnare despre provenienţa probelor
şi despre modul transcrierii lor, apoi imediat după această scurtă introducere, urmează
XXXViii
cântecele şi basmele cu adnotaţiuni. Colecţia e în sine preţioasă, dar cartea nu
îndeplineşte condiţiunile care s-ar cere de la ea, înainte de toate colecţia de probe ar fi
trebuit să formeze textul, pus în urma unei gramatici elementare şi urmat de un glosariu
după alfabet şi în toată regula. În acest mod s-ar fi uşurat citirea nu numai pentru publicul
mare, ci chiar pentru aceia cari ar voi să se ocupe mai de aproape cu acest obiect. Dacă
am putea spera că dl. Constantinescu ar mai edita a doua oară cartea sa, am fi în drept
să credem că d-sa va ţine seamă de acest consiliu şi ne va introduce în textul colecţiei
sale printr-o scurtă gramatică, care să conţină fonologia şi flexiunea măcar, iar în urma
colecţiei am trebui să găsim un glosariu alfabetic, lesne de mânuit.
XXXiX
g. leitner (lahore), Ragendralal misra (Calcutta), Ralph t.h. griffith (Benares).
(hașDeU 1877 ii (2): 95-6)
Din partea României, se scrie că delegatul ales de biroul Congresului și confirmat apoi
oficial de către guvernul nostru este Bogdan petriceicu hașdeu care la rândul său a
recomandat pe d. Dr. Barbu Constantinescu, cunoscut prin lucrările sale asupra limbei
țigane, lucrări aprobate cu căldură de către ilustrul miklosich, unul dintre cei ai mari
țigăniști contemporani. Congresul deschis pe 12 septembrie în prezența alteței sale
Regale, ducele amedeu de aosta.
Cei doi reprezentanți ai României, ambii înscriși în secțiunea lingvistică au prezentat
Congresului ultimele lor lucrări în această ramură, anume Bogdan petriceicu hașdeu
Cuvinte den batrani, iar d. Dr. Barbu Constantinescu Probe de limba și literatura Țiganilor.
În privința acesteia din urmă, iete ce zice buletinul ședinței Congresului de la 17 septembrie
1878: „Dl. dr. Barbu Constantinescu comunică secțiunii planul lucrării sale despre
Dialectele țigane din România, colecțiune cu care domnia sa se ocupă, cu un interes nu
numai filologic dar încă lingvisic și literar. Ca probă de această aserțiune, d-sea citește
unele pasagii din cântecele țigănești cele tipărite, traduse în limba germană și însoțite de
observațiuni lingvistice și gramaticale. Colecțiunea întreagă, pe care d-sea o posedă deja,
trece peste 3000 de cântece. adunarea primește cu aplauze espunerea oratorului.
Vicepreședintele, prof. ascoli, mulțumește d-lui dr. Constantinescu pentru
importanta sa colecțiune, sperând că din vasta lucrare, cu care se ocupă, vor rezulta
foloase foarte mari pentru studiul lingvisticii în genere și pentru aprofundarea, atât de
grea încă și atât de puțin încercată, a dialectelor țigănești în specie. Ca lingvist însă, își
permite de a face o ușoară observațiune fonologică. Forma cazului sociativ rumeia nu i
se pare a fi o formă specială cu sufixul ya, ci este o simplă amplificare a vocalei din
forma anterioară rume-a (rume-ha, rume-sa) revenind prin urmare tot la sufixul sa. [....]
Ce scrie gubernatis în Nuova Antologia din 15 octombrie 1878: „Congresul
orientaliștilor [...] ne mai procură plăcerea de a cunoaște pe un alt distins filolog român,
d. Dr. Barbu Constantinescu, care a prezentat o importantă lucrare comentativă despre
limba și literatura țiganilor din România.”
În această modă, la al patrulea Congres al orientaliștilor, România a fost
reprezentată numai prin nume (sublinierea autorului, n. J.R.), ci prin niște lucrări care
au atras atenția străinilor. (Românul, 18 noiembrie 1878: 1064/1065).
Xl
scrisoare că din România primește foarte greu informații și că dintre cele 50 de persoane
indicate de hașdeu, numai trei au raspuns. angelo de gubernatis îi solicită în special
informații despre BC. in dicționar nu există intrarea BC. (de gUBeRnatis 1879)20
• 9 decembrie. moses gaster îi scrie lui haşdeu din Breslau:
V-aş fi asemenea foarte recunoscător dac-aţi binevoi a ruga pe Dr. Constantinescu să-mi
trimieată un exemplar al cărţii sale (despre ţigani), căci voi să-i fac o recenzie în ZDMG.
(hașDeU 1982, i: 191)
1879
• 30 martie. BC, în calitate de director al școlii normale îi comunică președintelui
„societății pentru învățătura poporului român”, C. Bozianu, printr-un referat că
„societatea pentru învățătura poporului român, la începutul întemeierii ei avea școli
pentru adulți și un ziar pedagogic pentru instruirea învățătorilor, cu timpul și școalele
de adulți, și ziarul au încetat. Fiindcă ziarul pedagogic, din lipsă de fonduri și de
colaboratori, cu greu s-ar putea continua, subsemnatul este de părere ca să se deschidă
cel puțin o școală de adulți în localul societății, ceea ce n-ar necesita nicio cheltuială,
și societatea și-ar îndeplini scopul primitiv.” propunerea a fost aprobată, însă nu au
venit elevi. (gâRBoViCeanU 1906: XXXii)
• 27 iunie. În ședința Comitetului „societății pentru învățătura poporului român” se
aprobă propunerea lui BC și se instituie un examen de maturitate pentru absolvenții
ciclului de 4 ani. „nu mai încape îndoială că instituirea acestui examen de maturitate
era de o importanță capitală pentru școală și în același timp și o inovațiune în țară la
noi, pe care a trebuit să o primească și statul în 1893. De aici se poate constata că
d-rul BC era preocupat neîncetat să facă din școala normală a societății o școală
model între cele similare.” (gâRBoViCeanU 1906: XlVi)
• 1 noiembrie. i. opran, fondatorul și redactorul revistei Învețatorul. Publicat de
asociațiunea câtorva învățători din Capitală. (apare la 1 și 15 ale fiecărei luni),
anunță în nr. 5, an iii, 1 noiembrie 1879, că își dă demisia din această funcția de
director al publicației, fiind succedat de BC.
Retragerea sa este dictată de multiple și varii dificultăți, ce nu pot fi învinse așa de ușor
de un singur învățător, și încă de un singur învățător primar! succesorul său va fi D. Dr.
Barbu Constantinescu, profesor la seminarul central și director al școalei normale a
societății pentru învățătura poporului român. titlurile acestui bărbat eminent fiind destul
de cunoscute învățătorilor noștri, pe tărâmul didactic, este inutil a le repeta aci. Dea cerul
20
angelo de gubernatis pregătește și o ediție în limba franceză, publicată în 1891, Dictionnarie
Biografique des Contepmporaines. Dictionnaire International des Ecrivains du jour, Florence:
louis nicolai, 1891. și pentru această ediție îi cere din nou sprijin lui hașdeu printr-o scrisoare
din Florența, paris, 25 martie 1888/15 martie 1891. În dicționar nu este menționat BC.
Xli
ca Învețatorul, la care vom colabora și pe viitor sub însușirile de mai sus, să fie mai fericit
prin acest nou și puternic sprijin dobândit în persoana D-lui Constandinescu (sic!).
BC va fi redactor șef până la 15 feb. 1880. După această dată i. opran revine în
fruntea publicației.
• Abecedar românesc prelucrat, de Dr. Barbu Constantinescu. [pe copertă: ed. V].
(Carte aprobată prin Decret Domnesc de ministerul Cultelor şi instrucţiunii publice
pentru şcoalele primare din România). Bucuresci: edit. librăriei socecu & Comp.
(Din stab. în artele grafice: socecu, sander & teclu), 1877 [pe copertă: 1879]. (20 x
12,5). 104 p.
• Confesiunea ortodoxă a credinţei bisericii otodoxe a Răsăritului. tradusă din nou de
Dr. Barbu Constantinescu ediţiune aprobată de exclenţa sa, Înalt-preasfinţitul
arhiepiscop şi mitropolit al Românilor greco-orientali din Ungaria şi translivania,
miron Romanolu21. ed. a iii-a. Bucureşti: editura librăriei socec &Compania, 1879,
preţ 2 lei. titlul lucrării la p.1 este Confesiunea ortodoxă a credinţei bisericei catolice
(soborniceşti) şi apostolice a Răsăritului.
1880
• 6 august. Consiliul societății pentru învățătura poporului român aprobă propunerea
lui BC, de a solicita la ministerul Cultelor și instrucțiunii publice să se numească și
să fie plătiți 2 învățători la școala primară unde predau normaliști din ultimul an.
ministerul aprobă la data de 11 octombrie a.c.
• August. În Monitorul Oficial no. 160 se publică lista recipienților ordinului „steaua
României”. la rubrica „mari oficiari” este Carol Davila, la „Cavaleri”: D. Chenciu,
prof.; D.V. șeicaru, prof.; D. Dr. Barbu Constantinescu, prof.; D.p. poni, prof.;
D. spiru haret, prof.; D.D. ananescu, prof.; D.th. ștefănescu, prof. și directorul
școlii de comerț.
• Octombrie. BC scrie un raport către președintele societății prin care îi solicită să
intervină la ministerul Cultelor și instrucțiunii publice pentru recunoașterea statutului
21
această ediţie era întrebuințată de cler. De pildă, exemplarul BaR, ii 116789, are la p. iii ştampila
proprietarului, „Biblioteca mitropolitului moldovei şi sucevei Josif naniescu, dăruită academiei
Române în 1894.”, făcând parte dintr-o colecţie mai mare dăruită de acesta academiei, între care
se numără şi apărarea arhiereului Calistrat orleanu înaintea Înaltei Curţi de Casaţie şi de Justiţie
publicată de avocatul george mărzescu. popesCU și moisesCU1942: lxii o numesc „o ediție
școlară” și notează că era folosită ca manual didactic de religie, însă nu avea binecuvântarea sf.
sinod, din motive evidente, pe care moisescu et co. nu le menționează dar care probabil i-au atras
și peste veac anatema preoților. „Cartea tipărindu-se acum de către o librărie, care nu urmărea
decât interese negustorești, bănuim că s-au scos exemplare destule, așa că până în 1891, când
moare Barbu Constantinescu, n-a mai fost nevoie de o nouă ediție.”
Xlii
de instituții publice a școlilor societății. el cere și o subvenție anuală de 15.000 lei.
În același referat îi mai solicită să intervină la ministerul Finanțelor pentru a dona
societății un teren de 50 pogoane din moșia statului Văcărești, pentru practica
agricolă a normaliștilor.
• se publică în 20 de mii de exemplare Abecedar românesc prelucrat, de Dr. Barbu
Constantinescu. ed. Viii. Bucureşti: edit. librăriei socec & Comp. (tip.
laboratorilor Romani), 1880. (20,5 x 13). 104 p., 2 pl. 30 bani.
În acelaşi an se epuizează tirajul acestui manual de succes şi se publică a noua şi a
zecea ediţie: Abecedar românesc prelucrat, de Dr. Barbu Constantinescu. ed. iX.
Bucureşti: socec & Comp., 1880. 12°. 104 p. și Abecedar românesc prelucrat, de Dr.
Barbu Constantinescu. ed. X. (Carte aprobată prin Decret Domnesc de ministerul
Cultelor şi instrucţiunii publice pentru școalele primare din România). Bucuresci:
socec, 1880. 12°. 104.
• 23 februarie. prin Înaltul Decret Regal nr. 575 din 23 Februarie 1880, elevul lui BC,
arhimandritul parthenie s. Clinceni este transferat de la Capela din leipzig la Capela
din paris, în locul lui Calistrat orleanu, fratele lui BC.
1881
• 14 martie. este promulgată legea prin care școala normală și școala primară a
„societății pentru învățătura poporului român” devin de utilitate publică. se aprobă
și subvenția propusă de BC, de 15 000 lei.
• 1 aprilie. BC înființează societatea Română pentru grădina de copii (școala
Froebeliană) din București. președinte: Dim. Cariagdi, Vicepreședinți: Vasile paapa
și gen. i. em. Florescu. membrii: anastase stolojan, V.a. Ureche, p. gârboviceanu,
nic. g. ștefănescu, pricopie Casotti. Casier-secretar: BC.
• 23 aprilie. este inaugurată „grădina de copii” în casele de la sf. ecaterina, cu o chirie
de 2.000 lei anual, unde a funcționat până în 23 aprilie 1899. educatoarea Fr. s. prager
este prima directoare. „supravegherea morală și materială a grădinei o avea dr. BC.”
(gâRBoViCeanU 1906: lXXXVi)
• 8 mai. BC răspunde la o propunere a ministerului Cultelor și instrucțiunii publice,
ca învățătorii de la școala primară a „societății pentru învățătura poporului român”
să fie asimilați institutorilor și să fie numiți în aceleași condiții ca învățătorii de la
școlile primare urbane de stat. BC este de acord, cu condiția ca proba practică a
concursului de admitere să aibă loc în prezența directorului școlii și în localul
societății.
• 23 mai. i. slavici este ales secretar al „societății pentru învățătura poporului român”.
• Iunie. m.s. Carol i vizitează școala „societății pentru învățătura poporului român”.
a fost primit, între alte notorietăți ale societății, și de BC, directorul școlii. „a vizitat
apoi grădina de copii înființată anul acesta, și trecând de asemenea prin toate clasele
primare și normale, a asistat la examinarea mai multor școlari. Înainte de a se retrage,
Xliii
m.s. a binevoit a exprima d-lor membrii ai comitetului satisfacțiunea sa pentru
progresul real ce a constatat, asigurându-i de continuitatea și pe viitor a înaltei sale
protecțiuni.” (Învețatorul iV (21) 1 iulie, 1881: 529).
• 18 septembrie. slavici primește medalia bene merenti pentru munca depusă în
Comisia documentelor istorice.
• Carte de citire prelucrată de învăţătorii asociaţi. [pe copertă: Dr. Barbu
Constantinescu, lambrior, D. aug. laurian, Ştef. C. michailescu, i. manliu]. partea
i pentru clasa a doua primară. ed. Viii. Conformă cu programa oficială, pentru clasele
primare, adoptându-se şi ortografia academiei române. Bucuresci: edit. librăriei
socecu şi C-nia, 1881. (21,5 x 14). 158[-160] p. cu il. 45 bani.
• Carte de citire prelucrată de învăţătorii asociaţi: Dr. Barbu Constantinescu, lambrior,
D. august laurian, Ştefan C. michailescu, i. manliu. partea ii pentru clasa a treia
primară. ed. Vi. Bucuresci: socecu, 1881. 12°.
• Carte de citire prelucrată de învăţătorii asociaţi: Dr. Barbu Constantinescu, lambrior,
D. aug. laurian, Ştef. C. michailescu, i. manliu. acesta carte este aprobată prin
Decret Domnesc de către ministerul Cultelor şi instrucţiunii publice pentru școalele
primare din România. partea iii pentru clasa a patra primară. ed. iii conformă cu
programa oficială pentru clasele primare, adoptându-se şi ortografia academiei
Române. Bucuresci: edit. librăriei socecu şi C-nia (stab. pentru artele grafice:
socecu, sander & teclu), 1881. (20,5 x 12,5). 396 p. cu il., ii p. 1,50 lei.
• Abecedar românesc prelucrat, de Dr. Barbu Constantinescu. ed. Xi. În această ediție
s-au adăugat şi deprinderi cu ortografie adoptată de academia Română. Bucuresci:
socecu, 1881. (20 x 13). 112 p.
• Abecedar românesc prelucrat, de Dr. Barbu Constantinescu. ed. Xii. Bucuresci:
socecu, 1881. (20 x 13). 112 p. (Carte aprobată prin Decret Domnesc de ministerul
Cultelor şi instrucţiunei publice pentru școalele primare din România)
• 1 aprilie. ministerul Cultelor, prin adresa nr. 1714 din 9 Februarie 1881, către
ministerul afacerilor straine, dispune desfiinţarea Capelei din leipzig, unde slujise
până la 23 februarie 1880 parthenie s. Clinceni, motivând numărul mic al
comercianților români care o frecventează.
• 12 noiembrie. Deschiderea oficială a Facultăţii de teologie în cadrul Universităţii
din Bucureşti. legea privind înfiinţarea Facultăţii de teologie, marţi 3/15 iulie 1881
în Monitorul Oficial no. 74, la inițiativa mitropolitului Calinic, prin mijlocirea
episcopului de argeș, ghenadie, la insistențele lui BC.
• Din 16 noiembrie. BC este numit decan al facultății și profesor voluntar (preda
gratuit) de istorie bisericească și patrologie. În această calitate BC locuiește în curtea
bisericii sf. ecaterina. Devenind instituție bugetară din 1884, se schimbă decanul
Facultății de teologie, însă BC va fi numit din nou decan la 1 aprilie 1888 până la
moartea sa.
XliV
1882
• 23 ianuarie. sgR se întrunește după o întrerupere de 5 ani. În adunarea generală a
sgR, condusă de secretarul general g. lahovari, și vicepreședintele g. manu, în
prezența ms Carol i se trece în revistă activitatea curentă și se formulează mai multe
proiecte:
sgR, în dorinţa de a aduna sţiinţele cele mai amănunţite pentru cunoştinţa ţării noastre,
a aprobat chestionarul de mai jos propus de d. dr. Barbu Constantinescu, şi prin
intermediul ministerului de interne l-a împărţit în toate comunele în ţară. mulţumită
XlV
stăruniţelor d-lui ministru de interne, societatea a şi primit răspunsurile comunelor din
judeţele Buzău, neamţ, Dâmboviţa, gorj, iaşi, ilfov, muscel, Vaslui, Roman şi tulcea.
Când ştiinţele cerute se vor aduna din toate judeţele, societatea va procede la alcătuirea
unui „dicţionar comunal” pe cât se va putea mai complet. [...]
Întrebări:
1. Care este numele comunei în care locueşti?
2. Ce numiri vechi a avut?
3. Comuna se compune dintr-un singur (oraş, târg), sat, sau din mai multe cătune?
Care este numele lor de acum şi din vechime?
4. Care este numărul familiilor şi locuitorilor comunei?
5. Care este numărul locuitorilor şi familiilor din fiecare cătun?
6. sunt locuitorii numai Români sau sunt şi alte neamuri, precum: nemţi, unguri,
francesi, ebrei, armeni, bulgari, serbi, ruşi, turci, tătari, greci, ţigani, etc. ?
7. Care este numărul familiilor şi indivizilor ale acestor neamuri?
8. Comuna este în apropierea vreunui râu, lac sau baltă, munte, sau trece printr-însa
vreun râu? Care este numele râului, sau lacului, sau muntelui, etc. din apropierea
comunei?
9. În ce depărtare sunt comunele sau satele dimprejur şi în ce parte cad?
10. se găsesc în cătun (sat, târg sau oraş) sau în apropiere ruine vechi, silişte, movili,
popine sau alte locuri de acest fel?
11. Ce zic oamenii despre dânsele?
12. se găsesc în sat (cătun, târg sau oraş) sau în apropiere izvoare sau puţuri de
păcură, ori găuri de unde iese fum de pucioasă; ori cărbuni de piatră, ori sare,
ori nisip cu aur?
13. Ce se ştie despre trecutul satului (cătunului, târgului sau oraşului?)
14. Câte biserici sunt?
15. Câte sunt vechi şi de cine sunt făcute?
16. sunt pe acolo case mari domneşti sau boiereşti? De cine şi când sunt clădite?
17. Câte şcoli sunt în comună?
18 pe lângă munca pământului, lucrează oamenii la oale, roate, plocate sau altele
şi alte meşteşuguri?
19. Ce se mai ştie despre acea comună?
XlVi
mai multe considerente. Unul dintre ele era și vârsta admiterii la școala normală,
considerată prea mare, 17 ani. „Ce puteau să facă absolvenții școalelor primare, care
veneau să intre în școala normală, până la etatea de 17 ani împliniți? mulți repetau
clasele primare până se plictiseau, iar alții, în intervalul de la absolvirea școalei
primare până când împlineau vârsta de a fi primiți în școala normală, pierdeau și
bruma ce învățaseră. acestea sunt motivele temeinice ce au îndemnat pe BC să
propună întemeierea școalei preparatoare.” (gâRBoViCeanU 1906: lXXV-Vi)
se preda limba română, artimetica, științele naturale, istoria românilor, geografia,
religia, igiena, dreptul administrativ, limba franceză, muzica vocală și bisericească,
caligrafia, desenul, vioara și exercițiile militare. În 1886 școala preparatoare a fost
desființată la ordinul ministerului. (v. infra)
• 1 septembrie. i. slavici este angajat profesor la azilul „elena Doamna” unde predă
limba română și filozofia. În această perioadă o cunoaşte pe elena tănăsescu, care
era institutoare aici și preda geografia, geometria şi ştiinţele naturale. aceasta a obținut
în 20 octombrie 1883 postul de directoare la școala elementară de fete a Reuniunii,
la solicitarea „asociațiunii transilvane” din sibiu. În locul ei va peda la azil
m. Crăiniceanu. În anul următor, pe 18 martie 1884, i. slavici se căsătorește cu elena
tănăsescu la sibiu, iar la 11 noiembrie se naște primul lor copil, titu-liviu, botezat
de titu maiorescu..
• eleva azilului „elena Doamna”, ecaterina ioanovici, viitoarea soție a lui BC, scrie
cursul păstrat în manuscrisul intitulat „stilistica de d-șoara V. alexandrescu, predată
în asilul elena Doamna, scrisă de ecaterina ioanovici, devenită doamna Barbu
Constantinescu, București 1881-2.” (ms BaR 5663)
• Decembrie. „pe la Crăciun, auzim că dl. gârboviceanu (intern al școlii normale a
societății, n. J.R.), prin stăruința lui BC, a obținut o bursă din partea unui bogătaș și
membru al societății pentru învățătura poporului român, anume Călifaru și că va pleca
la Universitatea din lipsca [...] După 4 ani, s-a reîntors în țară cu titlul de doctor în
filozofie. l. p. gârboviceanu a ocupat imediat, la școala normală a societății, catedra
de limba română. studiile, ce făcuse în germania, nu-l lăsau indiferent de mișcarea
pedagogică de la noi și de aceea îl vedem aproape nedespărțit de marele nostru
pedagog din acea vreme, Dr. Barbu Constantinescu, pe care-l însoțea la lecțiunile
practice ale normaliștilor și lunând parte mai totdeauna la critica lor.” (negUlesCU
1929: 156) gârboviceanu relatează că BC împreună cu Califaru l-au susținut financiar
în primul an.
1883
• Duminică, 2 ianuarie. BC tipăreşte primul număr din Educatorul. Ziar pedagogic
şi literar. Organ al corpului didactic din azilul „Elena Doamna”. De la nr. 2 se
numeşte: Educatorul. Ziar pedagogic şi literar. Organ al corpului didactic din azilul
„Elena Doamna” şi „Ateneul Elisabeta”. slavici publică articole, balade populare,
XlVii
poezii pentru copii şi două cursuri, „literatura poporană” şi „estetica”. este reprodusă
„Doina” de eminescu în nr. 25 din 1883.
Ziarul nostru voieşte să vie în ajutorul tuturor acelora care se ocupă cu realele chestiuni
de învăţământ şi educaţiune.
noi credem că îndeplinim o lacună simţită de toţi aceia care se ocupă cu
educaţiunea, înfăţişându-le într-un chip uşor şi popular toate întrebările grele care ne
vin înainte pe toată ziua şi care trebuiesc lămurite.
Câte împrejurări complicate mai ales în sfera învăţământului şi a educaţiunii nu
trec pe dinaintea ochilor noştri fără să le vedem lămurite în organele noastre de
publicitate! programe se modifică, regulamente se schimbă, şcoale deosebite se
înfiinţează, altele se suprimă, se fac legi, de unde atârnă pentru mult timp soarta corpului
învăţătoresc; toate acestea cer să fie dezbătute în ziare speciale ca să se vadă cum trebuie
să se dezlege aceste probleme, luându-se de bază atât principiile ştiinţelor pedagogice
precum şi experienţele făcute de către alte state care au ajuns mai departe decât noi pe
calea culturii.
pe lângă chestiuni curat pedagogice, ne vom sili a ţine pe corpul învăţătoresc în
curent asupra progresului în ştiinţe şi a literaturii în genere precum şi a celei pedagogice
în special.
o cronică care va rezuma faptele petrecute în cursul săptâmânii, credem, că va
scuti pe învăţător de a le căuta prin deosebite ziare politice.
Ziarul nostru va fi deschis tuturor acelora care vor voi să lumineze publicul asupra
oricărei chestiuni, ce se raportă la educaţiune şi instrucţiune.
Că vom reuşi în întreprinderea noastră, sau nu, aceasta se va vedea din aprobarea
sau dezaprobarea ce va da publicul cititor ziarului nostru. Redacțiunea. (Educatorul
1(1883): 1)
XlViii
Cu alte cuvinte: un popor mai luminat; şi prin umare mai capabil de a-şi îndeplini
datoriile şi a-şi apăra drepturile de cetăţean liber al patriei sale (sublinierea autorului
n. J.R.): iată ce trebuieşte astăzi României, pentru ca să poată privi liniştită în viitor.
Şcoale bune prin toate comunele şi învăţători devotaţi care să fie nişte adevăraţi apostoli
ai luminii, moralităţii şi patiotismului: iată ce trebuieşte poporului român, pentru a se
lumina şi a deveni un scut puternic şi neînvins al ţării. [...]
Şi până ce vor mai fi în România astfel de comune, până când nu se va găsi prin
comune un singur român, care să ştie cel puţin citi şi scrie, nu putem zice că s-a făcut
destul pentru luminarea poporului.
XliX
Ştef. C. mihăilescu, i. manliu. partea iii. pentru clasa a patra primară. ed. iV.
Bucuresci: socecu & Comp., 1883. (22 x 14). 396, iii p. 1,50 lei.
• Carte de citire prelucrată de învăţătorii asociaţi: Dr. Barbu Constantinescu, lambrior,
D. august laurian, Ştefan C. michailescu, i. manliu. partea ii pentru clasa a treia
primară. ed. Vii. Bucuresci: socecu et Comp., 1883. 12°. (21 x 14). 221 p. 65 bani.
• apare studiul etnografic despre romii din transilvania de Johann heinrich
sChWiCKeR. Die Zigeuner in Ungaren und Sibenbürgen. Wien und teschen:
K. prochaska.
1884
• 2 ianuarie. Recursul lui Calistrat orleanu la Înalta Curte de Casaţie şi de Justiţie şi
memoriul extins scris de avocatul g. mărzescu de la iaşi.
• 23 februarie. Într-o şedinţă a sgR se alege ad hoc o comisie compusă din grigore
lahovary, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie, anghel Demetrescu şi BC, pentru
redactarea unui proiect care „a servit de baza tuturor dicţionarelor geografice ce s-au
întocmit de atunci încoace”. (MDG, i, introducere)
• 24 februarie. Înalta Curte de Casaţie şi de Justiţie, secţiunea ii, şedinţa de la 1884,
preşedinţia d-lui alexandru Creţescu, prim-preşedinte, ministerul public, prin
procurorul general george Filitti, își declină competenţa. avocatul lui orleanu,
g. mărzescu, face recurs în excepţia de necompetență invocată de Curtea de Justiţie
şi publică Apărarea arhiereului Calistrat Orleanu în excepţia de necompetență a
Curții de Casaţie, secţiunea a II-a, şedinţa din 24 feb. 1884, invocând, între altele,
enorma diferenţă dintre Biserica de Răsărit şi Biserica de apus.
• 22 martie. BC începe să predea istoria la școala normală a „societății pentru
învățătura poporului român”.
• 24 martie. incendiu devastator la palatul academiei. sgR, care își avea sediul aici,
„nu a scăpat cu nimc”.
• 24 august. moare Carol Davila.
• BC se căsătorește cu ecaterina ioanovici, în același an în care i. slavici se căsătorește
cu fosta azilantă elena tănăsescu, colegă cu ecaterina ioanovici.
• Carte de citire prelucrată de învăţătorii asociaţi. [pe copertă: Dr. Barbu
Constantinescu, lambrior, D. aug. laurian, Ştef. C. michailescu, i. manliu]. partea
i pentru clasa a doua primară. ed. Viii. Bucuresci: edit. librăriei socecu şi C-nia
(stab. grafic: socecu & teclu), 1884. (21 x 14). 221[-223] p. cu il. 65 bani.
• editorialul lui BC din Educatorul, no. 23:
l
religios nu se poate dezvolta şi întări oralitatea în popor. Dacă în Franţa şi în alte ţări,
din motive politice, se fac sforţări a scoate învăţământul religios din şcoală, pentru acele
ţări primejdia că poporul se va demoraliza nu există nicidecum, pentru că au un cler
luminat şi predicatori distinşi şi astfel învăţământul religios tot se predă.
1885
• 22 februarie. alegerea comitetului sgR. D. sturdza, ministrul Cultelor, este prezent.
este ales BC cu 16 voturi, ca și V.a. Urechia, cu cele mai puține voturi.
• 8 aprilie. g. Dem. theodorescu scrie prefața la volumul Poesii populare române.
Culegere, Bucuresci: tipografia modernă gregorie luis. printre cei care au plătit
anticipat costul abonamentului pentru publiarea volumului, se află și BC, colegul
autorului, profesor la același liceu, „matei Basarab”.
• Un fost profesor de istorie de la școala normală a „societății pentru învățătura
poporului român” face denunțuri la minister. este trimis inspectorul școlar al. Vițu
care raportează neregularități în aplicarea programei statului (deoarece cuprindea și
alte obiecte de studiu, cum s-a arătat mai sus), a primirii elevilor în școală și a
promovării lor. Directorul BC scrie o întâmpinare amănunțită. În anul următorul
școala este silită să desființeze cursurile de limba franceză, muzică bisericească și
vioară. se desființează școala preparatoare pentru pedagogi și examenul de absolvire.
nu mai sunt primiți externi, rezultând o scăderea dramatică a numărului de elevi
începând cu anul viitor.
1886
• p. Dulfu câștigă prin concurs catedra de pedagogie de la azilul „elena Doamna”,
ocupată până atunci de BC.
• 22 iunie. BC se retragere din funcția de director de studii la azilul „elena Doamna”,
fiind numită în locul lui suzana schmaltz.
• Carte de citire prelucrată de învăţătorii asociaţi. [pe copertă: Dr. Barbu
Constantinescu, lambrior, D. aug. laurian, Ştef. C. michailescu, i. manliu]. partea
li
i pentru clasa a doua primară. ed. XV. Bucuresci: edit. librăriei socecu şi C-nia (Din
stab. grafic: socecu & teclu), 1886. (20,5 x 13). 153[-157] p. cu il. 45 bani
• Carte de citire prelucrată de învățătorii asociaţi. [pe copertă: Dr. Barbu
Constantinescu, lambrior, D. aug. laurian, Ştef. C. michailescu, i. manliu]. partea
i pentru clasa a doua primară. ed. iX. Bucuresci: edit. librăriei socecu şi C-nia (stab.
grafic: socecu & teclu), 1886. (21 x 13). 221 [-223] p. cu il. 65 bani.
1887
• 13 februarie, ora 8.30 la sgR se anunță conferința lui BC despre numirile geografice.
lii
• 6 mai. „societatea pentru învățătura poporului român” devine instituție de importanță
publică.
• 29 august. BC este membru, alături de g. lahovari si a. Demetrescu în comisia
pentru examinarea concurenților la premiile sgR.
• 1 decembrie. BC face parte alături de grigore tocilescu, anghel Demetrescu şi
n. mihăilescu dintr-o comisie a sgR pentru decernarea unor premii instituite în
cadrul societăţii de diverşi patroni, între care şi prinţul Dimitrie sturdza, pentru
manuscrisele primite pentru proiectul Marelui Dicţionar Geografic, care cuprindeau
dicţionarele judeţelor argeş, ialomiţa, iaşi (2 manuscrise), mehedinţi, putna, prahova
(2 manuscrise), Roman, Romanaţi şi tecuci.
• În acest an petre gârboviceanu este numit profesor de filozofie la seminarul Central
și de limba română la școala normală a „societății pentru învățătura poporului
român”.
• Abecedar românesc prelucrat, de Dr. Barbu Constantinescu. ed. XXXi. Bucuresci:
edit. librăriei socecu şi C-nia (stab. grafic socecu & teclu), 1887. (20 x 13,5). 112
p. cu il. 25 de bani. (Carte aprobată prin Decret Domnesc de ministerul Cultelor şi
instrucţiunei publice pentru școalele primare din România) (În această ediţiune s-au
adăugat şi deprinderi cu ortografia adoptată de academia Română ).
1888
• 20 februarie. p. gârboviceanu ocupă prin concurs postul de profesor provizoriu și
retorică la seminarul Central. În anul 1893, când se organizează seminariile, este
transferat de la catedra de filozofie la cea de română. „idealul său cultivat și dezvoltat
de BC s-a realizat: el e profesor la două școli, unde se formează preoții și învățătorii
poporului nostru.” (gâRBoViCeanU 1906)
• 28 februarie. se votează la sgR membrii comitetului. Între cei 10 este ales și BC.
• 1 aprilie. BC este reales decan al Facultății de teologie din București.
• 26 iunie. BC își dă demisia din funcția de director la școala normală a „societății
pentru învățătura poporului român”. Din septembrie, BC își dă demisia și ca profesor
de pedagogie și istorie, fiind înlocuit de p. Dulfu și teodor ionescu de la liceul
sf. lazăr, respectiv.
• 11 iulie. Comitetul societății, care îi respinsese inițial demisia lui BC, față de poziția
fermă a acestuia, este nevoit să ia act și să o accepte.
1889
• 13 martie. programa lucrărilor la sgR anunță: 1) Raportul d-lui tocilescu asupra
premiului „george i. lahovari”; 2) D-nul dr. Barbu Constantinescu – Ţiganii din
România; 3) D-nul V.a. Urechia – Din istoria industriei şi comerţului.
liii
După aceasta (i.e. după citirea raportului lui tocilescu, n. J.R.) majestatea sa Regele
binevoieşte a da cuvântul d-lui profesor dr. Barbu Constantinescu care întreţine
adunarea asupra Ţiganilor, asupra originei lor probabile şi împrăştierea lor în europa şi
în special în ţara noastră. D-nu Constantinescu arată obiceiurile, credinţele şi datinele
Ţiganilor din România, şi sfârşeşte interesanta d-sale conferinţă prin recitarea rugăciunei
„tatăl nostru” pe ţigăneşte precum şi nişte cântece de dor originale. la orele 11,
majestatea sa Regele după ce felicită pe domnii conferenţiari de interesantele d-lor
comunicări, îi angajă să publice aceste studii în Buletinul societăţii [...] (BSGR anul X,
trim. 1, 1889)
• 1 iulie. BC își dă demisia din funcția de director de studii la azilul „elena Doamna”.
• Abecedar românesc prelucrat, de Dr. Barbu Constantinescu. ed. XXXVii. (Carte
aprobată prin Decret Domnesc de ministerul Cultelor şi instrucţiunii publice pentru
școalele primare din România). (În această ediţiune s-au adăugat şi deprinderi cu
ortografia adoptată de academia Română ). Bucuresci: edit. librăriei socecu şi C-nia
(stab. grafic socecu & teclu), 1889. (20,5 x 13,5). 112 p., cu ilustraţii, 35 bani.
• Abecedar românesc prelucrat, de Dr. Barbu Constantinescu. (Carte aprobată prin
Decret Domnesc de ministerul Cultelor şi instrucţiunii publice pentru școalele
primare din România). (În această ediţiune s-au adăugat şi deprinderi cu ortografia
adoptată de academia Română ). ed. XXXViii. Bucuresci: edit, librăriei socecu şi
C-nia (stab. grafic socecu), 1889. (20,5 x 13). 112 p. 35 bani, cu ilustraţii.
• Carte de citire prelucrată de învăţătorii asociaţi: Dr. Barbu Constantinescu, lambrior,
D. aug. laurian, Ştef. C. michailescu, i. manliu. partea i pentru clasa a doua primară.
ed. XiX. Bucuresci: edit. librăriei socecu şi C-nia, 1889. (20,5 x 12,5). 153[-157] p.
