1

INVERTOARE MONOFAZATE CU
CONDENSATOARE PE
PARTEA DE C.C. PENTRU EFECTUAREA
COMUTAŢIILOR
LA TENSIUNE NULÃ

1.1. Introducere

În acest capitol se prezintă principalele metode de efectuare a comutaţiilor după

principiul ZVS (zero voltage switch) în invertoare monofazate cu ajutorul condensatoarelor
conectate în paralel cu dispozitivele semiconductoare. Aceste invertoare pot funcţiona corect
dacă sarcinile lor au un caracter rezistiv-inductiv.
În figurile 1.1 a şi b sunt reprezentate schemele de principiu ale unora din cele mai
utilizate convertoare c.a. trifazate la intrare / c.a. monofazate la ieşire cu circuite rezonante 1,
2, 3. Schema din fig. 1.1.a, la care în paralel cu sarcina Rp se conectează un circuit rezonant
paralel Cp-Lp, se caracterizează prin următoarele dezavantaje:
- necesită un redresor comandat la intrare pentru a putea lucra cu rezistenţe de sarcină
Rp variabile;
- curenţii ce străbat elementele Cp şi Lp sunt mult mai mari decat curentul ce trece prin
Rp, deoarece factorul de calitate Q  R p C p / L p trebuie să fie mult mai mare ca 1;
- necesită inductanţele de filtrare L1 şi L2 la intrarea în invertor;
- logică de comandă foarte sofisticată;
- necesită circuite “snubber” la dispozitivele semiconductoare;
- toate dezavantajele de mai sus conduc la dimensiuni mari pentru această variantă de
convertor.
În ceea ce priveşte schema din fig. 1.1.b, la care în serie cu sarcina Rs se conectează un
circuit rezonant serieCs-Ls, se caracterizează prin următoarele dezavantaje:
- funcţionarea la sarcină Rs variabilă necesită o schemă de comandă foarte complicată;
- necesită un condensator Cs de tensiune ridicată, deoarece factorul de calitate
Q  (1 / Rs ) Ls / Cs trebuie să fie mult mai mare ca unitatea;
- pierderile de comutaţie nu sunt eliminate complet. Dacă defazajul dintre tensiunea de
ieşire şi curentul de sarcină este capacitiv, atunci se produc pierderi de comutaţie la intrarea în

3
conducţie a tranzistoarelor, iar dacă acest defazaj este inductiv, se produc pierderi de
comutaţie la ieşirea din conducţie a tranzistoarelor.

Fig. 1.1. Convertoare c.a. / c.a. cu invertoare monofazate avand un circuit rezonant pe partea
de c.a. : a - varianta paralel; b - varianta serie

Astfel o metodă pentru reducerea completă a pierderilor de comutaţie constă în

prevederea unor condensatoare în paralel cu dispozitivele semiconductoare, conform fig. 1.2-a
în cazul unui invertor monofazat [46]. Impedanţa de sarcină este constituită din elementele R
şi L conectate în serie (în cazul sarcinilor pur rezistive, inductanţa L poate avea valoare nulă).
În serie cu impedanţa de sarcină R-L se consideră că este conectată inductanţa de rezonanţă Lr.
Se observa ca dacă valorile capacităţilor condensatoarelor C1-C4 sunt mici, forma de
undă a tensiunii de ieşire u2 este practic dreptunghiulară, conform fig. 1.2-b. Raportul
(LrL)/R poate fi subunitar şi deci sarcina invertorului poate avea un caracter puternic
rezistiv. Această formă de undă dreptunghiulară are un conţinut ridicat în armonici superioare
de ordinele 3,5,7, etc. şi deci curentul i2 conţine armonici superioare de curent de aceleaşi
ordine de valori ridicate. Un alt dezavantaj al invertorului cu condensatoare având capacităţi
de valori mici constă în faptul că variaţiile rapide ale tensiunii u2 în procesele de comutaţie
provoacă o creştere a campului electromagnetic generat în mediul înconjurător 4, 5, 159,160.
Prin alegerea corespunzătoare a valorilor capacităţilor condensatoarelor C1-C4 şi a
inductanţei Lr rezultă o formă de undă pentru tensiunea u2 conform fig. 1.2-c, formă de undă
caracterizată prin armonici superioare de valori mai reduse. În acest caz însă, reactanţa Lr
trebuie să fie de cateva ori mai mare decat modulul impedanţei de sarcină R 2  L2  2 . În
consecinţă, rezultă o tensiune aplicată pe sarcină uL mai mică de cateva ori decat tensiunea u2
şi deci o utilizare ineficientă a invertorului. Această soluţie este descrisă în cadrul
subcapitolului 1.2 4, 46.
Pentru o utilizare optimă a invertorului şi deci obţinerea unor tensiuni mari pe sarcină,
aceasta se poate conecta în paralel cu inductanţa de rezonanţă Lr, soluţie care este prezentată
pe larg în cuprinsul subcapitolului 1.3 4.

4
Fig. 1.2. Convertor c.a./c.a. cu invertor monofazat având condensatoare pe partea de c.c. :
a - schema de principiu ; b - tensiunea u2 şi curentul i2 pentru capacităţi de
valori mici; c - tensiunea u2 şi curentul i2 pentru capacităţi de valori mari

5
 1.2 Invertor monofazat cu elemente de sarcină R şi L conectate în
serie

În cele ce urmează se prezintă un invertor monofazat la care condensatoarele pentru

efectuarea comutaţiilor prin ZVS se conectează pe partea de curent continuu. Frecvenţa de
ieşire a ascestui invertor poate fi variată în limite largi între o valoare maximă fmax şi valoarea
nulă, fără să se pună restricţia ca impedanţa de sarcină R-L să se menţină constantă [46].

1.2.1 Principiul de funcţionare al invertorului monofazat

În fig. 1.3 este redată o variantă de convertor cu invertor monofazat avand 4

dispozitive IGBT T1 - T4 şi 4 diode D1 - D4. Condensatoarele C1 - C4 permit efectuarea
comutaţiilor prin ZVS. Capacităţile acestor condensatoare trebuie să fie suficient de mari,
pentru a se obţine la ieşirea invertorului o tensiune cu o formă de undă cat mai apropiată de o
sinusoidă. Funcţionarea invertorului se compune din 4 etape. În continuare se descriu etapele
de funcţionare ale invertorului, presupunand că impedanţa de sarcină este constituită din
elementele R şi L conectate în serie, ale căror valori se pot modifica între anumite limite fără a
fi necesar să se varieze frecvenţa de lucru a invertorului.

Fig. 1.3. Convertor cu invertor monofazat avand elementele de sarcină R şi L

conectate în serie

Etapa întai
Această etapă are o durată cuprinsă între t0  0 şi t1 conform fig. 1.4. În momentul
iniţial t0  0 tranzistoarele T3 şi T4 se blochează la tensiune nulă. În acelaşi moment, curentul
de sarcină iL are valoarea (I0), iar tensiunea aplicată pe sarcină uL , valoarea (Ud). În această
etapă jumătate din curentul iL circulă prin elementele C1 şi C2 descărcandu-le până la zero, iar
cealăltă jumătate din iL , prin C3 şi C4 provocand încărcarea acestora de la zero la (Ud). Cele
4 condensatoare C1 - C4 sunt de aceeaşi capacitate şi anume egală cu valoarea C. Ecuaţia
aferentă acestei etape este:

6
 Fig. 1.4. Formele de undă ale tensiunii de ieşire şi curenţii invertorului monofazat
la comandă simetrică

di (L1) t
i (L1) t
i (L1)
 Ri (L1)   U d   dt    U d 
1 1
U d  L     dt  (1.1)
dt C1 0 2 C2 0 2

a cărei soluţie este:

R
 2 U  RI 0   t
i (L1)  d  sin  0 t  I 0  cos  0 t   e 2 L (1.2)
 2 L 0 

pulsaţia 0 avand valoarea:

1 R2
0   2 (1.3)
LC 4 L
Etapa I-a se termină în momentul t1 cand tensiunea uL devine egală cu (-Ud),
conform fig. 1.4:


 R(2 Ud  RI0 )  
  t1
R
 Ud     L 0I0  sin  0t1  Ud cos  0t1   e 2 L (1.4)

 4 L 0  


7
 Etapa a doua
Această etapă are o durată egală cu Tc  t3 - t1, care reprezintă durata de conducţie a
două tranzistoare complementare, conform fig. 1.4. În momentul t1 curentul de sarcină iL se
închide prin diodele D1 şi D2, astfel încat intrarea în conducţie a tranzistoarelor T1 şi T2 se
face la tensiune nulă. Ecuaţia aferentă acestei etape este:

di (L2)
U d  L   Ri (L2) (1.5)
dt

a cărei soluţie are forma:

R
U   ( t  t 1 ) Ud
i(L2)   d  I1 e L  (1.6)
 R  R

unde I1 reprezintă valoarea curentului de sarcină iL în momentul t1:

I1  i(L1) ( t1)  i( 2) ( t1)

În momentul t2 curentul de sarcină iL îşi schimbă sensul , comutandu-se de pe diodele

D1 şi D2 pe tranzistoarele T1 şi T2.

Etapa a treia
Această etapă durează între t3 şi t4, toate tranzistoarele T1-T4 sunt blocate. Jumătate
din curentul de sarcină iL, al cărui sens este inversat faţă de cel redat în fig. 1.3, trece prin
condensatoarele C1 şi C2 provocând încărcarea acestora de la zero la (Ud), iar cealaltă
jumătate trece prin condensatoarele C3 şi C4 pe care le descarcă de la (Ud) la zero. Ecuaţia
aferentă acestei etape este:

di (L3) 1 t
i (L3) 1 t
i (L3)
U d  L 
dt
 Ri (L3) 
C1
 2
 dt 
C2
 2
 dt (1.7)
t3 t3

a cărei soluţie este:

R
 2 U d  RI 0   (tt3)
i (L3)   I 0 cos  0 ( t  t 3 )   sin  0 ( t  t 3 )   e L (1.8)
 2 L 0 

În momentul t4, tensiunea uL devine egală cu Ud, iar tranzistoarele T3 şi T4 sunt

comandate în conducţie. Dacă se ţine seama de faptul că t1  t4 - t3, rezultă:

 R(2 Ud  RI0 )
  
  t1
R
Ud      L 0I0  sin  0t1  Ud cos  0t1   e 2 L (1.9)

 4 L 0  


relaţia de mai sus fiind identică cu (1.4).

Curentul de sarcină la sfarşitul etapelor întaia şi a treia trebuie să respecte relaţia:

i(L1) ( t1)  I1  i(L3) ( t 4 ) (1.10)

8
adică:
R
 2 U  RI 0   t1
I1   d  sin  0 t 1  I 0 cos  0 t 1   e 2 L (1.11)
 2 L 0 
De asemenea, la sfarşitul etapei a doua, curentul de sarcină iL trebuie să aibă valoarea:
R
U   Tc U
i(L2) ( t 3 )  I0   d  I1 e L  d (1.12)
 R  R
Prin rezolvarea sistemului format din ecuaţiile (1.9), (1.11) şi (1.12) se pot determina
valorile I0 şi I1 ale curentului de sarcină, precum şi valoarea duratei de timp t1, considerand
cunoscute valorile R, L, 0 şi Tc.

Etapa a patra
Durata acestei etape este egală cu Tc  t6 - t4, tranzistoarele T3 şi T4 fiind comandate în
conducţie la tensiune nulă, deoarece curentul de sarcină iL în momentul t4 circulă prin diodele
D3 şi D4.
Ecuaţia aferentă acestei etape :
di (L4)
Ud  L  Ri (L4) (1.13)
dt
Soluţia ecuatie (1.13) este de forma:
R
U   ( t  t 4 ) Ud
i(L4)   d  I1 e L  (1.14)
 R  R
După momentul de timp t6 începe un nou ciclu de funcţionare al invertorului. Durata
totală a unui ciclu de funcţionare este:
T  2t 1  2Tc (1.15)
şi poate fi variată prin modificarea lui Tc prin intermediul schemei de comandă a invertorului.
In fig. 1.4 este redată şi variaţia curentului id absorbit de către invertor de la sursa de
alimentare de tensiune continuă constantă Ud. Valoarea medie a acestui curent, notată cu Id,
permite calculul puterii active solicitate de invertor:
Pa  U d  I d (1.16)
Din descrierea functionarii circuitului se trage concluzia că frecvenţa de funcţionare
poate fi variată între valoarea nulă şi una maximă fmax. Valoarea fmax este stabilită de valorile :
I0  0, I1  0, Tc  0, R/L  0 şi 0t1  . Rezultă pentru acest caz limită:
1
f max  (1.17)
2 LC

t  C
i(L1)  1   I max  Ud (1.18)
 2 L

şi deci prezenţa diodelor D1 -D4 şi a tranzistoarelor T1 -T4 poate fi neglijată. Această situaţie
limită este redată în fig. 1.5.

9
 Fig. 1.5. Funcţionarea invertorului la fecvenţa maximă fmax:
a- structura circuitului de putere ; b- formele de undă ale tensiunii uL şi curentului iL

1.2.2 Comanda asimetrică a invertorului

Se poate adopta un program asimetric de comandă pentru tranzistoare, conform fig.

1.6. Acest program permite varierea în limite înguste a tensiunii de ieşire a invertorului prin
modificarea duratei Tc, frecvenţa de ieşire menţinandu-se constantă. Apar astfel durate de
pauză, de exemplu (te - td), cand tensiunea de ieşire se menţine nulă. Indicele r din fig. 1.6
reprezintă raportul dintre valoarea efectivă a tensiunii de ieşire şi valoarea efectivă a tensiunii
maxime care se poate obţine, deci cand duratele de pauză se anulează.
Un alt avantaj al programului asimetric de comandă constă în faptul că pentru a se
obţine aceeaşi formă de undă a tensiunii uL ca în fig. 1.4, condensatoarele C1 - C4 trebuie să
aibă o capacitate egală cu C/2. Desigur de la un invertor cu o anumită valoare pentru
capacitatea condensatoarelor C1 - C4, se pot obţine forme de undă identice pentru uL la
comandă completă (r  1) de la ambele programe de comandă: simetric (fig. 1.4) şi asimetric
(fig. 1.6), dacă curentul de sarcină iL în primul caz este mai mic de două ori decăt în cazul al
doilea.

1.2.3 Punerea în funcţiune şi scoaterea din funcţiune a invertorului

Deoarece tranzistoarele T1 - T4 ale invertorului monofazat nu sunt prevăzute cu

circuite de protecţie, iar condensatoarele C1 - C4 au capacităţi de valori relativ mai mari decat

10
cele folosite pentru protecţia dispozitivelor semiconductoare la variaţii du/dt rapide, punerea
în funcţiune şi scoaterea din funcţiune a invertorului monofazat trebuie să se facă respectandu-
se anumite reguli.
La punerea în funcţiune, înainte de închiderea întreruptorului K1, trebuie să se
comande intrarea în conducţie a două tranzistoare, de exemplu T1 şi T2. În felul acesta,
tensiunile pe condensatoarele C3 şi C4 cresc lent, cu aceeaşi pantă de creştere ca pentru
condensatorul de intrare Cf. După ce curentul de sarcină iL atinge valoarea dorită, invertorul
poate intra în funcţiune prin comanda tranzistoartelor conform figurilor 1.4 sau 1.6, chiar dacă
tensiunea pe condenstorul Cf nu a atins încă voloarea nominală Ud.
În ceea ce priveşte scoaterea din funcţiune a invertorului, aceasta se poate realiza prin
deschiderea întreruptorului K1 şi menţinerea în funcţiune a invertorului până ce tensiunile pe
toate condensatoarele Cf şi C1 - C4, se anulează datorită disipării energiei acestora pe
impedanţa de sarcină R-L.

Fig. 1.6. Funcţionarea cu comandă asimetrică a invertorului

1.2.4Concluzii

Invertorul monofazat cu condensatoare conectate pe partea de curent continuu pentru

efectuarea comutaţiilor la tensiune nulă reprezentat în fig. 1.3 nu necesită un redresor
comandat la intrare pentru a lucra cu sarcină variabilă.
Condensatoarele C1 - C4 plasate pe magistrala de curent continuu fiind electrolitice au
un volum de cel mult 5-10% din cel corespunzător condensatoarelor Cp şi Cs plasate pe
magistrala de curent alternativ, condensatoare ce sunt în mod uzual utilizate în invertoarele
rezonante clasice de tip serie sau paralel 6, 7, 46.
Dacă este necesar, un transformator de frecvenţă medie cu miez de ferită, pentru
frecvente de zeci de kHz, poate fi inclus între invertor şi sarcină. Acesta va lucra în condiţii
optime deoarece tensiunea de ieşire uL poate fi făcută practic sinusoidală prin alegerea
corespunzătoare a capacităţii condensatoarelor C1 - C4.

11
 1.3 Invertor monofazat cu impedanţa de sarcină conectată în paralel cu
inductanţa de rezonanţă

1.3.1 Principiul de funcţionare al invertorului monofazat

În fig. 1.7 este redat un convertor c.a./c.a. cu invertor monofazat la ieşire avand 4
dispozitive IGBT T1 - T4 şi 4 diode D1 - D4. Condensatoarele C1 - C4 permit efectuarea
comutaţiilor la tensiune nulă. Funcţionarea invertorului se compune din 4 etape. În continuare
se descriu etapele de funcţionare ale invertorului, presupunand că impedanţa de sarcină este
constituită din elementele R şi L conectate în serie, ale căror valori se pot modifica între
anumite limite ( +5%) fără a fi necesar să se varieze frecvenţa de lucru a invertorului.
Impedanţa de sarcină L este conectată în paralel cu inductanţa de rezonanţă Lr. În cele ce
urmează, pentru simplificarea calculelor, se va considera că inductanţa de sarcină are o
valoare neglijabilă (deci L  0) 4, 159, 160, 46.

