2.

Contactorul
Contactorul se poate defini ca un aparat de comutatie cu o singura
pozitie de repaus, actionat in alt mod decat manual, capabil de a
inchide, a suporta si a intrerupe curentii in conditii normale,inclusiv
cerentii de serviciu si de suprasarcina.
Contactoarele sunt cele mai raspandite aparate din instslatiile
de comanda si automatizare.Prezinta avantajele ca pot fi actionate de
la distanta la primirea unui impuls ce poate fi dat manual sau
automat,au o frecventa mare de conectare si o rezistenta mare de
uzura electrica si mecanica.
Principalele elemente ale unui contactor sunt :
--elementul motor care asigura deplasarea contactelor
mobile.Acest element poate fi un electromagnet (contactoare
electromagnetice), un piston actionat cu aer comprimat (contactoare
pneumatice) sau un ax motor prevazut cu came (contactoare
mecanice).Cele mai raspandite sunt contactoarele
electromagnetice,mai ales cele ce actioneaza in circuite de curent
alternativ (contactoare de curent alternativ). Electromagnetul poate fi
alimentatcu tensiune alternativa(in cea mai mare parte a cazurilor)
sau continua;
--polii principali constituiti din bornele de intrare si
iesire,puntea conductoare care asigura continuitatea circuitului
principal, contactele si camera de stingere.Numarul polilor principali
este de trei, in cazul utilizarii contactorului in curent alternativ trifazat
si de doi-in cazul utilizarii in curent alternativmonofazat sau
continuu ;
--polii auxiliari care sunt de fapt contactelle auxiliare care
servesc la mentinerea sub tensiune a bornei electromagnetului, la
semnalizare sau blocare.
Contactorul poate fi realizat cu contacte normal inchise sau
normal deschise. Contactul normal deschis este contactul care se afla
deschis cand aparatul se afla in pozitie de repaus.Contactul normal
inchis este acel contact care se afla inchis cand aparatul se afla in
pozitie de repaus.
Contactorul cu contactele principale normal inchise se
numeste ruptor.

Carcasa aparatului este formata din piese izolante si metalice

care asigura izolarea, ghidajul pieselor la miscare si fixarea aparatului
in pozitia de functionare.
Din punct de vedere al cinematicii, contactoarele se pot
clasifica in :
--contactoare cu miscare de rotatie a contactelor mobile si
electromagnetului ;
--contactoare cu miscare de translatie a contactelor si
electromagnetului ; Miscarile contactoarelor si electromagnetului pot
fi paralele si contactorul are o miscare de translatie simpla, sau
perpendiculara una pe cealalta, si contactorul are o miscare
combinata.
Contactoarele cu miscare de translatie sunt cele mai
raspandite. In figura 1 este reprezentata constructia unui contactor cu
miscare de translatie simpla. Soclul 1 permite montarea aparatului pe
suport si pe el se fixeaza restul subansamblurilor. Pe miezul magnetic
fix 2 se monteaza bobina de actoinare. Contactele fixe se monteaza
pe corpul izolant 3. In partea de sus se afla echipajul mobil 4 ce
contine miezul magnetic mobil si contactele mobile. Tot in partea
superioara se afla si camerele de stingere 5 si contactele auxiliare 6.
In figura 2 este reprezentat schitat un contactor cu miscare
combinata. Contactele fixe 5 se afla montate pe suportul 2 .
Contactele mobile 6 exacuta o miscare de translatie, orizontala,
perpendiculara pe miscarea de translatie executata de armrtura
magnetica mobila 8 , cand este atrasa de miezul magnetic fix 7.
Transformarea miscarii intre cele doua elemente se face cu ajutorul
bratului 9 ce se roteste in jurul axului 10. Resortul 11 realizeaza
revenirea armaturii magnetice 8 atunci cand inceteaza actiunea
miezului 7 .Camera de stingere a arcului 3 contine placutele 12 ce
fragmentarea arcului si stingerea sa pe baza efectlui de electrod
(arcul scurt).
Contactoarele cu miscare de translatie se utilizeaza pentru
instalatiile de curent alternativ cu tensiuni nominale pana la 500 V si
curenti nominali pana la 30-60 A.Pentru curenti mai mari, camerele
de stingere folosesc principiul arcului scurt pentru stingera arcului
electric.

Fig.1. Constructia unui contactor cu miscare de translatie simpla

Fig.2. Contactoare din seriile TCA

Dupa felul sarcinii ,contactoarelor se clasifica in urmatoarele
tipuri :
--in curent alternativ :
--tip AC 1-utilizat la comanda diferitelor receptoare cu sarcini
electrice neinductive sau slab inductive
(cuptoare electrice cu rezistente) ;

--tip AC 2-utilizat la pornirea motoarelor cu inele de contact si

la franarea in contracurent ;
--tip AC 3 ---utilizat la pornirea motoarelor cu rotorul in
scurtcircuit si la oprirea motoarelor in plin
mers ;
--tip AC 4 ---utilizat la pornirea motoarelor cu rotorul in
scurtcircuit, la mersul cu socuri si la inversarea
sensului de rotatie al motoarelor;
--in curent continuu :
--tip DC 1---utilizat la comanda diferitelor receptoare cu
sarcini neinductive sau slab inductive
(cuptoare cu rezistenta) ;
--tip DC 2---utilizat la pornirea motoarelor cu excitatie in
derivatie si la oprirea acestor motoare in plin
mers ;
--tip DC 3---utilizat la pornirea motoarelor cu excitatie in
derivatie,la mersul cu socuri si la inversarea
sensului de rotatie al motoarelor
--tip DC 4---utilizat la pornirea motoarelor cu excitatie serie si
oprirea motoarelor cu excitatie serie in plin
mers ;
--tip DC 5---utilizat la pornirea motoarelor cu excitatie serie,
la mersul cu socuri si la inversarea sensului de
rotatie al motoarelor.
In ultimul timp, datorita cresterii parametrilor dispozitivelor
semiconductoare, s-au realizat contactoare statice, fara elemente
mecanice in miscare, fara camere de stingere.
Contactoarele statice prezinta o serie de avantaje cum ar fi
absenta arcului electric, fiabilitate ridicata etc. Ca dezavantaj, in afara
de costul ridicat, se poate indica capacitatea extrem de redusa de a
rezista la suprasarcini si scurtcircuite, datorita capacitatii temice
extrem de reduse a tiristoarelor. Din acest motiv ele necesita o
protectie impotriva scurtcircuitelor si suprasarcinilor prin sigurante
fuzibile ultrarapide sau prin alte mijloace.