• Carte de citire prelucrată de învăţătorii asociaţi: Dr. Barbu Constantinescu, lambrior,
D. aug. laurian, Ştef. C. michailescu, i. manliu. partea i pentru clasa a doua primară.
lucrată după programa oficială și aprobată de ministerul Culturii și instrucțiunii
publice pentru școalele primare de amândouă sexele din țară, adoptându-se și
ortografia academiei Române. ed. XX. Bucuresci: edit. librăriei socecu şi C-nia
(stab. grafic i. V. socecu), 1889. (21,5 x 13,5). 153[-157] p. cu il. 45 bani.
• 1 septembrie. apare nr. 4, anul V, din revista Lumina pentru toți, avându-i ca
redactori pe BC, V. gr. Borgovan, th. D. speranția, p. gârboviceanu, p. Dulfu, eniu
D. Bălteanu (directorul și proprietarul revistei). „o nouă veste bună pentru cititorii
noștrii, căci doi bărbați speciali în ale școlii au venit în sânul comitetului de redacție
al acestei reviste. Unul este dl. Dr. Barbu Constantinescu, despre care negreșit că toată
suflarea dăscălească de la noi are mai mult sau mai puțin cunoștință; pentru că, afară
de titlurile de doctor în filosofie și pedagogie, d-sa a făcut o îndelungată practică
pedagogică cu toate gradele învățământului, ca director al grădinei de copii
(Kindergarten), unde se primesc copilași de la 3 până la 7 ani, ca fost director al școlii
liV
normale a societății pe lângă care a înființat și o școală cu 4 clase primare, ca fost
director de studii la asilul elena Doamna, unde se află o școală froebeliană, clase
primare și cursuri secundare complete, ca fost profesor de pedagogie și metodologie
la universitatea din București, etc etc. pe lângă acestea, d-sa a publicat în curs de
câțiva ani Revista pedagogică numită „educatorul”. al doilea bărbat este petre
Dulfu ...” (BălteanU 1891: 193-4).
• Carte de citire prelucrată de învățătorii asociaţi. [pe copertă: Dr. Barbu
Constantinescu, lambrior, D. aug. laurian, Ştef. C. michailescu, i. manliu]. partea
ii pentru clasa a treia primară. ed. Xi. Bucuresci: edit. librăriei socecu şi C-nia
(stab. grafic: socecu & teclu), 1889. (20 x 14). 221[-223] p. cu il. 65 bani.
• Carte de citire prelucrată de învățătorii asociaţi. [pe copertă: Dr. Barbu
Constantinescu, lambrior, D. aug. laurian, Ştef. C. michailescu, i. manliu]. partea
iii pentru clasa a patra primară. ed. Vii Bucuresci: edit. librăriei socecu şi C-nia
(stab. grafic socecu & teclu), 1889. (21 x 14). 396, iii p. cu il. 1 leu şi 50 bani.
• Octombrie. a. odobescu și i. slavici scriu prefața la Carte de citire prelucrată de
învățătorii asociaţi: lambrior, D. aug. laurian, Ştef. C. michailescu, i. manliu.
lucrată după programa oficială și aprobată de ministerul Cultelor și instrucțiunii
publice pentru școalele primare de amândouă sexele din țară. edițiunea XXii-a
revăzută și refăcută de d-nii A.I. Odobescu și I. Slavici, partea i pentru clasa a
doua primară. Bucuresci: edit. librăriei socecu şi C-nia (stab. grafic socecu &
teclu), 1889. (21 x 14). 290 p. cu il. 1 leu.
numele lui BC nu mai apare între autori. această nouă ediție este recenzată de
C. meissner în Convorbiri literare, 24 (1891): 1078-81. oricum, în următoarele două
ediții, 23 și 24, se reia ediția lui BC, iar nu cea revăzută de a. odobescu și i. slavici.
sunt acum 11 ani, la 187922, de când a ieșit pentru prima oară de sub tipar, Carte de
citire, căreia redactorii ei asociați i-au pus în frunte următoarea prefață.
În curs de 11 ani, cartea n-a stat în nelucrare, deoarece prima ei parte a ieșit până acum
în 21 edițiuni de câte 20,000 exemplare; a ii-a a avut 11, și a iii-a, 8 edițiuni.
totuși, chiar redactorii ei primitivi23 au simțit, pentru lucrarea lor, neînlăturata
trebuință de revisiune, de îndreptări, de întregiri. nici unul însă din d-lor, fie dintr-o
cauză, fie dintr-alta, n-a putut să se ocupe deocamdată cu această reformare a cărții. noi
subscrișii ne-am însărcinat bucuroși să o facem, având, bineînțeles, în vedere că nu
facem noi o nouă Carte de citire românească pentru școalele primare, ci că avem numai
să refacem cartea cea de mult ființă. („prefața”, p. iii)
22
De fapt prima ediție apare în 1876. V. sub acel an în acest tabel cronologic.
23
sic! cei dintîi
lV
1890
• 20 ianuarie. BC scrie o adresă primăriei Capitalei pentru a-i da cu titlu gratuit un loc
pentru construirea unei noi clădiri pentru grădina de copii a societății pentru
învățătura poporului român.
• 1 aprilie. i. slavici este numit director de studii la azilul „elena Doamna”.
• 15 aprilie. BC face un raport în ag a „societății pentru grădina pentru copii” a
„societății pentru învățătura poporului român” despre întreaga sa gestiune de la
înființare până în 1 decembrie a.c. este descărcat de gestiune.
• BC publică Carte românească de citire de Dr. Barbu Constantinescu24. Din iniţiativa
şi prin ajutorarea profesorilor asociaţi: Dr. B. Constantinescu, th.D. speranţia, george
Coşbuc, g. Constantinescu şi archiereul Calistrat orleanu. (această carte este destinată
pentru şcoalele primare rurale şi urbane de amândouă sexurile). ed. i. ploieşti: edit.
progresului, 1890. (21 x 13,5). V p., 1 f., 231 p. 1 leu.
• 26 octombrie. BC scrie „prefaţa” la Istoria Sacră a Noului Testament. prelucrată de
Dr. Barbu Constantinescu şi archiereul Calistrat orleanu, membru al sfântului sinod
al Regatului României, licenţiat în teologia de la Universitatea din atena şi fost
profesor la Facultatea de teologie din Bucureşti. Din iniţiativa şi cu ajutorarea
profesorilor asociaţi: Dr. Barbu Constantinescu, Dim. aug. laurian, th. D. speranţia,
g. Coşbuc, g.p. Constantinescu şi arhiereul Calistrat orleanu. Carte aprobată de
sfântul sinod al Regatului României, destinată pentru şcoalele secundare (gimnasii,
licee, seminarii, școli secundare, normale şi pedagogice). ed. i. ploeşti: editura
progresului, 1890. (20,5 x 14,5). iV, 160 p. 1 leu.
24
exemplarul BaR (ii 11 6787), are pe copertă dedicaţia lui BC „pentru Biblioteca Centrală
(Bulevard)”. la p. iii şi p. 232 are ştampila „Biblioteca Centrală Bucureşti” (precursoarea
Bibliotecii metropolitane Bucureşti).
lVi
george Coşbuc, g.p. Constantinescu şi archiereul Calistrat orleanu. această carte
este prelucrată conform programei oficiale şi destinată pentru şcoalele secundare
(gimnasii, licee, seminare, şcoli reale, secundare, comerciale, pedagogice şi reale).
Bucureşti: edit. librăriei socec & C-nie (tip. modernă, gregorie luis), 1890. (21 x
14). 3 f., 324[-330] p. 2 lei.
istoria prin reproducerea faptelor trecutului nu are de scop, decât să ne facă să judecăm
drept, şi să ne întărim voinţa şi carcaterul, ca să facem fapte, care să fie folositoare atât
nouă cât şi semenilor noştri, patriei, luând de model pe bărbaţii cei mai însemnaţi ai
timpurilor şi imitând faptele lor. acesta este cuvântul, că în şcoală s-au introdus studiul
istoriei în formă biografică. explicarea faptelor trebuie să se facă simplu, popular,
întemeindu-se pe adevăr, şi să se întrebuinţeze mai ales la vârsta fragedă a copilului şi
legende, maxime şi povestiri, care sunt o hrană binefăcătoare pentru fantezia cea vie a
copilului. („prefaţă”, p. 2-3)
1891
• 4-16 februarie. BC participă ca membru în Comitet, la adunarea generală a sgR.
• apar două ediţii succesive, Vi şi Vii din Noul abecedar românesc (cu ilustraţiuni)
de Dr. Barbu Constantinescu. prelucrat conform programei oficiale. Destinat pentru
clasa i primară-rurală şi clasa i (divisiunile i, ii) primară de ambe sexurile. ploeşti,
edit. stab. progresul i. gheorghiu, D. hernia & Co., 1891. (21 x 13). ed. iV, 108 p.
35 bani, cu ilustraţii și ed. Vii, 103 p. cu il. 45 bani.
• BC publică partea a doua a Cărţii de citire scrise împreună cu g. Coşbuc, a cărei
prime părţi se publicase în anul anterior:
Carte de citire de Dr. Barbu Constantinescu şi george Coşbuc. Din iniţiativa şi prin
ajutorarea profesorilor asociaţi: Dr. B. Constantinescu, th. D. speranţia, george
lVii
Coşbuc, g. Constantinescu şi archiereul Calistrat orleanu. Destinată pentru şcoalele
primare rurale şi urbane de ambe sexe. partea ii. ed. i. ploieşti: edit. progresului,
1891. (21 x 13). 240 p. cu il. 1 leu.
• Carte de citire de Dr. Barbu Constantinescu şi george Coşbuc. Din iniţiativa şi prin
ajutorarea profesorilor asociaţi: Dr. B. Constantinescu, th. D. speranţia, george
Coşbuc, g. Constantinescu şi archiereul Calistrat orleanu. Destinată pentru şcoalele
primare rurale şi urbane de ambe sexe. partea iii. ed. i. ploieşti: edit. progresului,
1891. (21 x 13). 240 p. cu il. 1 leu şi 40 bani.
• Abecedar românesc prelucrat, de Dr. Barbu Constantinescu. (Carte aprobată prin
Decret Domnesc de ministerul Cultelor şi instrucţiunii publice pentru școalele
primare din România). (În această ediţiune s-au adăugat şi deprinderi cu ortografia
adoptată de academia Română). ed. Xl pe copertă. ed. XXXiX pe pagina de gardă.
Bucuresci: edit. librăriei socecu şi C-nia (stab. grafic i. V. socecu), 1891. (20x12,5).
110 p. [35 bani], cu ilustraţii.
• 29-30 noiembrie, noaptea de vineri spre sâmbătă, moare BC la 52 de ani, „în urma
unei crude suferințe de mai multe luni” (BălteanU 1891: 419-423), „atins de
escesul muncii sale” (negUlesCU 1896: 367) sau de „nemiloasa boală de alienație”
lViii
(CălinesCU și BoRoianU 1904: 136). Corpul său a fost depus sâmbătă în
biserica Zlătari.
• 1 decembrie. BC este înmormântat în cimitirul Bellu. serviciul religios este oficiat
de p.s. ghenadie, episcopul de argeș și de s.s. arhiereul gherasim piteșteanu,
asistați de preoți, diaconi și cor. părintele pimen georgescu, predicatorul sf.
mitropolii a rostit un discurs care s-a încheiat cu:
„noi cei de față să rugăm persoanele pe care răposatul le-a supărat ca să-l ierte și
totdeodată să ne rugăm și lui D-zeu ca să-l ierte.” Vorbele din urmă produseră urâtă
impresie asupra publicului compus în mare parte din profesori și tineret școlar. Față cu
aceasta subsemnatul n-am putut tăcea, de aceea am spus următoarele cuvinte: „Întristată
adunare, nu mai e nevoie să spun cine a fost Dr. Barbu Constantinescu. nu cred să se
afle vreun român cu oricât de puțină învățătură, care să nu fi auzit de numele ilustrului
defunct. [...] În adevăr, mergeți prin toate școlile poporului din orașe, sate și de prin
unghiurile cele mai îndepărtate ale țării, prin toate bisericile României și vă veți
încredința că toți, toți preoții, toți învățătorii și toți școlarii cei mai mici îl cunosc și-l
stimează. Ceva mai mult: treceți fruntariile țării și vizitați școalele românilor de peste
Carpați, și chiar ale românilor macedoneni din fundul turciei și toți, toți într-un glas vor
pronunța cu respect numele lui. [...] Cauza este că în chestiune de cultură, de propagarea
luminii, defunctul își sacrifica timp, repaos, interese și cel din urmă ban, ba chiar se
îndatora; îi era destul să fi văzut că un tânăr sărac voia să învețe și pe dată îi da tot
ajutorul necesar, fie că intervenea pentru dânsul, fie că-și da până la ultimul său obol,
dar fără ajutor nu-l lăsa. [...] Respectatul nostru defunct în nemăsurata sa activitate,
întâlnind atâtea și atâtea piedici a fost zdruncinat cu desăvâșire la suflet și corp,
aducându-l aci unde-l vedem acuma. [...] Față cu această jertfire de bunăvoe pentru
cauza culturii și a luminării națiunii românești, datoria noastră nu este să ne rugăm pentru
iertarea lui, căci un atare om n-a putut greși cu știință și D-zeu trebuind a fi drept n-are
nevoie de rugăciunile noastre; dar ceea ce ne rămân nouă să facem acuma este să păstrăm
în sufletele noastre neșters numele respectat al aceluia care a fost Dr. Barbu
Constantinescu. eternă fie-i dar memoria.” (BălteanU 1891: 419-423)
1892
• Carte de citire prelucrată de învăţătorii asociaţi. [pe copertă: Dr. Barbu
Constantinescu, lambrior, D. aug. laurian, Ştef. C. michailescu, i. manliu]. partea
i, pentru clasa a doua primară. ed. XXiV. Bucuresci: edit. librăriei socecu şi C-nia,
1892. (19,5 x 12,5). 153[-157] p. cu il.
• 30 octombrie. sfântul sinond aprobă manualul de istorie vetero-testamentară scris de
fratele lui BC, Calistrat orleanu pentru seminarii, gimnaziu și institutul pedagogic.
Istoria sacră a Vechiului Testament prelucrată în stil biblic pentru Usul Seminariilor,
Gimnasiilor, şcolii Normale şi Pedagogice, de archiereul Callistrat orleanu, licenţiat
în teologie. Carte aprobată de sfântul sinod, prin adresa no. 1010, din 30 octombre,
liX
1892 și de onor. min. al Cultelor și instrucțiunii publice, cu adresa no. 1564, noembre
6, acelaș an. ploesci: stab. grafic progresul, 1896. (20 x 13). 2 f., 156 p. cu il. 1,50 lei:
1893
• se reeditează cu o nouă prefaţă Carte românească de citire de Dr. Barbu
Constantinescu şi george Coşbuc. Din iniţiativa şi prin ajutorarea profesorilor
asociaţi: Dr. B. Constantinescu, th. D. speranţia, george Coşbuc, g. Constantinescu
şi archiereul Calistrat orleanu. Destinată pentru clasa iii a şcoalelor primare rurale
şi urbane de ambe-sexe. aprobată de onor. mininster al Cultelor și instrucţiunei
publice, sub no. 709 din 16 octombrie 1892. partea ii. ed. ii. ploieşti: edit.
progresului, 1893. (21 x 14,5). 203 p. cu il. 1 leu.
Din parte-ne atunci ne vom crede fericiţi, dacă munca noastră înteţită de mai mulţi ani,
şi după mari sacrificii, va fi încoronată cu succes, devenind această carte evanghelia
poporului, în care să-şi vadă el fiinţa sa toată şi copilaşii, fie din coliba săracului sau din
palatul bogatului, să mângăie şi să veselească pe părinţii lor, citindu-le cu drag din această
carte. („prefaţă”, p. iV)
lX
• 30 octombrie. simion Florea marian scrie referatul asupra lucrării lui lazăr șăineanu,
Basmele române în comparație cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele
popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice, cu propunere către
academia Română de conferire a premiului „eliade Rădulescu”, premiu instituit în
29 martie 1889 la propunerea lui B.p. hașdeu. lucrarea va fi premiată în ședința
generală a academiei din 1894 și publicată în anul 1895 la lito-tipografia Carol göbl.
În acest volum, l. șăineanu analizează folclorul publicat de BC și îi subliniază
meritele, punându-l alături de F. miklosich, Josef haltrich, i. g. stier.
• 3 decembrie. o comisie sinodală alcătuită din ghenadie, episcopul Râmnicului,
silvestru episcopul hușilor și arhiereul gherasim timuș piteșteanu, hotărăște
întreprinderea unei noi traduceri a Confesiunii ortodoxe a lui petru movilă, apărută
ca o reacție la traducerea lui BC: „limba cărții va fi numai aceea a cărților vechi a
ritualului român, avându-se o deosebită îngrijire pentru înlăturarea novismelor furișate
astăzi în literatura noastră și care au zdruncinat graiul poporului român de pe vechile
lui temelii istorice.” După o respingere inițială chiar de către comisia sinodală care îi
încredințase această misiune lui ghenadie enăceanu, a apărut ediţia realizată sub
egida sfântului sinod în traducerea acestuia, în 1895.
1894
• la propunerea lui simion Florea marian, academia Română conferă premiul „eliade
Rădulescu” manuscrisului lucrării lui lazăr șăineanu, Basmele române în comparație
cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale
tuturor popoarelor romanice, care va fi publicată în anul următor la lito-tipografia
Carol göbl.
1895
• 14 mai. adunarea generală a „societății pentru învățătura poporului român” hotărăște
contopirea „societății Române pentru grădini de Copii” cu „societatea pentru
învățătura poporului român”.
• 1 iunie. grădina de copii devine instituție a „societății pentru învățătura poporului
român”.
• Carte de citire prelucrată de învățătorii asociaţi. [pe copertă: Dr. Barbu
Constantinescu, lambrior, D. aug. laurian, Ştef. C. michailescu, i. manliu]. partea
iii pentru clasa a patra primară. ed. XiX. Bucuresci: edit. librăriei socecu & C-nia,
1895. (21 x 14). 396, iii p. cu il.
1896
• profesorul ștefan negulescu, care a fost printre primii elevi ai școlii preparatoare
înființate de BC, devenit inspector școlar de circumscripție la regiunea Viii,
București, în 1929, scrie două articole elogioase despre BC. acestea vor fi baza tuturor
lXi
informațiilor despre viața și activitatea lui BC, fiind preluate de petru
gâRBoViCeanU (1911), ovidiu papaDima (de la acesta din urmă s-a inspirat
iordan DatCU). „Dr. Barbu Constantinescu.” și „Dr. Barbu Constantinescu. scrierile
și ideile sale pedagogice”. în Învățământul primar. Revistă pentru școală și familie,
(apare o dată pe lună) an ii, nr. 11, 15 nov. 1896, p. 332-334, și nr. 12, 15 dec. 1896,
p. 364-367, București: tipografia și Fonderia de litere thoma Basilescu.
1897
• 1 februarie. p gârboviceanu ține în parlament discursul Mai pot fi hirotonisiți preoți
seminariști cu 4 clase?, (publicat la București: tipo-litografia Cărților bisericești,
1897) în legătură cu proiectul de lege prin care să se revină la dreptul seminariștilor
cu 4 clase să fie făcuți preoți, motivându-se în mod fals, numărul scăzut al preoților
la sate, îndeosebi, lege susținută de D. Dobrescu argeș, seminarist cu 4 clase, căruia
„nu-i mai convine nivelul acesta cultural, căci de vreo trei ani tot dă târcoale pe la
Bruxelles spre a obține un titlu academic.” (gâRBoViCeanU 1897: 35) prin
reorganizare, cf. legii no. 2230 din 29 mai 1893, prima promoție de seminariști cu 8
clase ieșise în anul 1894.
D-lor deputați, dacă legea clerului din 1893 oferă un mare bun, apoi atunci e tocmai cel
relativ la ridicarea nivelului cultural al preotului nostru. [...] prin aceasta s-a realizat
încă și dorința celor mai alese spirite din țară, aceasta de aproape un veac și jumătate,
căci vremurile nemilose (subl. autorului, n. J.R.) au ținut clerul nostru mirean în cea mai
desăvârșită ignoranță și mizerie. Cu toții știm că aceea ce au contribuit la aceasta nu
sunt decât cele două epoci culturale nenorocite din viața poporului român și anume:
epoca slavonă și cea grecească. [...] este un adevăr incontestabil că țara noastră, spre a
putea fi în concertul marilor puteri din occidentul europei, a mers și va trebui să meargă
încă mult timp cu pași grăbiți spre progres și civilizațiune, până când va putea ajunge
pe acelaș nivel de cultură. spre a se putea realiza treapta de cultura pe care ne aflăm
astazi, s-au facut în trecut sacrificii imense, s-au sacrificat interese și prejudicii naționale,
s-au sacrificat mai ales mulți bani și chiar persoane, încât putem zice, și nu fără dreptate,
că progresul ne-a costat prea mult. ( gâRBoViCeanU 1897: 17-8, anexa)
lXii
1901
• moare n. nitzulescu, colegul lui BC la leipzig și ulterior, în posturile pe care acesta
le-a ocupat (v. supra la anul 1861).
1906
• se publică „Către sine” (traducere din g. leopardi de BC) în Convorbiri Literare,
Xl (1906) 5: 491. traducerea este reprodusă de Ramiro ortiz în Roma. Revista de
Cultură Italiană, iV (1924) 11-12: 12.
• se publică următoarele traduceri din g. leopardi de BC în Viața literară: „Visul”;
„la silvia”; „Un gând mă stăpânește” i (10): 7, 8, 186; „la iubita” i (31): 5; „Întâia
iubire” i (35): 6; „seara zilei de sărbatoare” i (47): 8.
1907
• În acest an, când se comemorează 70 de ani de la moartea lui g. leopardi, se publică
următoarele traduceri de BC în Viața literară și artistică: „iubirea și moartea, din
leopardi” (traducere de BC), în 28 ianuarie, i (4): 29-30, „Un gând mă stăpânește,
din leopardi” în iunie i (23):186; „infinitul”, „la lună”, „Către sine” i (28): 225.
• În acest an apare o recenzie semnată de BC (sic!) în Viața literară și artistică i (13):
103-4, duminică, 8 aprilie, „Un roman, de Duiliu Zamfirescu” (probabil scrisă chiar
de Duiliu Zamfirescu); câteva poezii atribuite lui BC, tot în Viața literară și
artistică: i (15): 121 „ideal (poezie)”; i (18):148 „sonet”; i (21): 172 „sonet”; i
(25): 201, două sonete; i (42): 340 „sonete”; precum și un studiul „prometheu în
poezie” i (46): 367-8 și traducerea Prometheu de Shelly, în Viața literară și
artistică, i (47): 374.
• „studiu asupra lui giacomo leopardi” de BC în Convorbiri literare Xli (10-12):
1000-12, și Xli (12): 1184-1199. este primul studiu dedicat lui g. leopardi din
literatura română. pentru importanta contribuție a acestei monografii la studiile
leopardiene din România v. între altele: CăRCăleanU 1983, maRCU 1937,
mititelU 1935 și 1936, oRtiZ 1925.
1908
• Goethe, Hermann şi Dorothea. traducere de BC, Biblioteca pentru toţi, 922,
Bucureşti: librăria Universală alcalay & co. 72 p., 128 p., cu ilustraţii.[1915]. prefaţa
scrisă de BC este datată februarie 1908 (sic!).
• Goethe, Povestea lui Achille, Prometheus. poeme în traducere de B.C., Biblioteca
pentru toţi, 922, Bucureşti: librăria Universală alcalay & co. 72 p.[1908?].
• 31 decembrie. parthenie Clinceni, fostul elev al lui BC, în urma unui scandal, își dă
demisia din funcția deținută din 24 februarie 1902 de mitropolit al moldovei și
sucevei.
lXiii
1909
• Chamisso, Omul care şi-a pierdut umbra. traducere de BC, Biblioteca pentru toţi,
462, Bucureşti: librăria Universală alcalay & co. 1909. 30 bani.
• 5 iunie. parthenie Clinceni, fost mitropolit al moldovei, fostul elev al lui BC donează
academiei Române manuscrisele aparținând lui BC.
1910
• 9 ianuarie. moare mitropolitul parthenie Clinceni.
• Edgar Alan Poe, Nuvele extraordinare. Cele două asasinate din str. Morgue.
Scrisoare furată. Cărăbuşul de aur. Eleonora, Metyengertsein, Morella. Zigeia.
traducere de BC, Biblioteca populară socec, no. 101-103, Bucureşti: editura
librăriei socec & co, 1910, 269 p.80 bani.
1911
• 30 aprilie, ora 18.00. Comitetul pentru ridicarea unui bust în memoria profesorului
BC, întrunit în localul „societății pentru învățătura poporului român” de la biserica
sf. ecaterina, decide ca sumele strânse de la cei 405 de donatori din diverse orașe și
sate din mai toate județele țării Românești și moldovei, după achitarea cheltuielilor
necesare ridicării bustului, să formeze „un fond inalienabil cu numirea „Barbu
Constantinescu”, din care cu timpul să se poată întreține în școala normală a societății
pentru învățătura poporului român un fiu de sătean. Comitetul nădăjuduiește că fondul
inalienabil va crește în urma primirei listelor neînapoiate și al căror număr se ridică
la aproape una mie.” (gâRBoViCeanU 1911: 26)
• 8 mai. „Bustul lui Barbu Constantinescu s-a inaugurat în ziua de 8 mai a.c., orele 10
jumătate dimineața. serviciul religios s-a făcut de p.sf. ghenadie, episcopul
Râmnicului-noul severin. Bucățile corale au fost executate de elevii școalei normale
a „societății pentru învățătura poporului român”. au asistat la această serbare membrii
familiei, membrii consiliului de administrație a „societății pentru învățătura poporului
român”, profesorii școalelor unde a fost răposatul profesor, preoți, institutori, școlari
și un public numeros și distins. După terminarea serviciului religios,
dl. p. gârboviceanu, delegatul comitetului pentru facerea bustului, a ținut următoarea
cuvântare. […]” (gâRBoViCeanU 1911: 1)
lXiV
NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI
În volumul de față, care reprezintă editarea unui manuscris inedit, am ținut cont de normele
de editare și de metoda traducerii utilizate de Barbu Constantinescu în textele publicate
în timpul vieții, în 1877 și 1878.
DESCRIEREA MANUSCRISUlUI
textul aceastei ediții reprezintă textul autograf, păstrat în manuscrisul nr. 3924, și tezaurizat
în fondul Bibliotecii academiei Române.
ms. BaR 3924, Carte românească, 279 pages, 33x20 cm, legat în piele. titlul este scris
de bibliotecari cu litere aurite pe copertă: „material documentar cu privire la ţiganii din
România, adunat de Barbu Constantinescu”. paginile sunt numerotate de bibliotecari.
există și o numerotare a lui Barbu Constantinescu, de la 1 la 124. pe prima pagină este
notată de către bibliotecari următoarea informație: „ms. dăruit de partenie, fost mitropolit
al moldovei, la 5 iunie 1909”.
manuscrisul conține 3 caiete in 4°, scrise de Barbu Constantinescu cu cerneală
albastră și neagră:
1. Caietul 1: titlu pe copertă scris de Barbu Constantinescu: „pentru limba ţigănească.
Cântece 1-182. 1878 iunie 20, Bucureşti”. 96 file, numerotate începând cu f. 4.
2. Caietul 2: titlu pe copertă: „Cântece ţigăneşti. 183...<275> 1878 iulie 11,
Bucureşti”. F. 98-146, scrise, f. 147-192 nescrise.
lXV
3. Caietul 3: titlu pe copertă: „pentru dicţionarul limbii ţigăneşti. 1878 oct. 29,
Bucureşti”. pe coperta 2 sunt scrise literele alfabetului cu numărul paginilor, după
cum urmează: a, B, Ć[e], D, e, F, g, ǵ[e], h, i, J, K, l, m, n, o, p, R, s, Ş, t, Ţ,
U, V, y, Z. File 194-288, dintre care nescrise 256-288.
În volumul de față am editat primele două caiete din ms. BaR 3924, urmând ca dicționarul
să fie editat aparte și completat cu date din manuscrisul BaR 3925.
*
Cu unele excepții notabile, ortografia textului imprimat nu diferă foarte mult de aceea din
articolele publicate anterior de autor în revista Columna lui Traian și nici de aceea folosită
în manuscrise, fapt ce ne determină să afirmăm că forma olografă era pregatită pentru
publicare.
sistemul ortografic adoptat de Barbu Constantinescu este diferit de cel al majorității
scriitorilor contemporani și nu este tributar curentelor dominante în epocă: heliadismul și
latinismul academic. examinarea normelor ortografice aplicate de Barbu Constantinescu
reflectă tendința pragmatismului pedagogic caracterizată de raționalitatea regularizarii
prin scriere a formelor gramaticale. am profitat, pentru aceasta, de considerațiile
exprimate de Barbu Constantinescu însuși asupra normelor de scriere a manualelor
școlare, principii similare și pentru culegerile de folclor:
lXVi
pentru transcrierea textului în limba română au fost menținute formele de limbă și au fost
aplicate regulile ortografice actuale, astfel:
– ă, cu valoarea de desinență la verbe, conjunctiv prezent, pers. iii sg.: să fiă> să fie;
dar și la substantive: femeiă> femeie;
– ě> ă: věḑut> văzut; rěmâi> rămâî; peptěnat> pieptănat; uměr> umăr ; mě> mă;
těu> tău;
– ê> â: dênsa> dânsa;
– e> ie: potrivit pronunțării iodizate: boeréscă> boierească; perdută> pierdută;
petricică> pietricică ; peptěnat> pieptănat;
– é> ea: boeréscă> boierească; gémuri> geamuri; créscă> crească; dél> deal;
– ea> a; iea> ia; ieau> iau;
– ǐ> i: leǐca> leica; semenǐ> semeni; ǐarbă> iarbă; neǐcă> neică; florǐ> flori; ploǐ>
ploi; urzicǐ> urzici;
– ḑ> z: frunḑuliță> frunzuliță; varḑă> varză; ḑiua> ziua; Dumneḑeu> Dumnezeu;
văḑ> văz;
– ó> oa: dómne> doamne; próstă> proastă; dóre> doare; cocónele> cocoanele;
flórea> floarea; ólă> oală; nópte> noapte;
– în cuvinte cu hiat a fost reabilitat diftongul o> ou: doă> două; roă> rouă, dar și
vocala u: zioa> ziua; steoa> steaua;
– s urmat de o oclusivă sonoră, de o nazală sau de v, s-a notat cu siflanta lichidă z:
sbor> zbor ; sburat> zburat ; isgonit> izgonit; asvârli> azvârli;
– sce> ște: orbesce> orbește; țigănesce> țigănește; pesce> pește; cresce> crește;
– ŭ final nu a fost transcris în cazurile în care reprezintă o simplă grafie: meiŭ> mei;
voiŭ> voi;
– ŭ final> u: Dumnezeŭ> Dumnezeu; eŭ> eu; meŭ> meu;
– nu s-au păstrat formele arhaice și populare: pre> pe
– aceǐa, forma pron.dem.fem.sg. a fost transcrisă aceǐa> aceea;
– pluralul subst. mâinele> mâinile;
– conjunctivul prezent i și ii, sg, în formele populare și arhaice nu au fost reținute:
să puie> să pună; să-ți spui> să-ți spun; să-mi remâi> să-mi rămâi
– apostroful a fost eliminat în toate cazurile și înlocuit cu cratimă: l’a> l-a;
l’am>l-am< p’acel> p-acel;
– cratima a fost eliminată: a-casă>acasă; par-că > parcă
– alternanța â> î: în majoritatea cazurilor, Barbu Constantinescu folosește semnul „î”
și numai în câteva cuvinte întrebuințează grafemul „â”: pâine, sfântul, catâroaicele,
mândră, mănânce, motiv pentru care se adoptă forma „î”, mai ales că nu se
întâlnește forma sunt a verbului a fi, indicativ prezent, pers. i, fapt de înțeles mai
ales în transcrierea cântecelor unde nu se întâlnește pronunția sunt.
lXVii
*
absența documentării istorice a limbii romani în România este un fapt, din nefericire,
recunoscut de specialiștii din domeniu:
acest dezideratum sperăm să fie parțial împlinit prin ediția de față, în care s-a renunțat la
ortografiile interpretative utilizate până acum în cazul culegerii lui Barbu Constantinescu
sau a altor texte provenite din spațiul lingvistic românesc25, cât și la orice nivelare dialectală.
Culegerea de texte din manuscrisul BaR 3924 a fost adusă aproape de publicare de către
Barbu Constantinescu, însă nu este o operă finită. astfel că în editarea sa, am ținut cont și
de textele similare publicate de acesta în timpul vieții, în 1877 și 1878. În aceste publicații,
Barbu Constantinescu are și câteva indicații editoriale foarte succinte și inegal aplicate:
aceste cântece sunt culese de mine din mai multe regiuni ale României cu toată exactitatea
putincioasă. am căutat să le reproduc fidel prin scriere, aşa cum le-am auzit din gura Ţiganilor,
ferindu-mă de a îndrepta chiar atunci când mi-au părut unele forme gramaticale greşite. pentru
înţelegerea lor, le-am însoţit cu o traducţiune literală în limba română şi cu mici glose.
[…]
pentru transcrierea cântecelor cu literele latine am luat de bază alfabetul românesc. În
cuvintele disilabice şi polisilabice accentul ascuţit (´) arată numai silaba accentuată şi nu joacă
nicicum rolul ce-l are în limba română. (ConstantinesCU 1877: 605-606)
și,
În transcrierea cântecelor și a basmelor am luat de bază alfabetul român. litera h pusă după
t, p, k reprezintă o aspirație ușoară ce se aude des în limba țigănească. În câteva cuvinte se
aude chiar și după palatalul ć (precum în ćhao (copil), ćháu (pui), phućhau (întreb), ćhorau
(vărs), e ćhor (barba), ućharau (învelesc) și în derivatele lor). Ca literele c și g urmate de
vocalele a, o și u să se poată pronunța palatalizat am pus după dânsele câte un ǐ scurt.
(ConstantinesCU 1878: 4)
25
În gramatica sa asupra dialectului Kalderaš, BoRetZKy (1994 : Xiii) folosește critic pentru
specimene de limbă gramatica lui popp-șeRBoianU (1930) care, din păcate, prezintă
următoarele neajunsuri: dialectele sunt identificate doar parțial și nu sunt prezentate variantele
relevante; ortografia este interpretativă și creează ambiguități în special în ceea ce privește aspirația,
centralizarea vocalele și palatalizarea. nu este lipsit de relevanță faptul că popp-șeRBoianU
este primul și unicul romolog care a folosit sistematic toate manuscrisele lui Barbu Constantinescu
pentru studiile sale și probabil el este autorul unor mici însemnări marginale pe care le-am notat
cu indicația altera manus.
lXViii
pentru textul în limba romani am păstrat ortografia folosită de Barbu Constantinescu, care
este, cu excepții notabile, bazată pe alfabetul românesc. aparte de semnele ortografice
semnalate expres de editor în cele două paragrafe de mai sus, care reprezintă singurele
indicații editoriale, am depistat în manuscris cât și în textele publicate, alte semne grafice
ale căror valori fonetice le vom explica în continuare.
§ 1. VOCAlE
§ 1. 2. Vocale simple
a [a]: asel ‘a râs’, aravlerița ‘catană’.
ă [ä]: kărdém ‘am făcut’, kăre ‘acasă’.
e [e]: ela (interj.) ‘hai!’, ezen ‘șa’.
ë/ĕ [æ]: të ‘că’.
i [i]: ita (interj.) ‘iată!”, ivea ‘în zadar’.
î [ɨ]: în special în românisme: mîndro ‘mândru’, kîrćiumate ‘la cârciumă’; dar și o
pronunție închisă a vocalei i: patrinorî ‘frunzuliță’, îl (art.hot.pl.), mînrî cf. miri ‘a mea’,
țîkno cf. cikno ‘mic’.
o [o]: opre ‘pe’, odolkhé ‘acolo’.
u [u]: ućo ‘înalt’, ućheal ‘umbră’.
§ 1. 2. Diftongi
e͜a [ia]: će͜are͜áte cf. čarjate ‘pe iarbă’, romne͜a cf. romnja ‘pe nevastă’, ure͜adó cf. urjado
‘îmbrăcat’.
e͜o [io]: bare͜on cf. barjon ‘ei cresc’, phućhe͜on cf. phučhjon ‘întrebi’, aće͜os cf. ačhjos
‘rămâi’, make͜ovés cf. makjoves ‘te îmbeți’, dikhe͜ol cf. dikhjol ‘vede’, romne͜oreása
cf. romnjoreasa ‘cu nevestica’.