Fig. 1.7. Convertor cu invertor monofazat avand impedanţa de sarcină

conectată în paralel cu inductanţa de rezonanţă

Etapa întai

Această etapă are o durată cuprinsă între t0  0 şi t1, conform fig. 1.8 În momentul
iniţial de timp t0  0, tranzistoarele T3 şi T4 se blochează la tensiune nulă. În acelaşi moment,
curentul total i2  iR  iL are valoarea (I0), iar tensiunea u2 aplicată pe sarcină este (Ud).
Cele 4 condensatoare C1  C4 au aceeaşi capacitate şi anume egală cu valoarea C. Ecuţiile
corespunzătoare acestei etape sunt:

i (21)  i (L1)  i (R1) (1.19)

di(L1)  1 t i(21)   1 t (1)

i2 
ud   Lr 
dt 
  Ud  
C1 0 2
 dt   Ud 
  C2
 2
 dt

(1.20)
0

di (L1)
R  i (R1)  L r  (1.21)
dt

12
ale căror soluţii sunt:

t
 I0  
2 RC   
 Ud Ud Ud 
i(L1) e     sin  t   I   cos  t  (1.22)
0
 0
 0
 Lr  0 2 R C 0 2 RC 0 
2
 R 


t
 I0  
2 RC  
 Ud U
i(R1)  e    sin  0t  d cos  0t  (1.23)

 2 R 2
C 0 RC 0  R 


unde pulsaţia 0 este dată de relaţia:

1 1
0   (1.24)
L r C 4R 2 C 2

Prima etapă se termină în momentul t1 cand tensiunea u2 devine egală cu (-Ud),

conform fig. 1.8:

t1
 I  
2 RC  
 Ud
 Ud  e   0  sin  0t1  Ud cos  0t1  (1.25)

 2 RC  0 C 0  


iar curentul de sarcină atinge valoarea I1:

t1
 I0  
2 RC  
 Ud
I1  e    sin  0t1  I0 cos  0t1   i2 ( t1 ) (1.26)
 Lr  0 2 RC 0 
 


Etapa a doua

Durata acestei etape este Tc  t3  t1, care reprezintă durata de conducţie a două
tranzistoare (de exemplu T1 şi T2), conform fig. 1.8. În momentul t1 curentul de sarcină i2 se
închide prin diodele D1 şi D2, astfel încat tranzistoarele T1 şi T2 pot intra în conducţie la
tensiune nulă. Ecuaţiile corespunzătoare acestei etape sunt:

Ud
i (R2)   (1.27)
R

Ud U
i(L2)  I1  ( t  t1 )  d (1.28)
Lr R

În momentul t2 curentul de sarcină i2 îşi schimbă sensul şi se comută de pe diodele D1

şi D2 pe tranzistoarele T1 şi T2. Curentul i2 la sfarşitul etapei a doua trebuie să satisfacă relaţia:

Ud U
i (22) ( t 3 )  I 0  I 1  ( t 3  t 1 )  I 1  d  Tc (1.29)
Lr Lr

13
 Etapa a treia

Această etapă durează între t3 şi t4, pe parcursul ei tranzistoarele T1  T4 fiind blocate.

Jumătate din curentul de sarcină i2, al cărui sens este opus celui redat în fig. 1.7, circulă prin
condensatoarele C1 şi C2 încărcându-le de la zero la (Ud), iar cealălaltă jumătate de curent
circulă prin condensatoarele C3 şi C4, descărcându-le de la (Ud) la zero. Ecuaţiile
corespunzătoare acestei etape sunt:

di(L3) 1 t ( 3)
i2 1 t ( 3)
i2
Ud   L r 
dt

C1
 2
 dt 
C21
 2
 dt (1.30)
t3 t3

i(23)  i(L3)  i(R3) (1.31)

di (L3)
R  i (R3)  L r  (1.32)
dt

ale căror soluţii sunt:

(t t3)
 I 0  
2 RC  
 Ud U U 
i(L3)  e   2d    sin  0 ( t  t 3 )   I 0  d  cos  0 ( t  t 3 )
    R
 r 0
L 2 R C 0 2 RC 0
(1.33)

(tt3)
 I0  
2 RC  
 Ud U
i(R3)  e     sin  0 ( t  t 3 )  d cos  0 ( t  t 3 ) (1.34)

 2 R 2
C 0 RC 0 R

În momentul t4 curentul de sarcină i2 are valoarea (I1) şi tensiunea u2 aplicată pe

sarcină este (Ud). Desigur , duratele etapelor întai şi a treia trebuie să fie egale cu t1.

Etapa a patra

Durata acestei etape este egală cu Tc  t 6  t4, tranzistoarele T3 şi T4 fiind comandate

în conducţie la tensiune nulă în momentul t4, deoarece curentul de sarcină i2 în acest moment
circulă prin diodele D3 şi D4. Ecuaţiile aferente acestei etape sunt:

Ud U
i(L4)  I1  (t  t4 )  d (1.35)
Lr R

Ud
i (R4)  (1.36)
R

14
 Fig. 1.8. Formele de undă ale tensiunii de ieşire şi curenţilor invertorului monofazat
la comandă simetrică pentru L  0

Etapa a patra se termină în momentul t6 cand tensiunea u2 devine egală cu (Ud), iar
curentul de sarcină i2 are valoarea (I0). Rezolvand sistemul de ecuaţii (1.25), (1.26) şi (1.29),
se pot determina valorile I0 şi I1 ale curentului de sarcină i2, precum şi valoarea intervalului de
timp t1, considerand valorile R, Lr, 0 şi Tc cunoscute. Intervalul de timp t1 trebuie să
satisfacă următoarea relaţie, ce se obţine din sistemul mai sus amintit de ecuaţii prin
eliminarea necunoscutelor I0 şi I1:

t1 t1
 Tc
e 2 RC  e 2 RC  2 cos  0t1  sin  0t1  0 (1.37)
Lr C 0

După momentul de timp t6 un nou ciclu de funcţionare al invertorului poate începe.

Durata totală a unui ciclu de funcţionare are valoarea:

T  2t 1  2Tc (1.38)

şi ea poate fi variată prin modificarea duratei Tc cu ajutorul schemei de comandă a

invertorului.

15
 Fig. 1.9. Formele de undă ale tensiunii de ieşire şi curenţilor invertorului monofazat la
comandă simetrică pentru L/R  0,75

Figura 1.9 prezintă formele de undă ale tensiunii u2 aplicate pe sarcină şi curenţii iR, iL,
i2, iT1, iT3, iD1, iD3 pentru invertorul conform fig. 1.7, în cazul cand L/R  0,75 (deci pentru o
inductanţă de sarcină L diferită de zero). Prin comparaţie cu fig. 1.8 (la care L  0), se constată
din fig. 1.9 că dacă există o inductanţă L de sarcină, curentul reactiv iL necesar se micşorează,
iar funcţionarea invertorului se îmbunătăţeşte.
Din descrierea principiului de funcţionare redat mai sus, se poate trage concluzia că
frecvenţa de funcţionare poate fi variată între o valoare minimă fmin şi una maximă fmax.
Frecvenţa minimă este stabilită de valoarea maximă admisibilă Imax pentru amplitudinea
curentului i2, iar frecvenţa maximă este determinată de valorile: Tc  0, I0  0, I1  0, R/L  0
şi 0t1  . Rezultă pentru acest caz limită :

1 Lr  L
f max  (1.39)
2 CL r L

şi un curent de sarcină minim:

16
 t  C( Lr  L)
i(21)  1   I min  Ud (1.40)
 2 Lr L

şi deci prezenţa diodelor D1 - D4 şi a tranzistoarelor T1 - T4 poate fi neglijată, dacă în invertor

nu se produc pierderi de energie. Această situaţie limită este redată în fig. 1.10.a pentru cazul
particular cand sarcina este deconectată (deci L  ).

Fig. 1.10. Funcţionarea în gol a invertorului monofazat:

a - la frecvenţa maximă fmax;
b - la frecvenţa minimă fmin

17
 Tot pentru cazul particular cand sarcina este deconectată (deci comutatorul K2 este
deschis) este prezentată funcţionarea invertorului la frecvenţa minimă fmin în fig. 1.10.b. În
această ultimă situaţie durata Tc nu este nulă şi se remarcă faptul că atat diodele D1 - D4 cat şi
tranzistoarele T1 - T4 conduc alternativ, astfel încat curentul continuu id de alimentare a
invertorului are o valoare medie nulă.

1.3.2 Comanda asimetrică a invertorului

Se poate adopta un program asimetric de comandă pentru tranzistoare conform fig.

1.11. Acest program permite varierea în limite înguste (2 – 4%) a tensiunii de ieşire u2 a
invertorului prin modificarea duratei Tc, frecvenţa de ieşire menţinandu-se constantă. Apar
astfel durate de pauză, de exemplu (t2 - t1), (t6 - t5), etc., cand tensiunea de ieşire se menţine
nulă. Se defineşte în acest caz un indice r, care reprezintă raportul dintre valoarea efectivă a
tensiunii de ieşire u2 conform fig. 1.11 şi valoarea efectivă a tensiunii maxime care se poate
obţine, deci cand duratele de pauză se anulează. Indicele r poate varia între o valoarea minimă
rmin <1 şi valoarea unitate.
Ca şi în cazul comenzii simetrice (fig. 1.9) şi în cazul comenzii asimetrice prin
modificarea frecvenţei de ieşire între anumite limite se poate varia curentul iR ce trece prin
sarcina R - L şi deci şi puterea activă disipată pe rezistenţa R.
Este important de subliniat faptul că invertorul poate lucra în cadrul comenzii
asimetrice şi în regim de curent întrerupt pentru curentul iR, cu condiţia ca valoarea curentului
iL să fie suficientă pentru efectuarea comutaţiilor tranzistoarelor T1 - T4 la tensiune nulă.
Un alt avantaj al programului asimetric de comandă este că pentru a se obţine aceeaşi
formă de undă a tensiunii u2 ca în fig. 1.9, condensatoarele C1 - C4 trebuie să aibă o capacitate
egală cu C/2. Desigur, de la un invertor cu o anumită valoare pentru capacitatea C a
condensatoarelor C1 - C4, se pot obţine forme de undă identice pentru u2 la comandă completă
(r1) de la ambele programe de comandă: simetric (fig. 1.9) şi asimetric (fig. 1.11), dacă
curentul de sarcină i2 în primul caz este mai mic de două ori decat în cazul al doilea.
Dacă capacităţile tuturor condensatoarelor C1 - C4 sunt egale, atunci pantele de
variaţie ale tensiunii u2 la creştere şi la descreştere nu sunt egale, atat în cazul comenzii
simetrice cat şi al celei asimetrice. De exemplu, intervalul de timp (t5 - t4) la scădere, devine
mai mic decat intervalul de timp (t7 - t6) la creştere pentru u2, în cazul comenzii asimetrice
conform fig. 1.11, din cauza formei de undă a curentului i2. Pentru ca aceste intervale de timp
să fie practic egale, se recomandă ca valorile capacităţilor condensatoarelor C2 şi C3 să se
aleagă mai mici decat ale condensatoarelor C1 şi C4 şi anume după relaţiile:

C
C1  C 4  (1.41)
2

C Q2
C2  C3   (1.42)
2 Q1

în care Q1 şi Q2 sunt egale cu ariile suprafeţelor haşurate din fig. 1.11 şi reprezintă cantităţile
de energie preluate sau cedate de condensatoarele C1 - C4. Aceste cantităţi de energie sunt
stabilite de relaţiile:

18
 Fig. 1.11. Formele de undă ale tensiunii de ieşire şi curenţii
invertorului monofazat la comandă asimetrică

t5
1 i2 Q
Ud 
C4
 2
 dt  1
2 C4
(1.43)
t4

t7
1 i2 Q
Ud 
C3
 2
 dt  2
2 C3
(1.44)
t6

O proiectare optimă a condensatoarelor invertorului comandat asimetric se poate

obţine dacă se alege raportul Q2 /Q1  0,5.
În sfarşit, un alt avantaj al comenzii asimetrice constă în aceea că permite reducerea
conţinutului în armonici superioare de ordin redus (ordinul 3, 5, 7, 9, etc.) al tensiunii de ieşire
u2 într-o măsură mai mare decat comanda simetrică conform fig. 1.9. Aceasta permite ca

19
metoda comenzii asimetrice să fie utilizată şi la invertoare monofazate cu frecvenţă de ieşire
joasă (50 sau 60 Hz), fără a mai fi nevoie de filtre pasive L-C pentru compensarea armonicilor
de ordine 3, 5 şi 7 8.

1.3.3 Analiza spectrului de armonici superioare al tensiunii de ieşire

Forma de undă a tensiunii de ieşire u2, pentru convertorul c.a./c.a. conform fig. 1.7 cu
comandă asimetrică este prezentată în fig. 1.12-a cu linie continuă. Această formă de undă a
fost trasată presupunand că pantele de creştere şi descreştere ale tensiunilor pe
condensatoarele C1 -C4 variază liniar în timp şi că valorile capacităţilor acestor condensatoare
respectă relaţiile (1.41) şi (1.42). Cu linie punctată în aceeaşi figură, s-a trasat forma de undă
dreptunghiulară ce se obţine pentru tensiunea de ieşire u2 la un invertor monofazat clasic 2,
3, 8, 46.
Dezvoltarea în serie Fourier a tensiunii de ieşire u2 pentru invertorul conform fig. 1.7
are următoarea formă:

n 
u2   U( n) sin nt (1.45)
n 1

în care amplitudinile armonicilor superioare sunt date de relaţia:


4 U d  sin 2 n
U ( n)  2 2 (sin n  sin n ) (1.46)
2 1
n ( 2   1 )
iar n este ordinul armonicilor superioare.
Din relaţia (1.46) se poate deduce că tensiunea de ieşire u2 a invertorului monofazat
nu conţine armonici de ordin par.
Rapoartele dintre amplitudinile U(n) ale principalelor armonici superioare ale tensiunii
u2 şi amplitudinea U(1) a armonicii fundamentale a acestei tensiuni sunt redate cu linie plină
în fig. 1.12-b pentru cazul particular cand 1  10 şi 2  40. Pentru comparaţie, în aceeaşi
figură, s-au trasat cu linie întreruptă aceste rapoarte pentru cazul invertorului clasic,
caracterizat printr-o formă de undă dreptunghiulară a tensiunii de ieşire.
Dacă impedanţa de sarcină este caracterizată, de exemplu, de raportul L/R  0,75
(deci factorul de putere cos  0,8), atunci pentru valorile mai sus amintite ale lui 1 şi 2
rezultă că toate armonicile superioare ale curentului iR (de ordin n  3, 5, 7, etc.) au valori mai
mici de 5% din amplitudinea fundamentalei acestui curent. Pentru obţinerea aceluiaşi obiectiv,
conţinut redus în armonici superioare pentru curentul iR, dacă raportul L/R este cuprins între
0,4 şi 0,75, atunci unghiul 1 poate creşte până la 20 în timp ce unghiul 2 are o valoare
optimă egală cu 40. Dacă raportul L/R este mai mare ca 0,75, atunci se poate mări valoarea
inductanţei de rezonanţă Lr şi deci micşora curentul reactiv iL.

20
 Fig. 1.12. Conţinutul în armonici superioare al tensiunii de ieşire:
a - forma de undă a tensiunii de ieşire u2;
b - spectrul de armonici superioare

1.3.4 Punerea în funcţiune, scoaterea din funcţiune şi mersul în gol

Deoarece tranzistoarele T1 - T4 ale invertorului monofazat nu sunt prevăzute cu

circuite de protecţie “snubber”, iar condensatoarele C1 - C4 au capacităţi de valori mai mari ca
cele folosite pentru protecţia dispozitivelor semiconductoare la variaţii du/dt rapide, punerea
în funcţiune şi scoaterea din funcţiune a invertorului monofazat trebuie să se facă respectandu-
se anumite reguli.
La punerea în funcţiune după prima metodă, înainte de închiderea întreruptorului K1,
trebuie să se comande intrarea în conducţie a două tranzistoare complementare, de exemplu T1
şi T2. În felul acesta, tensiunile pe condensatoarele C3 şi C4 cresc lent, cu aceeaşi pantă de
creştere ca pentru condensatorul de intrare Cf. După ce curentul de sarcină i2 atinge valoarea
dorită, invertorul poate intra în funcţiune prin comanda tranzistoarelor conform figurilor 1.9
sau 1.11, chiar dacă tensiunea pe condensatorul Cf nu a atins încă valoarea nominală Ud şi
indiferent dacă impedanţa de sarcină R-L este sau nu conectată prin întreruptorul K2 în paralel
la inductanţa de rezonanţă Lr.
În ceea ce priveşte scoaterea din funcţiune a invertorului, după prima metodă, aceasta
se poate realiza prin deschiderea întreruptorului K1 şi menţinerea în funcţiune a invertorului

21
până ce tensiunile pe toate condensatoarele, Cf şi C1 - C4, se anulează datorită disipării
energiei acestora pe impedanţa de sarcină R-L.
La punerea în funcţiune după a doua metodă, se presupune că în paralel cu două
tranzistoare complementare, de exemplu T1 şi T2, se conectează două circuite de descărcare
pentru condensatoarele aferente (deci C1 şi C2). Aceste circuite sunt formate dintr-o inductanţă
(Ld1 sau Ld2), un tiristor GTO fără radiator (G1 sau G2) şi o diodă (Dd1 sau Dd2). Înainte de
intrarea în funcţiune, tensiunile pe cele 4 condensatoare C1 - C4 sun egale cu Ud/2. Prin
intrarea în conducţie a tiristoarelor G1 şi G2, tensiunile pe condensatoarele C1 şi C2 scad la
zero, iar tensiunile pe condensatoarele C3 şi C4 cresc la valoarea Ud. În procesele rezonante
care apar, prin tiristoarele GTO trec impulsuri de curent avand valori maxime de cateva ori
mai mari decat curenţii nominali ai tranzistoarelor T1 - T4. S-au ales tiristoare GTO tocmai
pentru că ele suportă suprasarcini mari de curent.
La sfarşitul proceselor rezonante de descărcare a condensatoarelor C1 şi C2, tiristoarele
GTO se blochează, prin ele trecand curenţi mici. Odată cu blocarea tiristoarelor G1 şi G2, intră
în conducţie tranzistoarele T1 şi T2 la tensiune nulă, în acest moment de timp curentul i2 avand
o valoare redusă şi deci invertorul poate intra în funcţiune conform programelor de comandă
redate în figurile 1.9 sau 1.11.
Evident, scoaterea din funcţiune a invertorului după metoda a doua, conform fig. 1.13,
este foarte simplă. Această operaţiune poate avea loc după terminarea unui ciclu de
funcţionare, prin menţinerea în stare blocată a tuturor tranzistoarelor T1 - T4. În urma scoaterii
din funcţiune, tensiunea pe condensatorul de intrare Cf rămane egală cu Ud, deci nu este
necesară deschiderea întreruptorului K1.
Funcţionarea în gol a invertorului se poate obţine prin deschiderea întreruptorului K2
fără nici o precauţie asupra invertorului. Însă, la această operaţiune, se presupune că
impedanţa de sarcină R-L are conectată la bornele sale un condensator de capacitate
corespunzătoare care să nu permită creşterea tensiunii pe sarcină datorită inductanţei L
exagerat de mult. Funcţionarea în gol se desfăşoară conform fig. 1.10-b, componenta continuă
a curentului de intrare id în invertor fiind practic nulă. Reconectarea impedanţei de sarcină R-
L la invertor se poate face fără nici o precauţie prin închiderea întreruptorului K2, [46].

