Capitolul 2.

ELEMENTE DE ANALIZA A CIRCUITELOR IN COMUTATIE

(continuare)
2.2. METODE DE ANALIZA IN DOMENIUL TIMP
2.2.1. Circuite de comutatie alimentate in c.c.
2.2.1.1. Analiza pe sarcina RC
2.2.1.1. Analiza pe sarcina RL
2.2.1.1. Analiza pe sarcina RLC
2.2.2. Circuite de comutatie alimentate in c.a.
2.2.2.1. Analiza pe sarcina RLC
2.2.2.2. Analiza pe sarcina RLE

CURS NR. 3 (15 pagini)

Capitolul 2. ELEMENTE DE ANALIZA A CIRCUITELOR IN COMUTATIE
(continuare)

2.2. METODE DE ANALIZA IN DOMENIUL TIMP

Circuitele de conversie a puterii electrice (din care fac parte si convertoarele electronice
de putere) contin in schema electronica de baza si/sau in schemele electrice echivalente din
intervalele de comutatie dispozitive semiconductoare de putere (DSP) ce pot fi inlocuite cu
comutatoare (contactoare) statice ideale. Drept consecinta, schemele circuitelor cu DSP
functionand in regim de comutatie se reduc la circuite electrice elementare alimentate in c.c.
sau/si in c.a., realizate cu comutatoare statice ideale, a caror functionare elementara trebuie
cunoscuta.

2.2.1. Circuite de comutatie alimentate in c.c.

2.2.1.1. Analiza pe sarcina RC
In fig. 2.3.a comutatorul static S comuta ON (adica DSP comuta din blocare in conductie)
la momentul initial t=0, determinand incarcarea condensatorului C considerat initial descarcat,
adica uC (t=0 )=0 . Dorim sa aflam in final expresiile matematice si formele de unda ale
tensiunii uC(t) pe condensator si a curentului iC(t) care circula prin circuit.

a) schema electrica a circuitului de comutatie b) formele de unda pentru uC(t) si iC(t)

Fig.2.3. Circuit de comutatie cu sarcina RC alimentat in c.c.

Se aplica teorema Kirchhoff pe circuitul din fig.2.3:

U i =uR +uC , (2.13)
in care:

C3-1
 def
u R = RiC (2.14)
def t
1
uC = uC (t=0 )+ ∫ i (t )dt
C 0 C , cu conditia initiala i C (0 )=U i /R (2.15)
De asemenea, se va folosi si relatia:
def duC
iC = C
dt , cu conditia initiala uC (0)=0
(2.16)
Rezolvarea ecuatiei (2.13) se poate face printr-una dintre urmatoarele 2 metode: fie se
alege ca necunoscuta curentul iC si se apeleaza la relatia (2.15), obtinand astfel o ecuatie
integrala de ordinul I (Metoda 1), fie se alege ca necunoscuta tensiunea uC si se apeleaza la
relatia (2.16), obtinand astfel o ecuatie diferentiala de ordinul I (Metoda 2).
 Metoda 1 (necunoscuta aleasa este i C): Inlocuind (2.14) si (2.15) in (2.13) rezulta
ecuatia integrala de ordinul I:
t

[ 1
U i =Ri C + uC (t =0 )+ ∫ i C ( t ) dt
C 0 ]
, cu conditia initiala i C (0 )=U i /R (2.17)
Derivand (2.17) in care Ui si uC(t=0) sunt constante, se obtine ecuatia:
di C 1
0=R + i
dt C C , (2.18)
in care se imparte prin R si se rescrie sub forma:
diC 1
+ i =0
dt RC C , cu conditia initiala i C (0 )=U i /R (2.19)
Ecuatia (2.19) este o ecuatie diferentiala omogena, adica nu are alti termeni in afara
termenilor ce contin necunoscuta iC. Ecuatia caracteristica atasata ecuatiei diferentiale de mai sus
are forma polinomiala si se obtine inlocuind necunoscuta iC din ecuatia (2.19) cu valoarea 1 si
derivata ei cu o litera (de exemplu cu λ):
1
λ+ =0
RC , (2.20)
not not
Solutia ecuatiei caracteristice este: λ=−1/ RC== −1/τ , in care s-a notat prin τ = RC
numit constanta de timp a circuitului RC. Conform cunostintelor de matematica, solutia ecuatiei
(2.20) este de forma:
λt −t /τ
i C (t )=ke =ke , (2.21)
in care k este o constanta ce se determina din conditia initiala, anume:
i C (0 )=U i /R=k (2.22)
Inlocuind (2.22) in (2.21) rezulta solutia curentului prin condensator:
Ui
i C ( t )= e−t/τ
R (2.23)
Inlocuind (2.23) in (2.14), rezulta si solutia tensiunii pe condensator:

