RADUCU FLORIN

DETERMINAREA CONDUCTIVITĂŢII SOLUŢIILOR DE

ELECTROLIŢI

Principiul lucrării:
Proprietatea unei substanţe de a conduce curentul electric poate fi caracterizată prin
conductivitatea sa electrică.
Electroliţii sunt substanţe care prin dizolvare într-un solvent polar se desfac în particule
cu sarcini electrice pozitive sau negative, numite ioni. Trecerea electroliţilor sub formă de ioni se
numeşte disociere electrolitică. Procesul de disociere electrolitică este un proces de echilibru,
care se realizează între ioni şi molecule nedisociate ale electrolitului. Constanta de echilibru a
electrolitului, în disocierea electrolitică se numeşte constantă de disociere şi se notează Kd.
Electroliţii pot fi: acizi, baze sau săruri.
Procesul de disociere în cazul electroliţilor tari este:
- disocierea unui acid tare:
H2SO4 → 2H+ + SO4 2- (1)

(2)

- disocierea unei baze tari:

Cu(OH)2 → Cu2+ + 2HO- (3)

(4)

- disocierea unei sări:

NiSO4 → Ni2+ + SO42- (5)

(6)

unde “C” este concentraţia electroliţilor

Procesul de disociere în cazul electroliţilor slabi este:
CH3COOH → H+ + CH3COO- (7)
i c 0 0
e c-c c c

(8)

Gradul de disociere al unui electrolit este notat cu  şi reprezintă raportul dintre numărul
de molecule disociate şi numărul total de molecule. Constanta de disociere şi gradul de disociere
constituie criteriul de clasificare a electroliţilor.
Electroliţii tari au Kd > 1 şi  = 1, ceea ce înseamnă că ei sunt complet disociaţi în soluţii
de concentraţii cuprinse între 0,1M şi 0,001M. Electroliţii slabi au K d < 10-2 chiar în soluţii de
concentraţii mai mici de 0,01M, iar  < 0,5.
O altă mărime ce caracterizează soluţiile de electrolit este pH, reprezentând logaritmul cu
semn schimbat din concentraţia ionilor de H şi poate lua valori între 0-14.
sau pH= - lgcH+
 Electroliţii cu pH cuprins între [0-7) sunt acizi, cele cu pH  7 sunt neutri, iar cele cu pH
cuprins între (7-14] sunt baze.
Pentru orice electrolit: , unde
Datorită faptului că soluţiile de electroliţi conţin ioni pozitivi (cationi) şi ioni negativi
(anioni), ele conduc curentul electric. Aceste soluţii de electrolit sunt conductori ionici (de ordin
II) şi la fel ca în cazul conductorilor de ordin I li se poate aplică legea lui Ohm.
E=RI (9)
unde : E este tensiunea exprimată în volţi (V);
R este rezistenţa exprimată în Ohm ();
I este intensitatea curentului exprimată în amperi (A).
Rezistenţa conductorului de ordin I este dată de relaţia :
R= (10)
unde :  este rezistivitatea;
l este lungimea conductorului sau distanţa dintre electrozi în cm;
S este secţiunea conductorului.
Din relaţia (10) se obţine :
=R (11)
Mărimea inversă rezistenţei (R) se numeşte conductanţă (G) şi se exprimă în -1 sau Siemens (S).
Mărimea inversă rezistivităţii () se numeşte conductivitate () şi se exprimă în -1cm-1 sau Scm-1.
 = 1/ (12)
Pentru soluţiile de electrolit, conductivitatea electrică () reprezintă conductanţa (G) unei
coloane de soluţie de 1cm înălţime şi o secţiune de 1cm 2, cu alte cuvinte conductivitatea electrică
a unei soluţii de electrolit reprezintă conductanţa 1cm3 de soluţie ce se găseste între electrozii
inerţi având aceeaşi suprafaţă de 1cm2 şi aflaţi la distanţa de 1cm.
Pentru a putea compara din punct de vedere al conductivităţii electrice soluţii de electroliţi
diferiţi se defineşte conductivitatea echivalentă (), care reprezintă conductivitatea  raportată la
un echivalent gram de electrolit dizolvat într-un volum V (cm3) de soluţie.
Pentru a măsura conductivităţile electrice ale soluţiilor de electrolit se folosesc aparate
numite conductometre. Conductometrul este legat de o celulă de conductivitate, formată dintr-un
vas de sticlă, în interiorul căruia sunt montaţi în poziţie fixă doi electrozi din metal inert (Pt),
având suprafeţe egale.
Celulele de conductivitate sunt caracterizate de o mărime numită constanta celulei (K).
K=l/S (13)
unde: l reprezintă distanţa dintre electrozi şi suprafata lor (S)
=V (14)
unde: V = 1 / C şi reprezintă diluţia
 =  /C (15)
unde : V este volumul exprimat în cm 3 de soluţie ce conţine un echivalent chimic din electrolitul
considerat, iar C este concentraţia normală a lui.
V = 1000 / C (16)
 = 1000 / C ( cm /echiv.) (Scm / echiv.)
-1 2 2
(17)
Conductivitatea echivalentă () creşte cu diluţia. La diluţii mari,  rămâne constantă şi se
numeşte conductivitate echivalentă limită (∞) sau (o).
Pentru determinarea lui ∞ se determină  la diferite concentraţii ale unei soluţii de
electrolit şi se extrapolează la C = 0.
Gradul de disociere () se exprimă prin raportul dintre  şi ∞ :
 =  / ∞ (18)
Legea diluţiei lui Ostwald exprimă dependenţa Kd de  :
2
 Kd = 2C / (1- ) (19)
Înlocuind pe  din relaţia (18) în relaţia (19) se obţine :
Kd = 2C / ∞(∞ - ) (20)