1.3.5 Concluzii

Invertorul monofazat cu comutaţii la tensiune nulă (principiul ZVS) descris în acest

subcapitol, care are condensatoarele C1 - C4 conectate în paralel cu dispozitivele
semiconductoare T1 - T4 (tranzistoare sau tiristoare GTO) şi o inductanţă de rezonanţă Lr
paralel conectată cu impedanţa de sarcină R-L, se caracterizează prin următoarele avantaje în
comparaţie cu variantele clasice de invertoare rezonante serie sau paralel redate în figurile 1.1-
a şi b:
- condensatoarele C1 - C4 plasate pe magistrala de curent continuu au un volum total
de cateva ori mai mic decat cel corespunzător condensatoarelor Cp şi Cs plasate pe magistrala
de curent alternativ, condensatoare ce sunt în mod uzual incluse în invertoarele rezonante
paralel sau serie;
- prin comanda asimetrică a tranzistoarelor invertorului şi modificarea în anumite
limite a frecvenţei de funcţionare se poate varia puterea activă disipată pe rezistenţa de sarcină
R;
- adoptarea comenzii asimetrice permite reducerea armonicilor superioare de tensiune
aferente tensiunii de ieşire u2. La anumite valori optime ale unghiurilor 1 şi 2, armonicile

22
superioare de curent de ordinele 3, 5, 7, etc. ale curentului de sarcină iR au valori mai mici de
5% din valoarea fundamentalei acestui curent;
- principiul comenzii asimetrice poate fi extins şi la invertoare monofazate de joasă
frecvenţă (50, 60 sau 400 Hz), nemaifiind necesare filtre pasive L-C pentru compensarea
armonicilor superioare de tensiune din componenţa tensiunii de ieşire u2;
- dacă este necesar, un transformator de frecvenţă medie cu miez de ferită, pentru
fecvenţe de zeci de kHz, poate fi inclus între invertor şi sarcină. Acesta va lucra în condiţii
optime deoarece tensiunea de ieşire u2 poate fi realizată practic sinusoidală prin alegerea
corespunzătoare a capacităţilor condensatoarelor C1 - C4 şi a unghiurilor 1 şi 2. Această
soluţie este ilustrată în fig. 1.13, inductanţa de magnetizare a transformatorului cu miez de
ferită constituind inductanţa de rezonanţă Lr necesară pentru funcţionarea invertorului;
- nu necesită la intrare un redresor comandat cu tiristoare ca în cazul variantei de invertor
rezonant clasic cu sarcina conectată în paralel.

Fig.1.13. Circuite cu tiristoare GTO pentru punerea în funcţiune a invertorului monofazat

23
 2
CIRCUITE REZONANTE PENTRU
EFECTUAREA COMUTAŢIILOR
LA TENSIUNE NULĂ,
CU CONDENSATOARE
DE LIMITARE A TENSIUNII

2.1 Introducere

În acest capitol se prezintă principalele circuite rezonante prevăzute cu condensatoare

de limitare a tensiunii pe partea de c.c. a convertoarelor de putere, circuite destinate efectuării
comutaţiilor la tensiune nulă în aceste convertoare (principiul ZVS). Aceste circuite rezonante
şi-au găsit numeroase aplicaţii în domeniul electronicii de putere, dintre care unele considerate
mai reprezentative sunt descrise în acest capitol. Comparaţia care se face între aplicaţii
permite stabilirea optimă a domeniilor în care pot fi utilizate.
În ultimii ani au fost făcute eforturi de cercetare considerabile pentru dezvoltarea unor
convertoare cu circuite rezonante la care comutaţiile dispozitivelor semiconductoare se fac la
tensiune nulă (ZVS - Zero Voltage Switching) sau curent nul (ZCS - Zero Current Switching)
 25, 26, 27, 28, 46.
Un convertor c.c./c.a. cu circuit rezonant funcţionand pe acest principiu are
următoarele avantaje:
- pierderile de comutaţie în dispozitive la intrarea în conducţie şi la blocare dispar,
conferindu-i convertorului randament ridicat;
- încălzirea dispozitivelor este scăzută fiind datorată doar pierderilor în conducţie, ceea
ce reduce cerinţele de răcire;
- convertorul poate funcţiona fără circuite de protecţie “snubber” la dispozitivele
semiconductoare;
- toţi factorii anteriori reduc dimensiunile şi costurile convertoarelor;
- problemele de interferenţă electromagnetică sunt mai puţin severe deoarece pulsurile
rezonante au pantele du/dt mai reduse decat cele de la un convertor cu comutaţie grea.

24
2.2 Principii de funcţionare ale circuitelor rezonante cu condensatoare
de limitare a tensiunii de c.c.

Varianta cea mai cunoscută de circuit rezonant bazat pe principiul ZVS este cea cu
funcţionare permanentă redată în fig. 2.1-a şi a fost propusă de către D.M. Divan 25, 26.
Aceasta prezintă dezavantajul că pentru a se varia în mod fin tensiunea de ieşire pe sarcină
este necesar ca frecvenţa de rezonanţă să fie cat mai ridicată (de obicei între 30 şi 100 kHz).
Din această cauză rezultă că factorul de limitare K are o valoare destul de mare (K în general
se adoptă egal cu 1,5). Dacă K are o valoare mare, se obţin supratensiuni mari pe barele de
curent continuu, ceea ce uneori nu este admis, iar dispozitivele semiconductoare nu se pot
folosi la întreaga lor putere instalată. În plus, varianta din fig. 2.1-a necesită un circuit de
iniţializare (pentru simplificare, neredat în figura mai sus amintită) pentru încărcarea
condensatoarelor de rezonanţă Cr şi de limitare C1.
Pentru a se putea regla în limite înguste durata unei trepte dintre două comutaţii
posibile se poate conecta dioda Dr2 în paralel cu condensatorul C1, obţinandu-se circuitul
rezonant din fig. 2.1-b. După anularea tensiunii la bornele condensatorului C1, tranzistorul Tr1
mai rămane în conducţie un interval de timp reglabil, interval în care prin dioda Dr2 trece un
curent practic constant  29, 30.
A treia variantă de circuit rezonant, cea reprezentată în fig. 2.1-c, este cu funcţionare
nepermanentă şi a fost propusă în lucrările 31, 32, 46. Ea permite obţinerea unui factor de
limitare mai redus (K  1,25  1,33) şi poate lucra la frecvenţe de rezonanţă mai mici (între 20
şi 30 kHz). În acest caz, circuitul rezonant intră în funcţiune doar atunci cand trebuie efectuată
o comutaţie a dispozitivelor semiconductoare. Pentru uşurarea efectuării comutaţiilor în
invertorul de sarcină intră în funcţiune circuitul rezonant Lr - Cr în vederea anulării tensiunii
de intrare ui în invertor. Înaintea acestor comutaţii, condensatorul Cr este încărcat cu o
tensiune uCrKUd, iar condensatorul de limitare C1 cu o tensiune uC1 (K-1)Ud. Factorul K
este raportul ideal de limitare şi este dat de relaţia (valabilă atat pentru fig. 2.1-c, cat şi pentru
fig. 2.1-a şi 2.1b):

Cr
K  1 (2.1)
C1  C r

A patra variantă, redată în fig. 2.1-d, reprezintă circuitul rezonant cu tensiune

constantă aplicată pe condensatorul de limitare şi este de asemenea cu funcţionare
nepermanentă. Acest circuit se caracterizează printr-un factor de limitare de valoare mică
(K  1,15  1,20) 33. Capacitatea condensatorului C1 este mult mai mare ca a
condensatorului Cr, acest element C1 fiind considerat ca alimentat cu tensiune practic
constantă (K-1)Ud. Principalul avantaj al acestui circuit, în comparaţie cu cel redat în fig
2.1.a, îl reprezintă faptul că pe sarcină se aplică o tensiune cu pulsaţii mai reduse. În funcţie de
duratele de timp cat tensiunea ui este menţinută nulă, este posibil ca energia cedată de
condensatorul C1 la începutul comutaţiei să fie egală cu cea primită la sfarşitul comutaţiei. În
felul acesta elementul C1 , considerat fără pierderi, nu mai necesită energie de la sursa
exterioară şi deci curentul is din fig. 2.1-d devine nul.

25
Fig. 2.1 Circuite rezonante pentru efectuarea comutaţiilor la tensiune nulă şi formele de undă
corespunzatoare

Din această cauză circuitul format din transformatorul Tr şi puntea redresoare Rd are
un rol de iniţializare pentru încărcarea condensatorului C1. După această încărcare
întrerupătorul Ki se poate deschide. Evident, pierderile în acest circuit sunt foarte mici şi el are
dimensiuni reduse. Se poate renunţa la acest circuit de iniţializare, dacă încărcarea
condensatorului C1 se face prin scurtcircuitări repetate ale invertorului de sarcină prin intrarea
în conducţie pentru durate de timp mici a tuturor dispozitivelor semiconductoare ale acestuia
(IGBT, GTO, etc.).
Tot un circuit rezonant cu condensator de limitare C1 alimentat la tensiune constantă
UC1KUd este şi cel redat în fig. 2.1-e 34, 46. Factorul de limitare K are de asemenea o
valoare redusă (K1,151,20). La începutul unei comutaţii la tensiune nulă în invertorul de
sarcină, intră în conducţie ambele tranzistoare Tr1 şi Tr2, condensatorul Cr fiind încărcat la
tensiunea KUd. După blocarea lui Tr1, tensiunea ui scade până la anulare prin descărcarea lui
Cr prin intermediul lui Tr2. După efectuarea comutaţiilor la tensiune nulă în invertorul de
sarcină, condensatorul Cr se încarcă până la tensiunea KUd, după care C1 mai primeşte energie
până cand curentul ir devine egal cu id. Pentru a efectua o comparaţie între schemele din
figurile 2.1-d şi e, presupunem că la ambele scheme elementele Lr şi Cr sunt identice şi
curentul id  0. Variaţiile curenţilor în cele două condensatoare C1 sunt liniare şi identice,
aceşti curenţi crescand de la valoarea zero la valoarea Imax. Rezultă variaţii identice de
tensiune U pe cele două condensatoare C1, iar variaţiile de energie ale acestora sunt date de
relaţiile :

 (0,2 U d ) 2 (0,2 U d  U) 2 

 
W ( d )  C1     C1 (0,2 U d  U) (2.2)

 2 2 


26
 
 (1,2 U d )
2
(1,2 U d  U) 2 

W ( e)  C1     C1 (1,2 U d  U)  6  W
(d )
(2.3)

 2 2 


Considerând că în ambele cazuri este necesară aceeaşi energie W(d) pentru efectuarea
unei comutaţii, rezultă că la schema din fig. 2.1-e cca. 5/6 din energia W(e) este transferată
condensatorului C2. Acest transfer inutil de energie conduce la pierderi suplimentare de
putere. Un alt dezavantaj al schemei din figura mai sus amintită constă în faptul că curentul
iC1 trece prin două dispozitive semiconductoare: Tr1 şi Tr2 la descărcarea lui C1 şi prin Dr1 şi
Dr2 la încărcarea lui C1. Deşi condensatoarele C1 de la schemele din figurile 2.1-d şi e au
aceeaşi capacitate, ele sunt alese pentru tensiuni de funcţionare diferite: 0,2Ud în primul caz şi
1,2Ud în cazul al doilea, rezultand din acest fapt un alt avantaj al primei variante.
Dacă se renunţă la dispozitivele semiconductoare Tr2 şi Dr2 din schema redată în fig.
2.1-d se obţine schema simplificată din fig. 2.1-f, care este comparabilă cu varianta propusă de
D.M. Divan (fig. 2.1-a) în ceea ce priveşte numărul de dispozitive semiconductoare 27, 35.
Prin adoptarea unui factor de limitare K  1,2, între două comutaţii succesive produse în
invertorul de sarcină, tensiunea ui are un caracter pulsatoriu, valoarea ei medie fiind egală cu
Ud.
În continuare, se vor descrie mai pe larg funcţionarea unora din circuitele rezonante
redate în fig. 2.1 şi se vor indica posibilele lor aplicaţii.

2.3 Circuite rezonante cu funcţionare permanentă şi factor de limitare de

valoare ridicată

În fig. 2.2-a este redată schema de principiu propusă de D.M. Divan 28, 29 destinată
pentru alimentarea cu tensiune pulsatorie a unui invertor monofazat. Variaţia acestei tensiuni
pulsatorii uCr este reprezentată în fig. 2.2-b, iar tensiunea aplicată pe sarcină uL este redată în
fig. 2.2-c. Frecvenţa de ieşire f  1/T poate fi variată în trepte, durata unei trepte Tc1 fiind
egală cu durata minimă necesară efectuării unei comutaţii Ts1. Prin modificarea în limite
înguste a duratelor de scurtcircuit  t 
0 t 0  ,  t 1 t 1 , etc. se poate obţine o variaţie în limite
mici a tensiunii maxime K’Ud (K’ se defineşte ca factor real de limitare). Variaţia curentului
iC1 în funcţie de timp este redată în fig. 2.2-d, componenta continuă a acestui curent fiind
nulă dacă se neglijează pierderile din circuitul rezonant compus din elementele C1, Tr1, Dr1, Lr
şi Cr. În cazul cand un astfel de circuit rezonant ar fi utilizat la intrarea unui invertor trifazat
bazat pe principiul modulării impulsurilor în durată (MID = PWM), pentru alimentarea cu
tensiune şi frecvenţă variabile a unui motor asincron, comanda invertorului ar fi foarte
complexă. Aceasta se explică prin faptul că duratele de conducţie ale tiristoarelor GTO sau
tranzistoarelor IGBT din componenţa invertorului trebuie să fie un multiplu al perioadei de
rezonanţă 36, 37, 46.
Pentru a se putea regla în limite înguste durata unei trepte Tc2Ts2 dintre două
comutaţii posibile se poate conecta dioda Dr2 în paralel cu condensatorul C1, obţinandu-se
circuitul rezonant din fig. 2.3-a. Acest condensator, la fel ca şi la circuitul rezonant Divan,
este de capacitate redusă şi tensiunea la bornele sale variază între zero şi (K-1)Ud pe parcursul
proceselor de comutaţii în invertorul de sarcină. Factorul de limitare are în general o valoare
egală cu 1,5 32, 33. Variaţia tensiunii uCr este reprezentată în fig 2.3-b şi se constată că după
anularea tensiunii la bornele condensatorului C1, tranzistorul Tr1 mai rămane în conducţie un
interval de timp egal cu t, interval în care prin dioda Dr2 trece un curent iDr2 practic constant,
conform fig. 2.3.d.

27
2.4. Circuit rezonant cu funcţionare nepermanentă şi factor de limitare de
valoare redusă

Figura 2.4 prezintă un convertor static de frecvenţă compus dintr-un redresor

necomandat, un circuit intermediar de c.c. - echipat cu un filtru (Lf - Cf), un circuit rezonant
(Lr, Th, D8, Cr), un circuit de limitare (C1, T7, D7) - şi un invertor trifazat comandat cu
modulaţia impulsurilor în amplitudine (MIA). Invertorul este compus din şase tiristoare GTO
(T1 -T6) şi şase diode (D1 - D6).

2.4.1. Principiul de comandă al invertorului trifazat

În continuare se descrie funcţionarea invertorului bazat pe principiul MIA după o lege

sinusoidală 46. Acest invertor permite modificarea amplitudinii fundamentalei de ieşire U(1)
la diferite frecvenţe f1 mai mici decat frecvenţa maximă f1max

Fig. 2.2. Circuitul rezonant propus de D.M. Divan: a - schema de principiu a circuitului;
b - tensiunea de intrare în invertor uCr; c - tensiunea aplicată pe sarcină; d - curentul iC1

28
 Fig. 2.3. Circuit rezonant cu o diodă conectată în paralel cu condensatorul de limitare:
a - schema de principiu a circuitului rezonant;
b - tensiunea de intrare în invertor uCr;
c - tensiunea aplicată pe sarcină;
d - formele de undă ale curenţilor iC1 şi iDr2

(f1max poate fi de 50 sau 60 Hz). La frecvenţe peste valoarea f1max, invertorul menţine
constantă valoarea tensiunii de ieşire.
Variaţia tensiunii şi frecvenţei de ieşire pentru f1 < f1max se obţine prin modificarea
frecvenţei pulsurilor fp a invertorului, intre cele două frecvenţe fp şi f1 fiind un raport constant
egal cu m. Raportul m este menţinut constant între anumite limite de reglare a frecvenţei f1 şi
poate avea următoarele valori:
m  12, 24, 48, 72, 120 şi 192
în timp ce frecvenţa de ieşire variază între cca. 0,5 Hz şi f1max conform fig. 2.5-a. Este
cunoscut faptul că la invertoarele ce alimentează motoare asincrone trifazate nu este necesar
ca frecvenţa de ieşire să scadă sub 0,5 Hz, deoarece din cauza alunecării rotorului faţă de
stator, sub această valoare a frecvenţei, rotorul nu se mai roteşte 38, 39, 40, 46.

