11.

3 CIRCUITE LINIARE DE ORDINUL DOI ÎN REGIM TRANZITORIU

Circuitele de ordinul doi au în structura lor o bobină şi un condensator fiind descrise de

ecuaţii diferenţiale de ordinul doi. Ca exemple de circuite de ordinul doi se analizează în cele
ce urmează circuitele RLC serie şi RLC paralel.

11.3.1 Circuitul RLC serie

În Fig.11.8 este reprezentat un circuit RLC serie care la momentul t=0 se conectează la
o sursă de tensiune e(t). După comutare teorema a doua a lui Kirchhoff permite să se scrie
relaţia:

t=0 L
R i

e(t) C uC

Fig. 11.8
di
R i (t )  L  u C (t )  e(t ) (11.32)
dt
du C
Deoarece i (t )  C se obţine ecuaţia:
dt
d 2 uC duC
LC 2
 RC  u C (t )  e(t ) . (11.33)
dt dt
Ecuaţia (11.33) este o ecuaţie diferenţială neomogenă de ordinul II cu coeficienţi constanţi a
cărei soluţie generală este de forma:
u C (t )  u Cl (t )  u C p (t ) . (11.34)
u C p (t ) reprezintă soluţia de regim permanent, iar u Cl (t ) , componenta de regim liber,
reprezintă soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale omogene:
d 2 u Cl du Cl
LC  RC  u Cl (t )  0 . (11.35)
dt 2 dt
Soluţia generală u Cl (t ) este de forma:
u Cl (t )  A1e 1t  A2 e  2 t (11.36)
unde λ1 şi λ2 sunt rădăcinile ecuaţiei caracteristice ataşate ecuaţiei diferenţiale
LCλ 2  RCλ  1  0 ,
sau echivalent
R 1
λ2  λ 0. (11.37)
L LC
R 1
Dacă se notează  2α şi  02 rădăcinile λ1, λ2 au expresiile:
L LC
 λ1,2  α  α 2  ω 02 . (11.38)
L
În cazul în care α>ω0, ceea ce înseamnă R  2 , ambele rădăcini sunt reale şi negative, de
C
forma λ1  α  β ; λ 2  α  β cu β  α 2  ω 02 , iar u Cl (t ) este:
u Cl (t )  A1e    t  A2 e    t . (11.39)
Răspunsul liber al circuitului este aperiodic.
L
În cazul în care α<ω0, sau, echivalent, R  2 , rădăcinile sunt complex conjugate
C
cu partea reală negativă : λ1  α  j ω ; λ 2  α  j ω , unde ω  ω 02  α 2 . Componenta de
regim liber are expresia:
u Cl (t )  A1e - t  e jt  A2 e - t  e -jt (11.40)
sau, în forma echivalentă:
u Cl (t )  A e -t sin ωt   . (11.41)
În acest caz u Cl (t ) se amortizează în timp datorită exponenţialei e-αt, motiv pentru care
R
constanta α  se numeşte coeficient de amortizare (sau atenuare) a circuitului, având
2L
dimensiunea Neper/sec. Răspunsul liber al circuitului este oscilant amortizat, oscilaţiile având
2π
pseudo-perioada T  , diferită de perioada proprie a oscilaţiilor circuitului
ω
2
T0   2 LC .
0
L
În cazul R  2 sau α=ω0, rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt egale, reale şi
C
negative λ1=λ2=-α, iar soluţia de regim liber este de forma:
u Cl (t )   A1  A2  t  e - t (11.42)
caracterizând un răspuns liber aperiodic critic.
Rezistenţa
Rcr  2 L C (11.43)
se numeşte rezistenţă critică a circuitului.
Stabilirea caracterului regimului tranzitoriu se poate face şi în funcţie de factorul de
calitate al circuitului RLC serie, Qs  L C / R . Astfel:
- dacă Qs<1/2 regimul tranzitoriu este aperiodic;
- dacă Qs=1/2 regimul tranzitoriu este aperiodic critic;
- dacă Qs>1/2 regimul tranzitoriu este oscilant amortizat;
- dacă Qs∞ (R=0) circuitul intră în regim permanent sinusoidal (oscilaţii sinusoidale
neamortizate), deoarece constanta de amortizare este nulă (α=0).
Constantele A1, A2, sau A, φ care apar în expresiile (11.39)...(11.42) se determină
impunând condiţiile de continutate a curentului prin bobină şi a tensiunii pe condensator în
momentul comutării. Astfel, curentul în regim tranzitoriu are expresia:
duC p
du
i(t )  C C  C
dt dt
C
du Cl
dt
 
