Facultatea: Inginerie Electrică Petrov Robert-Alexandru

Laborator: Metode şi procedee tehnologice (MPT) Grupa: 111A

An: I

TEHNO 1

STANDARDIZAREA ÎN INGINERIA ELECTRICĂ

 Cuprins

 Noţiuni de bază
 Conspectarea unui standard
 Activitatea de laborator
 Concluzii
 Bibliografie

Noţiuni de bază

Standardizarea, aşa cum este definită în Ghidul ISO/CEI 2:1996, este o activitate prin care
sunt stabilite pentru probleme reale sau potenţiale, prevederi destinate unei utilizări
comune şi repetate, urmărind obţinerea unui grad optim de ordine într-un context dat.
Această activitate constă în particular în elaborarea, difuzarea şi punerea în aplicare a
standardelor, standardul fiind produsul final al acestei activităţi, document stabilit prin
consens şi aprobat de un organism de standardizare şi care este pus la dispoziţia
publicului. Standardizarea oferă avantaje importante, în special prin obţinerea unei mai
bune adaptări a produselor, proceselor şi serviciilor la scopurile cărora le sunt destinate,
prin prevenirea barierelor din calea comerţului şi prin uşurarea cooperării tehnologice
internaţionale.
Standardizarea este organizată la nivel naţional prin organismul naţional de
standardizare ASRO. La nivel european (regional) funcţionează organizaţiile europene de
standardizare CEN,  CENELEC  şi  ETSI, iar la nivel internaţional organizaţiile internaţionale
de standardizare ISO  şi  IEC.
ISO
 International Organization for Standardization (www.iso.org);
 Înfiinţată in 1947;
 Cea mai mare organizaţie de standardizare din lume;
 Principala activitate este de a elabora standarde internaţionale utilizate de orice tip
de organizaţii industriale şi economice, de guverne şi organisme de reglementare şi
de evaluarea conformităţii, de furnizorii şi utilizatorii de servicii şi produse din
sectoarele publice şi particulare, de public in general, în dubla calitate de
consumator şi de utilizator;
 Colaborează cu partenerii săi IEC şi ITU (Uniunea Internaţională de
Telecomunicaţii) în standardizarea internaţională.
IEC

 International Electrotechnical Commission (www.iec.ch);

 Organizaţie mondială a cărei principală activitate este de a elabora standarde
internaţionale în domeniul electricităţii, electronicii şi tehnologiilor asociate
acestora;
 În 1906 se constituie IEC;
 În 1964 este ales Preşedinte al Comisiei Electrotehnice Internaţionale Remus
Răduleţ, pentru o perioadă de patru ani.

CEN
 Comité Europeén de Normalisation (www.cen.eu);
 În 1961 este recunoscută ca organizaţie europeană de standardizare pentru alte
domenii decât electrotehnică şi telecomunicaţii;
 Membrii CEN lucrează împreună pentru a dezvolta standarde europene sau
documente de armonizare, voluntare în diferite sectoare şi pentru construirea unei
pieţe interne europene de produse şi servicii.

CENELEC
 European Committee for Electrotechnical Standardization (www.cenelec.eu);
 In 1973 – responsabil pentru standardizarea în domeniul electrotehnic la nivel
european;
 Membrii CENELEC lucrează împreună din 1950 pentru a dezvolta standarde
europene care să ajute la construirea unei pieţe interne europene de produse şi
servicii, să permită dezvoltarea tehnologică şi să garanteze securitatea şi sănătatea
consumatorilor.

ETSI
 European Telecommunication Standars Institute (www.etsi.org);
 Are un rol important (încă din 1988) în standardizarea globală în domeniul
tehnoligiei informaţiei şi comunicaţiilor, cuprinzând peste 700 de membrii,
companii din peste 60 de ţări.

ASRO
 Asociaţia de Standardizare din România (www.asro.ro);
  2006 – România este membru cu drepturi depline al CEN şi CENELEC ceea ce
constituie o provocare şi în acelaşi timp o mare responsabilitate din partea
tuturor factorilor interesaţi în activitatea de standardizare;
 Asociaţia a fost înfiinţată în anul 1998, ca asociaţie nonprofit, prin preluarea
patrimoniului Institului Român de Standardizare şi al Centrului Naţional de
Formare şi Management pentru Asigurarea Calităţii.

Activitatea de standardizare se desfăşoară în cadrul comitetelor tehnice, structuri de lucru

organizate pe domenii specifice, fără personalitate juridică, înfiinţate în cadrul unui
organism de standardizare recunoscut şi în care părţile interesate îşi desemnează
reprezentanţi.
Operatorii economici, asociaţiile profesionale, instituţiile publice, autorităţile de
supraveghere a pieţei, organismele de evaluare a conformităţii, asociaţiile de protecţie a
consumatorilor şi alte părţi interesate participă în standardizare pentru a-şi promova
interesele în domeniile care fac obiectul standardizării.