29
 Fig. 2.4. Convertor static de frecvenţă cu un circuit rezonant
pentru efectuarea comutaţiilor la tensiune nulă

Limitele domeniilor în care raportul m se menţine constant se aleg astfel încat

conţinutul în armonici superioare al curentului de sarcină să nu depăşească o valoare maximă
admisă. De exemplu, în fig. 2.5-b este redată variaţia valorii efective a curentului de sarcină
Irms în funcţie de f1 şi m pentru un anumit motor funcţionand cu cuplu de sarcină constant la
viteză variabilă, în acest caz rezultand că valoarea efectivă a fundamentalei curentului de
sarcină I(1)rms se menţine constantă. O astfel de metodă de comandă a invertorului, conform
fig. 2.5.a, conduce la producerea de pierderi de putere totale minime în motor datorită
armonicilor superioare de curent 35, 41.
Pentru m  24 pulsuri, formele de undă ale tensiunilor de ieşire uUO, uVO, uWO şi ale
fundamentalelor curenţilor statorici iU(1), iV(1), iW(1) sunt reprezentate în fig. 2.7-a, b şi c, iar
programul de comandă al tiristoarelor invertorului pentru o perioadă întreagă a tensiunii de
ieşire este redat în fig. 2.7-d. Pentru ca tensiunile de ieşire să aibă un conţinut redus în
armonici de frecvenţă joasă (în special cele de ordinele 5, 7, 11, 13, 17 şi 19), pulsurile se
modulează în amplitudine după o lege care aproximează cat mai bine o sinusoidă. Conform
figurilor 2.7-a, b si c, de exemplu pentru m  24 pulsuri, fiecărei faze a motorului i se aplică o
tensiune sub formă de 24 pulsuri pe perioadă, cu amplitudinile avand valorile 2Ud /3, Ud /3,
0, -Ud / 3 şi -2Ud / 3, duratele pulsurilor fiind egale cu 1, 2, 3 şi 4, care mai reprezintă şi
duratele de conectare a invertorului.
Formele de undă ale tensiunilor din figurile 2.6 şi 2.7 au fost trasate pentru
simplificare fără a lua în consideraţie procesele de comutaţie ale tiristoarelor cu ajutorul
circuitului rezonant.
Aceste procese de comutaţie au durate de timp neglijabile în raport cu perioadele de
comutaţie T  1/ fp pentru m  12 sau m  24.

30
 Fig. 2.5. Domeniile de variaţie ale raportului m:
a - relaţia dintre frecvenţa pulsurilor fp şi frecvenţa de ieşire f1;
b - variaţia valorii efective Irms a curentului de sarcină în funcţie de f1

Fig. 2.6. Principiul MIA pentru m  12:

a-, b-, c- formele de undă pentru tensiunile uUO, uVO, uWO şi curenţii iU(1), iV(1), iW(1);
d - programul de comandă al tiristoarelor

31
 În figurile 2.6 şi 2.7 s-a considerat că în intervalele de pauză (T - 1), (T - 2 - 3) şi (T
- 24) sunt comandate numai două tiristoare GTO pentru a se obţine o anumită comportare
dinamică performantă a sistemului de acţionare, comportare care este descrisă în lucrarea 38.
În regim staţionar de funcţionare a motorului, acesta reprezintă pentru invertor o sarcină
rezistiv-inductivă şi deci curenţii statorici sunt defazaţi cu un unghi mai mic de /2 faţă de
tensiunile pe faze, conform figurilor 2.6 şi 2.7.
În figurile 2.6-d şi 2.7-d sunt indicate prin linii groase intervalele de timp în care
tiristoarele T1 - T6 sunt comandate în conducţie, iar cele în care curenţii statorici sunt obligaţi
să treacă prin diodele D1 - D6, prin două linii subţiri paralele.

Fig. 2.7 Principiul MIA pentru m24;

a-, b-, c- formele de undă pentru tensiunile uU0 , uV0 ,uW0 şi curenţii iU(1) , iV(1) , iW(1) ;
d- programul de comandă al tiristoarelor

Desigur, se poate renunţa la această comportare dinamică dacă în intervalele de pauză

mai sus amintite se comandă trei tiristoare GTO în conducţie, astfel încat tensiunile pe faze
uUO, uVO, uWO să se anuleze indiferent de regimul de funcţionare al motorului.

32
2.4.2 Funcţionarea circuitului rezonant

Pentru uşurarea efectuării comutaţiilor tiristoarelor (de exemplu în momentele de timp

t0, t0  4, t0  24, t1, etc., conform fig. 2.7) intră în funcţiune circuitul rezonant Lr - Cr în
vederea anulării tensiunii ui de intrare în invertor, circuit care este de tipul celui redat în fig.
2.1-c. Înaintea acestor comutaţii, condensatorul Cr este încărcat cu o tensiune ur  KUd, iar
condensatorul de limitare C1 cu o tensiune u1  (K - 1)Ud , unde K este raportul ideal de
limitare, dat de relaţia (2.1.) şi adoptat între 1,25 şi 1,33.
Înainte de intrarea în funcţiune a invertorului, prin alimentarea de la reţea a
redresorului necomandat de la intrare, condensatorul Cf se încarcă la o tensiune puţin mai
mare decat Ud. Prin inductanţa Lr apare un curent care produce încărcarea lui Cr la tensiunea
ur  KUd şi a lui C1 la tensiunea u1  (K - 1)Ud. Datorită existenţei diodelor D7 şi D8 şi a
tiristorului blocat Th, condensatoarele de mai sus rămân încărcate până la intrarea în funcţiune
a invertorului.

Fig. 2.8. Formele de undă ale tensiunilor şi curenţilor din circuitul rezonant:
a- pentru momentul de timp t2  1; b- pentru momentul de timp t3

Un avantaj al circuitului rezonant din fig. 2.4 constă în aceea că nu necesită un circuit
de iniţializare pentru încărcarea iniţială a condensatoarelor Cr şi C1 ca la alte variante.
În cele ce urmează se descriu comutaţiile tiristoarelor principaleT6 şi T3 în momentele
de timp t2  1 şi t3 conform figurilor 2.7 şi 2.8.
În momentul t2  1 , conform fig. 2.8-a, cand curentul ii’ ce trece prin Lr este pozitiv,
se deschid Th şi T7. Tiristorul GTO T7 se blochează în momentul t2’ cand tensiunea pe C1 se
anulează şi curentul ir prin inductanţa Lr are valoarea:

Cr
i r  i 'i  I r  i 'i  U d (2.4)
Lr

33
 Blocarea tiristorului T7 se face la tensiune nulă şi deci fără pierderi de comutaţie la
blocare. În continuare, condensatorul Cr se descarcă prin Th la tensiune nulă până în momentul
t2”. În acest moment t2” se efectuează blocarea tiristorului T3 şi deschiderea lui T6, precum şi
blocarea naturală a tiristorului Th , deoarece sensul curentului prin condensatorul Cr se
inversează trecand prin dioda D8. În momentul t2’’’ tensiunea pe Cr atinge valoarea Ud şi
curentul ir prin inductanţa Lr are valoarea Imax:

Cr
I max  (i 'i ) 2  I 2r  (i 'i ) 2  U 2d  (2.5)
Lr
În acelaşi moment de timp t2’’’, se deschide dioda D7 şi condensatorul C1 începe să se
reîncarce. La sfarşitul procesului rezonant cand curentul ir  ir”  0, tensiunea pe
condensatorul Cr capătă valoarea:
Lr
u r  K " U d  U d  I max (2.6)
C1  C r

Valoarea lui K” este foarte apropiată de K, pentru ii’  0 fiind valabilă egalitatea
K”K. De exemplu, pentru ii’  0,5 Ir rezultă:
Cr
0,118 
K K
" C1  C r
  0,022 (2.7)
K Cr
1
C1  C r

dacă se consideră că valoarea lui K este adoptată egală cu 1,25.

În momentul t3 , conform fig. 2.8-b, cand curentul ii’ prin Lr este nul , se deschid Th şi
T7. Tiristorul GTO T7 se blochează în momentul t '3 cand tensiunea pe C1 se anulează. În
continuare condensatorul Cr se descarcă prin Th la tensiune nulă până în momentul t 3 ,
moment în care se efectuează blocarea tiristorului T6 şi deschiderea lui T3. Tot în momentul
t 3 se produce blocarea naturală a tiristorului Th deoarece sensul curentului prin condensatorul
Cr se inversează trecand prin dioda D8. Între momentele de timp t 3 şi t 3  t , tensiunea pe Cr
se menţine nulă, iar curentul prin Lr creşte de la zero la ii”. Din acest ultim moment de timp
t 3  t , condensatorul Cr rămane încărcat la tensiunea KUd , iar condensatorul C1 la tensiunea
(K-1)Ud.
În continuare, comutaţiile tiristoarelor principale T1 - T6 se efectuează conform
fig,.2.7-d, prin intrarea în funcţiune a circuitului rezonant. Desigur, există şi comutaţii în urma
cărora curentul ii scade de la o valoare mai mare la una mai mică dar diferită de zero, sau
creşte de la o valoare mai mică la una mai mare (de exemplu, în momentele de timp t13,
t32, etc.). Astfel de comutaţii pot fi studiate la fel ca şi cele descrise pentru momentele de
timp t21 şi t3.
Perioada de rezonanţă Tr (fig. 2.8) este dată de relaţia:

Tr   Lr Cr   Lr (Cr  C1) (2.8)

Din descrierea modului de operare a invertorului prezentat în fig. 2.4 rezultă că
tensiunea de intrare în invertor ui este egală cu Ud în intervalele de timp în care nu se
efectuează comutaţii ale tiristoarelor, iar curentul ir prin Lr devine egal cu curentul ii. În
această situaţie, condensatoarele Cr şi C1 sunt decuplate de la sursa de c.c., deoarece

34
tiristoarele T7 şi Th sunt blocate. Pe duratele comutaţiilor tiristoarelor T1 - T6, tensiunea ui
devine egală cu ur prin intrarea în conducţie a tiristoarelor T7 şi Th sau a diodelor D7 şi D8.
Deşi circuitul rezonant cu funcţionare nepermanentă prezentat în acest subcapitol
necesită un număr dublu de dispozitive semiconductoare (T7, Th, D7 şi D8) faţă de cel propus
de D. M. Divan (Tr1 şi Dr1, conform fig. 2.1-a), în primul se produc pierderi de putere mai
mici deoarece frecvenţa de lucru a acestor dispozitive semiconductoare este mai mică. Este
important de subliniat faptul că la metoda de comandă MIA a unui invertor conform figurilor
2.5, 2.6 şi 2.7, deşi frecvenţa pulsurilor fp atinge valoarea de 1440 Hz, frecvenţa de comutaţie
a tiristoarelor GTO este mai mică de 1 kHz, chiar dacă în intervalele de pauză ale invertorului
sunt comandate trei tiristoare GTO.

2.4.3. Analiza spectrului armonic al tensiunilor de ieşire din invertorul

trifazat

În fig. 2.9 este redată forma de undă a tensiunii de ieşire pe fază, de exemplu uUO(t),
pentru m pulsuri pe perioadă. Semnalul modulator - indicat în figura menţionată prin m(t) -
are o formă de undă în trepte care aproximează foarte bine o sinusoidă de aceeaşi frecvenţă.
Modulatia în amplitudine a pulsurilor tensiunii de ieşire se obţine prin variaţia
amplitudinii medii a acestor pulsuri proporţional cu semnalul modulator. Trecerea de la 24
pulsuri (conform fig. 2.7) la un număr de pulsuri mai mare se face prin multiplicarea cu 2, 3,
5, etc. a pulsurilor, acestea avand forme identice cu acelea redate în figura de mai sus.
Evident, de exemplu la trecerea de la 24 pulsuri la 48 pulsuri, duratele de conducţie 1, 2, 3 şi
4 se reduc pe jumătate.

Fig. 2.9. Formele de undă ale tensiunii de fază uUO şi semnalului modulator m(t)
pentru m pulsuri pe perioadă

Dezvoltarea în serie Fourier a tensiunii de ieşire pe fază uUO(t) este de forma:

n  m / 24   2( p  1)  

u UO ( t )   
n 1 p 1
4U d
3n 2 6

 sin 2 n  cos n  A ( n)  sin n  1 t 
 m 


 2( p  1)   
 B ( n)  cos n  1 t   (2.9)
 m 
unde:
   2   1 2   1 2 
A ( n)   2 sin n  sin n 1    2 cos n  2    2 cos n  3   
 2  m   12 m   12 m 
  1 2(  2   3 )   2 4 
4 cos n  cos n     2 cos n  
12  3 m   m 

35
  1 4   
2 cos n  4    1  2 cos n  cos n (2.10)
3 m  12  6
   2   1 2   1 2 
B ( n)   2 sin n  cos n 1    2 sin n  2    2 sin n  3   
 2  m   12 m   12 m 

  1 2( 2   3 )   2 4   1 4 4 
4 cos n  sin n     2 sin n    2 sin n   
12 3 m   m  3 m 

    
4 sin n  cos n  31  2 cos n  sin n (2.11)
6 6  12  6
unde: 1  2f1 reprezintă pulsaţia de ieşire, n este ordinul armonicii şi
 1   1 / T  m 1 f1 ,  2   2 / T  m 2 f1 ,  3   3 / T  m 3 f1 ,  4  m 4 f1

Din relaţia (2.9) se poate trage concluzia că tensiunea de ieşire nu conţine armonici
pare şi nici de ordinul 3 sau multiplu de 3.
În ceea ce priveşte semnalul modulator m(t), el are o dezvoltare în serie Fourier de
forma:

n  4 U     
m( t )   n
d
 (1  cos n) 2  sin n
24
 cos n  a 0 sin n  a 1 sin n 
6  4 3
n 1

  
2a 2 sin n  cos n  a 3 sin n   sin n 1 t (2.12)
6 12 6

în care:
a0  (2  3 ) / 3, a1  1 / 3 , a 2  (  2  2 3 ) / 3 , a3  4

Pentru ca armonicile superioare de ordinele 5, 7, 11, 13, 17 şi 19 din componenţa

semnalului modulator m(t) să se anuleze, este necesar ca:

5
a 0 / a 1  2 cos (2.13)
12

a 2 / a1  2 (2.14)

a 3 / a1  3 (2.15)
şi rezultă relaţiile aproximate:
 2  0,82   1 ,  3  0,30   1 ,  4  0,58   1 (2.16)

În acest caz, conţinutul în fundamentală al semnalului modulator m(t) este maxim şi

are valoarea de 0,99715.
Pentru m  24, în fig. 2.10 sunt redate variaţiile amplitudinilor principalelor armonici
superioare de tensiune de ordin scăzut în funcţie de 1 considerându-se că sunt respectate
condiţiile (2.13), (2.14) şi (2.15). Aceste amplitudini sunt raportate la amplitudinea U(l) a
fundamentalei calculată cu relaţia (2.9). Aceste grafice au fost trasate neglijandu-se efectul
proceselor rezonante.

36
 Intervalele de conducţie 1, 2, 3 şi 4 au cele mai mici valori pentru m  120 şi 192,
deci pentru frecvenţe de ieşire mai scăzute de cca. 10 Hz. În acest caz, pentru compensarea
căderii de tensiune pe rezistenţa statorică se prevede majorarea amplitudinii fundamentalei
U(l) a tensiunii de ieşire cu 10% până la 100% cand frecvenţa f1 scade de la 10 Hz până la
0,5Hz. Rezultă deci că cea mai mică valoare pentru durata 3 poate fi de 50 s la frecvenţe de
ieşire joase.
Dacă se adoptă această valoare şi pentru perioada de rezonanţă Tr a circuitului
rezonant (fig. 2.8-a şi b) se obţin formele de undă pentru tensiunile uUO, uVO, şi uWO conform
figurilor 2.11-a, b şi c. Aceste forme de undă au fost trasate pentru cateva intervale de timp,
considerandu-se că valoarea factorului de limitare K este egală cu 1,25. Pentru claritate fig.
2.11-d prezintă momentele de comutare pentru T7 şi Th. În mod evident, în intervalele
delimitate de t2 şi t3, t3 şi t4, t4 şi t5 există m-1 pulsuri cu forme identice cu cele prezentate în
figurile 2.11.a, b, şi c. Pentru fiecare situaţie, tiristoarele GTO din invertor sunt comandate cu
o întarziere de Tr/2 după ce se comandă T7 şi Th.
Pentru puteri de ieşire mai mici de 100 kVA, în locul tiristoarelor GTO se pot folosi
dispozitive IGBT. În acest caz se poate adopta o frecvenţă maximă a pulsurilor fpmax cuprinsă
între 3 şi 4 kHz, iar raportul m poate creşte până la o valoare cuprinsă între 480 şi 576 35, 43,
44, 45, 46.