 i p (t )  C λ1 A1e 1t  λ 2 A2 e  2 t (11.44)

Presupunând că înainte de comutare curentul era nul, iar tensiunea la bornele condensatorului
era uC(0), cele două teoreme ale comutaţiei conduc la condiţiile iniţiale:
i (0)  0  i p (0)  C λ1 A1  λ 2 A2 
 . (11.45)
uC (0)  uC p (0)  A1  A2
Prin soluţionarea sistemului (11.45) se obţin expresiile constantelor A1, A2:

 A1 
1  i p (0)
λ 2  λ1  C
  

  2 u C (0)  u C p (0) 
 
 . (11.46)
 1  i p ( 0)

 A2   λ  λ  C  1 u C (0)  u C p (0) 


 2 1  
Componenta de regim permanent a tensiunii, u C p (t ) , se determină analizând regimul
permanent către care tinde circuitul. Astfel, dacă e(t)=E=const., regimul permanent va fi unul
staţionar, ip(t)=0 şi u C p (t )  E , iar dacă e(t )  E 2 sin t   e  regimul permanent va fi
sinusoidal, iar expresiile curentului şi a tensiunii pe condensator vor fi:
 1 
 L  
Em C 
i p (t )  sin  t   e  arctg
 1 
2  R 
2
R   L    
 
 C 
(11.47)
 1 
 L  
Em 1 C  
u C p (t )   sin  t   e  arctg
1  C  R 2
2
 
R 2   L    
 C 
În Fig.11.9 a, b sunt reprezentate semnalele uC(t) şi i(t) după conectarea la o sursă de
tensiune constantă, în cazul unui regim tranzitoriu aperiodic, respectiv oscilant amortizat. Se
observă că amortizarea componentei de regim liber se datorează rezistenţei circuitului. Dacă
1
aceasta este nulă, R=0, se obţine α=0 şi   0  , în circuit apărând, după conectarea
LC
la sursă, oscilaţii neamortizate (întreţinute) de pusaţie egală cu pulsaţia de rezonanţă a
circuitului.
 i i
uC
ucp
0
-
ucp
uC

0 t 0 t
(a) (b)
Fig. 11.9
În continuare se analizează cazul descărcării unui condensator având tensiunea iniţială
uC(0) pe un circuit RL serie (Fig.11.10). Deoarece u C p (t )  0 şi ip(t) =0 constantele A1 şi A2
au expresiile:
λ2 λ1
A1  uC (0) ; A2  u C (0) .
λ 2  λ1 λ1  λ 2
Considerând că R>Rcr, λ2-λ1= -2, iar soluţia pentru uC(t) este:

u C (t ) 
e - t
2β
 
α  β  e t  - α  β e t uC (0) 

α shβt  β chβt uC (0)  e sh βt  γ  uC (0)

- t
e - t

2β shγ

t=0 R
i

C uC L

Fig. 11.10
α
unde cthγ  . Dacă R<Rcr, uC(t) are expresia:
β
e- t sin t  γ  ω
uC (t )  uC (0) unde γ  arctg .
sinγ α