C3-2
 t t
def
1 1 U
uC (t )= uC (t=0 )+ ∫ i C (t )dt = ∫ i e−t/τ dt =U i ( 1−e−t /τ )
C 0 C0 R (2.24)
Formele de unda exponentiale pentru curentul iC(t) si tensiunea uC(t) sunt reprezentate
grafic in fig.2.3b. Se constata ca pentru t=0 din relatia (2.23) se obtine i C(0)=Ui/R si din relatia
(2.24) se obtine uC(0)=0, iar pentru t→∞ se obtine iC→0 si uC→ Ui.
 Metoda 2 (necunoscuta aleasa este uC): Inlocuind (2.14) si (2.16) in (2.13) rezulta
ecuatia diferentiala de ordinul I:
duC
U i =RC +uC
dt , cu conditia initiala uC (0)=0 , (2.25)
care este deja o ecuatie diferentiala de gradul I neomogena deoarece apare termenul Ui, care nu
contine necunoscuta uC. Necunoscuta uC va fi formata din 2 componente, anume componenta de
regim tranzitoriu (numit si regim liber sau regim dinamic) notata uCt si componenta de regim
permanent (numit si regim fortat sau regim static) notata uCp:
not
uC (t )= u Ct (t )+u Cp (2.26)
 Componenta uCt se obtine prin rezolvarea ecuatiei omogene atasata ecuatiei (2.26) si
reprezinta acea componenta de la inceputul procesului de comutatie (t → 0 +), in care
sursa de alimentare Ui nu are timp sa isi faca prezenta pentru ca comutatorul static S abia
s-a inchis (DSP abia a inceput sa conduca), deci in ecuatia (2.25) se face Ui=0, rezultand
expresia ei din regimul tranzitoriu:
duC
0=RC +uC
dt , (2.27)
care se rezolva similar ca la Metoda 1, rezultand o solutie similara ecuatiei (2.21):
λt −t/τ
uCt (t )=k ' e =k ' e (2.28)
 Conform bazelor electrotehnicii, la alimentarea unui circuit electric cu surse de c.c. toate
marimile din circuit (curenti, tensiuni, puteri) au in regim permanent (care dureaza de la
terminarea regimului tranzitoriu pana la t→∞) aceeasi natura de c.c. ca si alimentarea,
not
adica au valori constante. In cazul nostru, se obtine ucp = UCp=constanta, deci derivata
ei este 0. Rezulta expresia ecuatiei (2.25) din regimul permanent:
dU Cp
U i =U Cp + RC ⇒U Cp =U i=constanta
dt (2.29)
Introducand (2.28) si (2.29) in (2.26) se obtine:
−t /τ
uC (t )=uCt (t )+uCp =k ' e +U i (2.30)
Constanta k’ se afla punand conditia initiala:
uC (0)=0=k '+U i ⇒ k '=−U i (2.31)
Introducand (2.31) in (2.30) rezulta solutia tensiunii uC de pe condensator, care coincide
cu relatia (2.24) obtinuta prin metoda 1. Curentul i C prin condensator se obtine din tensiunea u C
prin aplicarea relatiei (2.16), care va coincide cu relatia (2.23) obtinuta prin Metoda 1. Formele
de unda ale tensiunii uC(t) si curentului iC(t) pe condensator sunt aceleasi din fig.2.3.b, in care s-
au pus in evidenta atat regimul tranzitoriu cat si cel permanent pentru marimile iC(t) si uC(t).

C3-3
Exemplul 2.1: In circuitul din fig.2.3a valorile componentelor sunt: R=44Ω, C=0,1μF,
uC(t=0)=UC0=220V, iar Ui=0V. Se cer:
a) expresia matematica si graficul curentului iC(t), precum si valoarea sa minima;
b) expresia matematica si graficul tensiunii uC(t), precum si valoarea sa la momentul t=2,2μs;
c) energia medie disipata pe rezistenta R in intervalul t ∈ [0,∞).