§ 1.3. Semivocale
y [j]: a-y: ayakha ‘așa’, adaykha ‘acesta’, će͜ayá ‘pe fată’, ol paya ‘apele’, bidayakoro
‘orfan de mamă’, playa ‘dealuri’, pheaya ‘cu soră’, laya ‘cu ea’, daya ‘cu mamă’, fesuloya
‘cu fes, gărbăćioya ‘cu gârbaci’, murgoya ‘cu murg’; o-y: moya ‘cu gură’, kandoyá
‘șoareci’, kukoya (pron./adj.dem.f.sg) ‘aceea’, kodoya (pron./adj.dem.f.sg) ‘aceasta’,
poyana ‘poiană’; e-y: beleyasa ‘cu bârnă’, theyara ‘mâine’, gîrbaćeya ‘cu gârbaci’, leya
‘cu el’; i-y: miya ‘o mie’, rakiya ‘rachiu’, lulughiya ‘pe floare’, siyan ‘ești’, siyom ‘eu
sunt’, siniya ‘masă’. la inițială: yak<h>á ‘ochi’, yag ‘foc’.
u [u]: dikhau ‘văd’, iubiu ‘iubesc’.
lXiX
§ 2. CONSOANE
2.1. OClUSIVE
labialele surdă (p [p]) și sonoră (b [b]), dentalele surdă (t [t]) și sonoră (d [d]), și velarele
surdă (k [k]) și sonoră (g [g]), sunt astfel notate: potoliu ‘potolesc’, bićioya ‘cu bici’,
telearau ‘plec’, dineomas ‘am dat’, kiro ‘al tău’, gurunga ‘ciori’.
oricum, se observă o utilizare inegală a notării velarei surde k, căreia în limba română
îi corespunde litera c. aceste inegalități au fost emendate tacit.
ghe/ghi [ge/gi]:
• în desinențele de dativ și genitiv: manghe ‘mie’, amenghe ‘nouă’, lenghe ‘lor’,
lenghere ‘al lor’, lenghi ‘al lor (f.)’, avrenghe ‘la alții’, butenghe ‘la mulți’;
• în derivatele cu desinențele de genitiv: angarengh- ‘de cărbune’, balengher-
‘păros’, benghesko ‘drăcos’, ćeoréngh- ‘de hoți’, mașengh- ‘de pește’,
pendeahengh- ‘de alună’;
• în variante dialectale, cf. d-: ghili ‘cântec’, ghilabel ‘cântă’, lulughi ‘floare’, goghi
‘minte’, gogheaisardeas ‘a făcut deștept’, ghi ‘heart’, gheor-o/-i ‘inimioară’,
ghelem ‘am mers’, gheleomas ‘mă dusesem’, ghel-o/-i ‘plecat’, ghes ‘zi’,
Patragheáko ‘de paști’, longhearau ‘sărez’;
• în alte câteva cuvinte: benghența ‘cu draci’, benghimata ‘drăcii’, staghi ‘căciulă’,
su(n)gheal ‘miroase’, manghin ‘avere, bani, bogăție’, sumaghi ‘zălog’, poghi
‘poală’, paghi ‘oloagă’ dar și ‘lescaie’, banghi ‘ort’ (o monedă), manghel
‘întreabă’, kangheoranța ‘cu pieptăne’, pringhearau ‘cunosc’, ćinghearde ‘rupți’,
braghi ‘doniță’, phaghel ‘sparge’, bangheard- ‘pletos’, nangh- ‘gol/dezbrăcat’,
pinrangh- ‘desculț’, șînghența ‘cu coarne’ etc;
• în românisme: zghiabo ‘jgheab, gheténța ‘cu ghete’.
lXX
și în textele culese de Barbu Constantinescu, situația aspiratelor este complexă.
Constantinescu26 oferă câteva soluții de notare a aspiratelor, care însă nu sunt aplicate
deloc, ori sunt aplicate inconsecvent.
2.1.1.2. ćh [ʧh]
În fapt semnul grafic ć menționat în prefața din 1878 ca notând africata palatală č [ʧ] nu apare
în textele publicate, ci doar în manuscrise, însă destul de inconsecvent. la fel, înafara
exemplelor menționate în paragraful de mai sus, nicăieri, în textele publicate și doar în câteva
cazuri izolate în manuscris, nu întâlnim notarea așteptată ćh pentru africata palatală aspirată
[ʧh]. Cu toate acestea, am restituit notarea aspirația africatei palatale (ćh), care era în intenția
editorului. În manuscris, notarea africatei palatale surde este ezitantă, coexiztând pentru
aceasta trei grafii (c, ć și ćǐ), cum se va vedea și mai jos la § 2.3. Însă manuscrisul nu reprezintă
forma finală, ci o variantă de lucru. Din nefericire, nu deținem integral manuscrisul edițiilor
publicate în timpul vieții (cu excepția a aprox. 20 de cântece), în care, autorul anunță grafia
ćh [ʧh], care, după toate probabilitățile, s-a pierdut din rațiuni tipografice.
§ 2.2. FRICATIVE
labiala surdă (f [f]) și sonoră (v [v]), dentala surdă (s [s]) și sonoră (z [z]) și glotala surdă
(h [h]) sunt astfel notate: falea man ‘mi se pare’, vădrate ‘din vadră’, smandrini
‘cârciumă’, zăbunoya ‘cu zăbun’, hanțî ‘puțin’.
lXXi
ș notează următoarele tipuri de sibilante:
• palatala alveolară surdă š [ʃ]: șilavel ‘mătură’, șukar ‘frumos’, k-aștar ‘ca să’, șero
‘cap’, bărș ‘an’;
• alveolo-palată surdă ś [ɕ]: șaé< čhave, prin pierderea africației ‘băiete!’, șaoró
cf. čhavoro ‘băiețel’, lașo< lačho ‘bine’, șol cf. thol, čhol ‘pune!’, așilo cf. ačhilo
‘rămas’, șinel cf. čhinel ‘taie’, șure͜á formă sincopată < šureya< šuresa ‘cu cuțit’,
bișe͜al cf. bičhaval, bičhalal ‘’,șuta-pe cf. čhuta(s) pes ‘s-a pus’, șutinea ’me
cf. čhutinea(s) ame> čhutinea ’me ‘ne-a pus’;
• alveolo-palată sonoră ž [ʒ]: keș cf. kež ‘mătase’.
ǵ [dʒ]: ǵungaló ‘rău’, gaǵó ‘gajiu’, ǵau ‘merg’, ǵal ‘merge’, ǵasa ‘vei merge’, ǵanes
‘știi’, prinǵares ‘cunoști’, panǵ ‘cinci’
am emendat folosirea cratimei în mai multe contexte, utilizate, aparent irelevant, mai
ales după verb și înaintea unui pronume personal la acuzativ (e.g. Kă dikhăl-ma (em.,
dikhăl ma28) munro rom ‘Că mă vede al meu bărbat.’), însă am reținut-o în cazul verbului
27
africata aspirată a fost tratată la paragraful 2.1.1.2. ćh [ʧh]
28
am evitat macarea apocopei (’) consonei finale în formele pronominale de ac. man, tut, amen,
tumen, len, pes, formele apocopate fiind covârșitor mai frecvente, nefiind așadar, o abatere de la
normă (cf. saRăU 2000 passim).
lXXii
la diateza reflexivă (e.g. Tu keres-tut holeame ‘tu te faci tristă.’). Cu toate acestea, am
restaurat, acolo unde lipsea, cratima, în special în următoarele situații:
‒ după formele verbale de perfect, iii.sg. în care s final este elidat: mardea-tu ‘te-a bătut’,
phangea-tu ‘te-a frânt’ etc.
‒ după formele verbale la diateza reflexivă, ind.prez.i.sg, în care v-ul final este elidat:
T<h>ai kam tháma (em., thá-ma< tha(v)-ma) sumagí. ‘și mă voi pune zălog’.
‒ pentru a marca elidarea unei vocale, de ex. între o prepoziție și articolul hotărât. avem
dovezi că și Barbu Constantinescu a folosit acest mijloc ortografic, însă nu constant: e.g.
Pașa-i terní romneorí (§ 198, v. 2).
§ 4. ACCENTUl
Cu excepția câtorva greșeli de tipar în care este notat accentul grav, singurul accent folosit
de editor este accentul ascuțit ( ́ ) pe silaba accentuată. se poate observa că același cuvânt,
în contexte diferite, este accentuat diferit datorită fenomenelor lingvistice prozodice (v.
BoRetZKy 1994: 22).
§ 5. ABREVIERI
<> croșetele cuprind litere, semne sau pasaje omise de autor și/sau litere, semne sau pasaje
care completează o abreviere folosită de autor.
[ ] parantezele drepte cuprind litere, semne sau pasaje șterse de autor
[[ ]] parantezele drepte duble cuprind litere, semne sau pasaje astfel corectate de autor
{} acoladele cuprind litere, semne sau pasaje adăugate greșit de autor
{{}}acoladele duble cuprind litere, semne, cuvinte, adnotări sau pasaje adăugate de autor
supra lineas sau in margine.
(sic!) subliniează o eroare cu o semnificație aparte.
alt.man. (altera manus) — altă mână.
BC — Barbu Constantinescu
C’78 — ediția ConstantinesCU 1878
DaR — Dicționar de arhaisme și Regionalisme
DlR — Dicționarul limbii Române
DRh— Documenta Romaniae historica
egR — enciclopedia geografică a României
hR — harta rusească a Ţării Româneşti (1821-1828), în giUResCU 1957
mDg — marele Dicționar geografic
Rom. — Romani
Ro. — Română
cf. (confer) — compară
em. (emendavit) — emendație
om. (omisit) — omisune
var. — variantă
v. (vide) — vezi (și)
lXXiii
EDITORIAl NOTES
this desideratum i hope to be partially fulfilled by the present edition, wherein i avoided
the interpretative orthography which was used until now for Barbu Constantinescu’
collection and for other texts hailing from the Romanian linguistic space29, and also any
dialectal levelling. the texts collection from the manuscript BaR 3924 was brought near
to print by Barbu Constantinescu, yet it is not a finished work. therefore, in its editing,
we took account of similar texts published during his life, in 1877 and 1878. in these
publications, Barbu Constantinescu has some very brief editorial guidelines which are
but unequally applied:
these songs are gathered by me from several regions of Romania, with all possible accuracy.
i tried to faithfully reproduce them in writing, as i have heard them from the gypsies’ mouth,
refraining to emend them even when some grammatical patterns seemed to be wrong. For
their understanding, i supplemented them with a Romanian translation and with small glosses.
[…]
For the transcription of the songs with latin letters, i took the Romanian alphabet as a basis.
in the dissyllabic and polysyllabic words the sharp pitch (´) indicates merely the accentuated
syllable and does not play the role which it plays in Romanian. (ConstantinesCU 1877:
605-606)
29
in his grammar of Kalderaš dialect, BoRetZKy (1994: Xiii) critically uses the language
specimens from popp-ŞeRBoianU’s grammar (1930), which unfortunately has the following
drawbacks: dialects are identified only partially and the relevant variants are not shown; the
orthography is interpretive and creates ambiguities in particular as regarding the aspiration, the
centralization of vowels and the palatalization. it is worth mentioning that popp-șeRBoianU is
the first and probably the only romologist who systematically used Barbu Constantinescu’s
unedited manuscripts and he might be the author of the marginal notes and corrections, which i
have indicated as altera manus.
lXXiV
and
in transliterating the songs and tales, i took the Romanian alphabet as a basis. the letter h
placed after t, p, k is a slight aspiration which is often heard in Romani. in a few words it can
be even heard after the palatal ć (as in ćhao (child), ćhau (chicken), phućhau (i ask), ćhorau
(i pour) e ćhora (chin), ućharau (i wrap) and their derivatives). in order that the letters c and
g followed by the vowels a, o and u may be palatalized, i placed a short ǐ after them.
(ConstantinesCU 1878: 4)
For the Romani texts, i retained the orthography used by Barbu Constantinescu, which
is, with notable exceptions, based on the Romanian alphabet. apart from the signs
expressly indicated by the editor in the two paragraphs quoted above, and which are the
only editorial indications, i found mostly in the manuscripts, and seldom in the published
texts, other graphic signs, the phonetic values of which i will discuss below.
§ 1. VOWElS
§ 1. 1. Simple vowels
a [a]: asel ‘he laughed’, aravlerița ‘soldier’.
ă [ä]: kărdém ‘i made’, kăre ‘at home’.
e [e]: ela (interj.) ‘come!’, ezen ‘saddle’.
ë [æ]: të ‘that’.
i [i]: ita (interj.) ‘behold!’, ivea ‘in vain’.
î [ɨ]: especially in Romanian derived words: mîndro ‘lovely one’, kîrćiumate ‘at pub’; a
closed pronunciation of the vowel i: patrinorî ‘leaflet’, îl (def.art.pl.), mînrî cf. miri ‘mine’,
țîkno cf. cikno ‘small’.
o [o]: opre ‘on’, odolkhé ‘there’.
u [u]: ućo ‘tall’, ućheal ‘shadow’.
§ 1. 2. Diphtongs
e͜a [ia]: će͜are͜áte cf. čarjate ‘on grass’, romne͜a cf. romnja ‘to wife’, ure͜adó cf. urjado
‘clad’.
e͜o [io]: bare͜on cf. barjon ‘they grow’, phućhe͜on cf. phučhjon ‘you ask’, aće͜os cf. ačhjos
‘you remain’, make͜ovés cf. makjoves ‘you get drunk’, dikhe͜ol cf. dikhjol ‘he/she/it is
seen’, romne͜oreása cf. romnjoreasa ‘with little wife’.
§ 1.3. Semivowels
y [j]: a-y: ayakha ‘thus’, adaykha ‘this’, će͜ayá ‘to girl’, ol paya ‘the waters’, bidayakoro
‘orphan’, playa ‘hills’, pheaya ‘with sister’, laya ‘with her’, daya ‘with mother’, fesuloya
‘with fez’, gărbăćioya ‘with whip’, murgoya ‘with foal’; o-y: moya ‘with mouth, kandoyá
‘mice’, kukoya (pron./adj.dem.f.sg) ‘that’, kodoya (pron./adj.dem.f.sg) ‘this’, poyana
lXXV
‘meadow’; e-y: beleyasa ‘with beam’, theyara ‘tomorrow’, gîrbaćeya‘with whip’, leya
‘with him’; i-y: miya ‘thousand’, rakiya ‘brandy’, lulughiya ‘to flower’, siyan ‘you are’,
siyom ‘i am’, siniya ‘table’. Innitially: yak<h>á ‘eyes’, yag ‘fire’.
u [u]: dikhau ‘i see’, iubiu ‘i love’.
§ 2. CONSONANTS
2.1. STOPS
the voiceless (p [p]) and voiced (b [b]) labials, the voiceless (t [t]) and voiced (d [d]) dentals,
and the voiceless (k [k]) and voiced (g [g]) velars, are thus noted: potoliu ‘i appease’, bićioya
‘with whip’, telearau ‘i go’, dineomas ‘i gave’, kiro ‘yours, gurunga ‘crows’.
however, it may be noticed an unequal notation for the voiceless labial k, to which
in Romanian corresponds the letter c. all these inconsistencies were tacitly emended.
the nazals: dental (n [n]) and labial (m [m]) are thus noted: nić ‘neither’, mașkar ‘waist’.
ghe/ghi [ge/gi]:
• in Dative and genitive endings: manghe ‘to me’, amenghe ‘to us’, lenghe ‘to
them’, lenghere ‘their’, lenghi ‘her’, avrenghe ‘to others’, butenghe ‘to many’;
• in adjectives derived from genitival nouns: angarengh- ‘of charcoal’, balengher-
‘hairy’, benghesko ‘of evil’, ćeoréngh- ‘of thief’, mașengh- ‘of fish’,
pendeahengh- ‘of hazel’;
• in dialectal varieties, cf. d-: ghili ‘song’, ghilabel ‘he/she sings’, lulughi ‘flower’,
goghi ‘brains’, gogheaisardeas ‘he/she made one wise’, ghi ‘heart’, gheor-o/-i
‘little heart’, ghelem ‘i went’, gheleomas ‘i had gone’, ghel-o/-i ‘gone’, ghes
‘day’, Patragheáko ‘of easter’, longhearau (i salt);
• in other few words: benghența ‘with evils’, benghimata ‘evils’, staghi ‘hat’,
su(n)gheal ‘he smells’, manghin ‘wealth, money’, sumaghi ‘bail’, poghi ‘lap,
hem’, paghi ‘cripple’ but also ‘a type of money, “lescaia”’, banghi ‘a type of
money, “ort”’, manghel ‘he asks’, kangheorența ‘with combs’, pringhearau ‘i
know’, ćinghearde ‘broken ones’, braghi ‘pitcher’, phaghel ‘he breaks’,
bangheard- ‘hairy’, nangh- ‘naked’, pinrangh- ‘barefooted’, șînghența ‘with
horns’ etc;
• in Romanian derived words: zghiabo ‘sewer’, gheténța ‘with boots’.
Distinctive aspiration may disappear in the affricate position, as inWelsh Romani or sinti,
which only retain /č/; the aspirated affricate may be replaced by a palatalised affricate /čʲ/ as
lXXVi
in Xaladitka, or be reduced to a palatal sibilant /zʲ/, as in northern Vlax. other instances of
loss of aspiration are documented only in a fragmented manner, with contradictory notations
in the sources, and so it is not quite clear whether aspiration is indeed disappearing in the
language. (matRas 2004: 54)
similarly, in the texts collected by Barbu Constantinescu, the orthography of the aspirates
is complex. as seen above, Constantinescu offers some solutions, but they are not applied
or are applied inconsistently.
2.1.1.2. ćh [ʧh]
in fact the letter ć mentioned in the preface of 1878 for marking the palatal affricate č [ʧ]
does not occur in the published texts, but only in the manuscripts, though in a very
inconsequent manner. similarly, apart from the examples mentioned in the paragraph
quoted above, nowhere in the published texts, and in some isolated instances in the
manuscripts, the expected notation ćh for the aspirated palatal affricate [ʧh] does occur.
however, we restored the aspiration to the palatal affricate ćh, which was intended by the
editor. in the manuscripts, the notation of the voiceless palatal affricate has no less than
three spellings (c, ć and ćǐ), as will see below under § 2.3. one has to take into
consideration that the manuscript does not represent a final work, but is a draft.
Unfortunately, we do not have the integral manuscripts of the editions published during
his lifetime (except for approximately 20 songs), wherein the author specifies the
orthography ćh [ʧh], and which, in all likelihood, was lost out of typographical reasons.
§ 2.2. FRICATIVES
the voiceless (f [f]) and voiced (v [v]) labials, the voiceless (s [s]) and voiced (z [z])
dentals, and the voiceless glottal fricative (h [h]) are thus noted: falea man ‘it seemed to
me’, vădrate ‘from cup’, smandrini ‘pub’, zăbunoya ‘with gown’, hanțî ‘few’.
lXXVii
j represents more sounds:
• [ʒ]: in Romanian derived words: judikisailem ‘i judged myself’, judekis ‘you
judge’, jokos ‘game’, ajutol ‘he helps’, vrejo ‘haulm’, jăleasa ‘with grief’; but
also in few words: kej ‘silk’, kejano ‘silky’, juvindo ‘alive’, lajao ‘shame’;
• [dʒ]: panj ‘five’; gajo,-i,-e ‘gadžo’, jau ‘i go’, jal ‘he goes’, jasa ‘you will go’,
jaba ‘go!’, ji ‘until’ (written also gi), jungal- ‘bad’, juvli ‘woman’;
• [dʝ]: (a)jukerel ‘he awaits’, ujol ‘he cleanses’, ujîlem ‘i cleansed’, janau ‘i know’.
30
the aspirated affricate was treated under 2.1.1.2. ćh [ʧh]
lXXViii
§ 3. THE ACCENT
With the exception of a few typos wherein the grave accent occurs in the editions, the
only accent used by the editor in fact is the sharp accent ( ́ ) on the accented syllable. the
same words may have in different contexts, different accentuation, due to prosodic reasons
(v. BoRetZKy 1994: 22).
i emended the usage of the hyphen in many contexts in which, apparently, it was used
irrelevantly, especially after a verb and before a personal pronoun in ac (e.g. Kă dikhăl-ma
(em., dikhăl ma31) munro rom. ‘Becouse my man sees me’); but we mentained it when
the verb is at middle voice (e.g. Tu keres-tut holeame ‘you render yourself sad’).
however, i reconstructed the hyphen in the following contexts:
‒ after perfect, iii.sg., for marking the elision of the final s: mardea-tu ‘he beat you’,
phangea-tu ‘he broke you’, etc.
‒ after reflexive, ind.prez.i.sg, for marking the elision of the final v: T<h>ai kam tháma
(em., thá-ma< tha(v)-ma) sumagí. ‘and i will put myself as bail.’
‒ for marking the elision of a vowel, e.g. between preposition and the definite article.
there are instances attesting that Barbu Constantinescu used this orthography, but in a
random manner: e.g. Pașa-i terní romneorí (§ 198, v. 2).
<> angle brackets enclose letter(s), sign(s) or passages omitted by the author, and/or
letter(s), word(s) or passages completing an abbreviation used by the author.
[ ] square brackets enclose letter(s), sign(s) or passages deleted by the author.
[[ ]] Double square braces enclose letter(s), sign(s) or passages thus corrected by the
author.
{} Curly braces enclose letter(s), sign(s) or passages erroneously added by the author
{{}} Double curly braces enclose letter(s), sign(s), words, annotations and paragraphs
added supra lineas or in margine by the author.
(sic!) Underlying an error with a peculiar significance
alt.man. (altera manus)— another hand.
BC — Barbu Constantinescu
31
i have refrained from noting the apocope of the final consonant (’) in the pronominal paradigmes
of ac. man, tut, amen, tumen, len, pes, the apocopated forms being overwhelmingly more frequvent
than the unapocopated ones, and not representing, thus, a deliquency from the norm (cf. saRăU
2000 passim).
lXXiX
C’78 — the edition ConstantinesCU 1878
DaR — Dicționar de arhaisme și Regionalisme
DlR — Dicționarul limbii Române
DRh— Documenta Romaniae historica
egR — enciclopedia geografică a României
hR — harta rusească a Ţării Româneşti (1821-1828), in giUResCU 1957
mDg — marele Dicționar geografic
Rom. — Romani
Ro. — Romanian
cf. (confer) — compare
em. (emendavit) — emended
om. (omisit) — omitted
var. — variant
v. (vide) — see (also)
lXXX
in the present volume i have edited the first two notebooks; the third one containing a
part of the dictionary will be completed with data from the manuscript BaR 3925 and
edited in a separate volume.
Cântece țigănești
Romané ghilea
§ 11
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1
Cântecele urmează ordinea din manuscris. o redactare mai avansată nu poate fi deocamdată
concepută fără a avea întreaga colecție de folclor editată și din celelalte manuscrise. Cu toate
acestea, o excepție de la regulă o constituie primele trei cântece care se găsesc în manuscris la nr.
157, 161 și respectiv 163, și pe care le-am pus aici într-o secvență, deoarece formează un întreg
din punctul de vedere al conținutului, anume o baladă, probabil prima baladă romă descoperită în
spațiul românesc. armeanka din versul 3 nu este o denumire etnică, ci un nume propriu de fată
(v. §113, 5), întâlnit la romi în sec. al XVi-lea. (hașDeU 1893: 241) v. DRh B, iii 211/1535 și
armanca Vi 110/1568. pentru mașo/macio nume propriu masculin v. și între respondenți, în
acest volum (macior) și macea în DRh, B, ii 240/1525.
2
Var., čhej
3
em., andui; cf. anda-i
4
am notat cu caractere cursive cuvintele românești și/sau românismele, pentru a facilita lectura
celor nefamiliarizați cu limba română.
5
Cf. grast (v. B R ZK 1994: 36). Gras c.pl. entru grast c.pl. v. § 198, 11 și 17, vs. grasten c.pl.
(§ 16, 2; § 43, 8; § 93, 5). Gras(t) c.sg sau pl. se întâlnește în 4 instanțe (§1,8; respectiv § 10,5;
§ 35,3), în schimb gras(t) c.sg. cu determinant de 6 ori (§13,9; §144,4; § 201,6, respectiv § 99,3;
§ 221,2; § 232,6) vs. grastes de 3 ori (§ 27,5; §39,1; §154,1). Gras pl. v. § 150,4
6
em., sar vi
7
ambele lecțiuni, Rom. areo și Ro. oreu sunt la fel de obscure. probabil cf. Ro. oreav, oreave
s.n. (înv.) ‘râu care curge numai când plouă, vâlcel’ (DaR)
8
em., unde
3
§2
ghilí romani nemțisko Cântec țigănesc nemțesc
9
Var., čhaorije
10
Var., cahra; sinonim: katuna; pt. o descriere a cortului v. nota 1293.
11
Cf. somnakun-
12
em., lesi
13
sic! beșala
14
Cf. leski
15
em., kau
16
Cf. leske
17
em., prostima, cf. prosti(v) ma(n). V. BoRetZKy 1994: 19 (1.2.6) pentru elidarea lui v final în
formele de reflexiv, ind. prezent, pers. i, sg.. Cf. a se prosti (reflexiv, înv. și rar) ‘a se împăca’. Ma
este forma neaccentuată a pron. pers. i, sg, ac, formată prin apocoparea formei accentuate, man.
saRăU (2000: 20 și passim) reconstituie forma accentuată, ma’: Man dukhál ma’ o punró
(cf. C’78: Man dukhál-ma o punró).
18
em., șutape; cf. čhuta(s) pes
19
em., și la el să mă prostească
20
i.e. s-a schimbat. em., și la el unde s-a pus
21
em., s-a luat pe mașo (peștele) și s-a dus
4
D’ai țîra anzardeas Cortul l-a întins
D’ ăk<h> praho angur22 kai kărdeas, De un praf (de pușcă) cărbune unde a făcut27
and-o23 moste24 kai p<h>endeas: Din gură unde a zis :
Dokițo șe25, Dokițo so kărăs Dochiță, fă, Dochiță, ce faci
le tu26 koi bradi vasteste. ia<-ți> această doniță în mână.
22
Var., angor
23
em., ando
24
Cf. mujeste
25
Var., čhe
26
em., letu; tu cf. tuke
27
em., De un praf de cărbune unde a făcut
5
§3
ghilí romani nemțisko Cântec țigănesc nemțesc
28
em., popeste
29
Var., čhudas
30
Cf. leske
31
Var., ačhileas
32
em., umblaen-la
33
Cf. rajale! v. infra rangă, cf. rajenge
34
i.e. s-a făcut el însuși. em., și pe el unde a dat
6
§ 435
ghili lăiașisko <Cântec lăieșesc>
35
= Xlii C’78
36
Cf. hohávdilém C’78
37
Var., kukola, v. § 203, 1 pentru notarea aspirației. Cf. kutká C’78
38
Var., grastni
39
em., telamá; {{= telamandi}}
40
em., asae-l[î]l; asael (perf.), var., asa(d)el
41
Var., sa
42
Cf. sa-o< savo
43
{{a fost}}
7
§ 544
ghili rićine͜árisko <Cântec ursăresc>
44
= Xliii C’78
45
em., ma-mai; cf. na-mai; ma/ mama/ nana ‘nu’, ursărește în loc de na. C’78
46
em., mundar-ma, cf. mundár-ma C’78
47
Cf. dévla C’78
48
{{?}}
49
Cf. lenghe C’78
50
Cf. papukeá C’78
51
em., dáu-len; cf. dau-len C’78
52
C’78; em., kol
53
Cf. ceai C’78
54
Var., cf. bulibašaskiri
55
em., dineo-mas, cf. dineómas C’78, var., dinemas
56
{{?}}
57
Cf. ciumidau C’78
58
Cf. dineómas C’78
59
Cf. biștaiștar C’78
60
Cf. mașkár C’78
61
{{Ćipola ‘ceva’ (ursărește)= vareso}}
62
și[-mi] dăduse{{m}}
8
§6
ghili lăiașisko <Cântec lăieșesc>
63
em., le-la, cf. le la(n)
64
em., le-la, cf. le la(n)
65
em., pala-ma
66
Var., čhuri {{= le șuresa}}
67
em., ande-la, {{= ande-lati}}
68
em., anda-la, anda cf. andar
69
em., anda-ma
70
em., alol-peskă; alol, cf. alosarel
71
Cf. kăre(l) les
72
{{(zavragește) nasul.}}
73
Var., lačho
74
[[nici]]
9
§7
ghili lăiășísko Cântec lăieșesc
75
em., tháma. Cf. thav ma(n) (diateza reflexivă)> tha-ma(n)
76
Var., zumagi; simaği (l.), ‛jewelry’ (CeCh & heinsChinK)
77
Kola, cf. kodoja, koja, kukoja etc
78
em., halea-ma-i, halea cf. halea(s)
79
Ro. de când
80
em., hal-ma-o
81
em., akanakă; var. akanak, akanaš
82
em., hal-ma
83
em., gogheaisardeas-ma
84
em., ande
85
alt.man.
10
§8
ghili lăiășisko <Cântec lăieșesc>
86
Cf. le(m) ma(n), diat. refl.perf.i.sg., formă apocopată
87
Var., mahrim-
88
Var., muršikan-
89
em., kă-ai {{?}}, cf. kaj(a), formă apocopată
90
Var., mat-
91
Var., tho-, čho-
92
em., tolo
93
Var., šîlave-
11
§9
ghilí kakavérisko Cântec căldărăresc
94
em., kăr-ma
95
em., kaște; cf. k-ašti te
96
Cf. mollineate.
97
{{Îl romneya ? ?}}
98
em., pașe {{?}}
99
sic!, mande
100
sic!, mande
101
em., tól-ma
12
§ 10102
102
= XlViii C’78
103
em., dabule
104
om. C’78
105
em., ćutan-ma, perf. < ćhav; var., thav
106
em., ande, cf. ande-i C’78
107
Var., sa
108
Cf. cahra
109
em., tai-el
110
em., mekhlean-ma
111
Cf. huliștèm C’78
112
Cf. i-aver C’78
113
Cf. i-aver C’78
114
Cf. tai C’78
115
em., nai-ma
116
om. C’78
13
Kana dikhlém ai dikhlém Când am văzut și-am văzut,
panǵ playá kai p<h>agardem117 Cinci dealuri unde am fărâmat
trin k<h>ărá118 kai phagardem119 trei case că am spart
so aleá120 hai lové kărdeom121 Ce a fost și bani am făcut
t<h>ai k<h>ăre kă boldinem și acasă că m-am întors
muró ghi t<h>aneste așiló122. inima mea la loc a rămas.
117
C’78, perf. < phagav ‘a sfărâma’, em., pagadem
118
C’78, em., kărà
119
C’78, perf. < phagav ‘a sfărâma’, em., paradem (perf.); pharadilem< pharivav ‘a se sparge’
120
C’78, em., ole͜á
121
Cf. kărdem C’78
122
Var., ačhil-
123
{{Pivlo, pivlí ‘văduv, -ă’; pivlivau ‘ văduvesc’, pivlilem, pivle͜á, pivlearindós, pivleardó.}}
14
§ 11
ghili lăiășísko <Cântec lăieșesc>
124
em., kărdean-lan
125
em., karau-la
126
[[negreni]]
127
em., karau-la
128
em., nai-ma
129
Var., čhavoro, čhaoro
130
alt. man. [[Jud. ilfov]]
15
§ 12
ghilí romaní <Cântec țigănesc>
131
Var., tiknen
132
Var., te
133
Var., tiknen
16
§ 13
ghilí romani134 <Cântec țigănesc>
134
{{m.}}, probabil miklosikh v. § 266
135
em., așundastut
136
em., ando
137
{{? ajukearel}}
138
{{?}}, prin calchiere ‘vreunul’> fo- (<foiši ‘ceva’) + jekh. Îi mulțumesc lui Cristian pădure
(drd. inalCo, sorbonne, paris Cité) pentru această explicație.
139
Var., grast
140
em., kaște
141
em., ćioles; čho(l) les: asimilare; var., čhel, thol
142
em., ando
143
em., silo
144
em., calul
17
§ 14
ghilí tismănárisko <Cântec tismănăresc>
145
em., ćiumide-ma-ando
146
em., șinel-ma, var., čhinel
147
{{șure͜á ?}}, formă sincopată, šuré< šureya< šuresa
148
em., tole[[as]]l-ma
149
{{tole͜áya ?}}
150
Var., ankalavel.
151
{{îl pișota?}}. BC probabil nu cunoaște termenul. (v. infra)
152
sic! socolești (v. mDg V)
153
em., foile
18
§ 15
ghili lăiașésko <Cântec lăieșesc>
154
Var., ćhavoro
155
em., mu[[j]]yoro
156
Var., gudl-, gugl-
157
em., silos
158
Cf. ačhel
159
em., po
160
em., j’ăk
161
Var., čhej și čhaj
162
em., par-că
163
em., kărel-lan
164
em., mărăcine
165
Angluno înseamnă ‘primul’. BC traduce ‘mai mare’ în sensul de ‘prima născută’.
19
§ 16166
ghili romaní167 <Cântec țigănesc>
166
{{mikl.}}. probabil miklosich. v. § 266
167
[[lăjășesko]]
168
{{?}}. Var., phen!, phenie!
169
Var., tiro {{?}}
170
[când]
171
Ki< kiro, cf. ti< tiro
172
em., kau
173
{{?}}
20
§ 17174
ghili romaní <Cântec țigănesc>
174
{{m.}}. probabil miklosich. v. § 266
175
em., dikta
176
em., marel-tume
177
em., merde, confuzie cu vb. morav, perf. mordem ‘a freca’.
21
§ 18
ghilí romaní <Cântec țigănesc>
178
Var., muro, miro.
179
Var., akava
180
Var., ćhavoro
181
em., lau les
182
{{anda-i vadra}}
183
Var., gaves> gaues> gaes
184
em., unde
22
§ 19
ghilí romaní <Cântec țigănesc>
185
Var., čhe
186
Var., v. infra (v. 5) jasa, ii sg. ind. viitor
187
em., ve-ando
188
Cf. lasa
189
Var., mahrim–
23
§ 20
ghilí romaní <Cântec țigănesc>
190
em., dikháuas-me
191
em., andáu
24
§ 21
ghilí kakaverísko Cântec căldărăresc
192
em., inkalába-ma
193
sic ! mande
194
em., să vină; av- ‘1. a fi, 2. a veni’
25
§ 22
ghilí rićinearítiko195 <Cântec ursăresc>
195
{{m.}}. probabil miklosich. v. § 266
196
Var., našlem, perf. vb. našau. Confuzie cu vb. našalau, perf. našaldem
197
Var., angrustik
198
em., baré
199
Var., bežeah
26
§ 23
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
200
em., de-ma
201
em., de-ma
202
em., kaște
203
em., po
204
em., po
205
em., ande
206
neatestat în dicționarele uzuale.
207
em., mirima
27
§ 24
ghilí rićinearitiko Cântec ursăresc
208
em., ka-i
209
em., anas-len; len ‛pe ele’, se referă la ‛dragostea’ și ‛jalea’ din v. 3.
210
em., tol
211
Var., kamnoro
212
em., nam
213
m[a] [o]avel
214
em., sar i lumea BC: ‘ca lumea’
215
em., să-i
216
em., ca lumea
28
§ 25
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
217
Cf. kašt
218
em., po
219
sic!
220
Var., ćhavoro, ćhauoro
221
em., po
222
em., kăr-les
223
Var., muró
29
§ 26224
ghilí rićinearítiko Cântec ursăresc
224
{{m.}}. probabil miklosich. v. § 266
225
Cf. kašt
226
em., ando
227
Var., giv (pl., giva)
228
em., tol
229
Var., amende
230
em., jë-ando
231
alt. man.
30
§ 27
ghilí netoțísko <Cântec netot>
232
Var., adjes
233
em., bi pekí
234
em., bi londi
235
Var., te
236
Var., tho
237
Var., vast
238
em., krudeles. Verbul krud- nu este atestat în dicționarele uzuale.