37
Fig.2.10 Variaţia amplitudinilor principalelor armonici superioare de tensiune
de ordin scãzut, funcţie de 1

38
 Fig. 2.11 Formele de unda în situaţia Tr3

2.4.4. Concluzii

În comparaţie cu convertoarele cu circuit intermediar de c.c. rezonant cu funcţionare

permanentă prezentate în subcapitolul 2.3, soluţia propusă în fig. 2.4 permite amorsarea
oscilaţiilor din circuitul rezonant doar atunci cand sunt necesare comutaţii ale dispozitivelor
semiconductoare din invertorul de sarcină. Acest mod de operare conduce la o solicitare mai
redusă a sarcinii la tensiuni de varf şi asigură obţinerea unei perioade de rezonanţă mai mare,
ceea ce determină un raport de limitare K mai redus, [46].
Considerand comutarea pe duratele de pauză a doar două tiristoare GTO sau
tranzistoare IGBT conectate la acelaşi terminal al circuitului intermediar, se obţine o
comportare dinamică performantă. Pentru a demonstra conţinutul redus în armonici superioare
de ordin scăzut din tensiunea de ieşire, a fost prezentată analiza armonică pentru o metodă de
comandă MIA bazată pe un model cu 24 pulsuri.
Prin comanda invertorului bazată pe principiul MIA se asigură condiţii bune de
funcţionare pentru circuitul rezonant, iar duratele de conducţie ale dispozitivelor
semiconductoare GTO sau IGBT din componenţa invertorului nu scad sub valorile maxime
admise pentru aceste dipozitive (50 s şi respectiv 25 s).

2.5 Circuit rezonant cu funcţionare nepermanentă şi tensiune constantă

aplicată pe condensatorul de limitare

39
 2.5.1. Funcţionarea circuitului rezonant

În fig. 2.12-a este redată o variantă de convertor static de frecvenţă cu circuit rezonant
în circuitul intermediar de c.c. şi invertor trifazat cu 6 dispozitive IGBT T1 - T6 şi diodele D1 -
D6, [46]. Circuitul rezonant, de tipul celui redat în fig. 2.1-d, se compune din condensatoarele
C1 şi Cr , inductanţa Lr, tranzistoarele Tr1 şi Tr2, precum şi diodele Dr1 şi Dr2. Capacitatea
condensatorului C1 este mult mai mare decat cea a condensatorului Cr, acest element C1 fiind
în continuare considerat ca alimentat la tensiune constantă (K - 1)Ud. Circuitul rezonant este
cu funcţionare nepermanentă şi se caracterizează printr-un factor de limitare de valoare mică
(K  1,15 - 1,20).
Funcţionarea circuitului rezonant este descrisa in cinci etape.

Etapa întai

Descărcarea condensatorului C1, avand o capacitate de valoare mare, pe inductanţa Lr

se face la tensiunea constanta (K - 1)Ud prin intrarea în conducţie a tranzistorului Tr1. Deşi
tranzistorul Tr2 intră concomitent în conducţie cu Tr1, tensiunea uCr rămane în etapa întai egală
cu KUd, deoarece tensiunea pe C1 se menţine practic constantă. Pe parcursul acestei etape se
presupune că şi curentul de sarcină id rămane constant şi anume egal cu I d 35, 46. Ecuaţiile
aferente acestei etape sunt:

di r
( K  1) U d  L r  (2.17)
dt

i r  i d  i C1 (2.18)

Se admite că pe durata t1 a acestei etape curentul prin C1 creşte de la zero la Icmax, iar
curentul prin Lr variază liniar de la I d până la ( I d - Icmax) IL1 < 0, conform fig. 2.13.a:

I c max I '  I L1
( K  1) U d  L r   Lr  d (2.19)
t1 t1

Tensiunea ui aplicată la ieşire în etapa întaia se menţine constantă şi anume egală cu

uCr  KUd, iar valoarea I'd poate fi pozitivă, nulă sau negativă.

40
Fig. 2.12. Convertor static de frecvenţă cu circuit rezonant în circuitul intermediar de
c.c. şi invertor trifazat:
a- structura convertorului;
b- forma de undă a curentului id din circuitul intermediar de c.c.

41
Fig. 2.13 Formele de undă corespunzătoare funcţionării circuitului din fig. 2.12

42
 Etapa a doua

În această etapă tranzistorul Tr2 rămane în conducţie, iar Tr1 se blochează. La ieşire se
aplică pe sarcină tensiunea uCr  ui care scade de la KUd la zero. Ecuaţiile aferente acestei
etape sunt:

t
di r 1
Lr  
dt C 1
 i Cr  dt  U d (2.20)
t1

i Cr  i r  I 'd (2.21)

în care iCr reprezintă curentul ce trece prin Cr.

Curentul ir ce trece prin inductanţa Lr şi tensiunea uCr sunt date de relaţiile:

Cr
i r  ( K  1) U d  sin  0 ( t  t 1 )  I c max  cos  0 ( t  t 1 )  I 'd (2.22)
Lr

Lr
u Cr  ( K  1) U d  cos  0 ( t  t 1 )  I c max   sin  0 ( t  t 1 )  U d (2.23)
Cr

în care pulsaţia de rezonanţă 0 este dată de formula:

1
0  (2.24)
Lr Cr

Etapa a doua are o durată egală cu (t2 - t1) şi la sfarşitul ei tensiunea pe condensatorul
Cr se anulează. După efectuarea unor calcule simple, rezultă valoarea IL2 a curentului ce trece
prin Lr la sfarşitul etapei a doua:

Lr
I L2  I 'd  I 2c max  K(2  K)  U 2d (2.25)
Cr

iar durata (t2 - t1) din relaţia:

1  ( 0t1 ) ( K  1)2 ( 0t1 )2  K(2  K)

cos  0 ( t 2  t1)  (2.26)
( K  1)[( 0t1 )2  1]

Este evident că pentru a se anula tensiunea uCr este necesar ca IL2  I d şi deci:

Cr
I c max  U d  K(2  K) (2.27)
Lr

În cazul regimului critic, la sfârşitul etapei a doua, curentul iC1, indiferent de valoarea
I d' , are valoarea minimă admisă:

43
 Cr
I c min  U d  K(2  K) (2.28)
Lr

Pentru acest regim critic, rezultă o durată minimă pentru etapa întai din relaţia (2.19):

1 K(2  K)
t 1 min   (2.29)
0 K 1

şi în acest caz, presupunand că circuitul rezonant este fără pierderi, energia cedată de
condensatorul C1 în etapa întai este egală cu energia primită de acest element la sfarşitul
etapei a patra.
În cele ce urmează se determină durata totală T” a etapelor întai şi a doua,
presupunand în continuare că este vorba de regimul critic. Din condiţia ca tensiunea uCr dată
de relaţia (2.23) să se anuleze, se obţine ţinand seama şi de relaţia (2.29):

cos  0 ( t 2  t 1 min )  ( K  1) (2.30)

şi deci durata totală T” are expresia:

1  K(2  K) 
T"  t 2    arccos( K  1)   (2.31)
0  K  1 

Durata T” are o valoare mai mică decat durata T’  Tr/2 aferentă circuitului rezonant
prezentat în fig. 2.4, durata T’ fiind dată de relaţia (2.8). Ţinand seama de faptul că la circuitul
rezonant din figura mai sus amintită valoarea lui K este dată de relaţia (2.1), rezultă:

Tr 1  K
T'     (2.32)
2 0 2 K 1

De exemplu, pentru aceleaşi valori ale lui Lr şi Cr în circuitele rezonante din figurile
2.4 şi 2.12-a, rezultă că durata T’ este mai mare cu cca 41% faţă de durata T” dacă K  1,2 la
ambele scheme şi cu cca 33% dacă K  1,33 tot pentru ambele circuite. De aici se desprinde
concluzia că varianta de circuit rezonant redată în fig. 2.12-a este mai avatajoasă şi poate lucra
la frecvenţe mai ridicate 30, 46.
În ceea ce priveşte valoarea medie Umed a tensiunii ui aplicate la ieşire pe durata t2, tot
în cazul regimului critic, după efectuarea unor calcule simple rezultă:
1  
t2
Umed  KUd t1 min 
t2 
 ui  dt   Ud (2.33)
 ( t 2  t1 min )  
Prin anularea tensiunii pe elementul Cr se pot efectua comutaţii la tensiune nulă ale
dispozitivelor semiconductoare (IGBT, GTO, etc) din componenţa convertorului de putere
conectat în paralel pe partea de c.c. În urma efectuării acestor comutaţii curentul id îşi schimbă
valoarea de la I d la I d , aceasta din urmă putand fi pozitivă, nulă sau negativă (a se vedea fig.
2.12-b).

44
 Etapa a treia

Această etapă constă în menţinerea tensiunii de valoare nulă pe condensatorul Cr atat

timp cat curentul (ir - I d'' ) este negativ. Acest curent se închide prin dispozitivele
semiconductoare ale convertorului de putere. Durata etapei a treia este (t3 - t2). Dacă curentul
(ir - I d'' ) este negativ, inductanţa Lr primeşte o energie suplimentară de la condensatorul C2,
energie pe care o va ceda condensatorului C1 la sfarşitul etapei a patra, conform fig. 2.13-c.

Etapa a patra

Penultima etapă constă în încărcarea condensatorului Cr după efectuarea comutaţiilor

în convertorul de putere şi după ce curentul (ir - I d ) devine pozitiv.
În cele ce urmează se presupune că I d > 0 şi deci în momentul t3 valoarea curentului ir
este egală tot cu I d (fig. 2.13.c). Etapa a patra are durata (t4 - t3), în momentul t4 tensiunea pe
condensatorul Cr atingand valoarea KUd. În acest caz, valoarea curentului ir între t3 şi t4 este
dată de relaţia:
Cr
i r  Ud  sin  0 ( t  t 3 )  I "d (2.34)
Lr
iar a tensiunii uCr de relaţia:
uCr  Ud  Ud cos  0 ( t  t 3 ) (2.35)
La sfarşitul etapei a patra tensiunea uCr devine egală cu KUd şi deci curentul ir atinge
valoarea:
Cr
I L4  U d  K(2  K)  I ''d  I C min  I ''d (2.36)
Lr

Etapa a cincea

După terminarea etapei precedente în momentul t4, curentul prin inductanţa Lr scade
de la valoarea IL4 la I d'' până în momentul t5, energia suplimentară conţinută în elementul Lr
fiind cedată condensatorului C1. Această energie cedată este egală cu cea primită de la acest
condensator pe parcursul etapei întai, [46]. Se poate trage concluzia că elementul C1 solicită o
energie practic nulă de la sursa de alimentare de c.a. prin intermediul punţii redresoare (deci is
 0).
În figurile 2.13-a, b şi c sunt reprezentate formele de undă ale tensiunii de intrare ui în
invertor şi curenţilor ir şi id pentru trei comutaţii diferite. Suprafeţele haşurate, care sunt
practic nişte triunghiuri, reprezintă în ordine: Q1 - sarcina electrică pierdută de condensatorul
C1 în primele etape, iar Q2 - sarcina electrică primită de acest condensator la sfarşitul etapelor
a cincea. În primul caz, al modului de funcţionare M1 redat în fig. 2.13-a, blocarea
tranzistorului T1 este urmată imediat de intrarea în conducţie a tranzistorului T4. În cazul al
doilea, al modului de funcţionare M2 reprezentat în fig. 2.13-b, după anularea tensiunii ui,
pentru un scurt interval de timp (t3 - t2) sunt în conducţie atat T1 cat şi T4. Evident, energia Q2
primită de C1 în modul M2 va fi mai mare decat cea primită în modul M1, datorită energiei
suplimentare livrate de condensatorul C2 către inductanţa Lr în etapa a treia. În sfarşit, în fig.
2.13-c este redat modul de functionare M3, caracterizat prin faptul că în momentul t2 curentul
(ir - I d'' ) este negativ şi este necesară durata (t3 - t2) cand tensiunea ui se menţine nulă pentru ca
curentul mai sus amintit să devină pozitiv şi deci condensatorul Cr să se poată încărca. În
concluzie, în regim îndelungat de funcţionare al circuitului rezonant avand o tensiune

45
constantă aplicată pe condensatorul de limitare conform fig. 2.12-a, energia totală pierdută de
acest condensator în modurile de funcţionare M1, M2 şi M3 este egală cu cea totală primită tot
de acelaşi condensator în aceleaşi moduri de funcţionare. În consecinţă curentul is de
alimentare este în mod practic egal cu zero, [35, 46].

2.5.2. Posibilităţi de utilizare a circuitului rezonant

Acest circuit cu funcţionare nepermanentă şi caracterizat printr-un factor de limitare de

valoare redusă (K1,15  1,20) este indicat a se utiliza la invertoare, compensatoare de putere
reactivă şi redresoare cu comutaţie forţată de puteri mari şi foarte mari. El asigură
supratensiuni de valori mici pe barele de c.c. ale convertoarelor mai sus amintite. Acest circuit
are o siguranţă mare în funcţionare, deoarece întotdeauna condensatorul de limitare C1 rămane
încărcat în timp ce la circuitele rezonante din figurile 2.2-a şi 2.3-a condensatoarele C1 pot să
rămană descărcate şi deci nu se mai pot efectua comutaţii la tensiune nulă.
Un avantaj important al circuitului prezentat în fig. 2.12-a constă în aceea că durata
totală T” a procesului rezonant depinde practic doar de durata t1 a etapei întai, conform relaţiei
(2.26). Mărimea t1 rămane astfel singurul parametru variabil, nemai fiind nevoie de măsurat
curentul prin inductanţa Lr şi tensiunea pe condensatorul de limitare C1 pentru a se putea
comanda blocarea tranzistorului Tr1. În cazul circuitelor rezonante din figurile 2.2-a şi 2.3-a
duratele proceselor rezonante T’  Tr/2 depind de tensiunile maxime la care se încarcă
condensatoarele de limitare C1 (tensiuni care depind de caracteristicile sarcinilor) precum şi
de momentele de blocare ale tranzistoarelor Tr1 . Aceste ultime momente de timp trebuie să
coincidă cu momentele în care tensiunile pe condensatoarele de limitare C1 se anulează.
Un alt avantaj major al circuitului din fig. 2.12-a constă în aceea că dacă se măreşte
durata t1 cu până la 10% peste valoarea critică t1min, rezultă o creştere cu cateva microsecunde
a duratei (t3 - t2) în care tensiunea pe condensatorul Cr se menţine nulă. În felul acesta se
asigură condiţii mai bune pentru efectuarea comutaţiilor dispozitivelor semiconductoare din
componenţa convertorului de putere. Această posibilitate de mărire a duratei în care tensiunea
ui se menţine nulă nu este realizabilă la schemele din figurile 2.2-a şi 2.3-a.
O primă aplicaţie a circuitului rezonant cu funcţionare nepermanentă şi tensiune
constantă aplicată pe condensatorul de limitare, aşa cum s-a arătat anterior, constă în
realizarea unui convertor static de frecvenţă cu circuit intermediar de tensiune continuă
constantă, conform fig. 2.12-a. Variaţia curentului de sarcină id în funcţie de timp pentru m 
24 pulsuri pe perioadă, cand maşina asincronă funcţionează în regim de motor, este redată în
fig. 2.12-b.
O a doua aplicatie este redată în fig. 2.14-a, care reprezintă schema de principiu a unui
compensator static de putere reactivă cu stocare capacitivă şi un circuit rezonant conform fig.
2.1-d. Compensatorul poate ceda sau primi din reţea o putere reactivă variabilă Qv (care deci
poate fi capacitivă sau inductivă), iar tiristoarele GTO din componenţa sa sunt comandate
după principiul PWM (MID) 39]. In fig. 2.14-b este redată variaţia curentului id, remarcandu-
se faptul că în regim staţionar de funcţionare acest curent are o componentă continuă de
valoare nulă. Valoarea I(1) reprezintă amplitudinea fundamentalelor curenţilor i1, i2 şi i3 din
reţea. În figurile 2.15-a, b, şi c sunt reprezentate formele de undă ale tensiunii ui a
compensatorului şi a curenţilor iL şi id pentru trei comutaţii diferite.

46
 Fig. 2.14. Compensator static de putere reactivă cu stocare capacitivă şi
circuit rezonant în circuitul de c.c.:
a- structura compensatorului;
b- forma de undă a curentului id din circuitul de c.c.

În primul caz, al modului de funcţionare M1 redat în fig. 2.15-a, în urma comutaţiilor

din compensator la tensiune nulă, blocarea tiristorului G4 este urmată imediat de intrarea în
conducţie a tiristorului G1. În cazul al doilea, al modului de funcţionare M2 reprezentat în fig.
2.15-b, după anularea tensiunii ui, pentru un scurt interval de timp (t3 - t2) sunt în conducţie
atat G1 cat şi G4. Prin adoptarea modului M2, energia Q2 primită de C1 va fi mai mare ca cea
primită de acelaşi condensator în modul M1, datorită energiei suplimentare cedate de
condensatorul C0 către inductanţa Lr în etapa a treia. În sfarşit, în fig. 2.15-c este redat modul
de funcţionare M3, caracterizat prin aceea că în momentul t2 curentul  i r  I d  este negativ şi
este necesară durata (t3 - t2) cand tensiunea ui se menţine nulă pentru ca curentul mai sus
amintit să devină pozitiv şi deci condensatorul Cr să se poată încărca, [46,158, 160].
Suprafeţele haşurate, proporţionale cu energiile Q1 şi Q2 şi care sunt de asemenea triunghiuri,
au aceleaşi semnificaţii ca la figurile 2.13-a, b şi c. Şi la această aplicaţie, în regim îndelungat
de funcţionare a circuitului rezonant avand o tensiune constantă aplicată pe condensatorul de
limitare conform fig. 2.14-a, energia totală pierdută de acest condensator în modurile de
funcţionare M1, M2, şi M3 este egală cu cea primită tot de acelaşi condensator în aceleaşi
moduri de funcţionare. În consecinţă curentul is de alimentare este în mod practic egal cu zero
şi se poate renunţa la circuitul de iniţializare format de transformatorul Tr şi puntea redresoare
monofazată Rd.
O alta aplicaţie posibilă a circuitului rezonant conform fig. 2.1-d descrisă în acest
paragraf, este la realizarea unui convertor c.a. trifazat la intrare / c.a. monofazat la ieşire având

47
un invertor monofazat cu 4 dispozitive IGBT T1 - T4 şi 4 diode D1 - D4, conform fig. 2.16-a.
Acest convertor poate lucra la frecvenţe de până la caţiva zeci de kHz şi este destinat pentru
echiparea instalaţiilor de încălzire prin inducţie. Circuitul rezonant se compune din
condensatoarele C1 şi Cr, inductanţa Lr, tranzistoarele Tr1 şi Tr2, precum şi diodele Dr1 şi Dr2
30, 46, 160].
Funcţionarea circuitului rezonant cu factor de limitare K (1U1 /U2) de valoare
redusă până la 1,20 şi cu tensiune constantă aplicată pe condensatorul de limitare C1 se
compune din 5 etape.
În continuare se descriu etapele de funcţionare ale convertorului de putere,
presupunand că impedanţa de sarcină se compune din elementele RL şi LL conectate în paralel,
ale căror valori se pot modifica fără a fi necesar să se varieze frecvenţa de lucru invertorului.