Scopul lucrării: se va urmări variaţia conductivităţii cu concentraţia pentru un electrolit

slab (CH3COOH) şi se va calcula gradul de disociere () şi constanta de disociere (Kd).
De asemenea, se masoară și se calculează pH-ul soluţiilor de CH3COOH.

Aparatură şi substanţe:
Aparatură: conductometru CONSORT C-830, celula de conductivitate legată de conductometru
cu constanta K = 0,9.
Substanţe: soluţii CH3COOH de concentraţii diferite

Modul de lucru:
- în 4 pahare Berzelius se găsesc soluţii de CH 3COOH de concentraţii 0,001N, 0,01N, 0,1N şi
1N, iar în altul se găseşte o soluţie de 0,01N KCl, folosită pentru calibrarea conductometrului;
- celula de conductivitate se spală cu apă distilată de 2 – 3 ori, după care este introdusă în paharul
cu KCl 0,01 N, unde va sta 10 ÷ 15 minute;
- se porneşte conductometrul, apăsând butonul « ON/OFF » şi apoi butonul « MODE », până
apare scala de citire a conductanţei () în mS/cm;
- se introduce celula de conductivitate, pe rând, în paharele cu soluţii de CH 3COOH de
concentraţii 0,001N, 0,01N, 0,1N şi 1N, în ordinea creşterii concentraţiei.
- se deconectează electrodul de conductivitate de la bornele aparatului si se conectează electrodul
de pH, efectuandu-se citiri succesive ale pH-ului pentru fiecare soluţie de CH3COOH în parte.
Calcule şi rezultate:
Se măsoară conductanţa  şi apoi se calculează, ,  şi Kd, ştiind că ∞ = 380 Scm2.
De asemenea, se măsoară şi se calculează valorile pH-ului. Se ține cont că:

cH+= C, iar pHcal = - lg cH+ (21)

Valorile obţinute se vor trece în tabelul de mai jos :

  Kd cH+ pHcal
Concentr
Soluţie  c pHmas
aţie (C)
[Scm-1] [Scm2]