239
em., krudeles
240
em., ge-ando
241
Var., te
242
Var., kadea
243
Var., thodas
244
em., ando
245
sic! Filastache
31
§ 28
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
246
Var., kašt
247
Var., te
248
Var., ti
249
Var., rati
32
§ 29250
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
250
= liV C’78
251
Var., kašt
252
em., andau
253
em., sovlearau-tu
254
Cf. kav(a), pron./adj.dem.m.sg., formă apocopată
255
Var., vast
256
Cf. angăli C’78
257
em., kaște
258
em., janau-tu
259
C’78, em., kai
260
Cf. sáoră C’78
261
em., kununis-ame
262
em., unde
33
§ 30
ghilí [[romaní]]263 Cântec lăieșesc
263
alt. man., [lăiașisko]
264
dik{{h}}au alt. man.
265
Cf. sunghea(l) lan, asimilare
266
[[laći]] alt.man.
267
em., beșt{{h}}ai alt.man.
268
Cf. sikjo(ve)l
34
§ 31
ghilí tismănarisko <Cântec tismănăresc>
269
Cf. šej, čhej< čhaj (umlautul vocalei a)
270
Cf. sanas, cu proteză vocalică
271
Cf. šej, cu proteză vocalică
272
Var., nakheas
273
Var., lačho
274
em., silos
275
em., dikhau-tu
276
em., lulughiya-‘nda
277
Cf. dukh
278
em., toa
279
em., k-aște
280
em., k-aște
281
neatestat în dicționarele uzuale.
35
§ 32282
ghilí tismanarisko <Cântec tismănăresc>
282
= l C’78
283
Var., čhej, čhaj
284
em., ćiumides-ma
285
em., ando
286
em., dikăl-ma
287
Var. čhinel
288
Var., bezeah
289
em., madem. modem, modémuri (arhaism) ‘aliaj din alamă și nichel, care imită argintul, pacfon’. (DaR)
290
em., m-am lăsat
291
em., te
36
§ 33
ghilí tismănarisko <Cântec tismănăresc>
292
em., drago-avel
293
Koi< koia
294
em., ande
295
em., drago-avel-ma
296
Koi< koia
297
em., maren-la
298
Cf. holavdea(s) ma(n)
299
em., vine
300
em., vine
37
§ 34301
ghilí tismanarísko <Cântec tismănăresc>
301
{{m.}}. probabil miklosich. v. § 266
302
{{o manghin ‘avere, bani, bogăție’. aci vine înțelesul de ‘compătimire’.}}
303
em., todeape, cf. thodea(s) pe(s)
304
koi< koia
305
Var., čhaori< čhavori
306
Var., čhaoro< čhavoro
307
em., po
308
Zăbun, zăbune, s.n. (înv.) ‘haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o
purtau în trecut boierii.’ (DaR); cf. zubuno (m.) ‛coat’ (CeCh & heinsChinK)
38
§ 35
ghilí lăiașisko <Cântec lăieșesc>
309
Var., ačhilem
310
{{se zice și e sikonița.}}
311
em., beleaua
39
§ 36
ghilí rićinearitiko <Cântec ursăresc>
312
{{ca de moarte}}.
313
{{mahríu ‘spurc’. H aici numai o aspirațiune.}}
314
em., andau
315
{{?}}
316
{{?}}
317
em., maică
318
[În] Ziua
319
gad mulano ‘cămașă de doliu’. i.e. să păstreze cămașa de doliu și pentru alte decese în familie.
40
§ 37
ghilí rićinearitiko <Cântec ursăresc>
320
em., muklan-ma
321
{{?}}, cf. hasardem (perf.)< hasarav ‘a pierde’
322
em., line͜ás-me
323
em., mamai
324
Cf. araklinea(s) la(n)
325
sic! si
326
em., tol
327
{{fugit}}; confuzie cu vb. naśav, (perf.) naśavdem (naślem) ‛a fugi’, pentru ‛a pierde’, naśalav,
(perf.) naśaldem; v. nota 196
41
§ 38
ghilí rićinearítiko <Cântec ursăresc>
328
em., marel-tut
329
em., kol
330
em., mamă
331
la nivelul acestor texte tele ‘jos’ are și sensul telal ‘pe jos’ i.e. ‘pe picioare’, vs. opral ‘pe sus,
i.e. călare’. BC traduce dur tele ‘departe pe jos’ doar în această instanță. am emendat traducerea
în celelalte instanțe, unde apare tradus ‘departe jos’.
42
§ 39
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
332
em., kai
333
em., ando
334
em., seau, cf. čhavo
335
em., po
336
em., po
337
em., okolisardem-tu
338
em., kaște
339
em., po
340
{{e ćen, îl ćeyá (zavragii), e zlag, pl. îl zlaga}}
341
Var., čhaor-, čhavor-
342
em., unde
43
§ 40
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
343
em., dau-tu
344
Var., thodan, čhutan
345
em., șulan-man-ando
346
tribunal, [[tribunar]]
347
{{monedele: kamalo ‘galben’, pol ‘liră și galben’, o groso ‘leul’, paghi ‘lescaia’, ek banghi ‘un
ort’, ek masiaș ‘60 parale’, ek leița ‘o leiță’.}}
348
em., kaște
349
em., kai
350
Cf. pa(h)olas
351
em., ando
352
em., rublea-ndo
353
Cf. cïra
44
§ 41
ghilí rićinearitiko Cântec ursăresc
354
em., tei mama le͜an; pentru var. thei v. și nota 415
355
em., namo vela {{?}}
356
em., ći-le, var., čhu!
357
em., ande-l
358
Cf. le(l) len
359
em., în jos
360
em., mai pe seară
361
em., românii
45
§ 42
ghilí rićinearítiko <Cântec ursăresc>
362
neatestat. Cf. Ro. a s/zmoli (secundar) ‘a înnegri’
363
em., mu {{?}}
364
em., o cântare
365
em., în jos
46
§ 43
ghilí lăiașisko Cântec <lăieșesc>
366
em., dikta
367
Var., mahrim-
368
em., tol-ma
369
em., dabule
370
em., kărdea-ma
371
Var., ačhilem
372
i.e. ‘face dragoste cu mine’
373
em., cal
47
§ 44
Dili374 rićinearítiko <Cântec ursăresc>
374
Var., gili. {{m.}}. probabil miklosich. v. § 266
375
{{?}} em. puće͜on tale. tale conj. ‘dar, însă’ v. § 46, 5, dar cf. § 124, 11 pentru puchen-ta le(s).
376
Double entendre: p<’>uć<h>e͜on tale sosk-aló ‘Întrebați dar de ce a venit?’ v. § 46, 5 și § 124, 11.
377
Beró, BC: șaică ‘luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, servind la
pescuit.’ (DaR); v. beró n.m. ‘navire’ (paspati 1870) Double entendre: t<’>ai p<’>aravde͜ ánd-o
beró ‘și sparte (i.e. muliebris pudenda) (v. paspati 1870: 409 pentru acest sens) în șaică.’ Îi
mulțumesc lui marian nuțu Cârpaciu pentru sugerarea acestei lecțiuni.
378
em., ando
379
i.e. de doliu. V. supra nota 319
380
em., am spart
48
§ 45
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
381
em., dabule
382
em., romes kada
383
em., kerdea-ma
384
sic! Cârlan, mânz
49
§ 46
Rićinearitiko Ursăresc
385
em., ekata-lo
386
em., pućen-tale; v. nota 375
387
pero, -a s.m. ‛sat, (modern) oraș, cartier’
388
probabil tot o codificare, ca și versul anterior. V. nota 376. sau o pero ar trebui emendat o śero
(v. §124,11).
50
§ 47
ghilí rićinearítiko <Cântec ursăresc>
389
em., tol
390
em., ćǐumiden-len
391
[ilfov] alt.man
392
em., unde
51
§ 48
ghilí rićinearitiko Cântec ursăresc
393
Var. cu metateză, balval.
394
em., pașai
395
Cf. dikh-ta
396
Cf. mahrimé
397
Var., tutùno
398
silnikea cu metateză sinlikea, pronunțat și sinlitea; v. nota 475
399
Cf. areslom
400
em., andare {{?}}
401
em., de-la
402
em., unde
403
em., cere ei
52
§ 49
ghilí lăiașisko Cântec <lăieșesc>
404
{{uleau, huli, ulislem, ulindos, hulindo}}
405
em., namai
406
{{Parăvau, parălem, parǒ, parăndos, parado. parivau ‘mă îngreunez’, parilem, paréo,
pareorindos, pareardo}}
407
em., muklean-ma
408
Cf. dikhle(n) tu(t)
53
§ 50409
409
{{m.}}. probabil miklosich. v. § 266
410
Var., rùgo
411
Var., mohòro
412
{{șukearau, șukeardém, șukear, șukearindós, șukeardó}}
413
{{Ela (?), avau ‘vin’, avilem, av, avindós, aviló}}
414
{{pherau, pherdom, pher, pherindós, pherdó – pherdivau ‘mă umplu’ pherdilem, pherdó,
pherdindós, pherdó}}
415
Var., thai; v. nota 354
416
{{perau ‘cad’, pelem, per, perindós, peló}}
417
Var., inklisto
418
em., po
419
em., po
420
Var., balval
421
em., arakhau-la
422
em., ke
54
§ 51
ghilí rićinearitiko <Cântec ursăresc>
423
em., o-pralo
424
em., silos
425
{{?}}
426
em., na-na
427
em., a ghes
55
§ 52
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
428
em., ita-li
429
em., șau-la, Var., ćhav, thav
430
em., iubila-k, cf. iubi(l) la(n)
431
em., andau
432
em., mundares-ma
433
{{?}} cf. šea, čheja
434
{{?}} cf. romeskiri
435
em., andu la {{?}}
436
em., boierii; posibil, la nivelul acestor texte, rai și formă de n. pl. v. §3,13.
437
{{‘arama’ înseamnă ponoase.}}
56
§ 53
ghilí rićinearitiko438 Cântec ursăresc
438
{{Cu notițe despre nuntă}}
439
em., lau-tu
440
Cf. duj
57
§ 54
ghilí rićinearítiko Cântec ursăresc
441
Cf. baht
442
[[h]]aita
443
[ol] [[o]]
444
Var., rùgo
445
Var., mohòro
446
{{șukearau, șukeardém, șukear, șukearindós, șukeardó}}
447
Var., čhol, thol
448
Var., marazo
449
paláo, v. patavo, patave ‛ciorapi’; v. nota 1245.
450
em., kai
451
sic! si
452
em., dike-tu
453
Cf. cercătura s.f. (înv.) ‘control exercitat de stăpânire asupra strângerii birurilor prin
concesionari’ (DaR)
58
§ 55
ghilí kăldărarisko Cântec căldărăresc
454
em., par-că
455
Cf. šah
456
em., par-că
457
em., andau
458
em., ka-u
459
em., lemn alb
59
§ 56460
ghilí rićinearitiko Cântec ursăresc
460
{{m.}}. probabil miklosich. v. § 266.
461
Var., paraštimeakoro
462
Var., balval
463
Var., balval
464
{{?}} var., šutil-
465
Var., holeardó, -í
466
[[le]]
467
Var., kangli-
60
§ 57
ghilí lăiașísko Cântec lăiășesc
468
Var., kašt
469
em., po
470
em., po
471
em., kăr-les
472
Var., čheja
61
§ 58
a, dale, a, mama,
adaikha romni parni această nevastă albă
t<h>odeas mi veața sari mi-a pus a mea viață toată
so kerdeom so na kerdeom Ce-am făcut, ce n-am făcut
Korkoro hohavdilem. singur m-am înșelat
me gogheasa ol lać<h>easa eu cu mintea cea bună
nana-s473, nàne, te mulo nu a fost, nene, să fi murit
t<h>’ adaikha te n’aresló, și aceasta să nu fi ajuns
Vardindos opre tele Uitându-mă sus<->jos
Kalile me buk<h>ore mi s-a înnegrit ai mei ficăței474
Ke-i lipa, ke-i bandi la teiul acel strâmb
inkaláu me mi holi scot eu al meu necaz
opral kei romni parni<.> pe acea nevastă albă.
473
em., nan-as
474
em., ficați
62
§ 59
ghilí rićinearitiko Cântec ursăresc
475
V. supra sinlitea, cu metateză, cf. Ro. silnic; v. nota 398
476
em., sar-i lumea
477
em., nama
478
em., Cum e lumea
63
§ 60
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
479
em., le-la
480
em., le-la
481
em., andala
482
em., anda-ma
483
em., toa
64
§ 61
Dili rićinearitiko <Cântec ursăresc>
484
Var., maràzo,-urea
485
probabil corupt din Ro. dajdie de vadră, o formă de bir. expresia este veche și probabil
necunoscută. În cele 4 instanțe (§61, 5, 7; §158,6,7), BC traduce ciorapi de vatră (?). sensul este
„să rămâi nemăritată, ca o povară în casa părinților tăi”.
486
Cf. čhu! (imp.) čhav
487
În acest dialect tuya = tu ‘tu’; V. nota 1864; v. tuya ‛et toi’ cf. meya (paspati 1870)
488
em., ciorapi de vatră
489
em., ciorapi de la vetre
490
{{?}} em., fă-mă cu tine
65
§ 62491
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
491
= XlVii, C’78
492
Var., pharivel
493
em., silos
494
em., kaște
495
em., namai
496
em., kăr-tu
497
Var., nasvaló
498
Var., bičhaval, bičhalal
66
§ 63499
Dili rićinearitiko Cântec ursăresc
499
= lXXV C’78
500
em., mundarabala
501
Cf. ol C’78
502
em., kol-avrea
503
Var., balval
504
em., maraba-la
505
em., o pral
506
{{șilavau ‘mătur’ }}
507
sic! ol droma, cf. o drom, ‘drumul’ C’78
508
Cf. peravél C’78
509
em., pusaven-pe
510
Cf. șeré C’78
511
Cf. șeré C’78
512
capete[[le]]
513
capete[[le]]
67
§ 64
Dili rićinearitiko <Cântec ursăresc>
514
em., ando
515
em., ko
516
Var.?, balo; v. nota 937
517
em., del
518
Var., pe, pes (pron./adj. pos. iii sg.)
519
Var., šutó, šukó
520
{{?}} nana[[a]]{{e}}
521
Var., ačhili!
522
em., Unde-ți bătea al tău cap
523
em., să facă lumea toată
524
em., s-a dus, nene, nene mă.
68
§ 65
Dili rićinearítiko <Cântec ursăresc>
525
em., muklan-ma
526
em., namo
527
? sukoro? ‛capacin’; ambele lecțiuni sunt dificile.
528
em., na-m-alo
69
§ 66529
ghilí kăldararisko Cântec căldărăresc
529
= lXXii, 1-13 C’78
530
Cf. pala-i C’78
531
locativ, cf. kaste
532
Cf. le(m) ma(n)
533
Cf. saorindar C’78
534
C’78, em., ke le aka {{?}}
535
{{?}}, em., koi
536
C’78, em., tai
537
Var., tatjon
538
Cf. ăl
539
Var., hukhlas (perf.)< hutjav, cf. hučhav ‛a sări’, cf. huteamní ‛săritoarea, i.e. ‛broasca’;
cf. hokhlé C’78
540
Cf. ăl rovlența C’78
541
Cf. phaglé C’78
542
Cf. ko C’78
543
Cf. ’nkaldó C’78
544
Cf. ki ‛a ta’ C’78
545
imp.i.pl. makhasa(s); cf. makhán pe pișota ‘au uns ale lor foi’ C’78
546
ale, nane, nane, le … șukeardas mo iloro. om. C’78
547
em., stardeape, cf. stardea(s) pe(s)
548
C’78, em., încrețească
549
em., cu bețele, cf. cu toiegele C’78
70
pringhearau leske thaná Cunosc ale lui locuri
akutk<h>a dol mamuha aci acele porumbe
Kai p<h>aglas550 leske ćeanga Unde și-a fărâmat al lui genunchi
t<h>ai țîrdas le angrustea și a tras inelele.
ale, nane, nane le na, nene, nene<,> mă
ale, nane, o k<h>iroro551 na, nene, mânzișorul
Pintonogo ka-u552 punro pintenog la picior
ai si los553 kam harnoro și este cam scurtișor
șukeardas mo iloro <.> a secat a mea inimioară.
550
Cf. phaglé C’78
551
Var., khuroro
552
em., kau
553
em., silos
71
§ 67
Dili rićinearítiko Cântec ursăresc
554
em., maren-tut
555
em., nam-alo
556
em., nanai-la
557
em., nanai
558
em., ando
559
em., jos
560
em., unde
561
em., Zi-mi burioară. o draboro ‘leacul, buruiana’ ac., nu Voc.
72
§ 68
Dili rićinearitiko562 Cântec ursăresc
562
= lXXiV C’78
563
em., de-ma
564
Var., čheja
565
sic! șeya
566
em., kol
567
Cf. șaoró C’78
568
em. andalo
569
em., nam-aló
570
em., iakătălo, v. C’78
571
sic! opre
572
em., pe unde
573
em., unde
574
em., nu vine
575
em., vine
576
‘sur’ (DlR)
73
§ 69
Dili rićinearitiko Cântec ursăresc
577
em., arakhan-la
578
em., kai
579
{{?}} em., ande
580
Cf. dine(n) îl/ol
581
Cf. khide(n) le(n)
582
Cf. le(n) ol
583
em. ’nde
584
sic! metateză, krîșma cf. Ro crâșmă
585
em., le-a strâns
586
em., și cele tinere femei
74
§ 70587
Dili rićinearitiko Cântec ursăresc
587
= lXXiii C’78
588
em., le-ma
589
em., de-ma
590
Cf. hai C’78
591
Cf. arakla(s) le(n)
592
em., muklean-ma
593
em., ’ndo
594
Cf. hale(n) len
595
em., unde, sic! pe care
596
em., le-a mâncat
75
§ 71
Dili rićinearitiko Cântec ursăresc
597
em., a ghes
598
{{Astarau ‘aprinz, prinz’}}
599
em., kaște
600
Cf. lungi(v) ma(n)
601
em., arvestar
602
em., seară
76
§ 72
Dilí rićinearitiko Cântec ursăresc
603
em., kaște
604
cf. ela akana
605
Var., inklisto
77
§ 73
ghili lăiașisko Cântec lăiășesc
606
em., nái-ma
607
Var., čhavorosko
608
em., pușta; var. pučh-ta
609
Var., te
610
em., mukles
611
Var., to
612
em., dau-tu
613
em., Băiețașului doresc/ acelui alb.
614
i.e. cum îi merge tatălui tău
78
§ 74
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
615
em., mundar-ma
616
em., unkala-ma
617
{{?}}em., păl
618
em., kaște
619
em., kaște
79
§ 75
ghili lăiașisko Cântec lăiășesc
80
§ 76
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
620
em., an-les
621
Var., ćhutas
622
sic ! șăro
623
em., kau
624
Cf. ankalda(s) man
625
pelalo, lit. ‛coiosul’
81
§ 77
ghili romani Cântec țigănesc627
626
em., mundár-ma
627
Cu creion roșu, alt.man. {{Caracteristic}}
82
§ 78
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
628
Var., čhej
629
em., laya- ’nda-i
630
em., linkeas-man
83
§ 79
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
631
em., po
632
em., par-că
633
em., silos
634
gras{{t}} alt.man.
635
em., par-că
636
em., kai
637
em., po
84
§ 80
ghilí romaní Cântec țigănesc
638
Var., prunin
639
em., kerel-lan
640
Cf. kai(a), kadaja
641
em., dușmaengă
642
Var., čhaori
643
em., par-că
644
em., silis
645
em., silis
646
em., silis
85
§ 81
ghilí lăeșesko Cântec lăeșesc
647
Var., telá-o
648
em., dabule
649
cf. tea ‘pe a ta’
650
{{?}}
651
em., tile͜ardem-lan, cf. teleardem
652
Var., bragea
86
§ 82
ghilí tismănarisko Cântec tismănăresc
653
em., tol-ma
654
em., te-abearel-l-o
655
Var., čhaoro
656
em., m-a pus
87
§ 83657
ghilí tismănarisko Cântec tismănăresc
657
numărătoare greșită în manuscris.
658
em., dita
659
Var., čhao, čhavo
660
Dumó ‘spinare, spate’și ‘umăr’. În toate cele 10 instanțe BC traduce ‘umăr’.
661
em., na-i
662
Var., laćheardem
88
§ 84
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
663
em., kou
664
em., mundăr-ma
665
Cf. inkala(l) ma(n)
666
em., nina
667
Var., fo-k
89
§ 85
ghilí lăiașísko Cântec lăiășesc
668
em., po
669
Cf. gîndi(v) ma(n)
670
Cf. iubi(v) ma(n)
671
em., a raki
672
em., po
673
em., holovența- ’ ndo; cf. holeva (spoit.) s.m.pl. ‘pantaloni’; BC traduce diferit holova (pl.):
‛obiele’ (§85,12) sau ‛tuzluci’ (§181,4) și ‛nădragi’ (§189,3)
674
em., unde
675
em., roșu
90
§ 86
ghilí lăiașisko/zlătarisko Cântec lăiășesc/zlătăresc
676
em., mundar-ma
677
{{? Des ma}}
678
neatestat în dicționarele uzuale. Cf. bus/pus, -a (paspati) ‘paille’; bus ‛spear, pike [bust]’
(CeCh & heinsChinK)
679
em., linkăr-ma
680
Var., holajmos
681
em., kaște
682
em., des-ma
683
{{?}} să dai
91
§ 87
ghilí zlătarisko <Cântec zlătăresc>
684
em., muk-ta
685
em., de-la
686
em., phabare la, cf. phabare(l) la; cf. thabav-, tharav-
687
em., kaște
688
[[îți]]
92
§ 88
Dili rićinearitiko Cântec ursăresc
689
em., ćuteom la; ćhuteom var., čhutem, čhutinem, čhitem, čhitinem
690
em., ka- ’l
691
em., masa nu am pus-o
93
§ 89
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
692
em., kărel-les
693
em., kaste, cf. k-aște
694
{{? Das}}
695
Var., pe, pi ‘al său, a sa, ai săi, ale sale etc’
696
em., ande
697
em., par-că
698
Cf. somnakuni
699
em., unde
94
§ 90700
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
700
= lXVii C’78
701
em., {{? aj}}, cf. tha-i C’78
702
em., andau
703
Var., kašt
704
Cf. so C’78
705
Var., čhavoro
706
Cf. munro C’78
707
Cf. kejlanó C’78
708
[[cătune]]
709
{{? Cortul}} em., Cortul
95
§ 91
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
710
em., nai-ma
711
em., dikăl-ma
712
Var., čhinel
713
em., șinel-ma
714
em., bikinel-ma
715
em., silo
716
em., {{? Kăr-do?}}
96
§ 92
ghilí lăiașisko Cântec lăeșesc
717
em., dade͜a {{? o dadeja ?}}
718
Var., ačh
719
em., dita
720
em., dita
721
{{?}}, cf. kol, kola
722
em., ande-l
723
{{?}}, em., merel-pe pa-; var., pă, pe, po
724
em., că
725
{{?}}
97
§ 93
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
726
Cf. kai(a), kadaja
727
em., kou
728
em., lesel
729
em., unde
98
§ 94730
Dili rićinearitiko Cântec ursăresc
730
= XliV C’78
731
C’78, em., romnei {{?}}
732
Cf. kileavín C’78
733
Cf. gheleómas C’78
734
Cf. thanéndar C’78
735
Cf. arakhleómas C’78
736
Cf. baléndar C’78
737
Cf. dugheanéndar C’78
738
Cf. ayakhá C’78
739
Cf. mundaráu C’78
740
Cf. dayá C’78
741
Cf. dadés C’78
742
em., la ale tale
743
em., de ai tăi
99
§ 95
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
744
em., mundar-ma
100
§ 96
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
101
§ 97
ghilí tismanarisko Cântec tismănăresc
745
em., kăr-ma
746
sic!, șindealo, ćhindealso
747
Var., čhinav
748
em., kokalo
749
em., ćǐumide-m-ando
750
em., mundarel-tu
751
em., șinel-tu
752
em., bikinel-tu
753
Var., imperativ < thav/ćhav; cf. tho!
754
em., po
755
em., kăr-mangă
756
em., să tai ficatul meu/ Cel negru, cel negrișor. Bukho kalo lit. ‘ficat negru, i.e. fiere, bilă’
102
§ 98
Dilí romani Cântec țigănesc
abe, dade, kai kerdeon ma757 a, bre, tată, care768 m-ai făcut
soske na mundardeon ma758? De ce nu m-ai omorât?
Kam janlo ek sar adaya. să fi știut una ca asta.
na sas, dade, te mulo n-a fost, tată, să fi murit
t ’ayak<h>a te n ’aresló, și așa să fi ajuns
Ćoró, bidayakoro759 sărman fără mumă
streíno sarendar străin de toți
Kon uștel, lel man760 baléndar. Cine să scoală, mă ia de păr.
ai, tu, dale, kai kerdeon ma761 și tu, mamă, care769 m-ai făcut
soskere nana mundardeon ma762 De ce nu m-ai omorât?
Kana tu telean kamni Când tu te-ai dus însărcinată
h ’aviló vremea kai kerdeon man763 și a venit vremea, când770 să mă faci
mai miștó kă kerdeon man764 mai bine, că m-ai făcut.
hai tu, dale, bareordeon man765 și tu, mamă, că m-ai crescut
soskere ne mundardeon ma766 De ce nu m-ai omorât
te n’ arésló ka nimile opre phu. să nu ajung ca nimeni pe pământ
— —
patrin zeleno d’ abanos Frunză verde de abanos
a, Devla, o p<h>raloró a, Doamne, frățiorul,
sas, Devla, te mulo a fost, Doamne, să fi murit
t ’ayak<h>a te n ’areslo. și așa să nu fi ajuns
Deba, Devla, i brîșind Dă, Doamne, ploaia
t ’arakhau i haning767<.> să găsesc puțul <.>
(Vasile Dragomir)
757
em., kerdeon-ma
758
em., mundardeon-ma
759
em., bi dayakoro
760
em., lel-man
761
em., kerdeon-ma
762
em., mundardeon-ma
763
em., kerdeon-man
764
em., kerdeon-man
765
em., bareordeon-ma
766
em., mundardeon-ma
767
em., kaning
768
em., unde
769
em., de ce
770
em., unde
103
§ 99
ghilí lăiașisko Cântec lăeșesc
771
Var., čhavoro
772
em., astardeas-tu
773
Var., čhavoro
104
§ 100
ghilí rićinearitiko Cântec ursăresc
774
em., sima
775
em., sima
776
em., sili-man
777
Var. sincopată: cf. sastevesto
105
§ 101
ghilí rićinearitiko Cântec ursăresc
778
neatestat. Cf. Ro vraftură, vraftoriță, praftură ‘pămătuf pentru fierărie’
779
neatestat în dicționarele uzuale.
780
Cf. thorel
781
em., ćǐungardes-les
782
em., ćǐumides-les
783
Var., sivreasa, svireasa
784
Zăvelcă ‘fotă’ (DlR)
785
{{?}}, stropelniță, stropelnițe s.f. (înv.) ‘stropelnic de fierărie, prafture’
786
em., ciurari
787
em., ciurari
106
§ 102788
ghilí rićinearitiko Cântec ursăresc
788
= XlV C’78
789
Cf. mundár C’78
790
Cf. dévla C’78
791
Cf. la juvleà C’78
792
Cf. juvleà C’78
793
Cf. mândroneà C’78
794
Cf. kă e C’78
795
Cf. juvlí C’78
796
Cf. ratíya C’78, Var., rakìja
797
Cf. șeró C’78
798
Cf. juvlí C’78
799
Cf. grasní C’78, cf. grastni
800
Cf. e korí C’78
801
em., po
802
Cf. dikhél C’78
803
Cf. huveà C’78
804
Cf. miré C’78
805
Cf. harnearél C’78
107
§ 103
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
806
em., kiden-le
807
em., mundar-ma
808
em., ta-’l
108
§ 104
ghilí lăiașisko Cântec lăeșesc
809
em., mar-les
810
em., ando
811
em., na-i
109
§ 105812
ghilí tismănarisko Cântec tismănăresc
812
= lii C’78
813
Cf. mandi C’78
814
em., dita
815
em., dav-les
816
Cf. thodó C’78
110
§ 106
Dili817 rićinearítiko Cântec ursăresc
817
{{tot ca cântecul no. 5.}}. Versurile 1-5 ≈ § 5
818
em., mamai
819
em., mundar-ma
820
em., Dev ’la
821
{{arak<h>au ‘găsesc’, arak<h>adivau ‘mă găsesc’}}. Var., arakhau, araphau, rakhau
822
sic! epkar< *eb/v +kar< ekvar
111
§ 107823
ghilí rićinearitiko Cântec ursăresc
823
{{m}}, probabil miklosich
824
Var., bulibašakiri
825
Var., gadathe, khate, khote
826
Cf. khindinea(n) len
827
{{mândrit}} alt.man.
112
§ 108
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
828
em., po
829
em., fratelui
113
§ 109
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
830
em., sima
831
Var., bućhav
832
em., n ’ avel-ma
833
em., si-ma
834
em., dik-ma
835
Var., čhaves
114
§ 110
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
836
Var., čhavore
837
smabea(n) le(n). neatestat în dicționarele uzuale.
838
Var., {{likeardem}}
839
Var., likiarav
840
em., De-i lovește inima. (ursăresc) ilo ‘stomac’. Îi mulțumesc lui Cristian pădure pentru această
explicație.
115
§ 111
ghilí tismănarisko Cântec tismănăresc
841
em., ita, Devla, kerdăm
842
em., nai-ma
843
em., p-o
844
em., dinăm-la
845
sic! šereste
846
em., kandine
847
sic!, v. supra moleată
116
§ 112
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
848
Var., čhej
849
em., kăr-tu
850
Var., paieste
851
em., arakhau-tu-l
852
{{imperativ cu formă rară de la thau ‘pun’ (lăieșește). Zavragește este ćhau.}}
853
{{Ilo ‘inimă’ (lăieșește). Ursarii și zavragii zic mai mult ghi}}
854
Cf. desa
855
em., ke-o; keo pron. posesiv, ii sg.m.
856
sic! šero
857
{{ninkearau ‘țin ’, lăieșește în loc de linkearau}}
858
em., andi
859
em., lemn{{lemn este curioasă punerea lui n}}
860
em., mă arde
117
§ 113
ghilí tismănarisko Cântec tismănăresc
861
{{e len, îl lena ‘gârlă’ (tism<ănărește> și ursărește). Zavragii și lăieșii zic o paș}}
862
em., marel-tut
863
em., pașau
864
em., de-ma
865
{{nașau ‘fug’, nașlem, naș, nașindos, nașlo= nașaldo.}}
866
em., ćǐumide-ma
867
em., dikăl-ma
868
em., șinel-ma, var., ćhin-
869
{{șindea? lea ?}} čhindealesa> čhindealea; čhindealo ‛cuțit’ v. nota 746
870
em., bikinel-ma
871
{{?}} cîrdesa> cîrdea; cîrdo ‛tras’
872
lit. ‛cu cea trasă’ i.e. ‛cu balanța’
118
§ 114
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
873
em., ita-’nde
874
Cf. kadaja
875
em., kărelan; haplologie, kerela lan
876
{{e će͜ar, îl će͜area ‘iarbă’}}
119
§ 115877
ghilí tismănearisko Cântec tismănăresc
877
= lXVi C’78
878
em., pașau
879
em., șinel-ma, var. čhinel
880
em., bikinel-ma
881
{{e kotor ‘bucată și petec’, pl. îl kotorá}}
882
em., hal-ma, cf. han-ma C’78 cu acordul iii.pl.
883
{{O gurung ‘cioară’, îl gurungá}}
884
em., ne
120
§ 116
ghilí tismănarisko Cântec tismănăresc
885
em., po
886
Var., čhude-, čhide-
887
em., mangola
888
em., si-ma
889
Var., sosti, -ea
890
sic!, Cf. marav
891
palatalizarea adj. posesiv ke> će
892
Var., kide(s)
893
Var. ke, te
121
§ 117
ghilí tismănarisko Cântec tismănăresc
894
neatestat în dicționarele uzuale.
895
em., sîlă
896
em., sîlă
897
Var., cîknoro, tiknoro
898
em., ăndo
899
em., baró
900
em., kaște
901
em., andă
902
Var., kazom, kozom
903
em., andau
904
em., lim-tu
905
E ‘ei, vei ’ este un românism, viitorul de tip volio. E mothola este un viito dublu marcat.
906
em., tenă
907
Cf. kaj(a)
908
em., urechile
909
em., roșii
910
em., soră
911
em., e spune
122
asutnel ma912 o ćoralo mă aude hoțișorul
t<h>ai ninkărel913 ćio914 dromoro. și ține al tău drumuleț
aoleo, so kai kărau aoleo, ce să fac
tusa duma te na dau Cu tine să nu vorbesc
t<h>ai naștis te ninkărau și nu pot să trăiesc (cu tine)916
nić k<h>ără nić and-o915 gau<.> nici acasă, nici în sat.
912
em., asutnel-ma
913
Var., ningerel, ingerel ‘a ține’
914
Cf. tio, kio
915
em., ando
916
em., și nu poți să țin
123
§ 118
ghilí tismănarisko Cântec tismănăresc
917
em., akarăl-ma
918
{{istrau, istraem}}, var. hastrav, astrav
919
em., de-ma
920
em., mai hau
921
Cf. ka(v)o> ka’o> ko
922
Cf. praš, prašava
923
em., te paghel
924
{{a raći= a raki}} ‘aseară’
925
em., să bată (frângă) nebunul
124
§ 119
ghilí tismănárisko Cântec tismănăresc
926
em., nai-ma
927
Cf. te ‘să’
928
Cf. te ‘să’
929
Cf. te ‘să’
930
em., e kăte {{?}}
125
§ 120
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
931
em., po
932
Cf. phene
933
Var., čhavoro
934
{{aćhau ‘tac și rămân’, aćhilem, ać, aćindos, aćeado}}
935
em., av-dilo
936
Var., čhinel
937
{{o bal ‘părul din cap’, îl bal; o balo ‘porcul’, îl bale. O baloro ‘perișor și porcușor’. În
însemnarea (sic! sensul) din urmă se zice și balićǐó.}}
938
Var., čhe, Voc. de la čhej
939
em., nak ta
940
em., des-ma
941
em., drum
942
em., singur
943
lit. ‘osul’
944
lit. treci! șezi!
945
lit. ‘aplecată’
126
§ 121
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
946
em., kaște
947
em., ando
948
em., ando
949
em., kaște
950
em., ando
127
§ 122
ghilí rićinearitiko Cântec ursăresc
951
em., -ndo
952
em., dau-tu
953
em., kaște
954
em., na-ma
955
em., ando
956
{{?}} cf. ares-, cu afereză
957
{{?}} phareom (perf.) < pharuleom ‛am leșinat’
958
sic! ailean<avilean
959
em., dik-ma
960
em., rug
961
em., crap
128
§ 123
ghilí rićinearitiko Cântec ursăresc
962
Var., thon
963
em., dau-tu; cf. dav tuke
964
Var., dukhum-
129
§ 124
ghilí rićinearitiko Cântec ursăresc
965
em., pućhenta-le; pućhen ta, formă rară de imperativ, ii, pl.
966
or sosk-alo,v. nota 976
967
em., ando
968
em., jos, tele cu sensul de telal ‘pe jos’, vs. opral ‘pe sus, i.e. călare’.
969
i.e. de doliu. V. supra nota 319
970
em., unde
971
em., a
130
§ 125
ghilí rićinearisko Cântec ursăresc
972
em., de-ame
973
haplologie čhej i bari > čhe-i bari ?
974
Var., maravel, marel
975
Var. cu –n- epentetic.
976
În sensul de ‘bucăți’.
977
em., dulce
131
§ 126
ghilí rićinearitiko Cântec ursăresc
978
em., ke
979
kîrșma , v. și krîșma cf. Ro. ‘crâșmă’.
980
em., andaro
981
em., ke
982
em., andaro
983
em., lav-la
984
em., în cal. Cf. pohale ‘încet’
985
em., ke
986
sic! metateză
987
{{Akătalem ‘iacătă-mă !’ Akatalan ‘iacătă-te !’ Akătalo ‘iacătă-l !’ Akătalom ‘iacătă-mă !’