Etapa întai

În această etapă tranzistorul Tr1 este în conducţie şi pe inductanţa Lr se aplică tensiunea

constantă U1 (K - 1)U2 existentă la bornele condensatorului C1. Durata acestei etape este
între momentele de timp t0  0 şi t1. În acest ultim moment Tr1 se blochează, iar Tr2 intră în
conducţie. Ecuaţiile aferente acestei etape sunt:

U2
iR  K  (2.37)
RL
di L
LL   KU2 (2.38)
dt
di
 L r  r  ( K  1) U 2 (2.39)
dt

Notand cu I0 valoarea curentului îd în momentul t0, se obţin următoarele formule

pentru curenţii din etapa întai:

Fig. 2.15 Formele de undă corespunzătoare compensatorului din fig.2.14

48
 U2 U
i ((1L))  K  (t  t 0 )  I 0  K  2 (2.40)
LL RL

U2
i(r1)  I0  ( K  1) (t  t0 ) (2.41)
Lr

Etapa a doua

Tranzistorul Tr1 este blocat, iar Tr2 în conducţie. Condensatorul Cr se descarcă de la

tensiunea KU2 până la zero în momentul t2. Ecuaţiile acestei etape sunt:

1
KU 2 
Cr
 i Cr  dt  R L  i R (2.42)

di L
R L  i R  LL  (2.43)
dt

di r di
U2  L r   LL  L (2.44)
dt dt

i R  i L  i r  iCr (2.45)

După efectuarea unor calcule simple şi introducand notaţiile:

1 1 L  LL
1,2     r (2.46)
2C r R L 4C2r R2L Cr Lr LL

în care 1 şi 2 pot fi reali sau complecşi, se obţin următoarele relaţii pentru curenţii din
etapa a doua:

U2  KU2 U2   2 KU2
i(L2)  ( t  t1 )       e1 ( t  t1 )   t1 
Lr  LL  LL Lr  LL   1(1   2 ) LL

1 Lr LL  KU2 U2   
  e 2 ( t  t 1 )  I 0     (2.47)
 2 (1   2 ) R L ( Lr  LL )  Lr Lr  LL  


LL  KU2 U2   1 2 
i(R2)      e 2 ( t  t 1 )   e1 ( t  t1 )  
R L  LL Lr  LL   1   2 1   2 

LL
  U2 (2.48)
R L ( Lr  LL )

49
 Fig.2.16 Convertor c.a. trifazat la intrare / c.a. monofazat la ieşire

 KU 2 U2 
i (Cr2)  
 LL
 
Lr  LL
L r  L L  L r ( 1   2 )

 e 1 ( t  t1 )  e  2 ( t  t1 )  (2.49)

La sfarşitul etapei a doua curentul i R2  se anulează, iar tensiunea uCr  ui devine nulă:

1 K 1   1 2 
    e 2 ( t 2  t 1 )   e ( t 2  t 1 )   0 (2.50)
Lr  LL  Lr Lr  LL   1   2 1   2 

din relaţia de mai sus putandu-se deduce valoarea lui t2.

50
 Etapa a treia

Această etapă are o durată (t3 - t2) şi pe parcursul ei tensiunea ui se menţine nulă,
iar curentul iL rămane constant neglijandu-se pierderile din invertor şi din inductanţa LL. La
sfarşitul etapei, curentul i r3 are valoarea:

U2
i(r3) ( t 3 )  i(L2) ( t 2 )  i(Cr2) ( t 2 )  (t3  t2 ) (2.51)
Lr

Pentru a se putea menţine tensiunea ui la o valoare nulă pe durata etapei a treia, toate
cele patru tranzistoare T1 - T4 ale invertorului sunt comandate în conducţie conform fig. 2.16-
b.

Etapa a patra

În această etapă sunt comandate în conducţie numai două din tranzistoarele

invertorului şi deci condensatorul Cr se încarcă de la zero la KU2 prin intermediul diodei Dr2.
Ecuaţiile acestei etape sunt:

1
Cr
 i Cr  dt  R L  i R (2.52)

di L
R L  i R  LL  (2.53)
dt

di r di
U2  L r   LL  L (2.54)
dt dt

i r  i Cr  i R  i L  0 (2.55)

Soluţiile acestui sistem de ecuaţii sunt:

U2  1 2
i(L4)    e 2 ( t  t 3 )   e1 ( t  t 3 )  ( t  t 3 )
Lr  LL 
 2 1
(    2 )  (
1 1   2 )

Lr LL  ( 2)
   iL (t2 ) (2.56)
R L ( Lr  LL ) 

L L U2  1 2 
i(R4)    e 2 ( t  t 3 )   e1 ( t  t 3 )  1 (2.57)
R L ( Lr  LL )  1   2 1   2 

i(Cr4) 
U2
Lr (1   2 )

e 2 ( t  t 3 )  e1 ( t  t 3 )  (2.58)

Etapa a patra se termină atunci cand tensiunea pe elementele RL şi LL devine egală cu -

KU2 şi deci din relaţia (2.57) se obţine:

51
 LL  1 2 
K    e 2 ( t 4  t 3 )  e1 ( t 4  t 3 )  1 (2.59)
Lr  LL  1   2 1   2 

Etapa cinci

În această etapă este în conducţie dioda Dr1 şi condensatorul C1 primeşte o energie

suplimentară de la inductanţele Lr şi LL. În acelaşi timp rezistenţa RL primeşte energie fiind
alimentată la tensiunea KU2. Această etapă se termină în momentul t5, cand dioda Dr1 se
blochează (fig. 2.16-b). După acest moment tensiunea pe sarcină are valoarea U2, iar curenţii ir
şi id devin egali. Ecuaţiile aferente acestei etape sunt:

KU 2
i (R5)   (2.60)
RL
i (Cr5)  0 (2.61)
KU2
i(L5)  i(L4) ( t 4 )  (t  t4 ) (2.62)
LL
U
i(r5)  ( K  1) 2 ( t  t 4 )  i(r4) ( t 4 ) (2.63)
Lr

Tensiunea medie Umed aplicată la intrarea invertorului în intervalul de timp (t5-t0)

trebuie să fie egală cu U2. În această situaţie, valorea medie a tensiunii uLr aplicată pe
inductanţa Lr este nulă. Această tensiune medie Umed se calculează cu relaţia:


t5
1 t1 LL ( 2 )
Umed  U2 
t5
 ui  dt  KU2  t 
t5
i L ( t 2 ) i(L2) ( t1)  i(L4) ( t 4 ) 
t0 5


i (L4) ( t 3 )  KU 2 
(t 5  t 4 )
t5
(2.64)

În relaţia de mai sus se ţine seama de faptul că i (L2) ( t 2 )  i (L4) ( t 3 ) , deoarece în momentul
t3 se efectuează blocarea a două tranzistoare ale invertorului la tensiune nulă, [35, 46, 160].
Momentele de timp t3, t4 şi t5 se determină prin rezolvarea sistemului cu ecuaţiile
(2.59) şi (2.64), la care se adaugă condiţia:

i(r5) ( t5 )  i(d5) ( t5 ) ,

U2 U U
adică: i(r4) ( t 4 )  ( K  1) ( t5  t 4 )  K 2  i(L4) ( t 4 )  K  2 ( t 5  t 4 ) (2.65)
Lr RL LL

În momentele de timp t0T/2, t0T, etc. apar noi procese de comutaţie ale
tranzistoarelor, procese compuse fiecare din 5 etape conform celor descrise mai sus. În felul
acesta pe impedanţa de sarcină se aplică o tensiune alternativă nesinusoidală avand frecvenţa
fundamentalei f  1/T, conform fig. 2.16-b. Această frecvenţă poate fi aleasă între caţiva kHz
şi cateva zeci de kHz. Limita maximă pentru frecvenţa f se obţine atunci cand procesele de
comutaţie se succed fără pauză (deci momentul t6 coincide cu momentul t5 în fig. 2.16-b).
Desigur, dacă este necesar, un transformator de frecvenţă medie cu miez de ferită
poate fi inclus între invertor şi sarcină.

52
 2.6. Circuit rezonant cu tensiune pulsatorie de amplitudine redusă
aplicată pe sarcină între comutaţii prin ZVS

2.6.1. Funcţionarea circuitului rezonant

Dacă se renunţă la dispozitivele semiconductoare Tr2 şi Dr2 din schema redată în fig.
2.1-d se obţine circuitul rezonant simplificat din fig. 2.17-a, care este comparabil cu varianta
propusă de Divan (fig. 2.2-a) în ceea ce priveşte numărul de dispozitive semiconductoare. Prin
adoptarea unui factor de limitare K  1,2, între două comutaţii succesive ale tranzistoarelor T1
- T4 tensiunea uCr are un caracter pulsatoriu, valoarea ei medie fiind egală cu Ud. Se constată
în acest caz că duratele de conducţie, (t 1'  t 1 ) , (t2'  t2 ) , etc. ale tranzistorului Tr1 pot fi reduse
până la zero, dacă se consideră că circuitul rezonant este fără pierderi, [46, 160]. Pentru
această situaţie ideală, tensiunea uCr de intrare în invertor are o variaţie dată de relaţia:

u Cr  U d  (K  1)U d  sin( 0 t   0 ) (2.66)

în care pulsaţia 0  1 / Lr Cr .
Desigur pentru un circuit rezonant real, se adoptă durate de conducţie ale tranzistorului
Tr1 mai mari ca zero, iar tensiunea uCr atinge valori minime mai mici ca valoarea (K - 1)Ud. Se
constată la varianta din fig. 2.17-a că durata Tc3 a unei trepte de reglare a perioadei de ieşire T
este mai mică decat durata Ts3 necesară pentru efectuarea unei comutaţii în invertorul de
sarcină.
Variaţia tensiunii pulsatorii uCr este reprezentată în fig. 2.17-b, iar tensiunea uL aplicată
pe sarcină este redată în fig. 2.17-c. În sfarşit, în fig, 2.17-d este ilustrată variaţia curentului iC1
în funcţie de timp, componenta continuă a acestui curent fiind de valoare nulă 29, 37.
Circuitul rezonant din fig. 2.17-a poate fi utilizat numai pentru modificarea în trepte a
frecvenţei de ieşire f  1/T a invertoarelor de sarcină. În comparaţie cu circuitul rezonant
propus de Divan, circuitul rezonant redat în fig.2.17 prezintă următoarele avantaje mai
importante:
- pe sarcină se aplică o tensiune uL cu pulsaţii mai reduse;
- solicitarea la curent iC1 a elementelor C1, Lr, Cr, Tr1 şi Dr1 este mai mică;
- reglarea frecvenţei de ieşire se poate face în trepte mai fine.
Desigur şi la schema din fig. 2.17-a se poate renunţa la circuitul de iniţializare format
din transformatorul Tr şi puntea redresoare, dacă încărcarea condensatorului C1 se face prin
scurtcircuitări repetate ale invertorului prin intrarea în conducţie a tuturor tranzistoarelor T1 -
T4.
Pentru a se explica apariţia formei de undă a tensiunii uCr conform fig. 2.17-b, se
presupune că în momentul t1, de exemplu, curentul prin dioda Dr1 se anulează.
Din acest moment începe etapa întai de funcţionare care durează până în momentul t1'
şi în care condensatorul C1 se descarcă parţial pe inductanţa Lr după legea:

di (r1)
(K  1)U d   L r  (2.67)
dt

şi deci curentul ir(1) variază liniar în timp:

53
 (K  1)Ud
i (r1)  id  ( t  t1 ) (2.68)
Lr
Etapa a doua constă în descărcarea parţială până în momentul t "1 a condensatorului Cr
după blocarea tranzistorului Tr1. Această etapă este caracterizată de ecuaţia:

di (r2 ) 1 t
Ud  Lr   KU d   (i d  i r )  dt
(2 )
(2.69)
dt Cr
t1'

Introducând în relaţia de mai sus notaţia pentru pulsaţia de rezonanţă 0:

 20 L r C r  1 (2.70)

Fig. 2.17. Circuit rezonant cu tensiune pulsatorie de amplitudine redusă aplicată pe sarcină
între comutaţii prin ZVS:
a - schema de principiu a circuitului;
b - tensiunea de intrare în invertor uCr;
c - tensiunea aplicată pe sarcină uL;
d - curentul iC1

54
şi ţinand seama de condiţiile iniţiale pentru t  t 1' :

di (r2 )
L r   (K  1)U d (2.71)
dt

(K  1)Ud '
i (r2 ) (t1' )  id  ( t 1  t1 ) (2.72)
Lr

rezultă formula curentului i (r2 ) din etapa a doua:

(K  1)U d (K  1)U d '
i (r2 )  i d  sin  0 (t  t 1' )  (t 1  t ) cos  0 (t  t 1' ) (2.73)
Lr0 Lr

În ceea ce priveşte tensiunea la bornele condensatorului Cr în această etapă ea este dată

de relaţia:

(2 )
uCr  Ud  (K  1)Ud cos 0 (t  t1' )  (K  1)Ud0 (t1'  t1 ) sin 0 (t  t1' ) (2.74)

Pentru momentul de timp t 1 , curentul i (r2 ) redevine egal cu id şi deci:

sin 0 (t"1  t1' )  0 (t ' t1 )  cos 0 (t"1  t1' ) (2.75)

În acelaşi moment de timp t 1 tensiunea u Cr capătă valoarea minimă:

Umin  Ud  (K  1)Ud cos 0 (t"1  t1' )  (K  1)Ud20 (t1'  t1 )2 cos 0 (t"1  t1' )
(2.76)
Din relaţia (2.75) se deduce:

1
cos  0 (t"1  t1' )   (2.77)
1   20 (t1'  t1 )2

şi deci:

Umin  Ud  (K  1)Ud 1  20 (t1'  t1 )2 (2.78)

Etapa a treia are o durată cuprinsă între t"1 şi t1''' şi este caracterizată tot de relaţiile
(2.73) şi (2.74).
În sfarşit, etapa a patra durează între t1''' şi t2 şi constă în transferul de energie conţinut
în inductanţa Lr către condensatorul C1. După momentul t2 începe un nou ciclu de funcţionare
al circuitului rezonant. Pe durata unui ciclu de funcţionare, compus din cele patru etape mai
sus amintite, tensiunea medie aplicată pe sarcină este egală cu Ud:

t2
1
( t 2  t1 )
 uCr  dt  Ud (2.79)
t1

ceea ce înseamnă că tot pe această durată valoarea medie a curentului ir este egală cu id, acest
ultim curent putand fi considerat practic constant pe durata unui ciclu de funcţionare.

55
 Din relaţia (2.77) se poate deduce care este unghiul total corespunzător unui ciclu de
funcţionare în regim cu tensiune pulsatorie de amplitudine redusă aplicată pe sarcină:

 
1
 0 ( t 2  t1 )  2 0 ( t1"  t1 )  2 0 ( t1'  t1 )  2 arccos   (2.80)
 1   02 ( t1'  t1 ) 2 


Fig. 2.18. Variaţia ungiului total 0(t2-t1) în funcţie de unghiul 0( t1' -t1) pentru:
a - unghiul total 0(t2-t1);
b - raportul Umin/Ud

În fig. 2.18-a este redată variaţia unghiului total 0(t2-t1) în funcţie de unghiul 0( t1' -
t1), iar în fig. 2.18-b variaţia tensiunii minime Umin în funcţie de acelaşi parametru 0( t1' -t1)
pentru două valori diferite ale factorului de limitare K. Unghiul 0( t1' -t1) de conducţie al
tranzistorului Tr1 se alege între /12 şi /3 astfel încat pentru frecvenţe ale pulsurilor tensiunii
uCr de ordinul a 2050 kHz durata de conducţie ( t1' -t1) să fie de cateva microsecunde.
Pentru a se putea face o comparaţie între circuitele rezonante redate în figurile 2.2-a şi
2.17-a în ceea ce priveşte duratele Tc1 şi Tc3 ale treptelor de reglare a frecvenţei de ieşire
f  1/T se calculează şi unghiul total corespunzător unui ciclu de funcţionare la schema din
prima figură (circuitul rezonant Divan), [46, 160]. Se presupune că la ambele variante pulsaţia
de rezonanţă 0 are aceeaşi valoare (a se vedea şi formula (2.32)):
K
 0 (t 2  t 1 )   0 Tr   (2.81)
K1
Se constată din relaţia de mai sus că pentru o valoare a lui K egală cu 1,5 pentru
circuitul rezonant din fig. 2.2-a, durata (t2-t1) a unui ciclu de funcţionare aferentă acestui
circuit este cu cca 50% mai mare faţă de durata ciclului de funcţionare dată de relaţia (2.80)
pentru circuitul rezonant din fig. 2.17-a. Aceasta permite ca de la ultima variantă de circuit să
se obţină un reglaj în trepte mai fin pentru tensiunea aplicată pe sarcină (deci Tc1 > Tc3).
O comutaţie la tensiune nulă în invertorul de sarcină poate fi efectuată, de
exemplu, între t0 şi t1 conform fig. 2.17-b şi este descrisă pe larg în paragraful 2.5.1. Pentru
aceasta, tranzistorul Tr1 trebuie să fie în conducţie între t0 şi t 0' în prima etapă, pentru ca
tensiunea Umin să aibă valoarea nulă în etapa a doua. Conform ecuaţiei (2.78) valoarea minimă
a unghiului  0 (t0'  t0 ) trebuie să fie egală cu:

56
 1
 0 (t0'  t0 )  1 (2.82)
(K  1)2
Unghiul  0 (t"0  t0' ) necesar pentru anularea tensiunii uCr rezultă în acest caz:
 
1
 0 (t "0  t 0' )  arccos   arccos(1  K ) (2.83)
 1   2 (t '  t ) 2 
 0 0 0 
În concluzie, frecvenţa maximă la care poate lucra circuitul rezonant prezentat în fig.
2.17-a nu poate depăşi valoarea limită fmax  1/(t1 - t0).