Solutie:

Pentru simplitatea matematica oferita, se va folosi Metoda 2, in care ecuatia care

trebuie rezolvata este putin modificata fata de relatia (2.25), anume:
duC
U i =uC + RC
, in care Ui=0 si cu conditia initiala uC (0)=U C 0
dt
Metoda de rezolvare urmeaza ecuatiile (2.26÷2.30), iar (2.31) se modifica, tinand cont
ca Ui=0V, anume:
uC (0)=U C 0 =k '+U i ⇒ k '=U c 0 −U i =U C 0 ,
Solutia tensiunii va fi:
−t /τ −t/τ
uC (t )=uCt (t )+uCp=k ' e +U i=U C 0 e ,
(2.32)
iar solutia curentului va fi:
duC 1 −t/ τ U C0 −t / τ
i C =C
dt ( )
=CU C0 −
τ
e =−
R
e
(2.33)
Graficele tensiunii si curentului iC(t) si a tensiunii uC(t) sunt date in fig.2.4.
Acum problema poate fi rezolvata numeric:
a) Expresia matematica a curentului iC(t) este data de relatia (2.33), iar graficul este cel din
fig.2.4. Valoarea sa minima se obtine la t=0 si este
I C , min =−U C 0 /R=−220 V /44 Ω=−5 A
b) Expresia matematica a tensiunii uC(t) este data de relatia (2.32), graficul este cel din fig.2.4,
iar valoarea sa la momentul t=2,2μs este: UC(t=2,2μs)=UC0e-t/RC=220Ve-2,2μs/44Ω·0,1μF=133,94V.

C3-4
 Fig.2.4. Graficele tensiunii si curentului iC(t) si a tensiunii uC(t) pentru Exemplul 2.1

c) Energia medie disipata pe rezistenta R in intervalul t ∈ [0,∞) este:

2
def ∞ ∞ ∞ U C 0 −t/τ U 2C 0 2
RC − RC2 t ∞ CU C 0
W R = ∫ p R (t )dt= ∫ RiC2 (t )dt= ∫ R −
t=0 t=0 t=0
( R
e ) dt=
R
−
2 ( )
e | =
t=0 2
=2 , 42 mJ

2.2.1.1. Analiza pe sarcina RL

In fig. 2.5.a contactorul static S comuta la momentul initial t=0 in conductie (ON),
determinand incarcarea bobinei L. Se vor determina tensiunea uL si curentul iL prin bobina.

a) schema electrica a circuitului de comutatie b) formele de unda pentru uC(t) si iC(t)

Fig.2.5. Circuit de comutatie cu sarcina RL alimentat in c.c.

Aplicand teorema Kirchhoff pe circuit, rezulta ecuatia diferentiala:

U i =uR +u L , (2.34)
in care:
u R=Ri L (2.35)
def di L
uL = L
dt, cu conditia initiala i L (0 )=0 (2.36)
Inlocuind (2.35) si (2.36) in (2.34) se obtine ecuatia diferentiala neomogena de ordinul I:
di L
U i =Ri L+ L
, cu conditia initiala i L (0 )=0
dt (2.37)
Similar metodei 2 anterioare, solutia curentului iL are 2 componente, cea de regim
tranzitoriu iLt (obtinuta la t→0 in absenta alimentarii U i, cand se initiaza procesul de comutatie la
not
t≥0) si cea de regim permanent iLp = ILp=constant (obtinuta teoretic la t→∞, cand procesul s-a
stabilizat si marimile circuitului sunt de aceeasi natura de c.c. ca si tensiunea de alimentare Ui):

C3-5
 not
i L = i Lt +i Lp (2.38)
 Componenta iCt se obtine prin rezolvarea ecuatiei omogene atasata ecuatiei (2.37):
di L
0=Ri L+ L
, dt (2.39)
care se rezolva similar ca la Metoda 1, rezultand solutia similara ecuatiei (2.21):
λt −t/τ
iLt (t )=ke =ke , (2.40)
not
unde aici se obtine o noua constanta de timp a circuitului RL, anume: τ = L/ R
 Componenta iCp are aceeasi natura de c.c. ca si sursa de alimentare U i, deci teoretic la
t→∞ cand se realizeaza regimul permanent avem ILp=constanta, deci derivata ei este 0 si
ecuatia initiala (2.25) devine:
dI Lp Ui
U i =RI Lp + L ⇒ I Lp = =cons tan t
dt R (2.41)
Introducand (2.40) si (2.41) in (2.38) se obtine:
Ui
i L ( t )=i Lt ( t )+i Lp =ke−t / τ +
R (2.42)
Constanta k se afla punand conditia initiala:
Ui Ui
i L ( 0 )=0=k + ⇒ k =−
R R (2.43)
Introducand (2.43) in (2.42) rezulta solutia curentului iL de pe bobina:
Ui
i L (t )= ( 1−e−t / τ )
R , (2.44)
iar tensiunea uL la bornele bobinei se obtine folosind relatia (2.36), anume:
di L Ui 1 −t / τ
u L=L =L ⋅ e =U i e−t/ RC
dt R L/ R (2.45)
Formele de unda ale tensiunii uL(t) si curentului iL(t) pe bobina sunt prezentate in fig.2.5.b.

2.2.1.1. Analiza pe sarcina RLC serie

In fig. 2.6 contactorul static S comuta la momentul initial t=0 in conductie (ON). Ne
propunem sa determinam urmatoarele marimi electrice: i, uR, uL si uC.