Akăta- len ‘iacătă-vă !’ Akăta-le ‘iacătă-i !’}}
988
em., ca
989
em., în
990
em., ca
991
em., să iau seama; ezen, cf. izen ‘șa’
992
em., în cal
993
em., acea fată
132
§ 127
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
994
em., nai-ma
995
em., mukleas-ma
996
{{korkoro (m. și f.) ‛singur’}}
997
{{?}} em. bezeaha baro
998
em., kaște
999
em., păcate multe
133
§ 128
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
1000
Cf. tho(v) man(n)
1001
Cf. zumagi
1002
em., ande
1003
em., bușola; diat.refl. cf. bušo(l) la(n)
1004
em., unde
134
§ 129
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
1005
Var., čhao
1006
em., po
1007
em., de-les
1008
em., astarel-tu
135
§ 130
ghilí rićinearitiko Cântec ursăresc
1009
el[[a]]
1010
akana[[k]]
1011
em., nas. BC folosește în general ortografia na-s ‘nu a avut’. V. § 64, 1; § 222, 2; § 225, 7
136
§ 131
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
1012
Cu epenteză vocalică, cf. beșlo
1013
Var., phandalo
1014
em., ando
1015
s.adjectival< šudro ‘rece’
1016
em., po
1017
em., akărel-ma
1018
Var., čhinel
1019
em., to͜a
137
§ 132
ghilí romani Cântec țigănesc
1020
{{?}} var., thabar- ‘a arde’
1021
Var., rimal
1022
em., nai-ma
1023
em., nai-ma
1024
em., palai
138
§ 133
ghilí lăiașisko Cântec lăiășesc
1025
em., ker-ma
1026
em., keres-ma
1027
em., ker-ma
1028
em., mundares-ma
1029
em., linker-ma
1030
em., mundăr-ma
1031
Var., čhinav
1032
Ivea ‘degeaba’, de este redundant, calchiat după Ro.
1033
Cf. angelică/anghelică s.f. (pop.) ‘buruiană cu flori alb verzui și cu frunzele mari’. (DaR)
1034
[[doamnă]]
139
§ 134
ghili romaní Cântec țigănesc
1035
em., arakhau-la
1036
Cf. garavdi-
1037
em., arakes-la
1038
sic! line(n) la-l flăkoya ‛l-au luat flăcăii’
140
§ 135
ghili lăiașisko Cântec lăeșesc
1039
em., le-la
1040
em., le-la
1041
em., pașa-ma
1042
em., kaște
1043
em., mundarau-la
1044
Var., čhuri
1045
Var., čhej
1046
{{O dikhlo ‘basmaua’, îl dikklé.}}
141
§ 136
ghili rićinearitiko Cântec ursăresc
1047
em., halpes
1048
em., unde
142
§ 137
ghili rićinearitiko Cântec ursăresc
1049
em., muklean-ma
1050
Var., hasardeom (perf.)< hasarav
1051
em., de͜ armanea
1052
Bezea[h]
1053
em., araklea-la
143
§ 138
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1054
em., nai-tu
1055
ćeailol-man ‘îmi place’ perf. ć͜eaililas-man, pas. ć͜eailó, ger. ć͜eailindós. ć͜eailivau ‘mă satur’.
1056
Cf. grasni,
1057
em., po
144
§ 1391058
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1058
{{este tot 166 (numerotare greșită în ms.)}}
1059
em., purde-la
1060
em., akarel-ma
1061
em., nai-man
1062
Cf. panduk-
1063
[Ciocănești, Jud. ilfov]
145
§ 140
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1064
Var., čhutem, thodem
1065
em., love
146
§ 1411066
ghilí rićinearitiko Cântec ursăresc
1066
= lXV C’78
1067
em., ’ndo
1068
em., tarel-tut
1069
em., ande-k
1070
sic! krîșma
1071
Cf. polino C’78
1072
[pandad]
1073
andaro
1074
em., jos
147
§ 142
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1075
em., le-la
1076
em., le-la
1077
Var., čheja
1078
sic! šukarea
1079
em., ande-la
1080
Var., čhinav
1081
em., șineau-la
1082
em., kaște
1083
Var., čhidem
1084
sic! ăl
1085
em., bușola, cf. bušo(l) la(n)
1086
em., muk-la
1087
em., de-la
1088
em., to-ande
1089
em., unde. Kai are și valoarea pron.rel.pers.iii sg.
1090
em., te-oi pune
148
§ 143
Dili rićinearitiko <Cântec ursăresc>
1091
Var., bezeah
1092
Pivlo ‘văduv’; pivlimos ‘pivlipe’; pivlivan ‘văduvesc’, pivlilem, pivleo, pivlindos, pivlilo.
1093
em., marel-tut
1094
Var., okolkha, okoika
1095
Var., v. supra hohadilem
149
§ 144
1096
em., k-aste, sic! kaște
1097
Kaste-avel
1098
em., p-’ek
1099
Var., grast
1100
sic! si
1101
par-că
1102
[[și]], v. supra
1103
Var. šero, šăro etc
1104
em., po
1105
em., mărăcine
150
§ 1451106
1106
= lXiV C’78
1107
Cf. pangló C’78
1108
Cf. anda-k C’78
1109
em., puș-les, var., pućh-
1110
em., puș-ma, var. pućh-
1111
em., kai
1112
sic! românism după vb. Rom. ćorel
1113
să ćiordim ... nić pilem, om. C’78
1114
em., kai
1115
Cf. te cioras la șukareá C’78
1116
Cf. pentru C’78
1117
em., unde
151
§ 146
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1118
em., maren-tu
1119
em., andal-ma, cf. Ro. andăla, eu andălesc (reg.) ‘a pleca, a umbla fără rost, a vagabonda’
1120
em., han-ma
1121
em., bașen-ma, bașe[[l]]
1122
sic!, na
1123
em., ćǐumide-ma
1124
em., ndo
1125
em., șinel-ma, var., čhinel
1126
em., bikinel-ma
1127
Var., čheja
1128
em., kio, var. tio, to
152
patrinorî hurdimata Frunză verde mărunțișuri
Kai kăres kal1129 barimata Unde faci acele fudulii
and-o1130 gad le bumbakosko in cămașa de bumbac
thai ismenea fuiorosko și izmene de fuior
telerel o rom k<h>ăral pleacă bărbatul de acasă
tu lașeres1131 o mașkar. tu dregi mijlocul
Ka n’ avel o rom k<h>ăre Când vine bărbatul acasă
tu mek<h>es le uș tele tu lași buzele în jos
telerel o rom le ćokanența pleacă bărbatul cu ciocanele
tu beșes le primarența. tu rămâi cu primarii<.>
1129
em., ka-l, formă sincopată kala
1130
em., ando
1131
Var., lačheres
153
§ 147
1132
em., te’-arakau-tu
1133
em., roel-tu, var. rodel
1134
Var., čhej
1135
em., par-că
1136
em., ando
1137
em., te-arakau-tu
154
§ 148
ghilí lăeșesko Cântec lăieșesc
1138
Cf. țahra
1139
em., po
1140
Cf. kež
1141
em., tui
1142
em., po
1143
em., po
1144
em., akarel-ma
1145
em., tol-ma
1146
em., mărăcine
1147
em., să cunosc
155
șutean ma1148 de beleavate m-ai pus în belea.
so kam kărau te skapiu? Ce o să fac să scap?
p<h>ralorîe, so kărdean? Frățioare, ce-ai făcut?
telearau te jau k<h>ăré plec să mă duc acasă
hai ćorni t<h>ol ma1149 telé. și curva mă pune jos
Frunză verde ș-o lalea Frunză verde și-o lalea
so kărdem ni mai kărau Ce-am făcut nu mai fac.
mundar ma1150, Devla, and-o1151 drom omoară-mă, Doamne-n drum
Ka so kărdem ni mai kărau Că ce am făcut nu mai fac.
Frunză verde kașt parno Frunză verde lemn alb
marel-tu1152 te meres lovi-te-ar să mori
t<h>abarel-tu1153 yagorî. arză-te focșorul.
1148
em., șuteal-ma, var., čhutean
1149
em., tol-ma
1150
em., mundar-ma
1151
em., ando
1152
em., malael-tu, cf. marel(as) tu
1153
cf. thabarel(as) tu.
156
§ 149
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1154
Ro. icoșar ‛Veche monedă turcească de argint în valoare de 20 de piaștri’ (DaR).
157
§ 150
ghilí tismanárisko Cântec tismănăresc
1155
Cf. ti> t’i> ći
1156
Cf. grast
1157
em., ande
1158
em., De s-a dus și cal și tot/ și s-a dus și corturile
158
§ 151
ghilí tismanárisko Cântec tismănăresc
1159
em., ando
159
§ 152
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
160
§ 153
ghilí tismănárisko Cântec tismănăresc
1175
Var., čhaoro
1176
em., an{{d}}au
1177
em., Kă doriles adiki de but; dori-les, reflexiv, calchiat după Ro. ‘îi e dor’; adiki de but,
calchiere după Ro. ‘atât de mult’.
1178
em., sasame
1179
{{Ol mot<’>ame ‘ vorbe’}}
1180
tu=tuke; em., păcat tu, băiețaș
1181
Sahan, sahane s.n. (înv. și reg.) ‘vas metalic de diverse forme și dimensiuni, în care se gătește,
încălzește ori servește mâncarea’ (DaR)
1182
em., Că dorește atât de mult/ În dragostea unde am fost.
161
§ 154
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1183
XlVi C’78; Cf. bikín C’78
1184
Cf. dáde C’78
1185
Cf. grastés C’78
1186
Cf. thai C’78
1187
Cf. mángă C’78,
1188
Cf. șeavés C’78, var., čheaves
1189
Cf. ăl șeavés C’78
1190
Cf. al C’78
1191
Var., čhaores
1192
Cf. șavó C’78
1193
Cf. șukaró C’78
1194
Cf. lésko C’78
1195
Cf. parnó C’78
1196
Cf. telearáu C’78
1197
em., po
1198
Cf. khanikás C’78
1199
Cf. dikháu C’78
1200
Cf. and ’ek C’78
1201
Cf. khanikás C’78
1202
Cf. arakhkáu C’78
1203
em., unde
162
Plimbosailem1204 (p<h>iradem) andă-i1205 bar m-am plimbat în grădină
maladem-ma1206 ekha1207 șeasa1208 m-am întâlnit cu o fată
t<h>ai p<h>aglem1209 lako1210 mașkar1211 și i-am frânt al ei mijloc.
thai mukhlém la1212 la yagása.1213 și am lăsat-o cu foc.1214
1204
Cf. plimbosáilem C’78
1205
Cf. ande-i C’78
1206
{{malavau-ma ‘mă întâlnesc’, maladilem, malau, malaindos, malado}}, cf. maladém-ma C’78
1207
Cf. ekhă C’78
1208
Var., čhejasa; cf. șeása C’78
1209
Cf. phaglém C’78
1210
Cf. láko C’78
1211
Cf. mașkár C’78
1212
em., mukhlém-la
1213
C’78; em., {{?}} mendem (em., magadem?) lakă tudoreasa.
1214
C’78, em., {{?}}<am pețit-o împreună cu tudor.>
163
§ 1551215
ghilí rićinearitiko Cântec ursăresc
1215
= lVii C’78
1216
em., rovel-man
1217
Var., čhav, thov
1218
afereză, cf. adaikha
1219
em., opro, cf. opre-o C’78
1220
afereză, cf. abiav, cf. obiav C’78
1221
em., de-ma
1222
Cf. ilo,-a; uilo, -a (m.), cf. di C’78
1223
em., kai
1224
em., t-oa, cf. tha-o C’78
1225
Căpistere, căpisteri, s.f. (reg.) ‘albie sau covată mică în care se cerne făina sau mălaiul și se
frământă păinea.’
164
§ 1561226
ghilí rićinearitiko Cântec ursăresc
1226
≈ lVi C’78
1227
Cf. adaikha C’78
1228
Cf. a dale, adaikha romní parní C’78
1229
Cf. hohadilem C’78, v. supra § 3, 2
1230
em., ke-i
1231
neatestat în dicționarele uzuale; v. §64,5; 251,3; 259,3. Cf. drez, ~a, s.f. stog-uri; căpiț/ă, -e.
1232
Var., inkalau, ankalau
1233
BC interpretează greșit tau ca dublă conjuncție, tha și u
1234
{{?}} deś/deśuvni/desuvtni
1235
{{Adalk<h>a si ol dilea o romane— acestea (sic!, acelea) sunt cântecele țigănești.}}
1236
em., mânia și de astăzi.
165
§ 157
ghilí rićinearitiko Cântec ursăresc
1237
Cf. baroro.
1238
em., ja-tu
1239
em., dikel-tut
1240
V. supra nota 1225. skafidi ‘albie’, în acest context probabil ‘jgheab’, v. σĸαφη
166
§ 158
ghilí rićinearitiko Cântec ursăresc
1241
em., kaște
1242
em., dike͜on-ma
1243
Var., ghi etc
1244
Cf. čhu, imp. < čhav ‘a pune’
1245
patavo, patave ‛ciorapi’; cf. pata (paspati 1870: 416) ‛wollen cloth’; BC: obială (sec.) ‛cârpă,
zdreanță’ (DaR)
1246
Că rămâi ciorapi de vatră/ Ciorapi de cei negri. Kalendar este probabil confundat cu Ro.
calendroiu (s.m., secundar) ‛calic, vagabond’ (DaR). V. nota 485 pentru expresia dezdiya vatraki.
167
§ 1591247
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1247
= lXiii C’78
1248
Cf. feléstra C’78
1249
Cf. kărel C’78
1250
Cf. tai C’78
1251
em., akarel-ma
1252
em., kaște
1253
em., nai-ma
1254
em., kaște
1255
em., kaște
1256
Cf. mânrî C’78
1257
Cf. ne C’78
1258
em., maico
1259
Var., čhaoro
168
§ 160
ghilí netoțisko Cântec netotesc
1260
Var., rovav, perf. ruiem.
1261
Var., čhej
1262
em., kărdea-ma
1263
em., ve-a ghes
1264
Var. thav-, ćhav-
1265
Cf. vast
1266
em., po
1267
{{și ursarii zic tot așa. la fel și bătrânii dintre zavragii; pe când de comun este întrebuințat
cuvântul ģukel}}
1268
em., dau-tu
1269
em., ando
1270
em., le-tu
1271
Var., čhao
1272
em., dau-tu
1273
em., palau
169
§ 161
ghilí netotisko Cântec netotesc
1274
= lViii C’78; Cf. ni halémas ‛nu mâncasem’ C’78
1275
em., a ghes; cf. a-ghes C’78
1276
em., sok
1277
em., bi londi
1278
em., bi lașeardi
1279
em., de-ma-k
1280
Var., mačhioro, cf. mașoro C’78
1281
{{longhearau, de la lou ‘sărez’}}
1282
em., kaște
1283
em., dau-tu
1284
Cf. astarde(n) ame(n)
1285
em., mardea-me. Cf. marde(n) ame(n)
1286
Var., čhutinea(n) ame(n)
1287
Var., inkal-, ankal-, cf. ankaladeas C’78
170
§ 162
ghilí rićinearitiko Cântec ursăresc
1288
Cf. traducerii, ‘bărbățel’, romoro< rom, cu r alveolar notat dr, nu dromoro< drom.
1289
Var., čhe
1290
em., ka m’
171
§ 163
ghilí netoțisko Cântec netotesc
1291
em., ’ndau
1292
sic! si
1293
la nivelul acestor cântece cortul (cïra/ca(h)ra sau katuna (f.)) se compune din rovli (f.) ‛pilonul
central’; belea (f. pl.) sau čakale (f. pl.) ‛furci, pari, coverci’ și beranda/belenda (§126,3) ‛coarde’,
toate legate între ele cu kilodorea (f.pl., §199,4 ; §237,6) ‘frânghii, târsâne’.
1294
em., vurdonența-l
1295
În sensul de ‘avut’. Varianta în Rom. ćeledasa, un instr., este un românism, cf. celed, celeduri
s.n. (reg., înv.) (cu înțeles colectiv) ‘servitorimea dintr-o casă; familie, copii; gloată, liotă’. (DaR)
1296
em., căruța
172
§ 164
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1297
Formă contrasă< mothovdeas
1298
Var., čhao
173
§ 1651299
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1299
= lV C’78
1300
Var., čheja
1301
em., purde-la
1302
em., șinel-tu, var., čhinel
1303
em., marel-tu
174
§ 166
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1304
em., purde-la
1305
em., andăi
1306
em., akarăl-ma
1307
em., nai-ma
1308
em., del-ma
175
§ 167
ghilí kăldărarisko Cântec căldărăresc
1309
em., ando
1310
em., kau
1311
em., kaște
1312
em., șol-tu, ch. thol tu
1313
em., pe-amaro
1314
em., voastră
1315
Cf. Ro. cadalâc, cadalâcuri (înv.) ‛district, județ’ (DaR)
176
§ 168
1316
em., siles
1317
Var., šero
177
§ 169
ghilí tismănárisko Cântec tismănăresc
1318
em., kata
1319
em., ando
1320
em., ninkăr-tu
1321
thol-tu
1322
lau-ko
1323
Var., čhaoro
1324
em., tărno-i
1325
sic! so
178
§ 1701326
ghilí tismănárisko Cântec tismănăresc
1326
= lXXi C’78
1327
em., po
1328
em., ande
1329
C’78, em., ek la
1330
C’78, em., mai
1331
C’78, em., șukar nai
1332
C’78, em., mai șukar
1333
{{?}} cf. džava
1334
Var., lačhiardem
179
§ 171
ghilí tismănárisko Cântec tismănăresc
1335
em., găli-i
1336
em., po.
1337
em., kai
1338
em., kai
1339
Forma contrasă< kadala. probabil, confuzie cu kana, ‘când’. pentru kaloi, kala cu sensul de
kaj ‘unde’, v. § 207, 10.
1340
em., [s]gado, cf. gad (s.m. sg. reg.) ‛pureci, păduchi’ sau zgoadă (s.f. reg.) ‛nimereală, moment
potrivit’ (DaR).
1341
em., roneal
1342
em., lumea-i
1343
em., te-arakau
1344
em., karama, cf. kara(v) ma(n)
1345
cf. traiziv me ‛eu trăiesc’; var., traizav, traiv
1346
Var., lačhio
1347
em., că e umblată
1348
em., sgadul, v. nota 1340. ‛purecimea’.
1349
em., că plouă
180
§ 172
1350
em., po
1351
em., mekhleá-me, cf. mekhleame(n)
1352
em., vi-a me
1353
neatestat. cf. Ro. prăștină, prăștini (s.f. reg.) ‛tescovină, boștină, comină’ (DaR)
1354
em., De ai bea
1355
em., căldare
181
§ 173
ghilí tismănárisko Cântec tismănăresc
1356
em., thol-ma-i
1357
Var., lačhiardem
1358
em., nai-lă
1359
em., șo-ma, cf. tho (imp.), thav ‘a pune’
1360
em., nai-lă
1361
em., mă pun la dânsul ajutor
182
§ 174
ghilí tismanárisko Cântec tismănăresc
1362
em., maren-ame-l
1363
em., dau-les
1364
em., i-ame
1365
em., andă-l
1366
Var., čhe
1367
em., mekhleas-ame
1368
em., kaște
1369
em., ta-me; cf. tha(v), me/ma/man
1370
em., kaște
183
§ 175
ghilí tismănárisko Cântec tismănăresc
1371
em., palau
1372
em., akarăl-ma
1373
em., kăr-ma
1374
em., kără-ma; cf. kere(s) ma(n)
1375
em., kăr-ma
1376
em., kîlă; ke le
1377
em., strâmbă
184
§ 176
ghilí tismănárisko Cântec tismănăresc
1378
Var., čhao
1379
em., akhărăl-ma
1380
em., jinde
1381
Var., mačho
1382
Var., lačhiardem
1383
em., ando
1384
em., acela necaz i-a făcut ei/soro, că nu a plătit.
185
§ 177
ghilí tismanárisko Cântec tismănăresc
1385
Var., čhe
1386
Var., čhej
1387
Var., čhude, čhide
1388
em., andau
1389
em., andau
186
§ 178
ghilí tismanárisko Cântec tismănăresc
1390
em., ta me
1391
Var., ačhileam
1392
em., ve-i
1393
em., ve-a me
1394
Var., čhe
1395
sic! isi (adj.nehot.)
1396
Var., thav,-a (m.)
1397
{{?}}, dim. parno
1398
em., kărăla, cf. kără(s) la
1399
em., del-ma
1400
{{?}} em., suveică
187
§ 179
ghilí tismănárisko Cântec tismănăresc
1401
Kărdive(l)>kărdiue(l)>kărdeoa(l) ‛își face’
1402
em., talai
1403
em., dikăl-tu
1404
em., dikăl-tu
1405
Cf. dikha(v) ma(n)
1406
em., a făcut
1407
em., tot felurimi
188
§ 180
ghilí tismănárisko Cântec tismănăresc
1408
em., kăr-ma
1409
em., kăre-ma
1410
em., kăr-ma
1411
em., ande
189
§ 181
ghilí tismănárisko Cântec tismănăresc
1412
em., tol-ma
1413
em., panlă-ma
1414
Var., pučhel
1415
em., so-i
1416
em., kărdan-ma
1417
em., ve-o
1418
em., ve-l
190
§ 182
ghilí tismănárisko Cântec tismănăresc
1419
lXX C’78
1420
Cf. te ’mpakiu ‘să împac’ C’78
1421
Var., čhaoro
1422
em., lă-le
1423
Var., pučhlo
1424
em., dau-tu
191
§ 1831425
ghilí tismănárisko Cântec tismănăresc
1425
= lXiX C’78
1426
Var., čhe
1427
{{sala}}; sanas de la sem ‛sunt’ C’78
1428
Var., čhavesa, cf. șeavésa C’78
1429
Cf. durbacéya C’78
1430
C’78, em., hol
1431
{{Bori ‘noră’, poate să zică un bătrân la orice fată sau femeie tânără}}
1432
C’78, em., ile
1433
Var., le
1434
em., lă-ma
1435
cf. plačal ma(nge)
1436
{{e ćik ‘noroi’ îl ćika}}
1437
Var., kuštik, v. C’78
1438
em., mărăcine; sau pudendum virile (v. paspati 1870: 409) BC: kanralo ‛mărăcinosul’ și
biboldo ‛nebotezatul’ sunt denumirile secrete pentru evrei. C’78.
192
§ 1841439
ghilí tismănárisko Cântec tismănăresc
1439
= lXViii C’78
1440
em., ande
1441
t{{h}}ai
1442
em., panlă-ma; cf. phanle(s) ma(n)
1443
em., tol-ma
193
§ 185
ghilí tismănárisko Cântec tismănăresc
1444
sic! kašt
1445
em., akarăl-ma
1446
Var., čhao
1447
em., de-ma
1448
Cf. kav(a), kadava
1449
em., pagle-lă, cf. phagle(s) lan
194
§ 186
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1450
Var., čhinel
1451
em., to ͜ a
1452
em., po
1453
Cf. gîndi(v) ma(n)
1454
Cf. iubi(v) ma(n)
1455
em., po
195
§ 1871456
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1456
= lVii C’78
1457
C’78, em., baro înzardo
1458
C’78, em., șeaveya {{?}}, Var., čhaveja, čhavesa
1459
Cf. ta C’78
1460
em., pala-ma
1461
C’78, em., ava
196
§ 188
ghilí tismănárisko Cântec tismănăresc
1462
em., akărăl-ma
1463
em., mundarel-tu
1464
em., ćiumide-ma’ndo
1465
em., mundarel-tu
1466
Var., čhinel
1467
em., bikinel-tu
197
§ 189
ghilí tismănárisko Cântec tismănăresc
1468
Var., čhude
1469
em., sima
1470
em., părăchea
1471
em., kai
1472
em., sî-k
1473
Var., čhej
1474
em., kăr-ma
1475
em., dade-k
1476
Var., čhindealo
1477
Var., čhinav
1478
em., fă-mă
1479
em., să tai ficatul meu/ Cel negru, cel negrișor. Bukho kalo lit. ‘ficat negru, i.e. fiere, bilă’
198
§ 190
ghilí tismănárisko Cântec tismănăresc
1480
em., ćiumide-ma’ndo
1481
em., dikăl-ma
1482
Var., čhinel
1483
em., tolel-ma
199
§ 1911484
ghilí tismănárisko Cântec tismănăresc
1484
= liii C’78
1485
em., da-ma; cf. da-ma ‛să vorbesc’ C’78
1486
em., talau
1487
em., akarel-ma
1488
em., silo
1489
em., kăr-ma
1490
Var., čhindealo
1491
em., kăr-ma
1492
em., bokholi
1493
Cf. dor C’78
1494
{{?}} cf. kaj(a), kodoja
1495
em., avel-ma
1496
em., del-ma
1497
em., kărel-ma
1498
em., kărel-ma
1499
em., fă-mă
1500
em., cuțit
1501
em., fă-mă
1502
em., turtă
200
șun ta1503, Devla, kou șeaó1504 auzi, Doamne, acel băiat
But si los1505 de p<h>ukeardo mult este de umflat
Gîrbaćesa p-o p<h>iko Cu gârbaciul pe umăr
Del o1506 Del te avel1507 muro să dea Dumnezeu să fie al meu
le gadeasa melalo Cu cămașa murdară
na ninkăr tu1508 puk<h>eardo nu te ține umflat
Ka1509 janau kaskoi1510 san Că știu al cui ești
Jaba, borie barie1511 Du-te, noră mare
ande late nai kai. Într-însa nu este unde.
1503
em., șunta, var. ašun-
1504
Var., čhao
1505
em., bu-dilo ?, Cf. but-silos C’78
1506
em., Del-o
1507
em., te-avel
1508
em., ninkăr-tu, v. C’78
1509
Cf. kă C’78
1510
C’78, em. karkoi {{= kaskoi}}
1511
C’78, em., barili bori
201
§ 192
ghilí tismănárisko Cântec tismănăresc
1512
em., and-e
1513
em., am băut
202
§ 193
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1514
{{?}} čajlivav ‛mă satur’ cf. čaljavav (CeCh & heinsChinK)
1515
em., silos
1516
em., a me
1517
em., inea
203
§ 1941518
Dilí rićinearitiko Cântec ursăresc
1518
= lXi C’78
1519
em., țî[r]dava
1520
{{?}}
1521
Cf. thu C’78
1522
em., and-o
1523
em., ko-u
204
§ 195
ghilí rićinearitiko Cântec ursăresc
1524
em., ando
1525
em., ande
1526
em., bmanó
205
§ 196
ghilí rićinearisko Cântec ursăresc
1527
em., tarel-tut {{?}}, formă sincopată< ta(ba)rel
1528
{{?}}
1529
em., mai
1530
{{??}} v. nota 957
1531
em., andaro
1532
Cf. gonisarde(n) ma
1533
em., kuști kókese {{?}} Var., kuštikoke (g. sg.)
1534
Cf. phanle(n) ma
1535
{{piere}}
1536
em., tot în drumușor se uită
1537
em., și mai du-te departe, jos
206
§ 197
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1538
{{pagó (sic!) ‘olog’ fem. paghí; paghiváu ‘mă frâng, ologesc’; <cf.> lang ‘șchiop’ fem. <langí?,
formă neatestată>; lángau ‘șchiopătez’, languém, langá, langaidós, langadó.}}
1539
em., thol-ma
1540
em., ćumide-m’ando
1541
em., dikhăl-tu
1542
Var., čhinel
1543
{{seráu ‘țin minte’, vorbă veche}}
1544
em., seráu-les
1545
em., lau-tu
1546
em., și cei {{?}}; i.e. ‛îl țin minte pe păr și tăiat (mort)’
1547
em., a să mi-l iau
207
§ 198
ghilí rićinearisko Cântec ursăresc
1548
p{{h}}urilí; phurivav (perf.) phurilem ‛îmbătrânesc’; phurili (part. f. sg.)
1549
p{{h}}irel ? {{l}}e ?
1550
em., t {{h’}}ol
1551
sic! metateză, silnikea
1552
em., de-le
1553
em., ande
1554
sic! grasta, v. infra versul 17.
1555
cf. i džandir (f) ‛chaîne’ (paspati 1870: 223)
1556
em., han-len
1557
em., andeo
1558
em., s-a fudulit/umflat
208
§ 199
ghilí zlatarisko Cântec zlătăresc
1559
Cf. gândi(v) ma(n)
1560
em., mukhle-ma
209
§ 200
ghilí tismănarisko Cântec tismănăresc
1561
Var., čhaoro
1562
em., po
1563
em., mal-ol
1564
em., si-las
1565
em., t[[h]]
1566
em., andó, (sic!)
1567
em., ando
1568
Var., mašengi
210
§ 201
ghilí tismănarisko Cântec tismănăresc
1569
em., só i kărdăm, t-ai, i= (i)sim
1570
em., ak-ăvăl
1571
Var., grast
1572
Cf. pétalo
1573
sic ! šărăya
211
§ 202
ghilí tismănarisko Cântec tismănăresc
1574
em., madém. modem, modémuri (arhaism) ‘aliaj din alamă și nichel, care imită argintul,
pacfon’. (DaR)
1575
em., ćumide-m’ando
1576
em., dikhăl-ma
1577
em., ando
1578
Var., čhinel
1579
Cf. ko(v)a
1580
em., to-a
212
§ 203
ghilí tismănarisko Cântec tismănăresc
1581
{{?}}, cf. tehara
1582
{{?}}, cf. man
1583
{{?}}, instr.sg.., cf. manca
213
§ 204
1584
Cf. čhel, čhol
1585
em., na
1586
em., pașau
1587
em., nakă-ma
214
§ 205
ghilí tismănarisko Cântec tismănăresc
1588
em., po
1589
em., po
215
§ 206
ghilí tismănarisko Cântec tismănăresc
1590
Var., lačhiardem
1591
Cf. pala
1592
em., ando
1593
{{pavin ‘ploscă’}}
216
§ 207
1594
Var., čheja
1595
Var., čheja
1596
Var., lačhiori
1597
{{kăloi, kălo= kai ‘unde’}}
1598
Var., čhe
1599
{{?}} avesa > aveha > avea > aveia
1600
em., silos
1601
em., el a dat de al meu cap {{motho leskă duma mó. ta soi te mothau. mothau leskă soi janesa.
mothó leskă vi tu me. Ći janau soi te mothau lăskă. aș te motháu lăskă mă.}}
217
§ 208
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1602
{{bar ‘curte, grădină, piatră’}}
1603
em., ăkhărăl-ma
218
§ 209
ghilí rićinearítiko Cântec ursăresc
1604
em., phires-tu
1605
em., nan’avésa
1606
em., pandizau-tu
1607
em., astarau-tu
1608
em., maráu-tu
1609
em., farizel-tu
1610
em., handac
219
§ 210
Dilí ursarítiko Cântec ursăresc
1611
Cf. smazlozes § 41, 2
1612
em., cf. kinasa
1613
{{?}} v. § 41, 2
220
§ 211
ghilí rićinearítiko1614 Cântec ursăresc
1614
{{naná trebuizel ma nișito. ma le le gheorghițas militari. Ke del le vaseasa ande phuu. thai
inklel o kăntari kerdó. thei kaglí prefaćimé.}}
1615
Cf. smazlozes § 41, 2
1616
sic ! si
1617
Cf. dur
1618
{{?}}v. § 41, 2
221
§ 212
ghilí rićinearítiko Cântec ursăresc
1619
em., ker-man
1620
em., ande
1621
em., kerés-tut
1622
em., kera-ma
1623
V. supra, nota 1225
222
§ 213
ghilí rićinearítiko Cântec ursăresc
1624
em., tho
1625
em., th-o
1626
em., th-o
1627
{{padină, ‛heleșteu, lac printre păduri’}}
1628
em., lenpes
223
§ 214
ghilí rićinearítiko Cântec ursăresc
1629
[ker]terdean; var. kerdean
1630
Var., ajuker-
224
§ 215
ghilí rićinearítiko Cântec ursăresc
1631
em., po
1632
em., dau-tu
1633
Ro. vătămătură ‘numele mai lutor afecțiuni abdominale, mai ales ale stomacului, manifestate
prin dureri acute’. Remediul este ‘iarba de vătămătură’, denumită și ‘ghimpariță’ (Anthyllis
vulneraria). (DlR)
1634
em., silao
1635
em., silo
1636
em., k-aște
225
§ 216
ghilí rićinearítiko Cântec ursăresc
1637
em., meren-tu
1638
Cf. li ‘și’.
226
§ 217
ghilí lăeșisko Cântec lăieșesc
1639
em., ando
1640
em., akharel-ma
227
§ 218
ghilí lăeșisko Cântec lăieșesc
1641
em., dabule
1642
cf. tea ‘pe a ta’
1643
Var., lačhiatar
1644
Cf. kiši, -a ‘pungă’
1645
em., kai
228
§ 219
ghilí tismanarísko Cântec tismănăresc
1646
em., andau
1647
em., sîlo
1648
em., kărăl-ma
229
§ 220
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1649
em., po
1650
Var., čhaoro
1651
em., bi haló
1652
em., bi thodó
1653
em., bi ureadó?
1654
em., bi surime
1655
Var., kašt
1656
em., bi florimé
1657
Formă contrasă < saoro
1658
em., silos
1659
Var., kašt
1660
{{?}} apocopă, len, ind. prez., iii.pl.< lel, ‘a lua’
1661
{{?}} apocopă, len, pron. pers, iii.pl. ac, ‘pe ele’
1662
Var., čhavora
230
§ 221
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1663
Cf. kaj(a), kadaja
1664
Cf. sa, formă contrasă < sa-o< saro< saoro< savoro.
1665
Var., ačhilem
1666
Var., lačhiatar
1667
em., mundar-ma
1668
em., ankhala-ma
1669
Var., čhaorenca
1670
{{?}} em., paǵ
1671
Var., čhud-
231
§ 222
ghilí netoțisko Cântec nentoțesc
1672
cf. mandžar, madžar ‛ungur’
1673
em., barența-l
1674
em., phuete
1675
Var., veš, văš
1676
Cf. Ro celed, celeduri. V. supra nota 1295
1677
‘Cu a mea familie’, v. supra nota 1295
232
§ 223
ghilí lăeșísko Cântec lăieșesc
1678
{{?}} prepoziția pe este redundantă.
1679
em., phangleas-ma
1680
em., mardeas-ma
1681
em., das-ma
233
§ 224
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1682
em., piri
1683
lit. ‘mort’
234
§ 225
ghilí lăiașísko Cântec lăieșesc
235
§ 226
ghilí tismanarísko Cântec tismănăresc
1684
Cf. le(m) ma(n)
1685
Cf. le(m) ma(n)
1686
Var., katli
1687
Var., čhejori
1688
lit. ‘spart ’
236
§ 227
ghilí romaní Cântec țigănesc
1689
em., ker-ma
1690
em., den-ma
1691
em., kíden-ma
1692
em., ćhion-ma
1693
em., sugheal-ma
1694
em., sughean-ma-l
1695
em., în gând
237
§ 228
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1696
em., ćiumide-ma
1697
em., ando
1698
Var., čhinel
1699
em., șinel-ma
1700
em., and-o
1701
em., șinel-ma
1702
Var., čhuresa
1703
em., bikinél-ma
1704
Var., čhaoro
238
§ 229
ghilí romaní Cântec țigănesc
239
§ 230
ghilí lăiașisko/zlătarisko Cântec lăieșesc/zlătăresc
1705
Cf. ovsaésa/ orsaveça ‘cu oricare’, Var., vareso
1706
em., pheravav {{?}}
1707
Var., čhaveja, čhavesa
1708
arakhesa> arakhe(h)a > arakhea > arakheia
1709
{{zlaga ‘cercei’}}
1710
em., cu munte
1711
em., boi
240
§ 231
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1712
Var., čhaoro
1713
em., par-kă
1714
em., silas
1715
em., kă-s
1716
em., ’ndo
1717
em., ando
241
§ 232
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
Dau kea1718 da, da bule dă rom <o dau pe mă-ta, futu-te de țigan
șilean ma1719 ’nd-e1720 beleavate. m-ai pus în belea.
ankhal ma1721, phrala, ’nd-e1722 late. scoate-mă, frate, din ea.
marél e valvál telál Vântul bate pe jos
o Vasile-avel opral Vasile vine pe sus
Înkastó p’ ăk grast parnó Călare pe un cal alb
Parkă1723 si las1724 balamó. parcă e un negustor
marél e valvál opral Bate vântul pe sus
e tincuța avel tălal tincuța vine pe jos
Parkă1725 sî li1726 balamní parcă e o negustoreasă
ăl balénța pîtardí1727 Cu părul desfăcut
ăl balénța p’ ăl p<’>ikă Cu părul pe umeri
ta mirin pe1728 seaoră. De se miră toată lumea.>
1718
cf. tea ‘pe a ta’
1719
em., șilean-ma, var. čhiten, čhutem< čhav ‘a pune’
1720
em., ’nde
1721
em., ankhal-ma
1722
em., ’nde
1723
em., par-kă
1724
em., silas
1725
em., par-kă
1726
em., sîli
1727
Var., putardi
1728
em., mirin-pe
242
§ 233
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1729
em., nai-ma
1730
em., si-tu
1731
Var., čhave
1732
em., mukhta
1733
em., ando
243
§ 234
ghilí lăieșisko Cântec lăieșesc
1734
em., mar-ma
1735
Var., čhej
1736
em., thabarél-tu
1737
{{?}}. Kuko< kukola
1738
em., ćiumide-ma
1739
em., ando
1740
em., dikhăl-ma
1741
em., dăl-ma
1742
toer< tover.