2.6.2. Posibilităţi de utilizare

Varianta de circuit rezonant cu condensator de limitare alimentat la tensiune constantă

şi avand o tensiune pulsatorie de amplitudine redusă aplicată pe sarcină între comutaţii prin
ZVS, variantă prezentată în fig. 2.17-a, poate fi utilizată la următoarele aplicaţii:
- instalaţii de încălzire prin inducţie prin folosirea de convertoare c.a. trifazate la
intrare/ c.a. monofazate la ieşire 28, 46, 47, 160.
- surse de alimentare de putere cu circuit intermediar de RF prin folosirea de invertoare
alimentate de la baterii de acumulatoare, [158, 162].
- sisteme de acţionări reglabile cu motoare asincrone trifazate alimentate la tensiune şi
frecvenţă variabile prin intermediul unor convertoare statice de frecvenţă cu circuit
intermediar de tensiune continuă constantă 43, 44, 45, 46.
- compensatoare statice de putere reactivă cu filtru activ de putere cu stocare capacitivă
32, 46, 48, 160;
- redresoare cu comutaţie forţată cu factor de putere apropiat de valoarea 1, bazate pe
principiul modulării impulsurilor în durată (principiul PWM) 50, 51, 52, 160.
- filtre active de putere cu stocare capacitivă 48, 50, 156.

57
Bibliografie:

1. Dimitrie Alexa, Dan Micu, ”Invertoare si redresoare cu parametri energetici

ridicati” Editura Tehnica 1986
2. Dimitrie Alexa, Octavian Hrubaru “Aplicatii ale convertoarelor statice de
putere” Editura Tehnica 1989
3. Kiyoshi Arai, Tatsuya Iwasa, Yoshiharu Yu, Eckhard Thal, “Development of
Concept PKG Third Generation IGBT Module U Series”, Power Conversion –
May 1996, pag. [35-45]
4. B. Jayant Baliga, “Modern Power Devices”, John Wiley & Sons, 1987
5. B.D.Bedford, R.G.Hoft “Principes of Inverter Circuits” John Wiley & Sons 1964
6. M. Bodea, I. Teodorescu, s. a. “Diode si tiristoare de putere-Aplicatii”, Editura
Tehnica 1990
7. F. Brichant, “Force - Comutated Inverters”, MacMillan Publishing Company -
New York, 1984
8. Hansruedi Buhler, “Electronique de puissance” Editions Georgi
9. Ioan Ponner, “Electronica Industriala”, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti 1972.
10. Reiner Finzel, Hans-Gunter Eckel, Manfred Bruckmann, “Switching
Characteristics of MCT‟s in Hard and Soft Switching Inverters”, Power
Conversion - May 1996, pag. [53-62].
11. K. Heumann, Ch. Keller, D. Teqtmeier, “Stress of Power Semiconductor
Devices in Series Resonant and Quasi Resonant Application”, IPEC-90, pag.
[161-168]
12. N. Idir, R. Bausiere, “Comparison of MCT and IGBT devices operating in ZCS
mode at constant frequency”, Power Conversion - May 1996, pag. [63-68]
13. N. Iosif, D. M. Luca, “Tiristoare si module de putere-Catalog”, Editura Tehnica
1984
14. Diana Izvorska, Joe Leisten, Iovko Izvorski, “Frequency Limitation of IGBT
Devices in Energy Recovery Snubber Circuits”, Power Conversion - May
1996, pag. [585- 592]
15. Arpad Kelemen, Maria Imes, “Electronica de putere”, E.D.P. 1983

58
16. Lajoie-Mazenc E., Pratmarty D., “Etait de l‟offre europeenne de convertisseurs
de frequence pour machines asynchrones (An EDF/EPRI Study)” EPE
Association, 1993
17. Mihai T.Lucanu, “Electronica industriala”, I.P.I. 1981
18. Gheorghe Maxim, “Dispozitive Electronice”, I.P.I. 1975
19. MBLE, “Components and know-how for Switched-Mode Power Supply”
20. Sassada Y., Hideshima M., Skinner A. J., “A New 1200V IGBT Generation”,
Power Conversion - May 1996, pag. [27-34]
21. J-L. She, G. Bober, K. Heumann, “Comparison of Semiconductor Devices
Losses of the 2ND generation MCT and IGBT in Hard Switched Inverter
Systems”, Power Conversion - May 1996, pag. [69-75]
22. Z. John Shen, Stephen P. Robb, “A New Intelligent IGBT with A Monolithic
Over-Current and Over-Temperature Self-Protection Circuit”, Power
Conversion -May 1996, pag. [11-17]
23. Ion Teodorescu, “Electronica industriala”, I.P.B. 1990
24. M. Youssef, R. M. Popescu, J. Roudet, “A Contribution to MCT‟s Testing in
Hard and Soft Switching Modes”, Power Conversion - May 1996, pag. [47-52]
25. C. Radoi, s.a.:”Circuite si echipamente electronice industriale” , Editura
Tehnica, Bucuresti, 1986, pag. 75-117
26. S.S. Ang: “Power-Switching Converters” , Marcel Dekker, Inc. ,1995, pp. 13-
116;
27. C.I. Mocanu: “Teoria Circuitelor Electrice” , Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1979, pag. 124-141;
28. A. Ferrari de Souza, I. Barbi: “A New ZVS-PWM Unity Power Factor Rectifier
with Reduced Conduction Losses”, IEEE Trans. on Power Electronics, vol. 10,
no. 6, November, 1995, pp. 746-752;
29. E. Dallago, R. Quaglino, G. Sassone: “Single-Cycle Quasi-Resonant
Converter with Controlled Timing of the Power Switches” , IEEE Trans. on
Power Electronics, vol. 11, no. 2, March, 1996, pp. 292-298;
30. K.M. Smedley, S. uk: “One-Cycle Control of Switching Converters” , IEEE
Trans. on Power Electronics, vol. 10, no. 6, November, 1995, pp. 625-633;
31. M.K. Kazimierczuk, A. Massarini: “Feedforward Control of DC-DC PWM Boost
Converter”, IEEE Trans. on Circuits and Systems-I: Fundamental Theory and
Applications, vol. 44, no. 2, February, 1997, pp. 143-148;

59
32. K.M. Smedley, S. uk: “Dynamics of One-Cycle Controlled Cuk Converters” ,
IEEE Trans. on Power Electronics, vol. 10, no. 6, November, 1995, pp. 634-
639;
33. M. Rastogi, N. Mohan, C.P. Henze: “Three-Phase Sinusoidal Current Rectifier
with Zero-Current Switching” , IEEE Trans. on Power Electronics, vol. 10, no.
6, November, 1995, pp. 753-759;
34. J.A. Pomilio, G. Spiazzi: “High-Precision Current Source Using Low-Loss,
Single- Switch, Three-Phase AC/DC Converter” , IEEE Trans. on Power
Electronics, vol. 11, no. 4, July, 1996, pp. 561-566;
35. M.S.Dawande, G.K. Dupey: “Programmable Input Power Factor Correction
Method for Switch-Mode Rectifiers”, IEEE. Trans. on Power Electronics, vol.
11, no. 4, July, 1996, pp. 585-591;
36. M.S. Dawande, V.R. Kanetkar, G.K. Dubey: “Three-Phase Switch Mode
Rectifier with Hysteresis Current Control”, IEEE Trans. on Power Electronics,
vol. 11, no. 3, May, 1996, pp. 466-471;
37. D. Maksimovi , Y. Jang, R.W. Erickson: “Nonlinear Carrier Control for High-
Power-Factor Boost Rectifiers” , IEEE Trans. on Power Electronics, vol. 11,
no. 4, July,1996, pp. 578-584;
38. J.C. Salmon: “Operating a Three-Phase Diode Rectifier with a Low Input
Current Distortion Using a Series-Connected Dual Boost Converter”, IEEE
Trans. on Power Electronics, vol. 11, no. 4, July, 1996, pp. 592-603;
39. Y. Gao: “Novel Boost Quasi-Resonant Converter for High-Power
Applications”, European Trans. on Electrical Power ,vol.3, no. 2, March/April,
1993, pp. 143-149;
40. B. Ray: “Bidirectional DC/DC Power Conversion Using Constant-Frequency
Quasi Resonant Topology” , IEEE Trans. on CAS I, vol. 7, no. 12, December
pp. 2347- 2350;
41. Y.L. Lin, A.F. Witulski: “A Unified Treatment of a Family of ZVS and ZCS
Resonant Inverters” , Power Electronics Specialist Conf. Atlanta, USA, 1996,
pp.158-162.
42. D. Alexa, D. O. Neacsu, V. Donescu, “Three-phase AC/Single-phase AC
converters with resonant circuits for high operating frequencies”, IEE Proc.-
Electr. Power Appl. vol.144, no.2, March 1997, pag. [1-7]
43. B.D.Bedford, R.G.Hoft “Principes of Inverter Circuits” John Wiley & Sons 1964

60
44. F. Brichant, “Force - Comutated Inverters”, MacMillan Publishing Company -
New York, 1984
45. Bimal K.Bose, “Recent Advances in Power Electronics”, IEEE Trans.. on
Power Electronics, vol. 7, no. 1, January 1992, pag. [2-16]
46. Alexa D., Ionescu F., Gatlan L., Lazar Al.: “Convertoare de putere cu circuite
rezonante”, editura Tehnica, 1998, ISBN: 973-31-1245-3.
47. Sjoerd W. H. DeHaan, “A New Integral Pulse Module for the Series-Resonant
Converter”, IEEE Trans. on Industrial Electronics, vol. IE-31, no. 3, August
1984, pag. [255-262]
48. Marian K. Kazimierczuk, Nandakumar Thirunarayan, Shan Wang, “Analysis of
Series-Parallel Resonant Converter”, IEEE Trans. on Aerospace and
Electronic Systems, vol. 29, no.1, January 1993, pag. [88-99]
49. Marn Go Kim, Myung Joong Youn, “A Discrete Time Domain Modeling and
Analysis of Controlled Series Resonant Converter”, IEEE Trans. on Industrial
Electronics, vol. 38, no. 1, February 1991, pag. [32-40]
50. Marn Go Kim, Myung Joong Youn, “An Energy Feedback Control of Series
Resonant Converter”, IEEE Trans.. on Power Electronics, vol. 6, no. 3, July
1991, pag. [326-337]
51. Hans W. Klesser, J. Ben Klaassens, “Transformer-Induced Low-Frequency
Oscillations in the Series-Resonant Converter”, IEEE Trans.. on Power
Electronics, vol. 6, no. 3, July 1991, pag. [338-345]
52. Hassan Ali Kojori, Shashi B. Dewan, J. Douglas Lavers, “Steady-State
Analysis and Design Optimization of an Inductor-Transformer Resonant dc-dc
Converter”, IEEE Trans. on Industry Applications, vol. 27, no. 3, May/June
1991, pag. [515-522]
53. Gregory Ivensky, Alexander Abramovitz, Michael Gulko, Sam Ben-Yaakov, “A
Resonant DC-DC Transformer”, IEEE Trans. on Aerospace and Electronic
Systems, vol. 29, no.3, July 1993, pag. [926-933]
54. Steven D. Johnson, Robert W. Erickson, “Steady-State Analysis and Design
of the Parallel Resonant Converter”, PESC 1986, pag. [154-165]
55. Robert L. Steigerwald, “High-Frequency Resonant Transistor DC-DC
Converters”, IEEE Trans. on Industrial Electronics, vol. IE-31, no. 2, May
1984, pag. [181-191].

61
56. S.Haykin: „Adaptive filter theory‟, Prentice Hall, ISBN 0-13-09126-1, Fourth
edition.
57. Jean-Pierre Vandelac, Phoivos D. Ziogas, “A DC to DC PWM Series
Resonant Converter Operated at Resonant Frequency”, IEEE Trans. on
Industrial Electronics, vol. 35, no. 3, August 1988, pag. [451-459]
58. Akagi, H.: “Trends in Active Power Conditioners”. IEEE Trans. on Power
electronics, vol. 9, nr. 3, mai 1994, p. 263-268.
59. Moran, S.: “A line voltage regulator/conditioner for harmonic-sensitive load
isolation”. IEEE-IAS Annual Meeting Conf. Rec. 1989, p. 947-951.
60. Fujita, H.; Akagi, H.: “A Practical Approach to Harmonic Compensation in
Power Systems-Series Connection of Passive and Active Filters”. IEEE Trans.
Industry Applications, vol. 27, nr. 6, 1991, p. 1020-1025.
61. Peng, F. Z.; Akagi, H.; Nabae, A.: “A New Approach to Harmonic
Compensation in Power Systems - A combined System of Shunt Passive and
Series Active Filters”. IEEE Trans. Industry Applications, vol. 26, nr. 6, 1990,
p.983- 990.
62. Alexa, D.; Goras, L.: “Power active filter based on PAM principle”. etzArchiv,
vol. 12, nr. 5, 1990, p. 139-142.
63. Alexa, D.; Goras, T.: “Power active filter for controlled three-phase rectifier”.
Archiv für Elektrotechnik, vol. 75, 1992, p. 71-75.
64. Alexa, D.: “Aktives Leistungsfilter zur Kompensation von Strom-
Oberschwingungen in Verteilnetzen”. Bulletin SEV/VSE, nr. 3, 1991, p. 35-38.
65. Bose, B. K.: “Power Electronics - A Technology Review”. Proceedings of the
IEEE, vol. 80, nr. 8, 1992, p. 1303-1334.
66. Theodore Wildi, “Electrical Machines, Drives, and Power Systems, 5/E”,
Prentice Hall, 2002, 0-13-093083-0.
67. Alexa, D.: “Aktives Leistungsfilter für statischen Frequenzumrichter mit einem
Wechselrichter mit eingeprägtem Strom”. Bulletin SEV / VSE, nr. 7, 1991, p.
51-55.
68. Ionescu, F.: “Diode semiconductoare si redresoare de putere”. Editura
Tehnica, Bucuresti, 1995, 262 p.
69. R. Krishnan: “Electric Motor Drives. Modeling, Analysis and Control”.Prentice
Hall ISBN 0-13-091014-7.

62
70. Ionescu F., Six J.P., Bui Ai, Delarue Ph., Nitu Smaranda, Mihalache Cr.:
“Convertisseurs statiques de puissance” . Editura Tehnica, Bucuresti, 1995.
71. Mohan N., Undeland M.T., Robbins P.W.: “Power Electronics. Converters,
Applications and Design” . John Willey & Sons, 1995.
72. Alexa D.: “Single-Phase Inverter with ZVS Capacitors Connected on the DC
Side and the Load in Parallel with the Resonance Inductance” . Electrical
Engineering, Germania, vol. 81, 1998.
73. Alexa D., Gradinaru Sorel, Gradinaru Sanda, Coca E.: “A DC / AC Converter
with Resonant Circuit at the Input and Intermediate RF Circuit” . International
Conference and Exhibition in Power Electronics Drives and Motion Control
(PCIM‟96), Nürnberg, Germania, May 21-23, 1996, p. 473-485.
74. Dede E.J., Gonzales J.V., Linares J.A., Jordan J., Ramirez D., Rueda P.: “25
kW/50 kHz Generator for Induction Heating” . IEEE Trans. on Ind. Electronics,
vol. 38, nr.3, 1991, p. 203-209.
75. Dede E.J., Esteve V., Jordan J., Sanchis E., Garcia R.: “Practical
Considerations for Current-Fed Resonant Inverters for Induction Heating
Applications” . Proc. Power Conversion (PCIM‟96), Nürnberg, Germania, May
21-23, 1996, p. 421-428.
76. Syed A. Nasar, “Electric Energy Systems”, Prentice Hall, 1996, 0-02-386111-
8.
77. Griffith D.C.: “Uninterruptible Power Supplies” . New York, Editura Marcel
Dekker, 1989.
78. Alexa D., Florea M.: “Uninterruptible Power Supply with Intermediate HF
Circuit”. Archiv für Elektrotechnik (din anul 1995 - Electrical Engineering), vol.
75, 1992, p. 341- 344.
79. Divan D.M.: “The Resonant DC Link Circuit - A New Concept in Static Power
Conversion”. IEEE-IAS Annual Meeting Conf. Rec., 1986, p. 648-656.
80. Divan D.M., Skibinski, S.: “Zero Switching Loss Inverters for High Power
Applications”. IEEE-IAS Annual Meeting Conf. Rec., 1987, p. 627-634.
81. Abdel-Azia Fouad, “Power System Transient Stability Analysis Using the
Transient Energy Function Method”, Prentice Hall PTR, 1992, 0-13-682675-X
.
82. Alexa D., Donescu V., Neacsu D., Rajagopalan V.: “A DC / AC Converter with
Input Resonant Circuit and Single-Phase Inverter”. Canadian Journal of

63
 Electrical and Computer Engineering (CJECE), vol. 22, nr. 3, 1997, p. 111-
118.
83. Bose B.K.: “Modern Power Electronics” . New York, IEEE Press, 1992.
84. Yurugy K., Yonemori H., Hayasi K., Nakaoka M.: “Next Generation Space
Voltage Vector ZVT-PWM AC-DC Active Power Converter with Auxiliary
Transformer – Assisted Resonant DC Link” IEEE-PESC „94, Taipei, Taiwan,
20-25 iunie 1994, vol. 1, p. 644-650.
85. Alexa D., Neacsu D.: “PAM GTO Inverter with Quasi Resonant DC Link”.
Electrical Engineering, vol. 77, nr. 5, 1994, p. 351-359.
86. Alexa D., Gradinaru Sorel, Gradinaru Sanda: “Driving Step by Step Motors
with Resonant Circuits Converters”. International Conference and Exhibition in
Power Electronics, Drives and Motion (PCIM‟94), iunie 28-30, Nürnberg, 1994,
Sesiunea IM 7, Lucrarea 7.1, vol. INTELIGENT MOTION, p. 273-281.
87. Alexa D.: “Resonant Circuit with Constant Voltage Applied on the Clamp
Capacitor for Zero Voltage Switching at the Power Converters”. Electrical
Engineering, vol. 78, nr. 3, 1995, p. 169-174.
88. Salama S., Tadros Y.: “Quasi-Resonant 3-Phase IGBT Inverter” . IEEE-
PESC‟95, 1995, Conf. Rec., p. 28-36.
89. Alexa D., Ionescu F., Neacsu D., Radomirescu B.: “Resonant DC-AC
Converter with Low-Ripple Output Voltage” . European Transactions on
Electrical Power Engineering (ETEP), vol. 8, 1998.
90. Divan D.M., Venkataramakan G., DeDonker R.W.: “Desing Methodologies for
Soft Switched Inverters” . IEEE Trans. on Ind. Appl., vol. 29, nr. 1, 1993, p.
126-135.
91. Neacsu D., Alexa D.: “Analysis of High-Frequency PWM Techniques Suitable
for Resonant Inverters” . European Transactions on Electrical Power
Engineering (ETEP), vol. 6, nr.3, 1996, p. 183-188.
92. Theodore R. Bosela, ” Electrical Systems Design”. Prentice Hall, 2003, 0-13-
975475-X.
93. Alexa D.: “Static Frequency Converter with PAM Inverter Having One LC
Commutation Circuit Only” . etzArchiv, vol. 9, nr. 3, 1987, p. 81-85.
94. Simion Al.: “Masini electrice speciale pentru automatizari”. Editura Universitas,
Chisinau, 1993, 303 pag.