Fig.2.6. Circuit de comutatie cu sarcina RLC serie alimentat in c.c.

C3-6
 Aplicand teorema Kirchhoff pe circuit, rezulta ecuatia:
U i =uR +u L +uC , (2.46)
in care:
def
u R = Ri (2.47)
def
di
uL = L
dt , cu conditia initiala i(0)=0 (2.48)
def duC
i=C
dt , cu conditia initiala uC (0)=0 (2.49)
Inlocuind (2.47), (2.48) si (2.49) in (2.46) se obtine ecuatia diferentiala neomogena de
ordinul II a circuitului RLC serie:
2
duC d uC
U i =RC + LC +uC
, cu conditiile initiale uC (0)=0
dt 2
dt si i(0)=0
(2.50)
not
Facand notatiile: 2 α = R/ L , unde α se numeste factor de amortizare al circuitului si

ω = 1/√ LC
not
0 , unde ω0 se numeste pulsatie de rezonanta a circuitului si impartind relatia
(2.50) prin produsul LC se obtine:
2
d uC duC
ω20 U i= +2α +ω 20 uC
dt
2 dt , cu conditiile initiale: uC (0)=0 si i(0)=0
(2.51)
Solutia contine cele 2 componente: cea tranzitorie uCt si cea permanenta uCp:
not
uC (t )= u Ct (t )+u Cp (2.52)
 Componenta tranzitorie uCt se afla rezolvand ecuatia omogena atasata ecuatiei (2.51):
d2 uC duC
0= 2
+2 α +ω 20 uC
dt dt , (2.53)
care se rezolva prin scrierea ecuatiei caracteristice atasate, in care necunoscuta u C se
inlocuieste cu 1, derivata ei de ordinul I cu o litera (de exemplu λ), iar derivata ei de
ordinul II cu λ2:
2 2
0=λ +2 αλ+ω 0 , (2.54)
Cele 2 radacini ale ecuatiei caracteristice (polinomiale) de ordin II sunt:
λ1,2 =−α±√ α 2−ω20 , (2.55)
putand exista 3 cazuri:

 daca
α>ω0
, radacinile sunt numere reale diferite:
λ1,2 =−α±√ α 2−ω20
, acesta
fiind cazul circuitului supraamortizat, care nu se intalneste in practica in circuitele de
comutatie;
C3-7
  daca
α=ω 0 , radacinile sunt numere reale egale: λ1=λ 2=−α , acesta fiind cazul
circuitului critic amortizat, de asemenea neintalnit in practica in circuitele de comutatie;

 daca
α<ω0 , radacinile sunt numere complexe:
λ1,2 =−α±√ α 2−ω20 ==−α± jωr , (2.56)
not

unde
ω = √ ω2 −α 2 =2 πf
r 0 r in care fr se numeste frecventa de rezonanta amortizata (sau
frecventa circulara). Acesta este cazul circuitului subamortizat, care se regaseste de regula in
circuitele de comutatie din electronica de putere deoarece conduce la solutii sinusoidale ale
marimilor electrice din circuit (curenti si tensiuni) si, drept urmare, acest al treilea caz il vom lua
in considerare in calculul de mai jos.
Conform matematicii, solutiile ecuatiei (2.54) sunt de forma:
λ1 t λ2 t (−α + jωr ) t (−α − jω r ) t
uCt =k 1 e +k 2 e =k 1 e + k2 e (2.57)
not
 Componenta permanenta uCp = UCp are aceeasi natura (de curent continuu, deci
constanta) ca si tensiunea de alimentare de c.c. Ui si se determina din (2.50), in care toate
derivatele constantei UCp se vor anula:
dU Cp d 2 U Cp
U i =RC +LC 2
+U Cp ⇒ U Cp =U i =constanta
dt dt (2.58)
Introducand (2.57) si (2.58) in (2.52) rezulta:
(−α + jω r ) t (−α − jω r ) t
uC ( t )=uCt ( t )+uCp =k 1 e +k 2 e +U i
(2.59)
Cele 2 constante, k1 si k2, se determina din conditiile initiale ale circuitului, obtinand un
sistem de 2 ecuatii liniare cu 2 necunoscute:

(S)¿ {uC (0)=0=k 1+k 2+U i ¿ ¿¿ (2.60)

care se rezolva, rezultand solutiile:
−U i + ( jαU i / ω r ) −U i −( jαU i / ωr )
k 1= k 2=
2 si 2 (2.61)
Inlocuind (2.61) in (2.59) si aplicand formulele trigonometrice:
jω rt − jω r t jω rt − jωr t
e +e e −e
cos ω r t = s in ω r t=
2 si 2j (2.62)
se obtine in final expresia matematica a tensiunii uC:
α
[
uC ( t )=U i⋅ 1−e−αt⋅ cos ωr t +
(ωr
sin ωr t
)]
(2.63)
Evident, in continuare se pot determina si celelalte marimi electrice (tensiuni si curenti)
prin circuitul din fig.2.6:

C3-8
 duC Ui
i=i R ( t )=i L (t )=i C ( t )=C = e−αt sin ω r t
dt ωr L , (2.64)
ceea ce grafic reprezinta o sinusoida sin ωr t a carei amplitudine descreste in timp in ritmul
−αt
exponentialei e , ca in fig.2.7b, apoi:
di L U i −αt
u L ( t )=L = e (−α sin ω r t + ωr cos ω r t )
dt ωr (2.65)
si, in final:
U i −αt 2 αU i −αt
u R (t )=Ri=R e sin ω r t= e sin ωr t
ωr L ωr (2.66)

Exemplul 2.2: In circuitul din fig.2.7 se cunosc Ui =220V, R=160Ω, L=2mH, C=0,05μF,
conditiile initiale fiind uC (0)=0 si i(0)=0 . Se cer:
a) expresia matematica a curentului i(t) si viteza sa maxima de variatie la momentul t=0
di
|
cand se inchide comutatorul S , notata dt t=0 ;
b) timpul de conductie tc al diodei ideale D.

a) schema electrica b) forma de unda a curentului i(t) prin

circuit
Fig. 2.7. Circuit pentru Exemplul 2.2

Solutie:
a) Expresia curentului i(t) este cea data de relatia (2.64):
U i −αt 220 V 4
i(t )= e sin ωr t≃ 4
⋅e−4⋅10 rad/s⋅t⋅sin 9 ,165⋅104 rad/s⋅t [ A ]⇒
ωr L 9 , 165⋅10 rad/s⋅2mH
4
⇒i(t )=1,2 e−4⋅10 t⋅sin 9 ,165⋅104 t [ A ]
in care:
not
α = R /2 L=160 Ω/2⋅2 mH =4⋅10 4 rad/s
not
ω 0 = 1/ √ LC=1/ √ 2 mH⋅0 ,05 μF=105 rad/s > α,
fiind astfel indeplinita conditia de circuit subamortizat pentru circuitul electronic de putere
dat in fig.2.7, deci implicit si conditia ca ωr sa fie numar real pozitiv:

C3-9
 not
2 2
√
ω r = √ ω20 −α 2 = ( 105 rad/s ) −( 4⋅10 4 rad/s ) =√ 84⋅10 4 rad/s≃9 , 165⋅10 4 rad/s >0
Viteza de variatie a curentului i(t) la momentul t=0 se obtine folosind relatia (2.65), in
care i(t)=iL(t):
di L Ui U i 220V
|t=0= e−αt ( −α sin ω r t+ωr cos ω r t )|t=0 = = =11⋅104 [ A/s ]
dt ωr L L 2 mH
OBS: Scopul determinarii vitezei maxime de variatie a curentului prin circuit este acela de
protectie al dispozitivelor semiconductoare de putere (DSP) din circuit (comutatorul static S
si dioda D) impotriva efectului “di/dt”, adica sa nu se depaseasca valoarea maxima
admisibila data in catalog pentru respectivele DSP-uri.
b) Conform (2.64) si a fig.2.7b, curentul i(t) prin circuit are initial valoarea i(0)=0, apoi
devine pozitiv si se va anula a doua oara la momentul i(t c=0)=0 cand dioda D iese din
conductie (se blocheaza in curent) deoarece i se anuleaza curentul i(t) ce o traverseaza.
Conform (2.64), a doua anulare a curentului coincide cu a doua anulare a sinusului, adica:
Ui −αt
i ( t c =0 )=0= e c sin ωr t c ⇔sin ω r t c =0 ⇒ ωr t c =π ⇒
ωr L
π 3 ,14 rad/s
⇒t c = = =34 , 26 μs
ωr 9,165⋅10 4 rad/s
2.2.2. Circuite de comutatie alimentate in c.a.
2.2.2.1. Analiza pe sarcina RLC serie
In fig. 2.8 contactorul static S comuta ON la momentul initial t=0. Se cere expresia
matematica si forma de unda a curentului i(t) prin circuit.

a) schema electrica a circuitului RLC b) diagrama fazoriala atasata circuitului

serie
Fig.2.8. Circuit de comutatie alimentat in c.a., cu sarcina RLC

Aplicand teorema Kirchhoff pe circuit, rezulta ecuatia:

u(t )=U sin ωt =uL +u C +u R , (2.67)
in care:
def
di
uL = L
dt , cu conditia initiala i(0)=I 0 (2.68)
def t
1
uC = uC (0 )+ ∫ i (t )dt
C 0 C , cu conditia initiala uC (0)=U C 0 (2.69)