1743
em., madem. modem, modémuri (arhaism) ‘aliaj din alamă și nichel, care imită argintul,
pacfon’. (DaR)
244
§ 235
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1744
em., ćorel-pes
1745
{{?}}, formă contrasă< grastno
1746
em., t-o ?; tut o> tu o> t o
245
§ 236
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1747
cf. desa ‛vei da’>dea>deia
1748
em., po
1749
em., kaște
1750
{{drom ‘ori’, numai în dui, trin drom ‘de două, de trei ori’, în loc de duivar, trivar etc.}}
1751
Var., čhindeas
1752
em., astrá-les
1753
em., la pușcărie
246
§ 237
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1754
em., po
247
§ 238
ghilí mireasaki romani <Cântecul țigănesc al miresei>
1755
Var., ačh
1756
Var., čhav, thav
1757
em., șau-tu
1758
em., ji-aghes
1759
Var., čhajenca
1760
{{?}}, cf. phenja
1761
em., nu știu când să o uiți.
248
§ 239
ghilí zlătarisko Cântec zlătăresc
1762
{{atharáu ‘înșel’, athardem, athar, atharindós, athardó, atharitori ‘înșelător’, atharimós
‘înșelăciune’}}
1763
Cf. deșudui
1764
em., dél-ma
1765
em., ando
1766
em., po
249
§ 240
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1767
em., kăr-ma
1768
Cf. kără(l) man
1769
em., kăr-ma
1770
Var., čhude
1771
em., șudé-ma
1772
em., ande-l
1773
Var., čhol, thol
1774
em., kau
1775
em., kaște
1776
{{kiró ‘al tău’; de kiró ‘de seamă’}}
1777
em., ando
1778
Cf. kušukó
1779
em., îl
250
§ 241
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1780
cf. tea ‘pe a ta’
1781
Var., čhitean
1782
em., ’nde
1783
em., par-kă
1784
em., sîlo
1785
em., par-kă
1786
em., sîli
251
§ 242
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1787
em., hau-le
1788
em., halém-les
1789
em., așta, var., ačh
1790
Var., čhe
1791
em., așunén-tut
1792
Cf. šeja, čheja
1793
Var., čhao
1794
em., te aude
252
§ 243
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1795
em., sî-ma
1796
Var., čhiave
1797
Formă contrasă, < saoro
1798
{{?}}
253
§ 244
ghilí zlătarísko Cântec zlătăresc
1799
Var., čhude
1800
em., sî-ma
1801
em., dau-le
1802
em., and-e
1803
em., kaște
1804
em., ando
1805
Cf. kaj(a)
1806
em., sîlos
1807
Cf. barvaló
254
§ 245
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1808
Var., čhe
1809
Var., šero
1810
em., ando
1811
Var., čhe
1812
em., șinau-tu, var., čhinav
1813
em., șinés-ma, var., čhines
1814
em., kaște
1815
em., pakeás-ma
1816
em., de-ma
1817
Var., čhu
1818
em., lingăr-ma
1819
em., kai
1820
Var., isi
255
§ 246
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1821
em., halea-le
256
§ 247
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1822
em., kăr-ma
1823
Var., kašt
1824
Var., čhaori
1825
Var., čhinav
1826
Cf. kaj(a)
1827
em., sî-ma
1828
em., a ghes
1829
Var., čhiaves
1830
Var., lačhi
1831
sic! piromni, v. supra
1832
em., tol
257
§ 248
ghilí rićinearítiko Cântec ursăresc
1833
em., kaște
1834
{{o ǵǐoro ‘catârul’; o hăr ‘stăpânul’, fem. e hărtni}}, cf. hulaj, -a.
1835
em., ’ndu
1836
nana [[na]] mai
1837
em., ca aceea, nene, nu mai
258
§ 249
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1838
em., ando
1839
Var., čhe
1840
Var., čhe
1841
{{?}} cf. kav(a), kadava, adj.dem.m.sg.
1842
em., aceste zile
1843
em., nu luăm
259
§ 250
ghilí zlătarisko Cântec zlătăresc
1844
em., kai
1845
em., k-ou
1846
em., park-ă
1847
em., park-ă
1848
em., or-kă
1849
em., andau
1850
Var., ji
1851
em., -ande
260
§ 251
Dilí rićinearítiko Cântec ursăresc
1852
em., dikta
1853
Var., rači (adv.) ‘ieri și seara, noaptea’. Cf. riat, -ia (s.f.)
1854
{{?}} podiu ‛eu încalț’, cf. podisarau
1855
Cf. kaj(s)
1856
neatestat. V. §259,3; v. nota 1231; cf. drezalo ‛zdrențos’ (§64), drezali ‛stufoasă’ (§156)
1857
em., ande
1858
Derivat de la phiravav.
261
§ 252
Dilí rićinearítiko Cântec ursăresc
1859
{{?}}
1860
Var., to, tio, kio
1861
{{e mustaki, îl mustake ‘mustățile’}}
1862
{{boldau ‘mă întorc, mă sucesc’, boldém, bólde, boldindo, boldó, boldinó. Riu ‘întorc pe altul’,
risardém, risar, risarindos, risardó}}
1863
{{șukearáu ‘usuc’}}
1864
{{tuya (ursăresc) ‘tu’}}
1865
[[Vino cu tine]]
262
§ 253
ghilí rićnearítiko Cântec ursăresc
1866
em., keres-tu
1867
em., jos
1868
{{?}}
263
§ 254
ghilí rićinearítiko Cântec ursăresc
1869
em., kei
264
§ 255
ghilí rićinearítiko
sarere rom dur telé acest cântec este întocmai ca cel de la 264
(= 253).
(ion stoica de lângă ploiești, sf. Filotea)
§ 256
Dilí rićinearítiko Cântec ursăresc
1870
{{diva= ghivá ‘grâne’}}
1871
em., ko
265
§ 257
ghilí rićinearítiko <Cântec ursăresc>
1872
em., kaște
1873
em., răstignizau-le
1874
em., kaște
266
§ 258
ghilí rićinearítiko Cântec ursăresc
1875
em., opró
1876
{{e lindrí ‘somnul’; lindre͜aváu ‘dormitez’, numai în acest timp}}
1877
em., sovle͜arel-ma
1878
em., kai
267
§ 2591879
Dilí rićinearítiko Cântec ursăresc
1879
Versurile 1-5 sunt la fel cu § 251.
1880
Cf. kaj(a)
1881
em., dau-tu
1882
em., dau-tu
1883
em., faizel-tu
1884
Var., kulkhe
268
§ 260
ghilí rićinearítiko Cântec ursăresc
1885
Var., bikinav
1886
Ro toroipan (reg. și fam.) ‘ciomag mare, măciucă noduroasă’ (DaR).
1887
em., ko
1888
em., kai
1889
Var., dikhe(s) tut
269
§ 261
ghilí rićinearítiko Cântec ursăresc
1890
mukhlean-ma
1891
Cf. tuke fal tuke
1892
em., ćǐumide-m ’
1893
em., ando
1894
em., dikhel-ma
1895
em., ćinel-ma
1896
em., țidel-ma
1897
em., dau-tu
1898
em., dabule
1899
{{?}} cl. Ro. lele
270
§ 262
ghilí rićinearítiko Cântec ursăresc
1900
Var., khandilipen
1901
em., ko verso
1902
em., andaro, sic! andar ol
1903
em., andarel
1904
{{?}}
1905
< pharivav, ‘a sparge, a crăpa ’, lit. ‘sparte, crăpate’, ‘monede’, cf. mardo, -e, ‘bătut’, ‘monedă’.
1906
Avres ac.sg.m. se acordă cu khanilipé din versul 3.
1907
em., al tău vers nu l-am mai auzit
271
§ 263
ghilí rićinearítiko <Cântec ursăresc>
1908
em., andaro
1909
em., si li
1910
em., a mea
272
§ 264
ghilí rićinearítiko1911 Cântec ursăresc
1911
{{e láli le ghileáki ‘versul cântecului’}}
1912
Var., ti
1913
em., de-ma
1914
em., dau-tu
1915
em., ando
1916
em., ćǐumidenpe
273
§ 265
ghilí zlătárisko <Cântec zlătăresc>
1917
Var., kakave
1918
{{?}} dublă conjuncție copulativă, cu sens cumulativ
1919
Var., mativav
1920
em., De negustori și de români
1921
em., și chiar al lor noștri țigani
274
§ 266
ghilí1922 {{?}}
1922
{{miklosich}}
1923
em., pheradau, cf. pharado ‛gespalten, tranchiert (tiere), gezogen (teig); split, carved’ (CeCh
& heinsChinK)
1924
em., kaște
1925
em., păi
1926
em., acesta {{casa?}} nu e al meu
1927
em., al tată-meu. V. supra
275
§ 2671928
ghilí rićinearítiko1929 Cântec ursăresc
1928
= XXXVi C’78
1929
{{mikl.}}. probabil miklosich. v. § 266
1930
Cf. dé-ame C’78
1931
Cf. ceyá C’78
1932
{{?}}, cf. okolkhá C’78
1933
Cf. șukareá C’78
1934
em., bućheol-la, cf. bućeol-la C’78
1935
{{?}} v. C’78
1936
Cf. șelá C’78
1937
C’78, em., periereá
1938
em., de-amen, cf. dé-amen C’78
1939
C’78, em., nána
1940
em., dau-la
1941
Cf. túke C’78
1942
Cf. ceaó C’78
276
§ 2681943
ghilí rićinearítiko Cântec ursăresc
1943
=XXXiV C’78
1944
em., ando; cf. andó C’78
1945
Cf. pósto C’78
1946
Cf. parastineákoro C’78
1947
{{?}}, cf, pekhleán C’78
1948
Cf. iló C’78
1949
Cf. bukhó C’78
1950
Cf. kerdineán C’78
1951
Cf. bezeáh C’78
1952
c{{h}}eayá; Cf. ceyá C’78
1953
Cf. okolkhá C’78
1954
Cf. kă C’78
1955
em., silis
1956
Cf. șukár C’78
1957
Cf. mirízel C’78
1958
em., și al meu ficat cel negru
277
§ 269
ghicitoare
1959
em., pen-la
278
§ 2701960
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1960
= XXViii C’78
1961
Cf. bleáhurea C’78
1962
em., kerau-len
1963
Cf. linghearén C’78
1964
Cf. andá C’78
1965
Cf. phagheol C’78
1966
Cf. ósia C’78
1967
Cf. iváncea C’78
1968
Cf. sáorî C’78
1969
Cf. miril pe-i C’78
1970
Cf. seá C’78
279
§ 2711971
ghilí lăiașisko Cântec lăieșesc
1971
= XXXV C’78
1972
em., ando, cf. phéne-andá C’78
1973
em., ando, cf. andó C’78
1974
Cf. sem C’78
1975
Cf. phéne C’78
1976
Cf. pherdó C’78
1977
Cf. gîndís C’78
1978
em., kaște, cf. káște C’78
1979
Cf. iubís C’78
1980
Cf. beșés C’78
1981
Cf. phéne C’78
280
§ 2721982
ghilí lăiașisko, kîkavearísko1983 Cântec lăieșesc, <căldărăresc>
1982
= XXXii C’78
1983
Cf. kîkaverísko C’78
1984
Cf. șiláu C’78
1985
Cf. drágo C’78
1986
Cf. mángă C’78
1987
em., or kasa, cf. kása C’78
1988
Cf. maládiváu C’78
1989
Cf. kása C’78
1990
V. C’78
1991
Cf. léya C’78
1992
Cf. láu C’78
1993
em., lau-les
1994
Cf. țîrdáu C’78
1995
em., țîrdau-les
1996
Cf. gǐáu C’78
1997
em., kai
1998
Cf. kói C’78
1999
em., ji-kai
2000
em., kaste, v. C’78
2001
Cf. pheráu C’78
281
§ 2732002
ghilí laiașisko Cântec lăieșesc
2002
= XXiX C’78
2003
Cf. devlarîya
2004
dévla
2005
em., kai
2006
Cf. șeorî C’78
2007
Cf. bușol-la C’78
2008
em., iubil-lan
2009
em., dikhlem-la
2010
Cf. șukár C’78
2011
C’78; em., lulughe-anda-i
2012
láki C’78
2013
Cf. e C’78
2014
em., lel-ma
2015
em., unde
282
§ 2742016
ghilí romaní <Cântec țigănesc>
2016
= XXXi C’78
2017
Cf. ceaó C’78
2018
Cf. sóstar C’78
2019
em., nas-tu, cf. nai tu C’78
2020
em., thoel-tu, cf. thoél-tu C’78
2021
em., le-ma, cf. lé-ma C’78
2022
em., thováu-tu, cf. thoáu-tu C’78
2023
em., keráu tu
2024
Cf. șukár C’78
2025
em., le-ma
2026
Cf. phéne C’78
2027
em., le-ma, cf. lé-ma C’78
2028
em., linghear-ma, cf. linghár-ma C’78
2029
Cf. tùte C’78
2030
Cf. mînrî C’78
2031
Var., tire; cf. kire C’78
2032
Cf. leankúțo C’78
2033
Cf. miștó C’78
2034
Cf. ioníka C’78
2035
em., bine
283
§ 2752036
ghilí kăldararísko2037 Cântec căldărăresc
2036
= XXX, C’78
2037
Cf. kîkavearísko C’78
2038
Cf. kîkaveáki C’78
2039
Cf. phenés C’78
2040
Cf. kadeá C’78
2041
Cf. șukár C’78
2042
Cf. kukoyá C’78
2043
Cf. si C’78
2044
Cf. ăl C’78
2045
Cf. luluhgeása C’78
2046
Var., bućhǐol, cf. bușol-la C’78
2047
Cf. dé C’78
2048
em., de-la
2049
Cf. ka C’78
2050
Cf. șukár C’78
2051
Cf. kadeá?
2052
Cf. kîkaveári C’78
2053
Cf. janglém C’78
2054
Var., dži
2055
Cf. –acaná (sic!) C’78
2056
Cf. phrála C’78
284
§ 276
ghilí timănearísko <Cântec tismănăresc>
2057
em., palau
2058
em., akărăl-ma
2059
em., kăr-ma
2060
em., kăr-ma
2061
em., akharăl-ma
2062
{{apă}}
285
§ 277
ghilí timănearísko <Cântec tismănăresc>
2063
em., nde
2064
em., andó
2065
{{?}} pokinela; v. §176,14
2066
em., Că necaz de mi-ai face/soro, că nu plătești.
286
§ 2782066
<ghilí lăiașisko> Cântec lăieșesc
2067
= XXXVii C’78
2068
Cf. phiravdó C’78
2069
șeaoró C’78
2070
Cf. múi C’78
2071
Cf. la grasneá C’78
2072
Cf. la grasneá C’78
2073
Cf. mangă C’78
2074
Cf. kóla C’78
2075
Cf. kóla C’78
2076
Cf. șeá C’78
2077
Cf. la C’78
2078
Cf. dáde C’78
2079
Cf. khurés C’78
2080
Cf. șeavés C’78
2081
Cf. bicǐósa C’78
2082
Cf. zabunósa C’78
2083
Cf. șukeardeá C’78
2084
{{acea fată?}}
287
§ 279
ghilí romaní Cântec țigănesc
2085
em., mar-la
2086
em., ande-lá
2087
em., anda-la ?
2088
em., pala-ma
2089
em., ande-la
2090
sic! si
2091
em., po
2092
em., -’ndo
2093
em., frate
2094
em., frate
288
§ 280
ghilí romaní Cântec țigănesc
2095
em., ando
2096
em., thoa< thai o
2097
em., ando
289
§ 281
ghilí laiașisko Cântec lăieșesc
2098
em., dita
2099
em., bușeoles
2100
em., sîle
2101
em., lavasles
290
§ 282
ghilí laiașisko <Cântec lăieșesc>
2102
em., den-len
2103
em., kaște
2104
em., már-len
2105
em., mukh-len
2106
em., de-la
2107
em., dragă mi-e. Drago, la nivelul acestor texte, este indeclinabil. V. § 33, și 4.
2108
{{?}} șeya, var. čheja ‛fete’
291
gypsy songs
§ 12109
laiesi song
2109
the songs come in the order found in the manuscript. a higher redaction cannot be thought
until we have the entire folklore collection edited from the remaining manuscripts. however, an
exception to this rule was made for the first three songs which were found as nos. 157, 161 and
163, respectively, and which were put here in a sequence, because they form one piece, precisely
one ballad, probably the first Romani ballad discovered in the Romanian quarters. armeanka in
verse 3 is not an ethnic name, but a proper name for women, met among the Roms as far as the
XVith century. (haŞDeU 1983: 241), v. in this volume and also DRh B, iii 211/1535 and armanca
Vi 110/1568. For mașo/macio as a proper male name v. among the respondents in the present
volume (macior) and macea in DRh, B, ii 240/1525.
2110
Rom. areo (?), Ro. oreu (?), probably oreav, oreave s.n. (obsolete) ‘River flowing only when
it rains, dale’ (DaR)
2111
mačho ‘fish’
295
§2
german gypsy song
2112
Rom. prosti-ma cf. Ro. a se prosti (reflexiv, obsolete and rare) ‘to reconcile with’
2113
this ballad is difficult to understand without the puzzling clause T<h>ai leste kai șuta-pe lit.
‘and she put herself in/at him’. the blueprints of the ballad are as follows: the man makes a
beautiful tent and, out of jealousy, the boyars jail him. the wife gets stitched at the tailors manly
cloth. she goes to the jail and ask the boyars to let her in, for she wants to reconcile with him
before he’s being hung, next day. once inside the jail, she put on the manly cloth and she dressed
up like her husband. From this point, the epic is unclear. her husband called mașo (‘fish’) went to
the Danube’s bank wherein he made a fire to get some coal which was necessary for making
gunpowder. the ballad is incomplete, but we have a part of it in the next song, which describes
the episode of the wife’s escape. there one learns that the wife remained in jail and next day when
she was to be hung, she shown her breast to the boyars, compelling them to set her free.
296
§3
german gypsy song
297
§ 42114
laiesi song
2114
= Xlii C’78
298
§ 52115
Ursari song
2115
= Xliii C’78
299
§6
laiesi song
300
§7
laiesi song
twisted leaflet
and i’ll pledge myself
at that new pub
to love a fair neck
Because the evil one ate me
since three years and more
since the evil eats me.
now she’s no more eating me
For god made me wise.
if i’ll go until here
i’ll get into trouble
lo! with that wife.
301
§8
laiesi song
302
§9
Kalderash song
2116
i.e. ‘makes love to me’.
303
§ 102117
2117
= XlViii C’78
2118
Ro. oca ‘liter’
304
§ 11
laiesi song
305
§ 12
gypsy song
306
§ 13
gypsy song
307
§ 14
tismani song
308
§ 15
laiesi song
309
§ 16
gypsy song
Cabbage leaflet
sister, for your longing
i laid sick for three days
But since you came
i felt great release
and i saw your beautiful eyes
three times i went to the king
to escape, to come, to pick you up,
to make you my wife.
310
§ 17
gypsy song
311
§ 18
gypsy song
312
§ 19
gypsy song
313
§ 20
gypsy song
314
§ 21
Kalderash song
315
§ 22
Ursari song
2119
Cf. Ro. ‘mai mare păcat.’, lit. ‘greater sin’.
316
§ 23
laiesi song
317
§ 24
Ursari song
2120
= i.e. love and pine
318
§ 25
laiesi song
319
§ 26
Ursari song
320
§ 27
Netot song
321
§ 28
laiesi song
322
§ 292121
laiesi song
2121
= liV C’78
323
§ 30
gypsy song
324
§ 31
tismani song
325
§ 322122
tismani song
2122
= l C’78
2123
lit. ‘made with three children’
326
§ 33
tismani song
327
§ 34
tismani song
2124
Thol pes, cf. thol tele lit. ‘to put down’ means also ‘to have sexual intercourse’.
328
§ 35
laiesi song
329
§ 36
Ursari song
gad mulano lit. ‘shirt for the deceased’. i.e. to keep the morning shirt for other deaths in the
2125
family.
330
§ 37
Ursari song
331
§ 38
Ursari song
332
§ 39
laiesi song
2126
(obsolete) ‘turkish silver coin or (rarely) gold, circulated once also in the Rumanian
provinces’. (DlR)
333
§ 40
laiesi song
Dill leaflet
Fuck you, stallion!
you got me to the court
i had trial for one year
and i didn’t get not even three coins
neither three coins, nor one penny
to give my wife.
if the Danube would freeze
to pass over by my brown horse
in the turkish country
to take rubles in a sack
i eat the rubles from the sack
For a cute fair mouth
For it’s one little year
since i do not eat fair mouth.
334
§ 41
Ursari song
335
§ 42
Ursari song
336
§ 43
laiesi song
2127
i.e. ‘she makes love to me’
337
§ 44
Ursari song
2128
For gad mulano v. supra note 2124. it means to keep the mourning shirt for other deaths in the
family, i.e. a curse to have more deaths in the family.
2129
P<’>uć<h>e͜on-ta les so-s kaló; or, according to the second reading: P<’>uć<h>e͜on tale
sosk-aló ‘ask him why he came?’
2130
or, according to the second reading: T<’>ai p<’>aravde͜ ánd-o beró ‘and broken
ones/muliebris pudenda (v. paspati 1870: 490 for this sense) in the raft.’
338
§ 45
laiesi song
339
§ 46
Ursari song
2131
see notes 376, 377, 2129 and 2130 for the double entendre: ‘ask him why he came’
340
§ 47
Ursari song
341
§ 48
Ursari song
342
§ 49
laiesi song
2132
i.e. ‘you revealed your bad character’
343
§ 50
344
§ 51
Ursari song
345
§ 52
laiesi song
2133
BC: ‘brass’ means ‘troubles’.
346
§ 53
Ursari song
347
§ 54
Ursari song
2134
Inćerkătura, Cf. Ro cercătura s.f. (obsolete) ‘control exercised by the state over the tax raising
through the concessionaires’ (DaR)
348
§ 55
Kalderash song
grape leaflet
may the sister eat your eyes.
here!, that dark girl
she’s like gold.
leaflet, white cabbage
may the sister eat your cute mouth
and also your cute neck,
that you’re very haughty and beautiful
you’re like a big boyar
From here, from the town
you judge in the royal council.
349
§ 56
Ursari song
Friday
my heart burns, fries
like the shredded fish
the cold wind blows,
the thistle blooms
the cold wind blows,
the poor thistle dried up
your husband goes with the hammers,
you remain with the bachelors.
When your husband comes home
you become sad;
When your husband leaves home
you adorn your waist;
your husband goes out with the combs,
you remain with the lads.
350
§ 57
laiesi song
351
§ 58
ah, mother,
this fair wife
put up my whole life
What have i done, what i haven’t done
i deceived myself.
me, with the good mind
there wasn’t uncle, that i died
and that one not to arrive
looking up and down
my little livers blackened
at that crooked lime
i take out my trouble
on that fair wife.
352
§ 59
Ursari song
353
§ 60
laiesi song
354
§ 61
Ursari song
355
§ 622135
laiesi song
2135
=XlVii C’78
356
§ 63
Ursari song
Kill, o lord,
that crazy one
so to take for me the other one
With dark hair.
Blow up2136, o lord, the wind!
and blow it on top
to sweep the roads
to tear down the fences
to remain only the poles
to poke the elders
Who walk around to eat the heads.
lo! stout heads
how have i done, how i haven’t done
i deceived myself.
and i had given from your hearths
i had found some of your hairs.
2136
lit. maraba ‘beat up!’ cf. Ro. ‘vântul bate’.
357
§ 64
Ursari song
358
§ 65
Ursari song
359
§ 662137
Kalderash song
2137
= lXXii C’78
360
§ 67
Ursari song
361
§ 68
Ursari song
362
§ 69
Ursari song
363
§ 702138
Ursari song
ah buddy, Jonny
get up, uncle, the little hill
With the bag around your neck
take me, uncle, at your arm.
three worn-out slippers
get me down also2139, uncle!
get up, mother, curse!
Who took away my rings
and marka found them.
heigh, father, daddy,
Where did you leave me alone
With the bellows in the bag
torn bellows
Because the pigs ate them.
2138
= lXXiii C’78
2139
i.e. ‘make love to me!’
364
§ 71
Ursari song
365
§ 72
Ursari song
366
§ 73
laiesi song
367
§ 74
laiesi song
368
§ 75
laiesi song
369
§ 76
laiesi song
2140
Pelalo, (lit.) ‛the one with balls’
370
§ 77
gypsy song
371
§ 78
laiesi song
372
§ 79
laiesi song
373
§ 80
gypsy song
374
§ 81
laiesi song
375
§ 82
tismani song
i got to go home
and the whore puts me down
may god burn you down, o village!
For i don’t i find what i’m looking for
For i’m looking for a little egg
to reconcile a little chap.
376
§ 83
tismani song
377
§ 84
laiesi song
378
§ 85
laiesi song
379
§ 86
laiesi/Zlatari song
380
§ 87
Zlatari song
381
§ 88
Ursari song
382
§ 89
laiesi song
383
§ 902141
laiesi song
2141
= lXVii C’78
384
§ 91
laiesi song
385
§ 92
laiesi song
386
§ 93
laiesi song
387
§ 942142
Ursari song
2142
= XliV C’78
388
§ 95
laiesi song
389
§ 96
tismani song
390
§ 97
tismani song
2143
Bukho ko kalo (lit.) ‘black liver’
391
§ 98
gypsy song
(Vasile Dragomir)
392
§ 99
laiesi song
393
§ 100
Ursari song
394
§ 101
Ursari song
395
§ 1022144
Ursari song
2144
= XlV C’78
396
§ 103
laiesi song
397
§ 104
laiesi song
398
§ 105
tismani song
399
§ 106
Ursari song
2145
lit. ‘let me find myself with her’, cf. Ro ‘să mă văd cu ea’
400
§ 107
Ursari song
401
§ 108
laiesi song
402
§ 109
laiesi song
403
§ 110
laiesi song
404
§ 111
tismani song
405
§ 112
laiesi song
406
§ 113
tismani song
407
§ 114
laiesi song
408
§ 1152146
tismani song
2146
=lXVi C’78
409
§ 116
tismani song
410
§ 117
tismani song
2147
lit. ‘you didn’t speak out one heart to me’
2148
lit. ‘say’
411
§ 118
tismani song
412
§ 119
tismani song
413
§ 120
laiesi song
414
§ 121
laiesi song
415
§ 122
Ursari song
416
§ 123
Ursari song
417
§ 124
Ursari song
2149
For gad mulano v. supra note 2124.
2150
V. notes 376, 377, 2129 and 2130. also, ‛ask him why he came?’
418
§ 125
Ursari song
419
§ 126
Ursari song
420
§ 127
Ursari song
421
§ 128
laiesi song
twisted leaflet
and i’ll pledge myself
at that new pub
to drink a little sweet wine
to see that fair neck
For i saw enough dark one
since three years and more
since i keep seeing dark
now i don’t see dark (neck)
Because i took another fair one
so i’ll go until there
i’ll get into trouble
lo! with that woman
that is called smaranda.
422
§ 129
laiesi song
423
§ 130
Ursari song
424
§ 131
laiesi song
425
§ 132
gypsy song
426
§ 133
laiesi song
Anglika2151 leaflet
make me, o lord, whatever you make me
make me, o lord, a swallow
Just don’t kill me
For i’m a good man
i did good to many.
save me, don’t kill me
to find the little roads.
lo !, o holly lord,
to stab that lady
lo!, the king’s (lady)
For she impaled my mother
lo!, just like this, for nothing.
Cf. Ro. angelică/anghelică s.f. (pop.) ‘Weed with greenish white flowers and large leaves’.
2151
(DaR)
427
§ 134
gypsy song
428
§ 135
laiesi song
429
§ 136
Ursari song
430
§ 137
Ursari song
431
§ 138
laiesi song
432
§ 139
laiesi song
433
§ 140
laiesi song
434
§ 1412152
Ursari song
2152
= lXV C’78
435
§ 142
laiesi song
436
§ 143
Ursari song
437
§ 144
438
§ 1452153
2153
= lXiV C’78
439
§ 146
laiesi song
440
§ 147
441
§ 148
laiesi song
i get to go home
and the whore puts me down
Dude, what did you do?
you put me into trouble.
What should i do to escape?
Dude, what did you do?
i get to go home
and the whore puts me down
green leaf and a tulip
What i did i’ll never do.
Kill me, o god, on the road
What i did i’ll never do.
green leaf white wood
may it hit you so to die
may the fire burn you down.
442
§ 149
laiesi song
leaflet twenty-four
Vasilică innkeeper
please change me an icoşar
and give me sugar for five cents
to give the daughter in law to eat
For the rain pours in the garden
and his word is in vain.
443
§ 150
laiesi song
green leaflet
i fuck your mother, o gypsy!
how i got into that trouble
so it went away horses and all
and the tents also went away
and their strings, and all.
When i saw and i saw
i went to the pub
i paid five gallons of wine
i laid in jail
i completed my term
and moreover, i came home.
444
§ 151
tismani song
445
§ 152
laiesi song
446
§ 153
tismani song
447
§ 154
laiesi song
448
§ 1552154
Ursari song
2154
= lVii C’78
449
§ 156
Ursari song
450
§ 157
Ursari song
451
§ 158
laiesi song
2155
i.e. ‘at home, i.e. with parents, unmarried’?, v. note 2145
452
§ 1592156
laiesi song
2156
= lXiii C’78
453
§ 160
Netot song
454
§ 161
Netot song
455
§ 162
Ursari song
456
§ 163
Netot song
457
§ 164
laiesi song
458
§ 1652157
laiesi song
2157
= lV C’78
2158
it refers to one out of the two bellows blown by the blacksmith.
459
§ 166
laiesi song
460
§ 167
Kalderash song
2159
Russian ethnics living around the Danube Delta, Romania.
461
§ 168
462
§ 169
tismani song
2160
White salt used for cleansing water and as a medicine.
2161
From turkish, ‘pipe’ or ‘illicit profit’
463
§ 1702162
tismani song
2162
= lXXi C’78
2163
lit. up opre ‘up’ or ‘on top. i.e., on the horse’
464
§ 171
tismani song
2164
lit. ‘white world’, after Ro. ‘lumea albă’
465
§ 172
green leaf
see, o lord, that little chap
With the worn-out pelisse
With the whip on the shoulder
god, why he isn’t mine.
on the green meadow
gypsy wedding is done
all the gypsies would have gone
and they left us at home
C’mon, lass, wife, lass
let us also go to that pub
let us pledge money
and drink sweet wine
‒ Don’t go, man, yo!
to pledge money
to drink sweet wine
that we don’t have what to pledge
so that to take yourself a marc.2165
2165
a draff, the dreggs remaining from winemaking.
466
§ 173
tismani song
467
§ 174
tismani song
468
§ 175
tismani song
469
§ 176
2166
lit. ‘so that my heart also gets myself to me’, cf. Ro. ‘îmi dă și mie inima’.
472
§ 179
tismani song
my sick dude
makes his bed tight
Don’t kiss me under the willow
For my mother in law sees you
Don’t kiss, don’t bite
For my brother sees you
yet, leaf and lime
i’d see myself at your neck.
473
§ 180
tismani song
474
§ 181
tismani song
i got to go home
and the whore gets me down
she tied me on the fence
she untied my pants
and she asks what is this?
she made me to pay the fine
even the cart, even the stripes
and i ate my drawers.
475
§ 182
tismani song
476
§ 1832167
tismani song
2167
= lXiX C’78
477
§ 1842168
tismani song
2168
= lXViii C’78
478
§ 185
tismani song
479
§ 186
laiesi song
480
§ 1872169
laiesi song
2169
= lVii C’78
481
§ 188
tismani song
482
§ 189
tismani song
2170
Bukho ko kalo (lit.) ‘black liver’
483
§ 190
tismani song
484
§ 1912171
tismani song
2171
= liii C’78
485
§ 192
tismani song
486
§ 193
laiesi song
2172
lit. ‘i don’t put meat on me’
487
§ 1942173
Ursari song
2173
= lXi C’78
488
§ 195
Ursari song
489
§ 196
Ursari song
490
§ 197
laiesi song
i get to go home
and the cripple gets me down
Don’t kiss me on the road
Don’t kiss, don’t bite
For my brother sees you
and cuts that hair in front
my golden hair
Delicate and yellow
that i think of even when it is gone2174
leave it, because as for me2175, i’m alive
if the holy god wishes
i’ll get you my husband.
2174
lit. ‘dead’
2175
Vi lit. ‘even, also’, ‘as for me’
491
§ 198
Ursari song
2176
it refers to ‛boobs’ from verse 8.
492
§ 199
Zlatari song
493
§ 200
tismani song
494
§ 201
tismani song
495
§ 202
tismani song
496
§ 203
tismani song
497
§ 204
White sparrow
i didn’t fink on
For the Christian puts me down2177
By the little path
the Romanians fuck me, lass!
sparrow below.
2177
i.e. ‘has sexual intercourse with me’
498
§ 205
tismani song
499
§ 206
tismani song
500
§ 207
2178
it refers to ‘sunday’.
501
§ 208
laiesi song
502
§ 209
Ursari song
503
§ 210
Ursari song
504
§ 211
Ursari song
505
§ 212
Ursari song
506
§ 213
Ursari song
507
§ 214
Ursari song
508
§ 215
Ursari song
509
§ 216
Ursari song
sorrel leaflet
may god beat your eyes
Why you walk up the line
For the lads may beat you up
if you’ll go even now
your father will cut your nose
i don’t go, mom, lass,
For the lads laugh at me,
the turkeys and even the pigs.
‒ you do so, girl, lass,
you should also be proper.
510
§ 217
laiesi song
511
§ 218
laiesi song
512
§ 219
on that valley down up
many stretched tents
and the tent in the middle
is very haughty and nice
that foolish girl pretends to be sick
lying on that bed
i should bring you sweet wine
on easter
is that foolish girl’s wedding
it makes me to dance
i don’t go, for i don’t know.
513
§ 220
laiesi song
514
§ 221
laiesi song
515
§ 222
Netot song
516
§ 223
laiesi song
517
§ 224
laiesi song
518
§ 225
laiesi song
2179
lit. ‘that i died’
2180
lit. ‘that i didn’t see’
519
§ 226
tismani song
520
§ 227
gypsy song
521
§ 228
laiesi song
522
§ 229
gypsy song
523
§ 230
laiesi/Zlatari song
524
§ 231
laiesi song
525
§ 232
laiesi song2181
2181
this song was left untranslated by BC.
526
§ 233
song
527
§ 234
laiesi song
528
§ 235
laiesi song
529
§ 236
laiesi song
530
§ 237
laiesi song
531
§ 238
the Bride’s gypsy song
532
§ 239
Zlatari song
533
§ 240
laiesi song
534
§ 241
laiesi song
535
§ 242
laiesi song
536
§ 243
layas song
leaflet of oil
What i’ve done, what i haven’t done
i left my husband
i don’t speak with him
even if i’d die, i’d crush
With him i won’t speak
he goes to the pub and drinks
and polenta doesn’t bring.
i have two or three children
they are hungry all day long.
537
§ 244
Zlatari song
538
§ 245
laiesi song
539
§ 246
laiesi song
540
§ 247
laiesi song
Walnut leaflet
make me, lord, one axe
to cut timber on the house
to see my mistress
For she’s like a little girl
of only three days.
and she didn’t speak with me
i’ll cut her hand,
the angst that i have today
i stab even my child
For it’s not a good angst
Because of my mistress
‒ Wait, don’t do so
For the mayors will beat you up.
541
§ 248
Ursari song
Flower leaflet
tiny little girl,
take the bucket and bring water
to pour on the she-mule
so she gets another heart
For i see she’s gonna die.
my little boy keeps crying
and even my wife weeps
lo! for my she-mule
it was raised by her
and even me, fella, i’m gonna die
she-mule like that i don’t find.
