Aplicatii ale ultrasunetelor

Dintre vibratiile sonore care ies din limitele de audibilitate ale urechii omenesti, de un mare
interes, din punct de vedere practic, sunt ultrasunetele, adica sunetele a caror frecventa este mai
mare de 20 000 Hz.
Orientarea liliecilor, spre exemplu, se bazeaza pe faptul ca acestia emit semnale ultrasonore
scurte de frecvente intre 30 60 kHz. Liliacul in zbor emite in medie cca. 30 semnale pe secunda. O
parte din acestea sunt receptionate de urechile mari ale liliacului sub forma de semnale ecou, dupa
un timp cu atat mai scurt cu cat obstacolul este mai aproape. Pe masura apropierii de obstacol
liliacul emite din ce in ce mai multe semnale intr-o secunda ajungand ca de exemplu la un metru de
obstacol sa emita pana la 60 semnale pe secunda. Aceasta permite liliacului sa simta precis pozitia
sa fata de obstacole.

Importanta practica a ultrasunetelor este legata de lungimea de unda mica a acestora. Din
aceasta cauza, de exemplu, ultrasunetele pot fi emise si se propaga ca si razele de lumina sub forma
de fascicule, spre deosebire de sunetele obisnuite care se imprastie in toate directiile. Astfel se

constata experimental ca daca lungimea undei emise este mai mica decat dimensiunile liniare ale
sursei, unda se va propaga in linie dreapta sub forma de fascicul. In afara de aceasta, datorita
lungimii de unda mici, fenomenul de difractie (ocolirea obstacolelor) nu apare decat pentru
obstacolele de dimensiuni foarte mici in timp ce sunetele obisnuite ocolesc practic aproape orice
obstacol intalnit in cale.
Ultrasunetele sufera reflexia si refractia la suprafata de separare a doua medii diferite la fel
ca undele luminoase. Folosind acest fenomen au fost construite oglinzi concave sau lentile speciale
care sa concentreze intr-un punct fascicule de ultrasunete.
Deoarece intensitatea undelor sonore este proportionala cu patratul frecventei, energia
transportata de ultrasunete este mult mai mare decat energia sunetelor de aceeasi amplitudine. Pe de
alta parte in cazul ultrasunetelor fenomenul de absorbtie care apare la propagarea tuturor oscilatiilor
elastice devine foarte important. Intensitatea undei elastice scade cu distanta de la sursa dupa o lege
exponentiala I = I0 e-kr. Se poate arata atat teoretic cat si experimental ca k depinde atat de
caracteristicile mediului (densitate, vascozitate, caldura specifica etc.) cat si de frecventa undei care
se propaga crescand cu patratul frecventei. Din aceasta cauza practic nu putem obtine propagarea
ultrasunetelor, de exemplu in aer, la o distanta mai mare de un kilometru. Mai mult, un ultrasunet de
o frecventa de cca. 3000 kHz este practic absorbit complet, la o distanta de cca. 0,6 cm. In lichide
coeficientul de absorbtie este de 2-3 ordine de marime mai mic decat in aer, iar in solide si mai mic,
intensitatea ultrasunetelor fiind mult mai putin atenuata.
Un fenomen interesant care apare la propagarea ultrasunetelor in lichide este fenomenul de
cavitatie care consta in aparitia unor bule care se ridica la suprafata si se sparg. Aceasta se explica
prin faptul ca dilatarile si comprimarile extrem de rapide care se succed in lichid duc la aparitia
unor mari tensiuni in anumite zone care fac sa se rupa moleculele de lichid. Astfel iau nastere
bulele care contin vaporii gazele dizolvate in lichid. Bulele mici se contopesc in bule mai mari care
incep sa vibreze si apoi se sparg dand nastere unor presiuni locale foarte mari care se manifesta sub
forma de socuri hidraulice in volume foarte mici. Deteriorarea paletelor turbinelor si a elicelor
vapoarelor se explica prin fenomenul de cavitatie produs de ultrasunetele generate de vibratiile
masinilor.
Inainte de a discuta cateva din aplicatiile practice ale ultrasunetelor sa vedem cum pot fi
produse. Voi trece peste procedeele mecanice (fluier ultrasonor, sirena ultrasonora) si termice (cu
ajutorul vibratiilor unui arc electric) deoarece ultrasunetele produse de acestea au in genere
amplitudini mici si sunt mai putin importante practic. Sa analizam generatorul piezoelectric. Efectul
piezoelectric consta in faptul ca supunand un cristal la deformari de tractiune sau comprimare dupa