C3-10
 def
u R = Ri , (2.70)

Inlocuind relatiile (2.68), (2.69) si (2.70) in relatia (2.67) obtinem ecuatia integro-
diferentiala neomogena atasata circuitului:
t
di 1
[
U sin ωt=L + uC (0 )+ ∫ iC (t )dt + Ri
dt C0
,
] (2.71)
care are cele 2 componente, de regim tranzitoriu si de regim permanent:
not
i(t )= i t (t )+i p (t ) , (2.72)
 Componenta tranzitorie it(t) se determina rezolvand ecuatia omogena atasata ecuatiei
(2.71), in care sursa de alimentare se anuleaza: u(t )=U sin ωt =0 si, derivand si
impartind prin R, obtinem ecuatia:
2
d i di
0= 2 +2 α +ω20 i
dt dt , (2.73)
2 not
not
in care 2 α = R/ L si ω = 1/LC
0 , care are ecuatia caracteristica:
2 2
0=λ +2 αλ+ω 0,
radacinile fiind λ1 si λ2, iar solutia fiind de forma:
λ1 t λ2 t
i t =k 1 e , + k2 e (2.74)
 Conform bazelor electrotehnicii, omponenta de regim permanent are expersie sinusoidala
deoarece este de aceeasi natura cu alimentarea sinusoidala u(t )=U sin ωt , astfel incat
la t→∞ (cand comutatorul S s-a inchis de mult), schema din fig,2.8a va reprezenta un
circuit alimentat in c.a., cu sarcina RLC serie, care foloseste pentru rezolvare fazorii din
fig.2.8b, obtinandu-se:
U
i p (t )= sin ( ωt−ϕ )
Z , (2.75)
in care impedanta Z a circuitului se determina aplicand teorema Pitagora:
2
1
U 2 =U 2R+ ( U L−U C )2 ⇒ Z= R2 + ωL−
√ ,
( ωC
iar unghiul de faza al sarcinii, notat φ, se determina aplicand tangenta:
) (2.76)

1
not ωL−
ωC
ϕ = arctg
R (2.77)
Introducand relatiile (2.74) si (2.77) in (2.72), rezulta curentul prin circuit:
not
λ t λ t U
i(t )= i t (t )+i p (t )=k 1 e 1 +k 2 e 2 + sin ( ωt−ϕ )
Z
Rezolvarea va continua prin aflarea constantelor k1 si k2 din conditiile initiale mentionate
in (2.68) si (2.69), pe un caz concret.

C3-11
 2.2.2.2. Analiza pe sarcina RLE
In fig. 2.9 contactorul static S comuta la momentul initial t=0 in conductie. Se cere
expresia matematica si forma de unda a curentului i(t) prin circuit.

a) schema electrica b) formele de unda c) diagrama fazoriala

Fig.2.9. Circuit de comutatie alimentat in c.a., cu sarcina RLE

OBS: Pentru simplificarea calculelor matematice, s-a deplasat (mutat) originea axei timpului din
punctul O’ in care expresia tensiunii de alimentare de c.a. este: u(t ' )=U sin ωt ' in originea
O(0,0), aceeasi tensiune de alimentare avand expresia: u(t )=U sin ( ωt +α ) .
Aplicand teorema Kirchhoff, rezulta ecuatia diferentiala neomogena de ordinul I:
di
U sin ( ωt+ α ) =Ri+ L +E
dt , cu conditia initiala i(t=0)=0, (2.78)
care, dupa impartirea prin L, poate fi scrisa sub forma:
U E di R
sin ( ωt +α )− = + i
L L dt L , (2.79)
Solutia curentului i(t) are 2 componente, cea tranzitorie si cea permanenta:
not
i(t )= i t (t )+i p (t ) (2.80)
 Componenta de regim tranzitoriu se afla rezolvand ecuatia omogena asociata (2.79) si
este:
λt −t /τ
it (t )=ke =ke , in care τ =L/R este constanta de timp a circuitului,(2.81)
 Componenta de regim permanent contine la randul ei in acest caz alte doua
subcomponente (ce se vor aduna, aplicand principiul superpozitiei), una sinusoidala
datorata alimentarii sinusoidale de c.a., u(t) iar cealalta continua datorata tensiunii
constante E de c.c., adica:
not
i p (t ) = i p( u)(t )+I p( E) (t ) . (2.82)
 Subcomponenta
i p( u)(t )
se afla folosind diagrama fazoriala din fig.2.8c si
aplicand principiul superpozitiei (se pasivizeaza, adica se anuleaza sursa E in
ecuatia (2.79)):
U
i p( u)(t )= sin ( ωt+α−ϕ )
Z , (2.83)
in care impedanta Z a circuitului se determina aplicand teorema Pitagora:

C3-12
 U 2 =U 2R +U ⇒ Z= √ R2 +ωL2
L2 , (2.84)
iar unghiul de faza al sarcinii, notat φ, se determina aplicand definitia tangentei:
ωL
ϕ=arctg
R (2.85)
 Subcomponenta
I
p( E ) (t )
rezolvand ecuatia (2.79) in care se reaplica principiul
superpozitiei (se pasivizeaza, adica se anuleaza sursa u) si se imparte cu L:
E dI p ( E ) R
− = + I p(E)
L dt L , (2.86)
solutia sa fiind:
E
I p( E )=− =cons tant
R (2.87)
Inlocuind (2.81), (2.83) si (2.87) in (2.80), rezulta:
U E
i (t )=ke−t /τ + sin ( ωt + α−ϕ )−
Z R (2.88)
Constanta k se afla punand conditia initiala:
U E E U
i(t=0)=0=k + sin ( α −ϕ ) − ⇒k = − sin ( α−ϕ )
Z R R Z (2.89)
In final, inlocuind (2.89) in (2.88), rezulta solutia curentului i(t):
E U
i(t )= ( e−t /τ −1 ) + 2 2 2 [ sin ( ωt +α−ϕ )−e−t /τ⋅sin ( α−ϕ ) ]
R √ R +ω L (2.90)
ceea ce reprezinta o expresie matematica destul de complicata pentru circuitul simplu analizat
din fig.2.9a, ceea ce justifica mai ales pentru circuite mai complicate utilizarea programelor
matematice si a simulatoarelor de circuite electronice de putere.
OBS: Daca in practica DSP-ul reprezentat prin comutatorul static ideal S este un tiristor
conventional, atunci se pot defini (fig.2.9b) urmatoarele unghiuri specifice acestuia, anume:
α – unghi de amorsare (unghi de comanda in conductie) al tiristorului;
β - unghi de stingere (unghi de comanda in blocare) al tiristorului;
θ=β-α - unghi de conductie (durata unghiulara in care tiristorul conduce;

Exemplul 2.3: Pentru redresorul monofazat monoalternanta comandat cu tiristorul

conventional T avand ca sarcina un motor de c.c. din fig.2.10a alimentat cu tensiunea u(t)=
U sin ( ωt+α ) se cunosc unghiul de comanda α=ϕ=π /3 al tiristorului ideal T si raportul
not
E/U = m=0,5 .
Se cere:
a) expresia matematica si forma de unda a curentului im(ωt) prin motorul de c.c., considerand
ca origine a timpului momentul amorsarii tiristorului;
not
b) unghiul de stingere β si unghiul de conductie θ = β−α ale tiristorului;
c) sa se verifice conditiile de amorsare ale tiristorului;
d) sa se calculeze curentul mediu normat Im/(U/R), curentul efectiv normat Im,ef/(U/R) si

C3-13
puterea medie normata Pm/(U2/R) ale motorului de c.c.

a) schema electrica b) formele de unda ale circuitului

Fig.2.10. Redresor monofazat comandat avand ca sarcina un motor de c.c.
Solutie:
a) Comparand fig.2.9a si 2.10a, se constata ca rolul comutatorului ideal S din fig. 2.9a este
preluat practic in fig.2.10a de catre tiristorul conventional T, care este comandat in conductie
la momentul unghiular ωt=0 printr-un impuls dreptunghiular de curent i G aplicat pe poarta
tiristorului T (fig.2.10b). Astfel, schema electrica echivalenta si conditia initiala (fig.2.10b) a
curentului i(t) prin circuit este i(t=0)=0 sunt identice cu cele din teoria de mai sus, rezultand
pentru curent solutia (2.90) si forma sa de unda aceeasi in fig.2.9b si fig.2.10b.
In plus, in datele problemei se considera α=ϕ=π /3 , ceea ce face ca expresia (2.90) sa se
simplifice, capatand forma:
E U E U
im( ωt )= ( e−t /τ −1 ) + 2 2 2 [ sin ( ωt+α−ϕ )−e−t /τ⋅sin ( α−ϕ ) ]= ( e−ωt /ωτ −1 ) + 2 2 2 sin ωt
R √ R +ω L R √ R +ω L
(2.91)
b) Unghiul de conductie θ al tiristorului se determina folosind fig.2.10b ce arata ca trebuie
pusa conditia de anulare a doua oara a curentului din relatia sa (2.90):
E U
i m( ωt=θ )=0= ( e−θ/ωτ −1 ) + 2 2 2 [ sin ( θ+α−ϕ )−e−θ/ωτ sin ( α−ϕ ) ]
R √ R +ω L ,
not
valorile numerice date in exemplu fiind: α=ϕ=π /3 , E/U = m=0,5 , iar cele calculate
fiind: ωτ =ωL/ R=tgϕ= 3 , iar sin ϕ= 3/2 .
√ √
Impartind ecuatia de mai sus la U/R, se obtine o ecuatie transcendenta, care se rezolva prin
metode numerice sau prin simulare pe calculator si rezulta:
θ
1 −
m(e −θ /ωτ
−1 ) + sin θ=0 ⇒ e √ 3 −1+sin θ=0 ⇒
√1+tg 2 ϕ
⇒θ=2,3 radiani=133° ⇒ β=θ+α=193°
c) Pentru ca tiristorul sa amorseze la ωt=0, el trebuie sa fie si polarizat direct (u AK>0), pe langa
aplicarea simultana a comenzii sub forma unui impus de curent i G pe poarta sa la momentul
ωτ =0 (vezi fig.2.10b). Aplicand teorema Kirchhoff pe ochiul din dreapta al circuitului din