11.3.2 Circuitul RLC paralel

Circuitul RLC paralel din Fig.11.11 se conectează la momentul t=0 la sursa de curent
ig(t). Teorema I a lui Kirchhoff permite să se scrie relaţia:
i R  i L  iC  i g (t ) , t  0 . (11.48)
 uC du di
Deoarece i R  , iC  C C , u C  u L  L L se obţine:
R dt dt
d 2iL L di L
LC   i L  i g (t ) . (11.49)
dt 2 R dt
t=0

iR iL iC

ig R L C uC

Fig. 11.11
Curentul iL(t) satisface o ecuaţie diferenţială de ordinul II similară ecuaţiei (11.33), soluţia fiind
de forma:
i L (t )  i Ll (t )  i L p (t ) ,
în care i L p (t ) reprezintă componenta de regim permanent, iar i Ll (t ) , componenta de regim
liber, soluţie generală a ecuaţiei diferenţiale omogene, având expresia:
i Ll (t )  A1 e 1t  A2 e  2 t .
Ecuaţia caracteristică ataşată ecuaţiei diferenţiale (11.49) este:
1 1
λ2  λ  0 sau λ 2  2α  λ  02  0
RC LC
având rădăcinile λ1,2  α  α 2  ω 02 .Rădăcinile sunt reale negative în cazul în care
1 L 1 L
R , regimul tranzitoriu fiind aperiodic , iar în caz contrar, R  , circuitul are un
2 C 2 C
regim tranzitoriu oscilant amortizat, corespunzător unor rădăcini complex conjugate ale
1 L
ecuaţiei caracteristice. La limită, dacă R  Rcr  , circuitul are un regim tranzitoriu
2 C
aperiodic critic.
Constantele de integrare A1 şi A2 se determină din condiţiile iniţiale :
iL (0)  0 , uC (0)  0 , calculele conducând la expresii similare celor obţinute în cazul circuitului
RLC serie.

Exemplul 11.1 În circuitul din Fig.11.12 la momentul t=0 se închide întrerupătorul. Să

se determine curentul prin bobină, iL(t), şi tensiunea pe rezistorul R3, u3(t), în regimul
tranzitoriu care apare. Sursa de tensiune E furnizează tensiune constantă.
 Se analizează circuitul pentru t<0, cu întrerupătorul deschis, pentru determinarea
condiţiilor iniţiale. Deoarece E=const. regimul este staţionar şi uL=0. Ecuaţia de tensiuni
E
permite determinarea curentului iL(0): i L (0)  i (0)  . După comutare, pentru t>0
R1  R3
se pot scrie ecuaţiile:
uL
t=0 L
R1 iL
R2
i2
E i
R3

u3
Fig. 11.12

i  i L  i2

 E  u L  R3 i .
 di
u L  R2 i2  L L
 dt
Eliminând necunoscutele i şi i2 se obţine ecuaţia diferenţială de ordinul I:
di  L di L   R  di
E  L L  R3  i L     L1  3  L  R3 i L
dt  R2 dt   R2  dt
E
având soluţia i L (t )  i Ll (t )  i L p (t ) . Soluţia de regim permanent va fi i L p (t )  . Ecuaţia
R3
 R 
caracteristică ataşată ecuaţiei diferenţiale este 0  L1  3  λ  R3 , obţinându-se
 R2 
R2 R3 R|| R2 R3
   , unde R ||  . Prin urmare:
L( R2  R3 ) L R2  R3
R||
- t
t
i Ll (t )  Ae  Ae L .
Constanta A se obţine din impunerea condiţiei de continuitate a curentului prin bobină în
momentul comutaţiei, iL(0-)= iL(0+) ceea ce conduce la:
E E R1
 i L p (0)  i Ll (0)   A , de unde A   E.
R1  R3 R3 R3 ( R1  R3 )
În final curentul în bobină are expresia:
E  - t 
R||
R1
i L (t )  1 e L ,
R3  R1  R3 
 
u 
iar tensiunea u3(t) este: u 3 (t )  R3i  R3 (i2  i L )  R3  L  i L  . Deoarece
 R2 
 R||
di R1 R2 - t
u L (t )  L L   E  e L se obţine:
dt ( R1  R3 )( R2  R3 )
 R1 R2 - t 
R||

u3 (t )  E 1  e L .
 ( R1  R3 )( R2  R3 ) 
 