anumite directii, pe fetele sale apar sarcini electrice egale de semne contrare care isi schimba rolul
daca inlocuim tractiunea prin comprimare si invers. Exista si efectul piezoelectric invers sau
electrostrictiunea, pe care se bazeaza producerea ultrasunetelor, care consta in dilatari si comprimari
succesive ale cristalului sub actiunea unui camp electric alternativ.
Partea esentiala a generatorului consta dintr-o lama piezoelectrica de obicei de cuart pe
fetele careia sunt aplicati doi electrozi, sub forma unor straturi subtiri metalice, legati la o sursa de
tensiune alternativa. Sub actiunea campului electric alternativ lama incepe sa vibreze cu o frecventa
egala cu cea a tensiunii aplicate. Vibratiile lamei sunt transmise in mediul inconjurator sub forma de
ultrasunete. Cu astfel de generatori se poate ajunge pana la frecvente de cca. 150 000 kHz si la
intensitati ale radiatiei ultrasonore de la cateva zeci de wati pe cm 2 pana la cateva sute de wati pe
cm2.

Se pot produce ultrasunete si cu ajutorul efectului magnetostrictiv care consta in deformarea

corpurilor feromagnetice (fier, nichel, cobalt) sub actiunea unui camp magnetic. Introducand o bara
dintr-un astfel de material (Ni) intr-un camp magnetic, paralel cu lungimea ei (produs de exemplu
de o bobina in care e introdusa bara), aceasta se scurteaza. Cand campul magnetic variaza periodic
(curentul care strabate bobina este periodic) bara se va scurta periodic. In cazul unor frecvente mari
ale campului alternativ vibratiile capetelor barei dau nastere la unde ultrasonore. Pentru a obtine
amplitudini mari se aleg dimensiunile barei astfel ca sa avem rezonanta intre vibratiile elastice
proprii si frecventa curentului alternativ excitator. Generatorul magnetostrictiv este avantajos pentru
producerea ultrasunetelor de frecventa joasa (de la 20 60 kHz) si energii considerabile.
Datorita frecventei mari si a energiei mari pe care o transporta, ultrasunetele produc o serie
de efecte fizico-chimice dintre care mentionam : distrugerea starilor labile de echilibru; incalzirea
mediului; formarea de sisteme disperse (emulsii si suspensii) si distrugerea de astfel de sisteme

(coagulari); influentarea potentialelor electrochimice si a pasivitatii metalelor; voalarea placilor

fotografice; cresterea vitezei unor reactii chimice; explozia substantelor putin stabile (de exemplu
iodura de azot) etc.
Proprietatile ultrasunetelor permit folosirea lor intr-o mare varietate de aplicatii practice.
Ultrasunetele produc incalzirea si redistribuirea substantei din celulele vii ceea ce duce la
folosirea lor in terapeutica (incalzirea anumitor tesuturi si masaje adanci) precum si la conservarea
alimentelor (prin folosirea unor ultrasunete de frecventa si intensitate potrivita care distrug
microorganismele).
O alta aplicatie a ultrasunetelor este legata de masurarea adancimii marilor. In esenta
procedeul este acelasi ca si in cazul folosirii sunetelor obisnuite, prezentand insa avantajul
fasciculelor dirijate. De asemenea, se pot produce semnale foarte scurte ceea ce mareste precizia
masurarii intervalului de timp dintre producerea semnalului direct si inregistrarea celui reflectat.
Ultrasunetele se folosesc in diferite procese tehnologice cum ar fi: spalarea, curatarea,
uscarea sau sudarea unor corpuri si, de asemenea, pentru prelucrarea unor piese. In principiu,
prelucrarea cu ajutorul ultrasunetelor consta in urmatoarele: se introduce piesa (sau portiunea de
piesa) care trebuie prelucrata intr-un lichid in care se gasesc in suspensie particule de praf abraziv
dur. Sub actiunea unei surse de ultrasunete in lichid apare fenomenul de cavitatie. Datorita socurilor
hidraulice particulele de abraziv sunt lovite cu putere de suprafata piesei smulgand aschii din
aceasta. Pe acest principiu se bazeaza construirea unor masini unelte care sa taie filetele si dintii
pinioanelor fine, care rectifica piese complicate, taie si gauresc placi etc.
Dintre numeroasele aplicatii ale ultrasunetelor voi mai mentiona si defectoscopia
ultrasonora. Controlul ultrasonor permite stabilirea existentei unor defecte (fisuri, goluri) in
interiorul unor piese metalice masive. Principalele tipuri de defectoscoape ultrasonore utilizeaza
transmisia sau reflexia.