542
§ 249
laiesi song
peony leaflet
if you’d go, brother, at the fair
i’m dying because of your yearning
Don’t die, sister, don’t die, lass!
For you sit with me at home
From today until sunday.
‒ From there you’ll go, yo!
‒ i don’t go, leanka, lass!
i keep sitting with you at home
may the fire burn down this day
i hadn’t taken marin
to stay with him for one year.
543
§ 250
Zlatari song
alder leaflet
at marin’s pub
Who sits and smokes tobacco
and one litre of wine seasoned with wormwood?
look! paun the gypsy
like an unbaptized gypsy
he does big mouth
as if he’s drunk, fella!
either that he’s crazy.
i don’t know what evil would be
For he keeps drinking sweet wine
From day to night.
544
§ 251
Ursari song
545
§ 252
Ursari song
546
§ 253
Ursari song
547
§ 254
Ursari song
548
§ 255
Ursari song
(ion stoica, near ploiesti, st. Filote. this song is just like no. 256).
§ 256
Ursari song
549
§ 257
Ursari song
550
§ 258
Ursari song
551
§ 259
Ursari song
552
§ 260
Ursari song
553
§ 261
Ursari song
554
§ 262
Ursari song
Dad, my dad
since you went away
What evil have you done
For since you went away
about another (evil) i didn’t hear
Where do you go through the hills
and the valleys
you broke your drawers
or you finished the bucks?
Come to me, dad,
and lay your hand on the bucks
and make your plan
Because i don’t have another boy
For as long as i’ll live
i’m gonna work for you
Be worthy of eating and drinking
that the bucks are many.
555
§ 263
Ursari song
556
§ 264
Ursari song
lime leaflet
nice is that girl’s eye
that one, Frusina’s
i get myself aside for a while
to kiss your eye
For it’s pretty dark
it burns inside my heart
give me some good eye
to quench my heart.
lo! uncle, don’t you ever die
For i give it to you in your house
C’mon, girl, even now
to mend my guts
so they went inside
they necked as sparrows.
557
§ 265
Zlatari song
558
§ 266
song
559
§ 2672182
Ursari song
2182
= XXXVi C’78
560
§ 2682183
Ursari song
2183
=XXXiV C’78
2184
Bukho ko kalo (lit.) ‘black liver’
561
§ 269
Riddle
562
§ 2702185
laiesi song
2185
= XXViii C’78.
563
§ 2712186
laiesi song
peony leaflet
look! sister, for your longing
i get out into the porch,
For i’m, sister, full of longing.
Why don’t you reconsider
and make love to me?
you keep laying hidden
i burn like a candle.
Come out, sister, even outer
so to see that fair neck
For i no longer sleep tonight.
(ion neagu Feraru from Bucharest,
suburb precupeții Vechi)
2186
= XXXV C’78
564
§ 2722187
laiesi/Kalderash song
Broom leaflet
i love laughing
With anyone i meet
and with whom i meet
i should laugh and i should dance
and i should talk with him
i should take him by the hand
i should pull him by the ear
i should go with him at the pub
and i should drink with him one napoleon
Until i get satiated with wine
so to fill up my belly.
2187
= XXXii C’78
565
§ 2732188
laiesi song
2188
= XXiX C’78
566
§ 2742189
gypsy song
2189
= XXXi C’78
567
§ 2752190
Kalderash song
2190
= XXX C’78
568
§ 276
tismani song
569
§ 277
tismani song
570
§ 2782191
laiesi song
2191
= XXXVii C’78
571
§ 279
gypsy song
572
§ 280
gyspy song
lime leaflet
nică is bricklayer
and he is proud
that he lives in Boldu.
summer time, he’s a big boyar
and winter time, he’s dead poor.
such he is used to
he doesn’t know what is best
For he’s arrogant
he walks with a walking stick.
573
§ 281
laiesi song
574
§ 282
laiesi song
575
INDEx Al lOCAlITĂȚIlOR RESPONDENȚIlOR2192
(cu date din mDg și hR)
I. Jud. Argeș
Cârcinov— sat în comuna topoloveni, plasa podgoria, Jud. muscel. „În vechime era
stație de poștă. tudor Vladimirescu, în drumul său spre pitești, spânzură mai mulți panduri
pentru furtișaguri. Carol al Xii-lea, Regele suediei, în drumul său spre pitești, la anul
1712, a trecut prin Cârcinov. În zilele de 9 și 25 martie, în Duminica Floriilor, se fac aici,
pe lânga târgul duminical, oboare de vite. la 1831, ivindu-se în țară boli epidemice, la
Cârcinov s-a stabilit carantina.” (mDg ii) Între 1821-1828: localitatea este atestată, fără
număr de locuitori (hR).
Pitești— oraș, plasa pitești, reședința Jud. argeș. 15570 locuitori (la 1899), 8903 bărbați
și 6667 femei. (mDg iV)
III. Bucureşti
2192
indexul cuprinde localitățile tuturor respondenților lui BC, menționate în manuscrise și în
culegerile publicate.
577
IV. Jud. Buzău
lipia— comună rurală, plasa sarăței, Jud. Buzău, situată la V. orașului Buzău, la 8, 1/2
km, formată din cătunele: Ciobănoaia, lipia, cu sub-diviziunile: hoizanul și saragelele,
nenciul cu sub-diviziunile: Ceauș-tatu și Valea puțului. suprafața sa e de 2241 ha, dintre
care 1135 arabile, 204 pădure, 16 fâneață, 143 izlaz, 104 livadă, 523 vie și 116 loc sterp.
afară de o mică sfoară de moșie a statului, tot teritoriul este al moșnenilor, despărțit în
trei părți: mircești, nocești și Bălcești. se învecinează cu Buzăul și comunele merei,
gura-sarăței și Valea-teancului, prin drumuri naturale. 2310 locuitori, dintre care 429
contribuabili; 496 case; 696 boi, 219 vaci, 144 viței, 183 cai, 59 iepe, 7 capre, 665 porci,
30 stupi. meseriași: 7 lemnari, 68 butnari, 4 croitori, 6 cizmari, 8 fierari, 2 cojocari. o
școală de băieți cu 66 elevi și una de fete, cu 44 eleve. 4 biserici, cu 3 preoți, 4 cântăreți
și 2 paracliseri. Catedrala are hramul sf. nicolae. 10 cârciumi. „Casele sunt comfortabile
și curate. pe la 1590 comuna era locuită de cetele de moșneni din siliște: Drăgoștești,
mircești, Zmedești și arcanești. În timp de invazie a fost pustiită, dar locuitorii, care se
retrăgeau în pădurile de pe muntele Căpreanu, reveneau îndată ce se stabilea ordinea. De
la 1812, a fost ferită de întâmplări nenorocoase și așa a putut prospera. se vede că
locuitorii de pe aici n-au avut totdeauna bună reputație. Cuvântul „lipian” servă (sic!) în
Jud. Buzău, pentru a închipui pe omul: șiret, mincinos, înșelator, fără scrupule.” (mDg
iV) Între 1821-1828: lipiea (sic!) de jos: 160 de gospodării, cca. 800 locuitori; lipiea de
sus (tufele, merei): 126 gospodării, cca. 630 locuitori (hR). În prezent, sat în comuna
merei, Jud. Buzău (egR).
V. Jud. Dâmboviţa
Băleni— Băleni-Români, comună rurală, plasa ialomița, Jud. Dâmbovița. situată pe
cîmpie. are un lac mare, ce se compune din trei heleșteie, din care se scoate mult pește,
raci și scoici. 1625 locuitori, români (există și satul Băleni sârbi locuit exclusiv de
bulgari), împărțiți pe cinci ulițe: Ulița Bisericii, Ulița Rosetti, Ulița Valter mărăcineanu,
Ulița Carol i și Ulița emancipata. o moară de apă, o mare fabrică de făină și o fabrică de
spirt, care exportă în străinătate. o biserică și o școală mixtă, cu un învățător și 50-55
elevi de ambele sexe dintre cei 69 de băieți și 40 de fete cu vârstă de școlarizare. „localul
este bun, clădit anume pentru școală, de zid, spațios și igienic, și cu primăria la un loc”.
Comuna are un venit de 8090 lei și 370 contribuabili. (mDg i) Între 1821-1828: 101 de
gospodării, cca. 505 locuitori (hR). În prezent, comuna Băleni, cu două sate, Băleni-sârbi
și Băleni-Români, Jud. Dâmbovița (egR).
Bărbulești (în ms. BaR 3924)— Bărbulețul, comună rurală, plasa ialomița, Jud.
Dâmbovița; compusă din mai multe văi, ulițe sau cătune mici: ghemeleul, Valea tisei,
Centrul etc. 1121 locuitori români. În comună sunt 2 lacuri: lacul spătăroiul și lacul
purcelica. pe dealul numit Cetățuia, este un izvor cu apă minerală cu gust de pucioasă. o
biserică întreținută de enoriași și o școală întreținută de stat, înființată în 1884-85, mixtă,
578
cu un învățător și frecventată de 50-61 de elevi și eleve. Ca industrie, este o moară de
apă. (mDg i) Între 1821-1828: Barbureți, 85 de gospodării, cca. 425 locuitori (hR). În
prezent, sat și comună compusă din 10 sate, Jud. Dâmbovița (egR).
Cojasca— comună rurală, plasa ialomița, Jud. Dâmbovița, compusă din două cătune:
Cojasca și Fântânelele, cu 2500 locuitori, 600 contribuabili. o biserică și o școală mixtă,
cu 2 învățători și 62-90 elevi de ambe sexe, din 154 copiii cu vârstă de școlarizare. școala
a fost construită în 1885, de zid, cu primaria la un loc. Venitul comunei e de 5000 lei.
(mDg iii) Între 1821-1828: 81 de gospodării, cca. 405 locuitori (hR). În prezent, sat și
comună cu trei sate în Jud. Dâmbovița: Cojasca, Fântânele și iazu (egR).
Fântânele— sat în comuna Cojasca, plasa ialomița, Jud. Dâmbovița. (v. supra)
Potlogi— potlogi-Rurali, comună rurală, plasa Bolintinul, Jud. Dâmbovița, compusă din
două cătune: Vlășteni și potlogi-Rural. 2482 locuitori. 2 biserici, una în Vlășteni și cealaltă
în potlogi-Rurali; o școală mixtă; o moară cu aburi. (mDg V) Între 1821-1828: 263 de
gospodării, cca. 1315 locuitori (hR). În prezent, sat și comună cu cinci sate: potlogi,
pitaru, podu Cristinii, Românești, Vlăsceni, în Jud. Dâmbovița (egR).
Târgoviște— oraș, reședința Jud. Dâmbovița, 7812 locuitori (mDg V) Între 1821-1828:
448 de gospodării, cca. 2240 locuitori (hR).
579
Rumânești— comună rurală, Românești, plasa Bolintinul, Jud. Dâmbovița, pe valea
Răstoacei, formată dintr-un singur sat. 1500 locuitori. o biserică și o școală. (mDg V) În
prezent, sat în comuna potlogi (v. supra), Jud. Dâmbovița (egR).
Bobeni-Andronache— sat din comuna Bobești- Bălăceanca, plasa Dâmbovița, Jud. ilfov.
276 locuitori. suprafața totală a satului este de 1060 ha arabile, împreună cu Berceni,
dintre care 820 ha aparțin proprietarului gr. Bălăceanu, iar locuitorilor 240 ha. are o
580
biserică cu hramul adormirea maicii Domnului, deservită de un preot și un cântăreț; o
școală frecventată de 17 elevi. (mDg i)
Bobești- Bălăceanca, comună rurală, plasa Dâmbovița, Jud. ilfov. este situată pe malurile
râului Dâmbovița, la 19 km de București. se compune din 8 cătune: Bălăceanca, Bobești,
Berceni, orla-gherman, glina-macri, manolache, potoceanca și șerbănești. 1596 locuitori,
333 contribuabili, în 373 case. 4164 ha: proprietarii au 3270 ha, dintre care cultivă 3108 ha
(5 rămân necultivate, 128 ha izlaz și 30 ha pădure); iar locuitorii cultivă 894 ha, fără să
aibă locuri pentru pășunea vitelor. 3 biserici, cu 3 preoți. o școală de băieți și una de fete,
care funcționează într-un local oferit de eft. Diamandescu, proprietarul moșiei Bălăceanca.
Dintre locuitori, 342 sunt plugari (ocupația de bază e agricultura și creșterea vitelor) și
73 au diferite profesii. 212 pluguri: 172 cu boi și 40 cu cai; 275 care și căruțe:194 cu boi
și 81 cu cai. 8 cârciumi și 2 hanuri. 1141 vite mari (434 cai și iepe, 7 armăsari, 476 boi,
134 vaci, 52 viței, 20 tauri, 17 bivoli și bivolițe) și 2304 vite mici (60 capre, 164 porci și
2080 oi). 140 împroprietăriți și 277 neîmproprietăriți. (mDg i) În prezent, satul
Bălăceanca, în comuna Cernica, Jud. ilfov (egR).
Boldu— sat din comuna ștefănești-lipovățul, plasa Dâmbovița, Jud. ilfov, 25 ha,
proprietatea locuitorilor. 547 locuitori. o biserică mică construită de romi. 2 cârciumi.
9 vite mari și 112 vite mici. (mDg i)
Boieni— sat din comuna hagiești-măriuța, plasa mostiștea, Jud. ilfov. 979 ha. 271 locuitori.
D-1 al. popescu are 800 ha, iar locuitorii 179 ha. proprietarii cultivă 400 ha: 100 sunt
necultivate, 50 izlaz și 250 pădure. locuitorii rezervă pentru izlaz 9 ha. o biserică cu
581
hramul „sf. Voievozi”, 1 heleșteu; 1 pod stabil. 1 cârciumă. 425 vite mari și 473 vite mici.
s-au stabilit în sat 3 străini. (mDg i)
Buciumeni— sat, din comuna rurală herăști-Buciumeni, plasa negoești, Jud. ilfov. În
timpul războiului din 1877, divizia iV-a, comandată de generalul manu, a ocupat acest
sat. 1764 ha. 505 locuitori. D1. C. D. maratea deține 1500 ha, iar locuitorii 264 ha. o
biserică cu hramul „adormirea maicii Domnului”, deservită de 1 preot și 1 cântăreț; o
școală mixtă, frecventată de 19 elevi și eleve, cu întreținerea căreia comuna cheltuiește
anual 1360 lei. 2 cârciumi; 1 han. 314 vite mari și 191 vite mici. s-au stabilit în sat
7 străini. (mDg i) Între 1821-1828: 46 de gospodării, cca. 230 locuitori (hR). În prezent,
sat aparținând de orașul Buftea (egR).
Buciumeni— sat, din comuna Bucoveni, plasa snagovul, Jud. ilfov, pe malul stâng al
Colentinei. Calea ferată București-ploiești trece prin mijlocul comunei, iar calea Județeană
București-târgoviște prin partea de e. o biserică cu hramul „Împărații Constantin și
elena”, deservită de 1 preot și 2 cântăreți. 523 suflete. 1130 ha: D1. al. Costescu are 800 ha,
iar locuitorii 330 ha. proprietarul cultivă 380 ha (5 rămân necultivate, 65 izlaz, 350 pădure).
locuitorii cultivă 310 ha (20 rămân necultivate). o moară cu apă, 1 pod stătator și
1 heleșteu. 3 cârciumi și 1 han. 361 vite mari (54 cai și iepe, 2 armăsari,176 boi, 129 vaci
și viței) și 108 vite mici (68 porci și 40 oi). (mDg i)
Budeşti— comună rurală, plasa negoești, Jud. ilfov, situată la s.-e. de București la 39 km,
pe malul stâng al râului argeș, la vărsarea râului Dâmbovița, compusă din satele: negoești,
poșta și Budești. 2094 locuitori, 361 contribuabili, în 383 case și 5 bordeie. 3814 ha, din
care generalul g. manu, p. Chirițescu și gr. Filipescu au 3225 ha, iar locuitorii 589 ha.
proprietarii cultivă 2722 hect, 235 rămân necultivate, 208 izlaz și 60 pădure. locuitorii
cultivă tot terenul, rezervând 100 ha pentru fânețe. Dintre locuitori, 499 sunt plugari, iar
27 au diferite profesii.103 pluguri (54 cu boi și 49 cu cai). 119 care și căruțe (54 cu boi și
65 cu cai). 13 cârciumi și 2 hanuri. 781 vite mari (314 cai și iepe, 202 boi, 185 vaci și
viței, 22 tauri, 58 bivoli și bivolițe) și 1365 vite mici (9 capre, 338 porci și 1018 oi). o
biserică cladită de marele vornic ioan manu; o școală mixtă; o povernă; 2 mașini de
treierat cu aburi și un pod. s-au stabilit în comună 8 străini. majoritatea locuitorilor sunt
romi. (mDg ii) Între 1821-1828: 33 de gospodării, cca. 165 locuitori (hR).
Buftea— sat, din comuna Bucoveni, plasa snagovul, Jud. ilfov, pe malul stâng al râului
Colentina. Calea ferată București-ploiești intersectează drumul național București-
târgoviște între Buciumeni și Buftea. „aici este un frumos castel, cu 3 etaje, într-un stil
elegant; el se află în mijlocul parcului, înconjurat de arbori seculari; mai este o casă de
musafiri, o mare moară de aburi. În mijlocul unei alei umbroase este o cișmea cu apă bună
de băut, care poartă următoarea inscripție: „această cișmea s-a ridicat de dumnealui
582
marele vornic Barbu știrbei și s-a lucrat de hriștea tersaneli, cișmegiul, 1844, iulie.” De
altă parte, cu litere nouă: „Renovat de principele al. B. știrbei, 1888.” În fundul parcului
este o mică capelă, în stil bizantin, sub care se af1ă cripta în care se odihnesc Barbu p.
știrbei, fostul Domn al țării Românești, elisabeta Doamna, născuta Cantacuzino, prințul
alex. Barbu știrbei cu soția sa maria, născută ghica-Comănești și mai mulți copii ai lui
alex. știrbei.” În timpul războiului ruso-turc din 1877, maria alexandru știrbei a înființat
aici un spital pentru oștenii răniți. satul formează împreună cu atârnați și Flămânzeni o
moșie de 3458 ha, dintre care 2350 ha sunt proprietatea principelui al. Barbu știrbei, și
1108 ha sunt ale locuitorilor. proprietarul cultivă 1030 ha, 15 rămân necultivate, 1305 ha
pădure. locuitorii cultivă 1053 ha și restul ramân necultivate. 504 locuitori. o școală de
băieți și una de fete, construite în 1889, frecventate de 27 elevi și 20 eleve, cu întreținerea
căreia statul și comuna cheltuiesc anual 5056 lei. 2 cârciumi; o mare fabrică de făină.
s-au stabilit în sat 13 străini. (mDg ii) Între 1821-1828: Buftea de jos, 37 de gospodării,
cca. 185 locuitori; Buftea de sus, 28 gospodării, cca. 140 locuitori (hR). În prezent, oraș
în Jud. ilfov (egR).
Călăreți (giula)— sat, din comună rurală Cala, plasa negoești, Jud. ilfov. 1221 ha. 313
locuitori. D1. C. atanasiu are 1025 ha, iar locuitorii 196 ha. satul a fost înființat în anul
1843 de polcovnicul odobescu. proprietarul cultivă 740 ha, 85 sunt necultivate, 50 izlaz
și 50 pădure. locultorii cultivă tot terenul, rezervând 5 ha pentru izlaz. o biserică cu
hramul „Cuvioasa-paraschiva”, deservită de 1 preot și 1 cântăreț. În sat este un heleșteu.
2 cârciumi și 1 han. 302 vite mari și 1088 vite mici. o școală frecventată de 20 elevi și
2 eleve, cu întreținerea căreia statul și comuna cheltuiesc anual 150 lei. (mDg ii)
Chirnogi— comună rurală, plasa oltenița, Jud. ilfov, 60 km departe de București. se află
în legatură cu oltenița-Urbană printr-o șosea și un pod stabil peste argeș. este după
comuna lipia-Bojdană, cea mai mare comună din Jud. ilfov. 9440 ha. 4620 locuitori, 691
contribuabili, în 778 case și 8 bordeie. eforia spitalelor Civile din București și d-nii n. și
g. Daniilescu au 7000 ha și locuitorii 2440 ha. proprietarii cultivă 2600 ha (1100 rămân
necultivate, 2150 sunt izlaz, 300 vie și restul pădure). locuitorii cultivă 1952 ha (332
necultivate, 150 izlaz, 6 vie). 3 biserici, deservite de 4 preoți și 6 cântăreți, cu hramurile
„sf. nicolae”, „sf. lazăr” și „adormirea maicii Domnului”; 2 școli (una de băieți și alta
de fete) construite în 1886, frecventate de 128 elevi și 42 eleve, cu întreținerea căreia
statul și comuna cheltuiesc anual 3462 lei. 2 mori cu aburi, 2 mașini de treierat cu aburi,
2 bălți și 2 poduri stătătoare. 2853 vite mari (781 cai și iepe, 4 armăsari, 1251 boi, 743
vaci și viței, 7 tauri, 67 bivoli și bivolițe) și 10,178 vite mici (1594 porci și 8584 oi).
Dintre locuitori, 1036 sunt plugari, 26 industriași, 286 au diferite profesii. 508 pluguri
(446 cu boi, 62 cu cai); 658 care și căruțe (610 cu boi, 48 cu cai). locuitori împroprietăriți:
541 și neîmproprietăriți: 827. 19 cârciumi și 1 han. s-au stabilit în comună 10 străini.
(mDg ii) Între 1821-1828: 189 de gospodării, cca. 945 locuitori (hR).
583
Ciocăneşti— sat și comună rurală, plasa snagovul, Jud. ilfov, situat la n.-V. de București,
pe malul drept al râului Ciorogârla și la e. de pădurea Cerchezoaia. aici Ciorogârla
formează o baltă mare numită Ciocăneşti. 110 ha, proprietatea statului. 1412 locuitori. 2
biserici, cu hramul „adormirea maicii Domnului” și „tăierea Capului sf. ioan”, deservite
de 2 preoți, 3 cântăreți; o școală mixtă, frecventată de 7 elevi și 2 eleve, cu întreținerea
căreia statul și comuna cheltuiesc anual 1810 lei. o moară cu aburi; o mașină de treierat
cu aburi; 2 poduri stătătoare. 884 vite mari și 1621 vite mici. 7 cârciumi. s-au stabilit în
sat 12 străini. (mDg ii) Între 1821-1828: 76 de gospodării, cca. 380 locuitori (hR). În
prezent, sat și comună cu cinci sate: Ciocăneşti, Crețu, Decindea, Urziceanca și Vizurești,
Jud. Dâmbovița (egR).
Codreni— sat, din comuna rurală preasna-nouă, plasa negoești, Jud. ilfov. 1182 ha dintre
care 890 ha cultivate prin arendași (35 necultivate, 75 izlaz, 40 pădure). locuitorii au
142 ha, pe care le cultivă, păstrând 15 ha pentru izlaz și 6 pentru cultura viței. 260
locuitori. Un heleșteu; o biserică cu hramul „schimbarea la față”, deservită de 1 preot și
1 cântăreț. 2 cârciumi. 183 vite mari și 467 vite mici. (mDg ii) Între 1821-1828: 22 de
gospodării, cca. 110 locuitori (hR).
584
gospodării, cca. 800 locuitori (hR). În prezent, sat în comuna cu două sate 1 Decembrie,
Jud. ilfov (egR).
585
diferite profesii. 264 pluguri (170 cu boi, 94 cu cai); 764 care și căruțe (90 cu boi și 74 cu
cai). locuitori împroprietăriți: 170 și neîmproprietăriți: 701. 4 cârciumi și 2 hanuri. (mgD
ii) Între 1821-1828: localitatea este atestată, fără număr de locuitori (hR).
Crivăţu— Crivețile (sic!), comună rurală, plasa olteniţa, jud. ilfov, situată la s.-e. de
București, între valea Bondocul și malul drept al argeșului, legată de satele Radovanul și
hotarele (v. infra) prin șosele. 755 ha; 1695 locuitori, dintre care 287 contribuabili; 322 case
și 7 bordeie. proprietatea e a locuitorilor, care, din totalul moșiei cultivă 655 ha (37 neculti-
vate, 40 izlaz și restul vie). o biserică cu hramul sf. Împărați, deservită de 2 preoți și
3 cântăreți; o școală mixtă, frecventată de 18 elevi și 3 eleve, cu întreținerea căreia județul
și comuna cheltuiesc anual 1330 lei. localul școlii este în același loc cu primăria. 1163
vite mari: 181 cai și iepe, 5 armăsari, 704 boi, 226 vaci și viței, 9 tauri, 36 bivoli și bivolițe)
și 1620 vite mici: 405 porci și 1215 oi. Dintre locuitori, 590 sunt plugari, 3 au diferite
profesiuni. 256 pluguri: 247 cu boi și 9 cu cai; 254 care și căruțe: 229 cu boi și 25 cu cai.
Un heleșteu. locuitori împroprietăriți: 226 și neîmproprietăriți: 373. 5 cârciumi. s-au
stabilit în comună 3 străini. (mgD ii) Între 1821-1828: Crivățul, 226 de gospodării, cca.
1130 locuitori (hR). În prezent, sat în comuna cu 10 sate Cornești, Jud. Dâmbovița (egR).
Domnești— comună rurală, plasa sabarul, Jud. ilfov, la V. de București (la 15 km depărtare),
compusă din satele: Ciutați, Domnești-de-jos, Domnești-sârbi, Domnești-Călțuna (fostă
proprietate mănăstirească) și olteni. 1805 suflete, dintre care 350 contribuabili, în 365 case
și 3 bordeie. 1351 ha. D-nii g. mavrache, Dr. a. Fotino și D. Frangulea, au 800 ha și
locuitorii 551 ha. proprietarii cultivă 680 ha (15 necultivate și 105 pădure). locuitorii
cultivă 523 ha, restul e vie. 2 biserici (una la Domnești-de-jos și a doua în Domnești-
Călțuna); o școală mixtă; o mașină de treierat; 6 poduri stabile. 760 vite mari (88 cai și
iepe, 553 boi, 70 vaci și viței, 14 tauri, 15 bivolițe), și 2107 vite mici (4 capre, 2007 oi și
96 porci). 248 pluguri cu boi; 237 care și căruțe: 248 cu boi și 9 cu cai. Dintre locuitori,
408 sunt plugari, 21 au diferite profesii. 8 cârciumi (mDg iii). Între 1821-1828:
Domneștioi de sus, 98 de gospodării, cca. 490 locuitori (hR). În prezent, sat și comună
cu două sate, în Jud. ilfov: Domnești și țegheș (egR).
Filastache— sat, face parte din comună rurală, ștubeiul-orăști, plasa Dâmbovița,
Jud. ilfov, situat pe drumul județean București-oltenița. 1031 ha , 419 locuitori. D-1
gr. g. Cantacuzino are 796 ha și locuitorii 235 ha. proprietarul cultivă 584 ha (47
necultivate, 165 pădure). locuitorii cultivă tot terenul. o biserică cu hramul sf. nicolae,
deservită de 1 preot și 1 cântăreț. 3 cârciumi;1 heleșteu; 335 vite mari și 637 vite mici.
(mDg iii)
586
Frunzinești— comună rurală, plasa Dâmbovița, Jud. ilfov, la e. de București , aproape
de locul unde valea pasărea se varsă în râul Dâmbovița, la o distanță de 26 km de
București, compusă din satele: Frunzinești, lilieci, pițigaia și orașca. 468 locuitori, 96
contribuabili, în 110 case. „În vechime se zice că această comună a fost mai înflorită;
astăzi este foarte puțin populată. Cea mai mare parte din locuitorii săi sunt emancipați.”
2094 ha, dintre care n. D. amira are 1850 ha, iar locuitorii 244 ha. proprietarul cultivă
1372 ha (100 necultivate, 35 izlaz, 343 pădure). locuitorii cultivă tot terenul. o biserică
la Frunzinești; o școală mixtă; o moară cu apă; un heleșteu; 3 poduri stătătoare. 409 vite
mari (190 cai și iepe, 95 boi, 116 vaci și viței, 5 tauri, 3 bivolițe) și 656 vite mici (10 capre,
78 porci, 571 oi). Dintre locuitori, 108 sunt plugari, 3 industriași, 2 au diferite profesii.
62 pluguri: 22 cu boi, 40 cu cai; 85 care și căruțe: 25 cu boi, 60 cu cai. o cârciumă, un
han. (mDg iii) Între 1821-1828: Frujinești, 20 de gospodării, cca. 100 locuitori (hR).
Herăstrăul— sat din comuna rurală Băneasa-herăstrăul, plasa Dâmbovița, Jud. ilfov,
situat la s. de Băneasa, pe malul drept al râului Colentina și pe calea națională București-
ploiești. spre s. e lacul herăstrăul, format de râul Colentina. aici este o școală de
agricultură. 244 locuitori. 770 ha: statul are 400 ha , dintre care cultivă prin arendașii săi
300 ha (l00 izlaz). locuitorii au 370 ha și le cultivă integral. o școală rurală mixtă,
frecventată de 17 elevi și 7 eleve, cu întreținerea căreia comuna cheltuiește anual 2200
lei. o moară cu apă și un pod; 4 cârciumi; 235 vite mari și 27 vite mici. (mDg iii) Între
1821-1828: 5 gospodării, cca. 25 locuitori (hR). la 1853: 20 gospodării, cca. 100 locuitori
(hR). În prezent, cartier al Bucureștiului (egR).
Hotara— hotarele, comuna rurală, plasa oltenița, Jud. ilfov, situată la s. de București,
lângă râul argeș, la 39 km de orașul oltenița, compusă din satele hotarele (cu o populație
compusă în majoritate din bulgari) și Zboiul. 3720 locuitori, dintre care 454 contribuabili,
în 508 case și 8 bordeie. 6635 ha: statul și însurățeii au 4579 ha și locuitorii 2056 ha.
statul și însurățeii cultivă 975 ha (2304 necultivate, 125 izlaz, 450 vie, 725 pădure).
locuitorii cultivă 1432 ha (352 necultivate, 182 izlaz, 92 vie). 2 biserici; 2 școli mixte;
2 heleșteie; 1 baltă; 2 mașini de treierat. 1730 vite mari (338 cai și iepe, 15 armăsari,
693 boi, 519 vaci și viței, 11 tauri, 117 bivoli, 37 bivolițe) și 2214 vite mici (306 capre,
359 porci, 1549 oi). Dintre locuitori, 710 sunt plugari; 18 industriași; 122 au diferite
profesii. 551 pluguri: 499 cu boi, 52 cu cai; 564 care și căruțe: 512 cu boi, 52 cu cai.
locuitori împroprietăriți: 596 și neîmproprietăriți: 268. 13 cârciumi și 1 han. (mDg iii)
Între 1821-1828: hotare, 158 de gospodării, cca. 790 locuitori (hR).
Ileana— sat din comună rurală popești-Bicu, plasa sabarul, Jud. ilfov, pe malul drept al
râului Dâmbovița. 602 ha, cu o populatie de 92 locuitori. D. i. apostolescu are 557 ha și
locuitorii 45 ha. proprietarul cultivă 75 ha, 5 sunt necultivate, 10 izlaz, 1 vie și 466 pădure.
587
locuitorii cultivă tot terenul. 63 vite mari și 23 vite mici. (mDg iii) Între 1821-1828:
102 de gospodării, cca. 510 locuitori (hR).
Jilava— sat din comuna Jilava-merlari, plasa sabarul, Jud. ilfov, situat pe un deal la s.
de București, între Filaretul și râul sabarul. prin mijlocul satului trece șoseaua națională
București-giurgiu. aici este reședința primăriei. 2268 ha, cu o populație de 1195 locuitori.
petrovici-armis are 1596 ha și locuitorii 672 ha. proprietarul cultivă 1096 ha (500 ha
pădure). locuitorii cultivă 495 ha (26 necultivate, 151 izlaz). aici se fac anual 2 târguri:
unul în Dumineca mare și altul pe 21 iulie. o biserică cu hramul „sf. impărați”, deservită
de 2 preoți și 2 cântăreți; o școală de băieți și una de fete, frecventate de 23 elevi și eleve
și cu întreținerea cărora statul și comuna cheltuiesc anual 2113 lei. localul școlii a fost
construit de Județ. o moară cu apă și un pod stabil. 5 cârciumi și 2 hanuri. 755 vite mari
și 759 vite mici. majoritatea locuitorilor sunt bulgari și se ocupă în special cu cultura
legumelor. (mDg iV) Între 1821-1828: 105 de gospodării, cca. 525 locuitori (hR). În
prezent, sat cu o comună, Jud. ilfov (egR).
Măriuţa— sat din comuna rurală hagiești-măriuța, plasa mostiștea, Jud. ilfov, la e. de
hagiești, pe valea mostiștea. 2279 ha, cu o populație de 617 locuitori. C. Vernescu,
sp. gazoti și d-na alex. Brezoianu dețin 1882 ha, iar locuitorii 397 ha. proprietarii cultivă.
1440 ha (200 necultivate, 90 izlaz, 152 pădure). locuitorii cultivă 350 ha (15 ha
necultivate, 32 izlaz). o biserică cu hramul sf. gheorghe, deservită de 2 preoți și
2 cântăreți; 2 heleșteie; 2 poduri; 4 cârciumi; 808 vite mari și 1200 vite mici. (mDg iV)
Între 1821-1828: 36 de gospodării, cca. 180 locuitori (hR).
Obedeni— sat din comuna rurală Vărăști-obedeni, plasa sabarul, Jud. ilfov, la s. de
Vărăști, pe malul stâng al râului sabarul. la s. e mărginit de pădure. 955 ha, cu o populație
de 655 locuitori. Frații obedenaru dețin 685 ha, iar locuitorii 270 ha. proprietarii cultivă
610 ha (40 izlaz, 20 vie, 15 pădure). locuitorii cultivă 252 ha (15 necultivate, restul vie).
o biserică cu hramul sf. gheorghe, deservită de 1 preot și 1 cântăreț; o moară cu apă; o
mașină de treierat cu aburi; 2 poduri stabile; 5 cârciumi. (mDg iV) Între 1821-1828:
39 de gospodării, cca. 195 locuitori (hR).
Orașul Oltenița— oraș, plasa oltenița, Jud. ilfov, înființat la 1853 pe moșia prințului
alexandru ghica. 4727 suflete, în 754 case. Dintre locuitori, 125 sunt plugari, 73 cârciu-
mari, 83 industriași și 1298 au diferite profesii. Căsătoriți: 1118, fruntași 250, mijlocași
485, cu mâinile 944; împroprietăriți: 208; neîmproprietăriți: 1471. (mDg iV)
Preasna Nouă— comună rurală, plasa negoești, Jud. ilfov, la e. de București, pe ambele
maluri ale văii mostiștea, la 47 km de București. 1133 suflete, în 233 case și 18 bordeie.
5832 ha: statul și d-na m. Blaremberg au 5309 ha și locuitorii 523 ha. proprietarii cultivă
588
4409 ha (335 necultivate, 375 izlaz, 190 pădure). locuitorii cultivă 477 ha (40 izlaz,
6 vie). 2 biserici; o școală mixtă; o mașină de treierat cu aburi; 3 heleșteie; 603 cai și iepe,
193 boi, 245 vaci și viței, 2 tauri, 13 bivoli, 49 bivolițe, 50 capre, 124 porci, 2730 oi;
91 pluguri: 26 cu boi și 65 cu cai; 114 care; 6 cârciumi și 1 han. locuitori împroprietăriți:
132; neîmproprietăriți: 220. (mDg iV) Între 1821-1828: 50 de gospodării, cca. 250
locuitori (hR).
Roșu— sat din comuna rurală cu același nume, Jud. ilfov, plasa snagovul, la V. de
București, pe malul drept al râului Dâmbovița. 722 ha, cu o populație de 387 locuitori.
i. ionescu are 469 ha, iar locuitorii 253 ha. proprietarul cultivă 370 ha (71 izlaz, 28
pădure). locuitorii cultivă 214 ha (39 izlaz). aici este reședința primăriei. o școală mixtă,
frecventată de 41 copii (1899-900); o biserică cu hramul „izvorul tămăduirii” deservită
de 1 preot și 1 cântăreț; 2 fabrici de cărămidă; 1 moară cu apă; 3 cârciumi; 301 vite mari
și 170 vite mici. (mDg V) Între 1821-1828: 46 de gospodării, cca. 230 locuitori (hR). În
prezent, sat din comuna cu trei sate Chiajna (Chiajna și Dudu), Jud. ilfov (egR).