11.5 ANALIZA CIRCUITELOR LINIARE ÎN REGIM TRANZITORIU CU

AJUTORUL TRANSFORMATEI LAPLACE

11.5.1 Transformata Laplace. Funcţii original şi funcţii imagine

Transformata Laplace este o transformată funcţională care asociază în mod unic unei
funcţii de timp f(t), numită funcţie original, o funcţie de variabilă complexă, F(s), numită
funcţie imagine. Clasa funcţiilor care admit transformată Laplace se numeşte clasa funcţiilor
original. Corespondenţa între funcţia original şi funcţia imagine este biunivocă.
O funcţie f(t) care îndeplineşte condiţiile:
a) f(t)=0, pentru t<0,
b) este mărginită, continuă pe porţiuni şi are un număr finit de discontinuităţi de speţa I,
c) pentru t>t0>0 funcţia f (t ) nu creşte mai repede decât o exponenţială, adică există
constantele A0>0, σ0>0, t0>0 astfel încât:
f (t )  A0 e 0 t , t  t 0 , (11.56)
este o funcţie original în sensul transformatei Laplace. Ei îi corespunde în mod biunivoc funcţia
imagine:


 f (t ) e
- st
F( s)  L{ f (t )}  dt (11.57)
0
unde s este un număr complex de forma s  σ  jω . Integrala din relaţia (11.57) este
convergentă pentru domeniul Re{s)=σ>σ0, numit domeniu de convergenţă a lui F(s). Limitele
integralei din expresia lui F(s) trebuiesc interpretate în sensul că:
T

 f (t ) e
- st
F( s)  lim dt , (11.58)
T 
0 0

în felul acesta putându-se calcula şi transformatele Laplace ale unor funcţii cu discontinuităţi
de speţa I sau a II-a în origine.
Semnalele întâlnite în electrotehnică îndeplinesc condiţiile menţionate anterior fiind
funcţii original în sensul transformatei Laplace.

11.5.2 Transformatele Laplace ale unor funcţii uzuale

În acest paragraf se prezintă modul de determinare a transformatelor Laplace ale unor

semnale frecvent întâlnite în electrotehnică.
1) Funcţia exponenţială, definită prin:
0 , t  0
f (t )   t
e , t0
are transformata Laplace:

1
F( s)   e t e - st dt  . (11.59)
0
sα
2) Funcţiile sinus şi cosinus
0 , t  0
Funcţia f (t )   are transformata Laplace:
sin t , t  0
 
e j  t  e - j  t  st 
Fs   L f t    sin t e  s t
dt   e dt  2 .(11.60)
0 0
2j s  2
0 , t  0
Funcţia f (t )   are transformata Laplace:
cost , t  0
 
e j  t  e - j  t  st s
Fs   L f t    cos t e  st d t   e dt  2 2
.(11.61)
0 0
2 s  
0 , t  0
3) Funcţiei treaptǎ (Fig.11.17.a) definitǎ prin: f (t )   îi corespunde
 A , t  0
imaginea Laplace:

A
Fs    Ae  st d t  . (11.62)
0
s
4) Funcţia impuls dreptunghiular de amplitudine A/T şi duratǎ T (Fig.11.17.b) are
transformata Laplace
A1  e - 
s T
T
A
Fs    e  st d t   . (11.63)
0
T sT
5) Funcţia impuls Dirac sau impuls delta unitate (Fig.11.17.c) definitǎ prin relaţia
0 , t  0
t    poate fi consideratǎ ca provenind dintr-un impuls dreptunghiular de
 , t  0
amplitudine A=1 a cǎrei duratǎ T tinde la zero, astfel încât amplitudinea sa, 1/T devine infinitǎ.
În felul acesta transformata Laplace a funcţiei δ(t) poate fi obţinutǎ calculând limita când T→0
f f t
A
A A
T