Conținutul unui standard:

Standardele variază după caracter, subiect sau volum. Acestea includ mai multe discipline:
începând cu toate aspectele tehnice, economice și sociale ale activității umane și încheind
cu toate disciplinele de bază cum ar fi limbajul, matematica, fizica etc.
• Sunt coerente și consecvente : standardele sunt elaborate de către comitetele tehnice care
sunt coordonate de către un organism specializat și asigură depășirea barierelor dintre
diferitele domenii de activitate și diferite politici comerciale;
• Rezultă din participare : standardele reflectă rezultatele activității desfășurate în comun
ce implică toate părțile competente și sunt validate prin consens pentru a reprezenta toate
interesele relevante: producători, utilizatori, laboratoare, autorități, consumatori etc.
• Sunt procese active : standardele se bazează pe experiența reală și conduc la rezultate
materiale în practică (produse – atât bunurile, cât și serviciile, metodele de încercare etc.);
ele stabilesc un compromis între cele mai ridicate nivele de progres și constrângerile
economice ale timpului;
• Sunt actualizate : standardele sunt revizuite periodic sau după cum dictează
circumstanțele pentru a le asigura actualitatea și, de aceea, evoluează împreună cu
progresul social și tehnologic;
• Au statut de referințe în contracte comerciale și în instanță în cazul unei dispute;
• Au recunoaștere națională sau internațională : standardele sunt documente care sunt
recunoscute ca valabile la nivel național, regional sau internațional, după caz;
• Sunt disponibile pentru oricine : standardele pot fi consultate și achiziționate fără
restricție. Ca regulă generală, standardele nu sunt obligatorii, acestea având o aplicare
voluntară. În anumite cazuri, implementarea poate fi obligatorie (cum ar fi în domeniile
legate de securitate, instalații electrice sau în contracte publice).
Tipuri de standarde:
Se pot menționa patru tipuri mari de standarde: Standarde de prescripții fundamentale
care se referă la terminologie, metrologie, convenții, semne și simboluri etc.

 Standarde pentru metode de încercare și pentru analiză care măsoară caracteristicile;

 Standarde care definesc caracteristicile unui produs (standard de produs) sau a unei
specificații pentru un serviciu (standarde pentru activități de servicii) și pragurile de
performanță ce trebuie atinse (utilizare adecvată, interfața și interschimbabilitatea,
sănătate, securitate, protecția mediului, contracte standard, documentația ce însoțește
produsele sau serviciile etc.);
 Standarde de organizație care se referă la descrierea funcțiilor unei companii și la
relațiile dintre acestea, cât și la structurarea activităților (managementul și asigurarea
calității, mentenanța, analizele de valoare, logistica, managementul calității,
managementul proiectelor sau al sistemelor, managementul producției etc.)

Activitatea de standardizare se desfăşoară în comitetele tehnice, care sunt

constituite astfel:

 Internațional: ISO și IEC pe domenii de activitate constituite în conformitate cu

Directivele ISO/CEI Partea 1:2009, Proceduri pentru activitatea tehnică, Partea
2:2004, Reguli care stabilesc structura și redactarea standardelor internaționale;
 European: CEN, CENELEC, ETSI pe domenii de activitate constituite în conformitate
cu Regulamentul Intern CEN/CENELEC Partea 2:2010, Reguli comune pentru
activitatea de standardizare, Partea 3:2009, Reguli care stabilesc structura și
redactarea standardelor europene;
 Național: ONS pe domenii de activitate constituite în oglindă cu comitetele tehnice
europene și internaționale, SR 10000 (pe părți), Principiile și metodologia
standardizării.
 Activitatea de laborator
Însuşirea normelor de protecţie si de prevenire privind activitatea de laborator.
Prezentarea laboratorului. Descrierea standardizării în inginerie cu exemple concrete de
standarde.

Concluzii

Cunoaşterea standardizării este necesară atât inginerilor, antreprenorilor dar totodata si

managerilor care vor sa foloseasca standardele încă de la începutul proiectelor sau
afacerilor lor si de a obţine astfel avantajele pe care standardizarea le poate oferi.

Bibliografie

 Wikipedia: https://en.wikipedia.org/wiki/ETSI)
 Wikipedia: https://en.wikipedia.org/wiki/European_Committee_for_Standardization
 Asociaţia de Standardizare din România : www.asro.ro
 Departamentul de Electronică Aplicată din Cluj-Napoca: https://ael.utcluj.ro/
 Wikipedia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Asocia%C8%9Bia_de_Standardizare_din_Rom%C3%A2nia
 Wikipedia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bia_Interna%C8%9Bional%C4%83_de_Standardizare
 Ghid de Aplicare – Calitatea Energiei Electrice. Perturbaţii de tensiune. Standard EN 50160 :
www.sier.ro/Articolul_5_4_2.pdf