Fig. 1

In defectoscopul prin transmisie emitatorul si receptorul de ultrasunete sunt situate de o

parte si de alta a piesei de cercetat (fig.1). Daca intre emitator si receptor nu exista niciun defect (de
exemplu intre sursa S1 si receptorul R1) semnalul ultrasonor transmis va trece neatenuat producand
o anumita deviatie a acului aparatului de inregistrare (A1). In cazul in care intalneate un gol (D) o
parte a semnalului ultrasonor este reflectat pe suprafata de separare dintre metal si aerul din golul
respectiv si semnalul este mult atenuat ceea ce se va observa la aparatul indicator (A 2). Dispozitivul
folosit practic are o singura pereche emitator-receptor care este plimbata in lungul piesei de cercetat.
Aceasta metoda are doua incoveniente: in primul rand, ultrasunetele propagandu-se prin piesa se
reflecta pe fetele opuse ale acesteia ingreunand observarea defectelor; in al doilea rand, acest
procedeu nu permite stabilirea adancimii la care se gasesc defectele.

Fig.2 a)

Fig.2 b)

Aceste incoveniente sunt in buna masura eliminate de defectoscoapele prin reflexie (sau in
impulsuri). La acestea emitatorul si receptorul sunt situate de aceeasi parte a piesei unul langa altul
(fig.2a). Ultrasunetele se propaga prin piesa, ajung la fata opusa unde sunt reflectate si apoi revin la
receptor. Daca in piesa exista un defect, semnalul ultrasonor se va reflecta de acesta si va ajunge
mai devreme la receptor decat cel reflectat de fata opusa. Emitatorul genereaza impulsuri scurte la
intervale lungi constante care impreuna cu semnalul reflectat sunt marcate pe ecranul unui
oscilograf. In fig.2b prin 1 ai 3 am indicat locurile unde spotul luminos are devieri bruste care
marcheaza momentele in care a fost emis semnalul ultrasonor si respectiv in care a fost receptat
semnalul reflectat de fata opusa. Prin 2 am indicat locul unde este indicata primirea unui semnal
reflectat de un defect. Pozitia relativa a acestuia in raport cu 1 si 3 ne permite sa determinam
adancimea la care se gaseste defectul.

In medicina, ultrasonoterapia reprezinta aplicarea terapeutica a campului electric de inalta

frecventa asupra organismului uman iar modul de actiune este dependent de proprietatile fizice ale
acestuia.
Terapia cu ultrasunete se bazeaza pe utilizarea aparatelor de fizioterapie.
Ultrasunetele pot fi folosite in camp continuu, producandu-se asa numitul efect de
micromasaj endotisular (in profunzimea tesuturilor pe care se aplica terapia) sau prin utilizarea
ultrasunetului cu impulsuri.
Principalele efectele fiziologice ale ultrasonoterapiei sunt: analgezic, miorelaxant si
hiperemiant sau vasculotrofic. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele
derivate, precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii.
Terapia cu inalta frecventa, precum ultrasunetele, prezinta domenii de actiune diferite,
printre care: ultrasonoterapia, meloterapia, aerosoloterapia, precum si ecografia si utilizarea
ultrasunetelor in medicina dentara.
De aceasta terapie beneficiaza:
artrozele cu diferite localizari (spondiloza, gonartroza, coxartroza etc).
suferintele tesuturilor moi (mialgii, tendinite, PSH, epicondilite, sindromul algoneurodistrofic etc).
afectiunile de natura ortopedico-traumatica (scurtarea perioadei de vindecare posttraumatism,
accelerarea calusarii fracturilor, contuzii, entorse, luxatii, hematoame).
sindromul de deposturare insotit de durere, precum posturi algice vicioase, scolioze, cifoze sau
deformari ale piciorului.
afectiunile dermatologice: cicatrici cheloide, plagi atone, ulcere trofice ale membrelor.
afectiunile neurologice: nevralgii si nevrite, inclusiv dupa post herpes zoster.
afectiunile ginecologice.
Contraindicatiile generale ale ultrasonoterapiei sunt reprezentate de urmatoarele:
afectiunile tegumentare de natura infectioasa, inflamatorie sau tulburari de sensibilitate cutanata,
tulburarile de coagulabilitate sanguina, fragilitatea capilara.
starea generala alterata.
tumorile in toate stadiile evolutive, pre si postoperator.
tuberculoza activa, in orice stadiu si orice localizare.
starile febrile acute, indiferent de cauza.