Ștefănești— comună rurală, Jud. ilfov, plasa Dâmbovița, la n. de București lângă valea
pasărea, la 15 km de București, compusă din satele: Boldul, Crețulești-lipovățul,
ștefăneștii de jos, ștefăneștii de sus, pasărea, cu o populație de 1714 locuitori, „mare
parte țigani de vatră”. 3076 ha; 3 biserici, la Crețulești-lipovățul și la ștefăneștii de sus;
o școală mixtă, 2 heleșteie.124 pluguri: 91 cu boi și 33 cu cai; 172 care și căruțe: 111 cu
boi, 61 cu cai; 270 cai și iepe, 281 boi, 135 vaci și viței, 8 tauri, 85 bivoli și bivolițe,
22 capre, 142 porci și 826 oi. locuitori împroprietăriți:157 și neîmproprietăriți 265.
8 cârciumi. (mDg V) Între 1821-1828: ștefăneștii de jos, 40 de gospodării, cca. 200
locuitori; ștefăneștii de sus, 52 de gospodării, cca. 260 locuitori (hR). În prezent,
ștefăneștii de Jos și ștefăneștii de sus, sate, alături de Crețuleasca, în comuna ștefăneștii
de Jos (egR).
Ulmeni— comună rurală, plasa oltenița, Jud. ilfov, la 69 km spre s.-e. de București,
lângă Valea lui soare, compusă din satele: Ulmeni-pământeni, Ulmeni-Ungureni și
tăușanca. 2578 locuitori, 2 biserici și 1 școală mixtă; 223 pluguri, 300 care și căruțe; 591
cai și iepe, 6 armăsari, 482 boi, 467 vaci și viței, 7 tauri, 120 bivoli și bivolițe, 7770 oi,
1459 porci; 2 mașini de treierat. locuitori împroprietăriți: 202 locuitori. (mDg V) Între
1821-1828: 60 de gospodării, cca. 300 locuitori (hR).
Valea Dragului— comună rurală, plasa negoești, Jud. ilfov, la s. de București, lângă râul
sabarul, la 42 km de București, compusă din satele: Ciocoveni, ghimpați și Valea-Dragului.
1926 locuitori. 3831 ha. 2 biserici, una la ghimpați și a doua la Valea-Dragului; o școală
mixtă; o moară cu apă; o mașină de treierat cu aburi; 1 heleșteu și 2 poduri. 294 pluguri:
238 cu boi, 56 cu cai; 322 care și căruțe: 228 cu boi și 94 cu cai; 323 cai și iepe, 6 armăsari,
589
478 boi și 282 vaci și viței, 59 tauri, 32 bivoli, 78 bivolițe, 272 porci și 2388 oi. (mDg
V) Între 1821-1828: 67 de gospodării, cca. 335 locuitori (hR).
Vasilați— sat, reședința comunei rurale Vasilați-popești, plasa negoești, Jud. ilfov, la s.-e.
de București, pe malul stâng al râului Dâmbovița. 1750 ha, cu o populație de 1041
locuitori. (mDg V) Între 1821-1828: 61 de gospodării, cca. 305 locuitori (hR).
Strâmba— comună rurală, plasa Jiului, Jud. gorj, în partea de n. a comunei gârbovul,
despărțită în două de râul Jiul. este compusă din cătunele: strâmba, strâmba-de-peste-Jiu
și Raci-de-peste-Deal. 3060 ha. 413 familii sau 1070 suflete; o școală înființată în 1833;
o biserică de lemn cu 1 preot și 1 cântăreț; un schit de zid foarte vechi; 1 moară cu aburi
și 2 cârciumi. locuitorii sunt împroprietăriți pe proprietatea statului. 47 pluguri; 124 care
cu boi; 3 căruțe cu cai; 45 stupi; 28 cai, 656 vite mari cornute, 274 porci, 33 capre și 809 oi.
(mDg iV) Între 1821-1828: 93 de gospodării, cca. 465 locuitori (hR). În prezent,
strâmba-Vulcan, Jud. gorj (egR).
Tismana— sat din comuna rurală cu același nume, plaiul Vulcan, Jud. gorj. 680 ha, 232
familii sau 943 suflete; 1 biserică de zid fondată în 1724 și 2 de lemn, fondate una la 1834
și cealaltă la 1835, deservite toate de 1 preot și 3 cântăreți. 29 pluguri; 30 care cu boi;
20 căruțe cu cai; 173 cai, 537 vite mari cornute, 340 porci. (mDg V) Între 1821-1828:
41 de gospodării, cca. 205 locuitori (hR). În prezent, sat și comună cu 11 sate, Jud. gorj
(egR).
Târgu Jiu— oraș, reședința Jud. gorj, compus din două mahalale: Botorogi și Între Jiețe.
la1899: 6634 locuitori: 3898 bărbați și 2736 femei. (mDg V)
590
3 biserici, deservite de 2 preoți și 5 cântăreți. (mDg iii) Între 1821-1828: 76 de
gospodării, cca. 380 locuitori (hR). În prezent, sat în comuna cu 15 sate prunișor, Jud.
mehedinți (egR).
Socolești— comună rurală, plasa motrului de Jos, Jud. mehedinți, formată din satul cu
același nume. 810 locuitori. 30 pluguri; 53 care cu boi; 3 căruțe cu cai; 12 cai, 400 vite
mari cornute, 318 porci și 460 oi. o biserică, cu 1 preot și 1 cântăreț. (mDg V) Între
1821-1828: 81 de gospodării, cca. 405 locuitori (hR).
Turnul Severin— oraș, plasa ocolul de sus, reședința Jud. mehedinți. la 1899 avea
18626 locuitori, în 4000 case. (mDg V)
x. Jud. Muscel
Câmpulung— oraș, reședința Jud. muscel. la 1897: 11244 locuitori, dintre care 10954
ortodocși și 290 de alte religii; din aceștia sunt aproape 5000 de contribuabili. (mDg ii)
Slatina— oraș, reședința Jud. olt. la 1900 avea 8028 locuitori. (mDg V)
591
cântăreți. Fiecare locuitor are câte 17 pogoane, date după legea rurală din 1874. În cătunul
Bănești se află o școală mixtă, cu un învățător, înființată la 1859 și întreținută de stat și de
comună, frecventată de 94 băieți și 4 fete. știutori de carte: 30 în Urleta și 40 în Bănești.
1433 suflete, dintre care 376 contribuabili: în Urleta sunt 104 bărbați, 94 femei,
129 neînsurați, 9 văduvi și 113 fete; în cătunul Bănești sunt 209 bărbați, 220 femei,
295 neînsurați, 14 văduvi, 242 fete. După legea rurală din 1864, sunt 218 împroprietăriți.
După legea din 1879, sunt 35 însurăței, precum și 118 cumpărători ai moșiei statului
Bănești-Urleta. În Urleta sunt 150 de case. În Bănești sunt 202 de case. Unele case sunt
de zid, altele de nuiele și paiantă. toate au grădină. 543 boi, 199 vaci, 115 viței, 140 cai,
5 iepe, 657 oi, 20 capre și 23 porci; 40 stupi.1122 ha, dintre care 669 ha pământ arabil,
354 ha fânețe și 99 ha pădure și tufăriș. moșia din comună se numește Urleta-Bănești;
aparținea statului, care a dat-o în loturi locuitorilor. se seamănă grâu, porumb și ovăz.
pădurile au 99 ha, aparțin locuitorilor și se compun din tufă, aluni, plopi și mesteceni;
7 ha vii, care aparțin locuitorilor. se află în comuna câteva velnițe, unde se fabrică rachia
de prune. În Urleta sunt 6 meseriași, iar în Bănești sunt 10. in Urleta sunt 2 cârciumi, iar
în Bănești sunt 3 cârciumi. locuitorii își transportă produsele la ploiești și prin comunele,
în care se țin bâlciuri, cu carele, pe șoseaua națională și pe șosele secundare. (mDg i)
Între 1821-1828: 71 de gospodării, cca. 355 locuitori (hR).
Bărcănești— comună rurală, plasa Crivina, Jud. prahova. moșia este atestată într-un
document semnat de petru-Vodă, nepotul lui mircea-Vodă, din anul 1567. 502 locuitori, 105
capi de familie, 94 contribuabili, în 127 case. o biserică cu hramul adormirea maicii
Domnului, fondată, la anul 1838, de scarlat Bărcănescu, proprietarul moșiei, deservită de
un singur preot. locuitorii se ocupă cu agricultura și parte cu zidăria. 40 cai, 65 vaci, 130 boi,
40 porci și 2 bivoli. 91 locuitori împroprietăriți la 1864. școala înființată la anul 1890.
localul e proprietatea d-lui scarlat Bărcănescu și a fost frecventată în anul școlar 1892-93
de 43 băieți și 2 fete. Cu întreținerea școlii statul cheltuiește anual 1080 lei. 327 ha pamânt
de muncă și izlaz. Vin și țuică nu se fabrică. 2 cârciumi. pe aici trece șoseaua națională
București-ploiești. (mDg i) În prezent, sat și comună cu 5 sate, Jud. prahova (egR).
Câmpina— oraș, plaiul prahova, Jud. prahova, compus din 5 cătune: măcelarul, Broștelul,
slobozia, păcureți și târgul Câmpina. 2716 locuitori: 1363 bărbați, 1353 femei; dintre
aceștia: 16 familii de romi, 15 evrei, 3 bulgari, 17 unguri, 1 francez, 7 germani, 3 italieni
și 3 greci. 644 capi de familie, dintre care 700 contribuabili; în 524 case. (mDg ii)
ghighiu— sat, face parte din comuna rurală Corlătești, plasa Crivina, Jud. prahova.
(mDg iii). Între 1821-1828: Corlătești, 32 de gospodării, cca. 160 locuitori (hR). În
prezent, sat în comuna Bărcănești, Jud. prahova (egR).
592
Mărginenii-de-Jos— comună rurală, plasa Filipești, Jud. prahova, pe râul prahovița.
1113 ha, cu izlaz, loc arabil și pădure. 325 de familii sau 1808 suflete, dintre care 215
contribuabili, în 332 case. o biserică, fondată în 1857 de Dimitrie Dorobanțul, deservită
de un preot; o școală, frecventată de 38 băieși și 2 fete. pe lângă agricultori, mai sunt și
210 lucrători de șosele, 30 albieri (lingurari) și 20 jugari. produsul muncii îl desfac în
ploiești. Împroprietăriți la 1864: 133 locuitori, pe 348 ha. 43 cai și iepe, 137 vaci, 205
boi, 459 oi și 257 porci. 6 cârciumi. (mDg iV) Între 1821-1828: 68 de gospodării, cca.
340 locuitori (hR). În prezent, sat în comuna Filipeștii de târg, Jud. prahova (egR).
Ploiești— ploești, oraș, reședința Jud. prahova. acum 70 de ani, orașul ploești avea
aspectul unui mic orășel și era puțin populat. „Creșterea cea repede a populației în scurt
timp se datorează elementelor străine aglomerate aici și mai ales elementului bulgar, venit
în ploești între 1828-1830, după războiul ruso-turc, element ce s-a contopit mai târziu cu
cel românesc.” orașul ploești avea la 1865, 26468 locuitori; la 1872, 32355 locuitori; la
1879, 31063 locuitori (mai puțin ca în 1872); la 1885, 33000 locuitori, la 1889, 35000
locuitori. (mDg iV)
Rudu— mahala a orașului ploiești, Culoarea Roșie. aici se află penitenciarul orașului și
un cimitir. Între 1821-1828: Ruda, 40 de gospodării, cca. 200 locuitori (hR).
(târgul) Vălenii de Munte— Vălenii de munte, oraș, plaiul teleajenului, Jud. prahova,
compus din 3 cătune: Văleni (târgul-), turburea și Valea gardului, cu reședința în târgul
Văleni și o populație de 3000 locuitori. (mDg V)
Urlaţi— comună rurală, plasa Cricovul, Jud. prahova, pe malul stâng al râului
Cricovul-sărat. „până la anul 1775, s-a numit satul Urlați. De la această dată a purtat
593
numirea de târg, unde după tradițiune se scoborau locuitorii după dealurile vecine spre a
se aduna la urlătoare, adică la târg. pe la 1678, ar fi purtat numele de saac, din Județul
saac și de 4 necșeteasca, după un hrisov al lui Duca-Vodă, prin care se da posesiune
moșia necșeteasca preotesei ana a preotului Dimitrie stancul largiul, zicând: „să le fie
lor ocină și copiilor lor, în Urlați, ce se cheamă necșeteasca.”” Compusă din 14 cătune:
Coteni, mărunțișul, Valea-seman, Valea-Urloiul, Valea-Crângului, Valea-nucetului,
Valea-Bobului, orzoaia, Jarcalăi, Valea-pietrei, arionești-Vechi, arionești-noi, humei și
Cherbea. 4500 locuitori, 9 biserici (una aparținând casei em. pache protopopescu); o
școală; o pepinieră de viță americană a statului; un spital rural; 2 mori și 1 piuă. 4500 ha.
parte din locuitori sunt împroprietăriți, embaticari și foarte puțini moșneni. au fost
împroprietăriți la 1864 101 locuitori pe moșia comunei și așezământului Colțea. 75 cai,
38 iepe, 250 vaci, 7 bivoli, 30 capre, 800 oi și 250 porci. (mDg V) Între 1821-1828:
Urleta, 43 de gospodării, cca. 215 locuitori (hR). În prezent, oraș, Jud. prahova (egR).
Vărbila— sat în com. hârsa, plasa podgoria, Jud. prahova, cu 519 locuitori. aici se află
m-rea Vărbila fondată în 1510 de Radu Voevod Basarab. a fost metoh a m-rii mărgineni.
(mDg V). În prezent, Vărbilău, sat și comună cu 5 sate, Jud. prahova (egR).
xIV. Romanaţi
Balş— comună rurală, plasa oltețul-oltul-de-sus, Jud. Romanați, pe malul drept al
oltețului. mai de mult se numea Vulpeanca. se compune din satele: Balș (1500 locuitori),
gorgănașul (200 locuitori), spineni (200 locuitori) și măinești (121 locuitori). „Balș este
un târgușor frumos, străbătut de linia ferată și șoseaua națională București-Vârciorova;
are clădiri frumoase, comerțul este viu. sunt 26 stabilimente comerciale. la importanța
acestei comune contribuie și poziția sa favorabilă în valea fertilă a oltețului.” În Balș este:
reședința medicului plășii, reședința une companii din regimentul 19 de dorobanți, care
are cazarma sa; un birou telegraf poștal […], un spital rural; o fabrică de spirt și drojdie
de bere. are o populație de 2021 locuitori, mai toți români, dintre care: 1025 bărbați și
996 femei; 514 capi de familie; 969 căsătoriți; 1047 necăsătoriți; 315 cu știință de carte
și 1706 fără știință de carte; și 439 de contribuabili. 1127 vite mari, 3600 vite mici și
450 porci. o școală primară de fete de gradul i și una de băieți de gradul i; cu câte
3 profesori, frecventată de 86 băieți și 24 fete, din 155 copii (110 băieți și 45 fete).
3 biserici: „sf. Dumitru” (1760-7268), începută din temelie de protopopul R. Căzănescu
și terminant de ștefan trapezunda, vel ban al scaunului Craiovei; „Cuvioasa paraschiva”
(1824) și „sf. Voievozi” (1810), cu 3 preoți și 6 cântăreți. În apropiere de Balș se află
594
casele de pe proprietatea mirila a d-lui g. Chițu din Craiova. (mDg i) Între 1821-1828:
743 de gospodării, cca. 3715 locuitori (hR).
Ruși de Vede— sau Roșiori de Vede, oraș, plasa târgului, Jud. teleorman. la 1899: de
8492 locuitori: 4388 bărbați și 4103 femei (mDg V).
Orlești— comună rurală, plasa oltul de sus, compusă din 3 cătune: Valea-Bisericei,
precupoalele și scăioși; situată pe Valea-oltului, la 41 km de Râmnicu Vâlcea. 2064
locuitori, dintre care 400 contribuabili. 3 biserici, una în fiecare cătun. 600 boi, 12 cai,
200 vaci, 70 capre și 300 oi. au fost împroprietăriți la 1864, 600 locuitori, pe 1496 ha, pe
moșiile d-lor lahovari și procopie Canutz. pe râul olt, în raionul comunei, e o moară
pentru macinat. o școală, frecventată de 17 copii. se fabrică anual până la 1000 decalitri
de țuică. (mDg iV)
595
în Comana, frecventată de 22 băieți și 12 fete; la cea din Falaștoaca, 34 băieți și 6 fete, la
cea din Comana. 51 ha de vii. Împroprietăriți: 361 însurăței și 5 școli, o suprafață totală
de 1860 ha. o moară de foc și un atelier de reparații; o fabrică de coniac fabricat din
vinurile de la greaca, din cele din jurul comunei și mai cu seamă din cele de la pruntul-
Belu. sunt mulți străini, mai cu seamă greci și evrei, și puțini sârbi și bulgari. În 1876
arendașul moșiei a început să canalizeze o parte din mlaștinile Câlniștei, strângând apele
într-un șanț de recepție; prin aceasta s-a dat culturii o suprafață de peste 500 pogoane
pământ care până atunci era acoperită cu bălți. (mDg ii) Între 1821-1828: 46 de
gospodării, cca. 230 locuitori (hR).
Comana— cătun din comuna Comana, plasa Câlniștea, Jud. Vlașca, situat pe proprietatea
statului Comana. În 1864 au fost împroprietăriți 186 locuitori cu 468 ha. În cătun se află
stația Comana, pe linia ferată giurgiu-București. aici se află mănăstirea Comana, care
servește de biserică de mir, cu hramul „sf. nicolae”și deservită de un preot și 2 dascăli.
În localul mănăstirii este instalată a școală mixtă, compusă din 4 clase, frecventată în
1888, de 22 băieți și 12 fete. (mDg ii)
Drăgănești de Țară— comună rurală, plasa giurgiu, Jud. Vlașca; proprietatea d-nilor
alex., Jacob și i. lahovari, situată pe valea Câlniștea. 4370 ha, 800 ha pădure de tufă. În
1864 au fost împroprietăriți 500 locuitori cu 950 ha. În 1887 s-au arat și cultivat 3200 ha.
550 familii sau 1815 suflete, dintre care 370 contribuabili. o biserică veche și alta cu
hramul „sf. nicolae”, făcută la 1857 de proprietarul moșiei, n. lahovari, deservite de
3 preoți și 4 cântăreți. o școală mixtă cu 6 clase; localul e de zid în stare bună; este
condusă de un învățător. În 1888 a fost frecventată de 35 băieți și 4 fete, din numărul de
99 băieți și 81 fete. o moară cu aburi; o fabrică de spirt; 620 boi și vaci, 22 bivoli, 500 cai,
1015 oi, 12 capre, 1130 porci și 7 măgari. se fac 3 bâlciuri cu obor și anume: la 25 martie,
la 4 iunie și la 14 octombrie. aici este un han mare, case bune pentru arendași, cu pătule
și magazii îndestulătoare. În josul satului este un heleșteu provenit din apele ce se scurg
din valea Drăgănești. istoria ne spune ca în satul Drăgănești, la 1693, Constantin-Vodă
s-a întâlnit cu generalul rus hausler. (mDg iii) Între 1821-1828: 152 de gospodării,
cca. 760 locuitori (hR).
Feleștroaca (sic!)— Fălăștoaca, cătun în comuna rurală Comana (v. supra), plasa Câlniștea,
Jud. Vlașca. În vechime se numea leota. Împroprietăriți la 1864: 126 locuitori, cu 378 ha.
o biserica zidită la 1874 și deservită de 1 preot și 2 dascăli; o școală mixtă, condusă de un
învățător; în 1888 a fost frecventată de 34 băieți și 6 fete, din 42 baieți și 20 fete cu vârstă
de școlarizare. 21 ha de vie; 256 boi și vaci, 30 bivoli, 70 cai, 720 oi și 340 porci. (mDg
iii) Între 1821-1828: Falaștoaca, 75 de gospodării, cca. 375 locuitori (hR).
596
letca Veche— comună rurală, plasa Câlniștea, Jud. Vlașca, pe malul dreapt al văii
glavaciocul. aparține familiei Filipescu (Vulpache). 3255 ha. În 1864 au fost
împroprietăriți 230 locuitori cu 461 ha. 1268 suflete, dintre care 287 contribuabili. o
biserică cu hramul „sf. Împărați Constantin și elena”, constituind singură o parohie, cu
un preot și 2 dascăli; o școală mixtă, condusă de un învățător și frecventată de 19 copii.
„În această comună sunt mulți țigani care vin iarna acasă, iar vara o petrec în orașe, de
ordinar în București, ca salahori la case sau pe la șosele ca lucrători.” o moară de foc cu
două pietre; case bune și grădină pentru arendaș, pătule bune; un han mare de zid la
marginea satului. (mDg iV) Între 1821-1828: 29 de gospodării, cca. 145 locuitori (hR).
Ruşii lui Asan— comună rurală, plasa neajlovului, Jud. Vlașca, compusă din cătunele:
Ruşii lui asan, satul nou și mahalaua Cunești, pe partea stângă a platoului glavaciocul,
pe valea milcovului. 909 suflete; o biserică cu hramul „adormirea maicii Domnului”,
deservită de 1 preot și 1 dascăl; o școală mixtă, frecventată de 34 băieți și 7 fete
(1899-1900); 4 cârciumi. (mDg V) Între 1821-1828: 47 de gospodării, cca. 235 locuitori
(hR).
Ruşii lui Asan— cătun al comunei Ruşii lui asan, proprietatea d-lui gr. grăjdănescu.
1180 ha, 150 ha de pădure. În 1864 au fost împroprietăriți 160 locuitori, cu 480 ha. arenda
anuală este de 35000 lei. o biserică; o școală; casa comunală; o moară veche cu aburi.
această proprietate era înainte de 1821 a unui pașă turc, care se numea asan. aici se face
bâlci cu obor de vite, de două ori pe an, la 23 aprilie și la 20 iulie. (mDg V)
Slobozia— comună rurală, plasa marginea, Jud. Vlașca, pe Domeniul giurgiu. În 1864
au fost împroprietăriți 260 locuitori, foști clăcași, cu 1098 ha; la 1882, au fost
împroprietăriți 27 însurăței, cu 155 ha. 1753 locuitori; o biserică, construită la 1864 de
fostul arendaș al domeniului giurgiu, sterie galița, cu hramul „sf. gheorghe”, deservită
de un preot și doi dascăli, constituind parohia slobozia; o școală; o moară cu vapori; un
zăvoi de salcie numit Zotarul sau Cama (78 ha) și o pădure, pe deal, de 70 ha. 552 boi și
vaci, 359 bivoli și bivolițe, 171 cai, 6915 oi, 40 măgari și 325 porci. slobozia a fost a lui
Celebi-aga, iar la 1807, august 24, rușii au încheiat în acest sat cu turcii un armistițiu de
pace, neratificat însă de împăratul Rusiei. pe 8 septembrie 1811, turcii au încercat să treacă
Dunărea pe la slobozia, dar atacul a fost respins, iar în același an, pe 2 octombrie, marele
Vizir a fost prins. pe 2 iunie 1828 a fost respins un alt atac al turcilor. pe 7 iulie 1854,
40000 de turci sub comanda lui hassan-hagi-pașa, au ocupat insula Cama. Rușii au fost
înfrânți și au cedat giurgiul. În războiul ruso-turc din 1877, rușii s-au stabilit aici și de
aici au pregătit bombardarea Rusciucului. (mDg V) Între 1821-1828: 100 de gospodării,
cca. 500 locuitori (hR).
597
BIBlIOgRAFIE
Manuscrise
BaR, mss. Rom. 3923, an 1878. „Barbu Constantinescu, Ţiganii în România, Vol. i”.
BaR, mss. Rom. 3924, an 1878. „material documentar cu privire la ţiganii din România,
adunat de Barbu Constantinescu”.
BaR, mss. Rom. BaR 3925, an 1878. „material documentar cu privire la ţiganii din
România, adunat de Barbu Constantinescu”.
BaR, mss. Rom. 5048. „procesul verbal de primire a Bibliotecii sfintei mitropoli<i> a
Ungro-Vlahiei, dăruită seminarului Central din București în 1867-1868 și inventarul.”
BaR, mss. Rom. 5056, cca. 1864-1865. „acte istorice scrise de Dr. <Barbu>
Constantinescu pe când era student la lipsca”. <Însemnări în limba română, greacă,
germană cu privire la istoria politică şi bisericească a românilor.>
BaR, mss. Rom. 4973. „Catalogul cel dintîi al cărţilor Bibliotecii seminarului Central
din Bucureşti. manuscris de profesorul Dr. Barbu Constantinescu”.
BaR, mss. Rom. 5062. cca. 1866-1867. „istoria bisericească de Dr. B<arbu>
Constantinescu, profesor la seminarul Central din Bucureşti, scrisă de şcolarul petru
stancu din Clinceni. 1866-7.”
599
„o parte din colecțiunea poesii populare <ale Românilor adunate de V. alecsandri> (cu
note la sfârșitul poesiilor). Fără poartă (i.e. copertă)” menționat în Catalogul general al
cărților, manuscriselor și hărților din Biblioteca „V.A. Urechia”, București, 1890,
supliment nr. 3, nr. 28984, p. 640. Donația Constantinescu-orleanu.
Surse secundare
amZăR, D.C. 1943. „studenţii români la Universitatea din leipzig.” Cercetări literare,
publicate de n. Cartojan, Facultatea de litere din Bucureşti, seminarul de istoria
literaturii Române, (epoca Veche), Bucureşti: imprimeria naţională, 21-41.
BălteanU, eniu. 1891. „Dr. Barbu Constantinescu.” Lumina pentru toți, Vii (7):
419- 423.
BlaKe, William phipps şi pettit, henry. 1873. Reports on the Vienna universal
exhibition, 1873, made to the United states Centennial Commission. philadelphia.
CălinesCU, ștefan (econ.) și BoRoianU, D.g. (dr.) 1904. Istoria seminarului central
din București de la început până la instalarea în localul său propriu. iași: tipografia
editoare „Dacia” iliescu, grossu & Comp.
600
————. 1871. „Cultura domnilor fanarioți în secolul XViii.” Columna lui Traian, ii
(38): 150; (46): 165-66.
————. 1874. „Fragmente din noua carte a înțelepciunii de B. antonin Roques, traduse
de Dr. Barbu Constantinescu.” Federațiunea, Diurnalu politic, literar, comercial și
economic. apare joia și domineca, nr. 22-24, 26-27, 29, anul 1874, Budapesta. editor:
alesandru Romanul (deputat), p. 396-397, 400-1, 404-5, 410-11, 420.
————. 1877a. „literatura populară a ţiganilor, texturi inedite cu glosar”, de Dr. Barbu
Constantinescu, Columna lui Traian, Revista pentru istorie, lingvistică şi psihologia
poporană. editor B.p. haşdeu.Viii (1877), tom ii, nos. 10-11, octombrie- noiembrie 1877:
605-620, Bucureşti: noua tipografie a laboratorilor români.
————. 1878. Probe de limba şi literatura țiganilor din România. Bucureşti: tipografia
societăţii academice Române (laboratorii Români).
601
————. 1880. Abecedar românesc prelucrat, de Dr. Barbu Constantinescu. ed. Viii.
Bucureşti, edit. librăriei socec & Comp. (tip. laboratorilor Romani).
————. 1890. Istoria Antică în Biografii. de Dr. Barbu Constantinescu, din iniţiativa
şi cu ajutorarea profesorilor asociaţi Dr. Barbu Constantinescu, Dim. aug. laurian, th.
D. speranţia, george Coşbuc, g.p. Constantinescu şi archiereul Calistrat orleanu.
Bucureşti: edit. librăriei socec & C-nie.
————. 1891. Carte de citire de Dr. Barbu Constantinescu şi george Coşbuc. Din
iniţiativa şi prin ajutorarea profesorilor asociaţi: Dr. B. Constantinescu, th. D. speranţia,
george Coşbuc, g. Constantinescu şi archiereul Calistrat orleanu. Destinată pentru
şcoalele primare rurale şi urbane de ambe sexe. partea ii. ed. i. ploieşti: editura
progresului.
Cosma, Viorel. 1976. „melodii inedite pe texte din culegerea „poesii populare ale
Românilor de Vasile alecsandri” (1866).” Studii de Muzicologie Xi, București: editura
muzicală, p. 114 ff.
DatCU, iordan. 2006. Dicționarul etnologilor români. ediția a treia, revăzută și mult
adăugită, București: saeculum.
602
Documenta Romaniae Historica. B, Țara Românească. academia Republicii socialiste
România. secția de științe istorice; institutul de istorie „n. iorga”; academia de științe
sociale și politice a Republicii socialiste România. secția de istorie și arheologie;
București: editura academiei Republicii socialiste România, 1965-<2013>.
Educatorul. Ziar pedagogic şi literar. Organ al corpului didactic din azilul „Elena
Doamna”. [De la nr. 2 se numeşte:] Educatorul. Ziar pedagogic şi literar. Organ al
corpului didactic din azilul „Elena Doamna” şi „Ateneul Elisabeta”, Bucureşti:
tipografia academiei Române, laboratorii României i (1883), nr. 1-43 şi ii (1884) 1-27.
gal, teodor. 1967. Ioan Slavici, despre educație și învățământ. Bucureşti: editura
didactică și pedagogică.
gâRBoViCeanU, petru. 1903. Dare de seamă despre mersul societății, cum și despre
mersul Școalelor ei fröbeliană, primară și normală pe anul 1902-1903, întocmită de petru
gârboviceanu, directorul școalelor, București: tipografia Cărților Bisericești. societatea
pentru învățătura poporului român, Biserica sf. ecaterina.
———— .1906. Societatea pentru învățătura poporului român din București cu școalele
ei. 1866-1906. București: Carol göbl.
———— .1916. Seminariile din Țara Românescă. Trei cuvântări inaugurale publicate,
laolaltă. I. extrase din Biserica Ortodoxă Română, București: tipografia Cărților
Bisericești.
————. 1916. Seminariile din Țara Românească. Trei cuvântări inaugurale publicate,
laolaltă. II. extrase din Biserica Ortodoxă Română, București: tipografia Cărților
Bisericești, 16 p.
Ghilușul, revistă folclorică. apare lunar. editor șt.st. tUțesCU, Comuna Balota, Dolj,
anul, i, nr. 1, dec. 1912.
603
golemBioVsChi-poRUmBesCU, Ciprian. 1880. Colecțiune de cântece sociale
pentru studenții români, compuse și dedicate Junimei Academice Române, Viena: editura
proprie.
gReCU, emilia. 1944. Azilul Elena Doamna și ajutorul domnesc dat orfanilor, București:
editura Casa școalelor.
———— .1982. Bogdan Petriceicu Haşdeu şi contemporanii săi români şi străini, text
stabilit şi note de nicolae meCU, Viorica niŞCoV et alii, Coordonare şi studiu
introductiv: al. sănDUlesCU. vol i-iii, Bucureşti: minerva.
———— .1983. Cuvente den bătrâni. Limba română vorbită între 1550-1600. Studiu
peleografico-lingvistic de B. Petriceicu Hașdeu. Cu observațiuni filologice de Hugo
Schuchardt, ediție îngrijită, studiu introductiv și note de g. mihăilă, vol. i, București:
editura Didactică și pedagogică.
KoÓs, Ferencz. 1890. „Romániai czigány népdalok. Dr. BC után közli.” Bukaresti
Magyar Képes Naptár az 1890-ik. Közönséges évre. ed. Veress endre, Brassó: alexi
Könyvnyomdája. 140-[160 p.]: 86-7.
Lumina pentru toți, revistă enciclopedică ilustrată pentru luminaria poporului, lunar,
București, iunie 1885- mai 1895, director eniu Bălteanu. [Din 1890-1891 este condusă
de comitetul: BC. th. speranția, p. Dulfu, a. lupu-antonescu.]
604
măRZesCU, george. 1884. Apărarea Arhiereului Calistrat Orleanu înaintea Înaltei
Curţi de Casaţie şi de Justiţie contra nelegiuirilor sinodale dimpreună cu Şedinţa
Sfântului Sinod, actul de acuzare, raportul d-lui Consilier Al. Degre, memoriul
Procurorului General al Curţii de Casaţiune, deciziunea Înaltei Curţi şi toate actele
relative la această celebră cauză. Bucureşti: tipografia academiei Române (laboratorii
români).
matRas, yaron. 2013. “mapping the Romani dialects of Romania.” Romani Studies 5,
Vol. 23, no. 2 (2013), 199–243.
———— . 1936. „traduceri românești din leopardi.” Studii Italiene București, iii:
151-173.
605
———— .1929. „maestrul și elevii săi‒ amintiri.” În Omagiu lui P. Gârboviceanu după
41 de ani de servire în Școală și Biserică. Oferit la Seminarul Central, cu prilejul sărbă-
torirei sale, de la 30 ianuarie 1929, București: tipografia ion C. Văcărescu, 155-158.
oRleanU, Callistrat. 1896. Istoria sacră a Vechiului Testament, prelucrată în stil biblic
pentru usul seminariilor, gimnasiilor, școli normale și pedagogice. Carte aprobată de
sfântul sinod, prin adresa no. 101, 30 octombre, 1892 și de onor. minister al Cultelor și
instrucțiunei publice, cu adresa no. 1564, noembre 6, acelaș an. ploeșci: stabilimentul
grafic „progresul”
papaDima, ovidiu. 1968. „Folclorul în periodicele lui B.p. hașdeu (Traian și Columna
lui Traian).” Studii de istorie a literaturii române de la C.A. Rosetti la G. Călinescu,
institutul de istorie și teorie literară „g. Călinescu”, București: editura academiei
Republicii socialiste România, p. 217-334.
poRUmBesCU, iraclie. 1978. Amintiri - ediție îngrijită, prefață, note și glosar de nicolae
oprea, Cluj-napoca : Dacia.
Recursul P.S.S. Arhiereul Calistrat Orleanu Bărlădeanu înaintea Înaltei Curte de Casaţie
şi de Justiţie, Rechizitoriul în virtutea căruia D. Procuror General George Filitti a declinat
competenţa Înaltei Curţi de a judeca acest recurs. Deciziunea Înaltei Curţi prin care se
606
admite declinatoriul de competenţă ridicat de D. Procuror General, Bucureşti: tipografia
Curţii Regale, F. gobl Fii, 1884.
slaViCi, ion. 1884. „azilul „elena Doamna”, Educatorul. Ziar pedagogic şi literar.
Organ al corpului didactic din azilul „Elena Doamna” şi „Ateneul Elisabeta”, Bucureşti:
tipografia academiei Române, laboratorii României i, ii (2) (preluare după i. slavici,
tribuna).
steleanU, Constantin. 1847. Hori naţionale româneşti pentru pianoforte. [fără loc și
editură]
WaChmann, Jean andré. 1848-1850. Mélodies valaques pour le piano. 4 vol. Vienna:
h.F. müller.
607
ilustrații
F. 1: Barbu Constantinescu (1839-1891)
611
F. 2: Fratele lui Barbu Constantinescu, arhiereul Calistrat orleanu (1840-1916)
612
F. 3: Filă din Catagrafia din 1838, cu familia lui Barbu Constantinescu
613
F. 4 : Bogdan petriceicu hașdeu (aprox. 1878)
614
F. 5: locuința lui Barbu Constantinescu de pe str. sf. ecaterina, București
615
F. 6: planul lucrării “țiganii în România”
616
F. 7: Cântec în limba romani transcris și tradus de Barbu Constantinescu
617
F. 8: ghicitoare în limba romani culeasă de la simeon Bacri
618
F. 9: Coperta ediției din 1872 a Credinței, cu autograful lui Barbu Constantinescu
619
F. 10: proces verbal de predare-primire întocmit de bibliotecarul Barbu Constantinescu
620
F. 11: Carte de Citire (prima ediție, 1875)
cu autograful lui Barbu Constantinescu către prințul Dimitrie sturdza
621
F. 12: azilul „elena Doamna”,
unde Barbu Constantinescu a fost director de studii în primii ani de la înființare
622
F.13: Completare manuscrisă la volumul V. alecsandri - 1862,
cu note muzicale și text, de Barbu Constantinescu, Calistrat orleanu și iraclie porumbescu
623
F.14: Cântec popular publicat de Ciprian porumbescu -1880
624
lista ilustrațiilor
625