C3-14
 fig.2.10a si stiind conditia initiala i(0)=0, obtinem:
di(0 ) 3 E not
[
u AK|t=0=(u−u m )|t=0 =U sin α− Ri(0 )+L
dt ] √
+E =U sin α−E>0 ⇒ sin α= =0 ,866> = m=0,5
2 U
deci ambele conditii de amorsare sunt indeplinite (polarizare directa si prezenta impulsului de
comanda pe poarta).
d) Valoarea medie a curentului normat prin motor se calculeaza folosind fig.2.10b si (2.91):

T θ
def
1 1 I 1
I m = ∫ i m (t )dt= ∫ im (ωt )d (ωt )⇒ m = [ 1−cos θ−θ+ √3 ( 1−e−θ/ √3 ) ] =0 , 0527 A
T 0 2π 0 U /R 4 π
Valoarea normata a curentului efectiv normat prin motor se calculeaza astfel:
T 2 2ωt ωt ωt
def
1 2
√
I m,ef = ∫ im (t )dt ⇒
T0 ( ) = ωt−
U/ R 8π 2 4 [
I m,ef 1 3 sin2ωt √3 −√3 − −
− e +2cosωt+2 √3e −√3e √ 3 sin ( ωt+ϕ ) |θωt=0=
2
√ 3
]
I
¿0,00491 ⇒ m,ef ≃0,07
U /R
Valoarea normata a puterii medii pe motor se calculeaza tinand cont ca pe durata de
conductie ωt ∈ [ 0; θ ] a tiristorului u(t)=um(t), prin aplicarea teoremei Kirkkoff pe circuitul
din fig.2.10a:
def T T θ θ
1 1 1 1
Pm = ∫ pm(t)dt= ∫ um (t)⋅im(t)dt= ∫ u(ωt)⋅im(ωt)d(ωt)= ∫ Usin(ωt+α)⋅im (ωt)d(ωt)⇒
T0 T0 2π 0 2π 0
θ
Pm 1 sinα−sin(2θ+α) √ 3 √ 3 −√ 3
⇒ 2 = {θcosθ+ +2cos(θ+α)−2cosα+ ( sinα+ √3cosα ) − − e [ sin ( θ+α )+ √3cos ( θ+α ) ]}≃0,0336W
¿
U /R 8π 2 2 2

TEME DE CASA: De calculat expresia curentului prin circuitul din fig.2.10a pentru urmatoarele cazuri particulare:
Nr. caz Componente utilizate Indicatii:
1. T, R, L E=0
2. T, R, L→∞ (sarcina puternic Demonstratie:
inductiva, care este o sursa de curent di L di L iL
constant) u L=L ⇒ = =0 ⇒i L ( t )=constant
dt dt L→∞
3. T, R L=0
4. D, R, L, E Tiristorul T comandat la α=0 functioneaza ca o dioda D
5. D, R, L E=0 si tiristorul T comandat la α=0 functioneaza ca o
dioda D
6. D, R, L→∞ (sarcina puternic E=0 si tiristorul T comandat la α=0 functioneaza ca o
inductiva) dioda D
7. D, R L=0, E=0 si tiristorul T comandat la α=0 functioneaza
ca o dioda D

C3-15
SUBIECTE DE EXAMEN: Rezolvarea unor probleme similare (inclusiv cele date ca teme,
de exemplu cu alte cerinte), folosind metodele de analiza in domeniul timp prezentate.

C3-16