insuficienta cardiocirculatorie, boala cardiaca ischemica, tulburarile de ritm cardiac.

afectiunile venoase periferice.
ateroscleroza cu calcificarea progresiva a peretilor arteriali.
Alaturi de contraindicatiile absolute ale ultrasonoterapiei se inscriu si cele speciale, precum:
aplicatia la nivelul capului sau deasupra nivelului vertebrei C3, la nivelul maduvei spinarii,
ficatului, splinei, uterului gravid, la nivelul glandelor sexuale, plamani, cord, marile vase. Nu se fac
aplicatii cu ultrasunete la nivelul zonelor de crestere osoasa la copii si adolescenti.

Ecografia medical (ultrasonografia) este o metod imagistic medical de diagnostic bazat

pe ultrasunete, folosit pentru a vizualiza diferite structuri (ca muchi, tendoane, organe interne).
Ecografia permite

deteminarea dimensiunilor, evaluarea structurii interne a organelor

evidenierea unor leziuni, pe baza imaginilor obinute n timp real, frecvenele folosite n scop
diagnostic fiind ntre 2 i 18 Mhz. Ultrasunetele sunt unde sonore cu frecven a mai mare dect
limita superioar a auzului uman (>20 kHertzi) care pot penetra un mediu i pot fi folosite pentru a
msura caracteristicile undei reflectate, oferind detalii structurale interne ale mediului respectiv, sau
pentru a administra energie n mod intit pe diferite organe i esuturi.
Ecografia este folosit de mai bine de 50 de ani i a devenit una dintre cele mai larg utilizate
unelte diagnostice n medicina modern. Din punct de vedere tehnologic este ieftin i portabil,
prin comparaie cu alte metode imagistice precum tomografia computerizat sau rezonan a
magnetic nuclear. Ecografia este i o metod sigur deoarece nu utilizeaz radiaii ionizante
mutagene, care pot duce la rupturi cromozomiale i favoriza apariia cancerului.
Ecografia este util multor ramuri medicale. n anestezie, ea permite ghidarea acului pentru
injectarea anestezicelor local, lng plexurile nervoase. n cardiologie permite diagnosticul unor
afeciuni precum insuficiena cardiac (dilatarea unor compartimente ale inimii), valvulopatii
(funcia defectuoas a valvelor inimii); medicina de urgen folosete ecografia pentru a confirma
sau exclude urgene medicale de tipul tamponadei cardiace sau hemoperitoneului.

Imaginile ecografice ale organelor interne permit medicilor gastroenterologi i interniti

diagnosticarea unor boli hepatice (ciroz, steatoz, cancer hepatic), pancreatice (chisturi, pancreatit
cronic, tumori), biliare (calculi biliari, colecistit,
colagiocarcinom), renale (calculi, tumori) sau splenice.
n ginecologie ecografia permite vizulizarea i evaluarea
uterului i ovarelor i afeciunilor acestora (ovar
polichistic, fibrom uterin), iar n obstetric permite
monitorizarea dezvoltrii normale a ftului i detecia
unor malformaiilor congenitale. Medicii urologi pot
diagnostica afeciuni ca adenomul de prostate pe baza
ecografiei, iar neurologii pot evalua fluxul sanguin n artere de importan major (ex. carotide) la
pacieni cu risc cardiovascular crescut.
Ecografia poate fi utilizat i n scop intervenional, n ghidarea biopsiilor (prelevare de esut
din diferite organe), n evacuarea unor colecii sau injectarea unor substane cu scop terapeutic
(antibiotice, citostatice), n tratamentul unor tumori prin energie termic intit (ultrasunete de nalt
energie), litotripsie (spargerea calculilor), tratamentul cataractei(facoemulsifiere) i chiar cu efect
procoagulant.