0 t 0 T t 0 t

a) b) c)

Fig. 11.17
a imaginii Laplace a impulsului dreptunghiular de amplitudine 1/T:
 1  e - sT l' Hospital s e - sT
Fs   L δt    lim  lim 1. (11.64)
T 0 sT T 0 s

11.5.3 Proprietǎţile transformatei Laplace

Deoarece în ecuaţiile ce descriu comportarea circuitelor electrice în domeniul timp apar

operaţiile de adunare, înmulţire cu un scalar, derivare, integrare, precum şi produsul de
convoluţie a douǎ funcţii, prezintǎ interes sǎ se stabileascǎ efectul acestor operaţii asupra
funcţiilor imagine.
1) Adunarea
Dacǎ f1(t) şi f2(t) sunt funcţii original atunci transformatei Laplace a sumei celor douǎ
funcţii îi corespunde suma transformatelor lor Laplace:

Lf1 t   f 2 t     f t   f
0
1 2 t e - st dt 
(11.65)
 

 f t e f t  e - st dt  F1 ( s)  F2 ( s)
- st
 1 dt  2
0 0
2) Înmulţirea cu un scalar
Dacă f(t) este o funcţie original şi λ o constantă atunci:

  
L λ f(t)  λ f (t ) e - st dt  λ F( s) . (11.66)
0
3) Utilizând proprietăţile (1) şi (2) urmează că transformata Laplace a unei combinaţii
liniare de funcţii original este o combinaţie liniară a imaginilor lor:
 n  n
L λ k f k (t ) 
 k 1

 k 1
λ k Fk ( s) . 
(11.67)

4) Transformata Laplace a derivatei unei funcţii original, calculată utilizând integrarea

prin părţi este:

L f ' (t )  s F(s)  f (0) .  (11.68)
Dacă f(0)=f’(0)=0 atunci transformata Laplace a derivatei de ordinul II este :

L f " (t )  s 2 F( s ) .  (11.69)
5) Transformata Laplace a integralei unei funcţii este:
.
t 
  F( s )
L f ( τ) dτ  
 0  s
.
 (11.70)

6) Transformata Laplace a unei funcţii original întârziate având o întârziere  este:


L f (t  τ)  e - s F ( s ) .  (11.71)
7) Teorema deplasării
 
L f (t ) e - t  F( s  λ) . (11.72)
8) Teorema convoluţiei
Dacă f(t) şi g(t) sunt două funcţii original, produsul lor de convoluţie, f(t)* g(t), se defineşte cu
ajutorul relaţiei:
t
f (t ) * g (t )   f (τ)  g (t  τ) dτ .
0
(11.73)

Transformata Laplace a produsului de convoluţie este [1] :

 
L f (t ) * g (t )  L{ f (t )}  L{g (t )}  F(s)  G(s) . (11.74)
Proprietăţile (1)…(5) arată că unui operator liniar integro-diferenţial aplicat unei funcţii
de timp îi corespunde prin transformata Laplace un operator algebric liniar:
 t 
 df


 c

La f (t )  b  c f (t ) dt   a F( s)  b s F( s)  f (0)  F( s) , (11.75)
dt s

 0 

unde F(s)=L{f(t)}.