46.4*10^- 1.6981*1 1.221*10^ 3.91

0,001 6
46.4 0.1221 0^-6 4 4.04

1.390*10 3.66*10^-4 3.43

0,01N 139.1*10^6 13.91 0.0366 3.52
^-5
CH3COOH
1.1184*1 0.00108 2.96
0,1N 412 4.12 0.0108 3.02
0^-5

1.2293* 0.0035 2.46

1N 1340 1.34 0.0035 2.56
10^5

Probleme:
3
1. O celulă de conductivitate are următoarele caracteristici: suprafaţa electrozilor S = 2 cm 2, iar
distanţa dintre cei doi electrozi l = 2,5 cm. Concentraţia soluţiei din celulă fiind 1N, iar
rezistenţa ei R = 50 , să se calculeze conductivitatea, conductivitatea echivalentă şi gradul
de ionizare al electrolitului. Se cunoaşte  = 125 -1cm2.
2. Rezistenţa unei soluţii ce conţine 0,1echiv.g KCl la 1000 cm 3 soluţie, la 25oC este
R1 = 3468,9 ; conductivatatea acestei soluţii este  = 1,285 x10-2 -1cm-1. O soluţie 0,1N
dintr-o substanţă oarecare, în aceeaşi celulă de conductibilitate are rezistenţă R2 =
4573,4 . Să se calculeze conductivitatea echivalentă a acestei soluţii.
3. Cunoscând conductivitatea echivalentă limită  = 130 -1cm2 şi  = 0,99 pentru o
soluţie de KCl, să se calculeze concentraţia acestei soluţii. Se dă  = 0,130 -1cm-1.
4. Rezistenţa unei celule de conductivitate cu soluţie de KCl, determinată experimental este
R = 100 . Ştiind că pentru soluţia de KCl 0,02N,  = 0,024 -1cm-1, să se calculeze
constanta celulei şi conductivitatea echivalentă a soluţiei.
5. O celulă de conductivitate cu constanta de 0,2 cm-1 conţine o soluţie de KCl de
concentraţie 0,5 N şi are o conductivitate de 0,05 -1cm-1. Ştiind că gradul de disociere
este 0,78 să se calculeze: rezistenţa soluţiei, conductivitatea echivalentă, conductivitatea
echivalentă limită şi conductanţa soluţiei.
6. O celulă de conductivitate conţine o soluţie de KCl 0,01 N şi are o rezistenţă de 2573  la
25o C. Conductivitatea echivalentă a KCl este de 141, 27 -1cm2Echiv-1. Aceeaşi celulă
introdusă în CH3COOH 0,2 N are o rezistenţă de 5085  la 25o C. Să se calculeze:
constanta celulei, conductivitatea soluţiei de KCl, conductivitatea şi conductivitatea
echivalentă soluţiei de CH3COOH.
7. O celulă de conductivitate are doi electrozi cu suprafaţa de 0,9 cm 2 situaţi la distanţa de 1,25
cm unul faţă de altul. Rezistenţa unei soluţii de electrolit 0,01 N măsurată cu această celulă
este 995,6 . Să se calculeze: conductivitatea specifică, constanta celulei, conductivitatea
echivalentă şi conductivitatea echivalentă limită ştiind că gradul de disociere este 0,65,
8. Să se calculeze gradul de disociere a unui electrolit de concentraţie 0,75 N, având o rezistenţă
de de 2,5  măsurată într-o celulă de conductivitate cu constanta 0,05 cm -1 şi conductivitatea
limită  = 125 -1cm2Echiv.-1.
9. Să se calculeze concentraţia unei soluţii de KCL având gradul de disociere 0,99,
conductivitatea echivalentă limită 125 -1cm2Echiv.-1 şi conductivitatea de 0,130 -1cm-1.
10. Să se calculeze pH-ul apei ştiind că gradul de disociere a apei la temperatura de 25 o C este
1,8 x 10-9. Scrieţi reacţiile de disociere ale apei.