Aplicatii ale ultrasunetelor in cosmetica:

Primele utilizari ale ultrasunetelor cosmetice au fost consecutive unor rezultate interesante
obtinute in medicina fizica. Pacientii au ramas surprinsi sa vada ca pielea din zonele unde s-a
efectuat un tratament cu ultrasunete (ex. Pentru relaxarea musculara) are un aspect vizibil
imbunatatit. Pielea a devenit mai tonifiata si mai elastica, iar impuritatile au disparut. Desi unii
considera ca actiunea fundamentala a ultrasunetelor este frecventa, totusi exista un sambure de
adevar. Consecutiv acestui lucru, oamenii au inceput sa experimenteze diferite frecvente ale
spectrului ultrasunetelor si diferite doze. Primul aparat cu ultrasunete cosmetice a fost prezentat in
Germania in 1989. In acest moment, inca dureaza mult convingerea institutiilor cosmetice sa puna
pe prim plan aceasta metoda. In zilele noastre se folosesc doua tipuri de frecvente folosite: 1 MHz si
3 MHz. Sistemele cu frecventa de 3 MHz ajung sa actioneze doar in epiderm (stratul extern al
pielii), in timp ce sistemele cu frecventa de 1 MHz ajung sa actioneze in toate straturile pielii pana
la tesutul conjunctiv, si sunt inca privite ca si opere de arta . Urmand numeroase incercari si
studii de cercetare, intensitatea optima si sigura a undelor (masurata in Watt/cm2) a fost calculata la
0,5-1 W/cm2. Din moment ce s-a gasit combinatia perfecta intre adancimea de penetrare,
intensitatea optima si simplitatea si siguranta utilizarii fara efecte secundare, a luat nastere
tratamentul cu ultrasunete cosmetice cu utilizare la domiciliu. Acum este posibila producerea unui
aparat compact pentru utilizare zilnica la domiciliu. In 2003, MediConsult a fabricat primul
SkinDream, care imediat a fost acceptat in toata lumea cosmeticii si mai ales , acasa.
SkinDreamTITANIUM a fost prezentat lumii in 2009. Este primul, si pana acum singurul sistem
cu ultrasunete cosmetice pentru utilizare la domiciliu cu cap sonic din Titan.

Actiunea mecanica
Frecventa ultrasunetelor stimuleaza tesutul la oscilatii mai rapide in jurul pozitiei sale de
repaos. Acest lucru duce la compresia si decompresia periodica a masei tisulare. La o doza optima
(0,5-1 W/cm2), o frecventa corecta (1MHz), un asa numit micro-masaj incepe sa lucreze la nivelul
tesutului unde este aplicat tratamentul. Aceasta imediat incepe procesul de detoxifiere si drenajul
limfatic din straturile pielii accelerand procesul de difuziune in tesut.
Combinatia intre actiunea termica si cea mecanica
Data fiind aceasta combinatie dintre cele doua actiuni, pH-ul pielii incepe sa-si schimbe
valoarea spre una alcalina. Acest lucru duce la stimularea colagenului si elastinei imbunatatind
rezilienta si revitalizarea pielii.
Sonoforeza
Acest termen descrie fenomenul produs de ultrasunetele cosmetice de a transporta microingredientele in straturile pielii. Spre deosebire de ionoforeza (tratamentul realizat prin formarea
unor canale ajutat de curentul electric/ionizare), ultrasunetele nu imping in mod direct microingredientele in tesut. Micro-masajul pur si simplu induce o "deschidere a usilor" si o curatare a
spatiului interstitial dintre celulele pielii si deci, imbunatatirea permeabilitatii pielii. Astfel,
ingredientii activi intra in staturile profunde ale pielii ca si rezultat al unui proces metabolic normal.
Biomoleculele si ingredientele active ne-ionizate pot fi eficient transportate in piele numai cu
ajutorul ultrasunetelor cosmetice. Sistemele cu laser si cele bazate pe principiul ionoforezei

(sistemele galvanice) nu pot garanta aceasta functie importanta pentru o regenerare tisulara eficienta
si de lunga durata.

LICEUL ROMANO-CATOLIC SF. IOSIF

NVMNT POSTLICEAL SANITAR

MODULUL DE BIOFIZIC I IMAGISTIC

APLICATII ALE ULTRASUNETELOR

MILEA (MLUANU) ELENA IOANA

AN I B

BUCURETI, 2016