11.5.4 Determinarea funcţiei original corespunzătoare unei funcţii imagine date

Pentru stabilirea originalului f(t) corespunzător unei funcţii imagine F(s) date, se
utilizează aşa-numitele formule de inversiune.
1) Formula de inversiune a lui Heaviside permite determinarea funcţiei original atunci
când F(s) este de forma :
P( s)
F( s)  (11.77)
Q( s )
unde P(s) şi Q(s) sunt două polinoame prime între ele de grad m, respectiv n, m<n. Se pot
întâlni două situaţii :
a) polinomul Q(s) are numai rădăcini simple fiind de forma :
Q(s)  (s  s1 ) (s  s2 )(s  sn ) , (11.78)
caz în care F(s) se poate descompune într-o sumă de fracţii simple :
C1 C2 Cn
F( s)    . (11.79)
s  s1 s  s 2 s  sn
Coeficienţii Ck , k=1,…,n se pot calcula uşor observând că
 P( s ) 

C k  lim  s  s k
s  sk  Q
( s )
  P( s k ) lim
s  sk
s  sk Q ( s )
, de unde, prin aplicarea regulii lui L’Hospital,
 

rezultă :
P( s k )
Ck  ; (11.80).
Q ' (sk )
Astfel tranformata inversă Laplace pentru termenul general al dezvoltarii (11.79) este:
 C 
L1  k   C k e s k t . (11.85)
 s  s k 
În concluzie se poate stabili următoarea formulă de inversiune pentru cazul în care Q(s)
are rădăcini simple, sk, k=1,…n. Originalul funcţiei F(s) este:
 n
P( s k )
f (t )  L1  F( s)    Q (s ) e
k 1
'
k
sk t
; (11.86)

Relaţia (11.86)poartă numele de formula de inversiune ale lui Heaviside.

11.5.5 Utilizarea transformatei Laplace în studiul unor regimuri tranzitorii

Pentru a ilustra modul de utilizare a transformatei Laplace în studiul regimului

tranzitoriu se consideră câteva exemple simple.
1) Circuitul RL serie din Fig.11.18, având condiţii iniţiale nule, se conectează la momentul t=0
la sursa de tensiune constantă U0. Se cere să se determine curentul i(t) după comutare.

t=0
R

L
U0

Fig. 11.18
di
Scriind ecuaţia de tensiuni după comutare u (t )  R  i  L , unde u(t )  U 0  1(t ) şi
dt
aplicând acesteia transformata Laplace se obţine :
U0
 R I ( s )  sL I ( s )  L i (0) .
s
Deoarece i(0-)=i(0+)=0 se obţine transformata Laplace a curentului
U0 P( s)
I (s)   .
s( R  sL) Q( s)
Soluţia Q(s)=0 are rădăcinile s1=0, s2=-R/L, iar Q’(s)=R+2sL. Utilizând formula de inversiune
(11.86) se obţine :
 R
P   R
P(0)  L  - L t U 0  - t 
R
1
i (t )  L {I ( s)}  '  e  1  e L  , t >0.
Q (0)  R R  
Q '     
 L 
2) Circuitul RC serie din Fig.11.19 având condensatorul iniţial încărcat cu sarcina q0, se

t=0
R i

u(t) C uC (t)

Fig. 11.19
 t
-
0 q0
conectează la momentul t=0 la o sursă de tensiune u (t )  U 0 e , unde U 0  . Să se
C
determine tensiunea uC(t) după comutare.

Scriind ecuaţia de tensiuni pentru t>0 se obţine :

du
u (t )  RC c  u C .
dt
Aplicând transformata Laplace acestei ecuaţii diferenţiale se obţine:
U0
 RCsU C ( s)  RC uC (0)  U C ( s) cu uC (0)  q0 / C , de unde rezultă imaginea
1
s
τ0
tensiunii pe condensator:
U0 q0 P1 ( s ) P2 ( s )
U C (s)     .
 1   1   1  Q1 ( s ) Q2 ( s )
RC  s   s  C  s  

 RC   τ 0   RC 
1 1
Rădăcinile polinomului Q1(s) sunt s1=1/RC şi s2=-1/0, iar Q1' ( s )  2s   . Utilizând
RC τ 0
formula de inversiune (11.86) se obţine în final :
t t
- -
0 t
e e RC q -
u C (t )  L 1
U C ( s)   U 0   0 e RC .
RC C
1
τ0