64
95. Heumann K., Keller C., Sommer R.: “IGBT Devices in Resonant DC Link
Inverter” Proc. of EPE, 1991, Firence, p. 1/164 - 1/169.
96. D.Neacsu, V.Donescu, C.Neacsu :“Simularea modelarea si analiza
convertoarelor de putere”. Editura Gh.Asachi, Iasi, 1999, ISBN 9-973-9178-
62-6.
97. Kurnia A., Cherradi H., Divan D.M.: “Impact of IGBT Behavior on Design
Optimization of Soft Switching Inverter Topologies” . IEEE Trans. on Ind.
Appl., vol. 31, nr. 2, 1995, p. 280-286.
98. Alexa D.: “Statischer Blindleistungskompensator mit kapazitiver Speicherung
und GTO-Thyristoren”. Archiv für Elektrotechnik (din anul 1995 – Electrical
Engineering), vol. 76, nr. 2, 1993, p. 129-138.
99. Alexa D., Luca Corina, Lazar Al.: “DC/AC Three-Phase Converter with
Resonant Circuit at the Input and Intermediate RF Circuit for Supplying a
Three-Phase Asynchronous Motor”. Electrical Engineering, vol. 78, nr. 3,
1995, p. 195-200.
100. Van der Broeck H., Skudelny H. Ch., Stanke G.: “Analysis and Realisation
of a Pulse-Width Modulator Based on Voltage Space Vectors” . IEEE-IAS
Annu. Meeting, Denver, SUA, 1986, Conf. Rec., p. 244-251.
101. Alexa D.: “Static Frequency Converter with Direct Current Link and Active
Power Filter” . Electrical Engineering, vol. 79, nr. 6, 1996, p. 457-464.
102. Popescu M., Manias St., Popescu Claudia: “Convertoare statice cu
comutatie fortata“. Editura ICPE, Bucuresti, 1997.
103. Alexa D., Pastravanu Adriana: “AC/DC Current Source GTO Converter
with High Power Factor” . European Transactions on Electrical Power
Engineering (ETEP), vol. 3, nr. 6, 1993, p. 421-428.
104. Neacsu D., Alexa D., Donescu V.: “Quasi-Resonant DC Link Three-Phase
AC/DC Power Converter and its Appropriate Pulse-Width Modulation”.
International AEGEAN Conference on Electrical Machines and Power
Electronics (ACEMP „95), Turcia, 5-7 iunie, 1995, vol. 2/2, p. 561-564.
105. Dehmlow M., Heumann K., Sommer R.: “Resonant Inverter Systems for
Drive Applications”. EPE Journal, vol. 2, nr. 4, 1992, p. 225-232.
106. Mertens A., Divan D.M.: “A High Frequency Resonant DC Link Inverter
Using
107. IGBT‟s” . IPEC Conf. Rec., 1990, p. 152-160.

65
108. Y.F. Liu, P.C.Sen: “Large-Signal Modeling of Hysteretic Current-
Programmed Converters”, IEEE Trans. on Power Electronics, vol. 11, no. 3,
May, 1996, pp. 423-430;
109. K.K. Fung, S.Y.R. Huy: “Fast Simulation of Multistage Power Electronic
Systems with Widely Separated Operating Frequencies” , IEEE Trans. on
Power Electronics, vol. 11, no. 3, May, 1996, pp. 405-412;
110. P. Pejovi , D. Maksimovi : “A New Algorithm for Simulation of Power
Electronic Systems Using Piecewise-Linear Device Models” , IEEE trans. on
Power Electronics, vol.10, no. 3, May, 1999, pp. 340-348;
111. B. Lehman, R.M. Bass: “Extensions of Averaging Theory for Power
Electronic Systems”, IEEE Trans. on Power Electronics, vol. 11, no. 4, July,
1996, pp. 542-553;
112. E. van Dijk, H.J.N. Spruijt, D.M. O‟Sullivan, J.B. Klaassens: “PWM-Switch
Modeling of DC-DC Converters”, IEEE Trans. on Power Electronics, vol. 10,
no. 6, November, 1995, pp. 659-665;
113. Po-Tai Cheng, Subhashish Bhattacharya, Deepak D. Divan: “Line
Harmonics Reduction in High-Power Systems Using Square-Wave Inverters-
Based Dominant Harmonic Active Filter”, IEEE Transactions On Power
Electronics, Vol. 14, No. 2, March 1999.
114. A. Brambilla, D.D‟Amore: “A Filter-Based Technique for the Harmonic
Balance Method” , IEEE Trans. on Circuits and Systems-I: Fundamental
Theory and Applications, vol. 43, no. 2, February,1996, pp. 92-97;
115. A. Brambilla, E. Dallego: “Steady State Simulation of Electrical Circuits” ,
IEEE Trans. on. CAS I, vol.7, no. 12, December, pp. 2660-2663;
116. M. Sakui, H. Fujita: “An analytical method for calculating harmonic currents
of a three-phase diode-bridge rectifier with DC filter”, IEEE Trans on Power
Electronics, vol.9, no.6, nov. 1994.
117. Shui-Sheng Qiu, I. M. Filanovsky: “Harmonic Analysis of PWM
Converters”, IEEE Transactions On Circuits And Systems I: Fundamental
Theory And Applications, Vol. 47, No. 9, September 2000.
118. Martin H. L. Chow, K. W. Siu, Chi K. Tse, Yim-Shu Lee: “A Novel Method
for Elimination of Line-Current Harmonics in Single-Stage PFC Switching
Regulators”, IEEE Transactions On Power Electronics, Vol. 13, No. 1, January
1998.

66
119. A. Brambilla, E. Dallego: “A Method for the Simulation of Switching DC-DC
Power Supplies” , IEEE Trans. on. CAS I, vol.7, no. 12, December, 1999, pp.
2664-2667;
120. F. Guinjoan, A. Poveda, L. Martinez, L.G. Vigusa: “An Accurate Small-
Signal Modelling Approach for Switching DC-DC Converters”, IEEE Trans. on.
CAS I, vol.6, no. 11, November, pp. 2351-2354;
121. S. Masukawa, S. Iida: “A method for reducing harmonics in output voltage
of a double-connected inverter”, IEEE Trans on Power Electronics, vol.9, no.5,
sept.1994.
122. M.H. Rashid: “SPICE for Power Electronics and Electric Power”, Prentice
Hall, Inc., 1993, pp. 236-272,. 301-321;
123. Iulian Răducanu, Irinel – Valentin Pletea: “Hardware Module Dedicated
To Parallel Processing Of The Active Rules‟ Antecedents”, Advances in
Intelligent Technologies Proceedings of the European Conference of
Intelligent Technologies Iasi, September 25-28, 2000, Proceedings
ECIT‟2000, ISBN 973-95156-1-4.
124. Irinel – Valentin Pletea, Dimitrie Alexa, Alexandru Lazar: “A Speed
Controlled Brushless DC Drive Using TMS320Fx”:, – ACEMP 2001, Turcia, CD
Procedings.
125. Irinel – Valentin Pletea, Dimitrie Alexa, Iulian Răducanu: “Field Orientated
Control of 3-Phase AC-Motors Using TMS320Fx”, SCI 2001, Orlando_Florida,
U.S.A, CD Procedings.
126. Irinel – Valentin Pletea, Dimitrie Alexa,Tecla Goraş: “Multilevel Modeling
And Simulation Of A switched Reluctance Machine”, IEEE Catalog Number
01EX492 Library of Congress Number 2001-090155, ISSE 2001.
127. Irinel –Valentin Pletea , Dimitrie Alexa:“Implementation of Fuzzy Logic
Servo Motor Control”, EDPE 2001, 3 – 5 October 2001, High Tatras, Slovak
Republic, Procedings no. 2001-067127.
128. D.Alexa, A.Lazăr, Tecla Goraş, Irinel –Valentin Pletea, E.Roşu: “A New
Efficient Filtering System Having Passive Filters with Capacitors in Parallel with
Diodes for Large-Rated Harmonic Currents”;– PCIM 2001 International
Conference & Exhibition , Nuremberg, Germany 2001.

67
129. Irinel – Valentin Pletea , Dimitrie Alexa: “A Speed Controlled Brushless DC
Drive Using TMS320Fx”, A XXIX – a Sesiune de comunicari stiintifice cu
participare internationala “TEHNOLOGII MODERNE IN SECOLUL XXI”,
Academia Tehnica Militara, Bucuresti 15 – 16 noiembrie 2001, ISBN 973-8290-
27-9.
130. Irinel – Valentin Pletea, Dimitrie Alexa, Adriana Sirbu: “Easy Power Factor
Corrector Using a DSP”, 7th International Symposium on AutomaticControl and
Computer Science – SACS 2001, Iasi, Romania, October 26 – 27, 2001, ISBN
973-8292-11-5.
131. Irinel – Valentin Pletea, Dimitrie Alexa, Adriana Sirbu:“Three-Phase Sine-Wave
Generation using the PWM Unit of the DSP”, 11th Symposium on POWER
ELECTRONICS – Ee 2001, Novi Sad, Yugoslavia, October 31 st – November
2nd, 2001, CD Procedings.
132. Irinel – Valentin Pletea: “The Elimination of Line-Current Harmonics”,
Buletinul Institutului Politehnic, Iasi, Tomul XLVII (LI), Fasicola 3-4, 2001, pag.
109-119.
133. Irinel - Valentin Pletea, Dimitrie ALEXA and Iulian RĂDUCANU:“Field
Orientated Control Of 3-Phase Ac-Motors”, The Annals of the "Stefan cel Mare"
University Electrical Section ISSN 1222-4316 - No. 14 / 2001.
134. Irinel -Valentin Pletea, Dimitrie ALEXA, Adriana SÎRBU and Alexandru
LAZĂR: “Using PWM Output as a D/A Converter on a DSP”, The Annals of the
"Stefan cel Mare" University Electrical Section ISSN 1222-4316 - No. 14 / 2001.
135. Tecla Goraş, D.Alexa, A.Sîrbu, Irinel -Valentin Pletea: “New Combined
Filtering System”, International Symposium on Signals Circuits and Systems
SCS 2001, Iaşi 2001.
136. Irinel – Valentin Pletea: “Aplicaţii Fuzzy în Electronica de Putere”,
Simpozionul Sisteme Inteligente, Zilele Academice Ieşene, ediţia a XVI-a, Iaşi 4
– 6 octombrie 2001.
137. Irinel – Valentin Pletea: „Studiul comportamentului haotic in convertoare
electronice de putere”:, Academice Ieşene, Simpozionul Sisteme Inteligente si
Aplicatii, ediţia a XVII-a, Iaşi 16– 21 septembrie 2002.
138. Dimitrie Alexa, Irinel – Valentin Pletea, T.Goras, C.Vinatoru, E.A.Lupea,
V.Palagniuc: „Two – quadrant frequency converter having rectifier with near

68
 sinusoidal input currents”: PCIM 2003 International Conference & Exhibition ,
Nuremberg, Germany 2003.
139. Irinel -Valentin Pletea, I. Pletea, T.Goras, E.Lupea: Rectifier With Near
Sinusoidal Input Currents For Wind Turbine, PCIM 2004, Nurenberg,
Germania, 25 – 27 Mai.
140. Irinel – Valentin Pletea and D. Alexa: Sustainable Electrical Energy – Wind
Energy Conversion into Electrical Energy with RNSIC Converter, ISCIT 2004,
Japonia, IEEE Catalog Number: 04EX897, ISBN: 0-7803-8593-4 and Library of
Congress: 2004107385 for printed proceedings. IEEE Catalog Number:
04EX897C and ISBN: 0-7803-8594-2 for CD-ROM.
141. Irinel -Valentin Pletea: Converter Having Rectifier With Near Sinusoidal
Input Currents And Control Algorithm, ECIT 2004, Iasi, Romania, 21 – 23 Iulie
2004, ISBN 973-7994-78-7.
142. Irinel -Valentin Pletea and D. Alexa: Single-Phase Rectifier With Near
Sinusoidal Input Current, ETC 2004, Timisoara, Tom 49(63), Fascicola 1-2,
2004.
143. D. Alexa, Irinel -Valentin Pletea, A. Sîrbu, T. Goras, R.Chiper: An Analysis
of Three-Phase Low Harmonic Diode Rectifier with Capacitor Connected on the
AC Side, ETC 2004, Timisoara, Tom 49(63), Fascicola 1-2, 2004.
144. D.Alexa, A.Sirbu, D.M.Dobrea: “An Analysis of Three-Phase Rectifiers with
Near Sinusoidal Input Currents”. IEEE Trans. On Industrial Electronics, vol. 51,
nr. 4, 2004.
145. H.Akagi, “Trends in Active Power Conditioners”, IEEE Transactions on
Power Electronics, vol.9, no.3, 1994, pp.263-268
146. H. Fujita, H. Akagi, “A Practical to Harmonic Compensation in Power
Systems-Series Connection of Passive and Active Filter”, IEEE Transactions on
Industry Applications, vol.27, no.6, 1991, pp.1020-1025.
147. F. Z. Peng, H. Akagi and A. Nabae, “A new approach to harmonic
compensation in power systems – a combined system of shunt passive and
series active filters”, IEEE Transactions on Industry Applications, vol.26, no.6,
1990, pp.983-990.
148. D.W. Hart, “Introduction to Power Electronics”, Prentice Hall, ISBN 0-02-
351182-6.

69
 149. D. Alexa, T. Goras, “Power Active Filter for Controlled Three-phase
Rectifier”, Archiv fűr Elektrotechnik, vol.75, 1992, pp. 71-75
150. Allan R. Hambley, ‘Electrical Engineering: Principles & Applications, 2/E‟,
Prentice Hall, 2003, ISBN: 0-13-147046-9.
151. D. Alexa, “Combined Filtering System Consisting of Passive Filter with
Capacitors in Parallel with Diodes and Low-Power Inverter”, IEE Proceedings
on Electric Power Applications, vol.146, no.1, 1999, pp. 88-94
152. D. Alexa, A. Sîrbu, “Optimized Combined Harmonic Filtering System”, IEEE
transactions on Industrial Electronics, vol.48, no.6, 2001, pp. 1210 – 1218.

Contracte de cercetare:
Director:
153. Asigurarea calitatii energiei electrice si reducerea poluarii electromagnetice a
mediului prin noi convertoare electronice de putere performante
Contract 33371/2004, tema 105, cod CNCSIS 155.
Membru: (colectiv prof.univ.dr.ing. Dimitrie Alexa)
154. Noi configuratii de redresoare performante caracterizate prin eficienta
energetica ridicata si poluare electromagnetica redusa.
Contract 33371/2004, tema 43, cod CNCSIS 753. (anul II)
155. Noi configuratii de redresoare performante caracterizate prin eficienta
energetica ridicata si poluare electromagnetica redusa.
Contract 40222/2003, tema 1, cod CNCSIS 753. (anul I)
156. Redresoare necomandate monofazate si trifazate cu curenti practic
sinusoidali la intrare.
Contract 33479/2002, tema 86, cod CNCSIS 112.
157. Sistem combinat de filtrare a armonicilor superioare si de compensare a
puterii reactive.
Contract 33479/2002, tema 33, cod CNCSIS 380. (anul II)
158. Sistem combinat de filtrare a armonicilor superioare si de compensare a
puterii reactive.
Contract 35259/2001, tema 30, cod CNCSIS 206. (anul I)
159. Tehnici PWM cu unde modulatoare partial constante – solutie pentru
modernizarea sistemelor de actionari electrice in industrie si transporturi.
Contract 37089/2000, tema 25, cod CNCSIS 962.
160. Convertor de putere performant pentru incarcarea rapida a bateriilor de

70
 acumulatoare
Contract 34280/1999, tema 25, cod CNCSIS 19.
161. Contract de tip C, cod CNCSIS 1/1998, finantat de Banca Mondiala .
162. Contract in valoare de 19 milioane lei realizat pentru S.C. ELECTRICA S.A. –
Sucursala de Distributie Suceava.
163. Proiect DEVELOPMENT OF ADVANCED GENERATION IN ENERGY
SUPPLY SYSTEMS pentru Programul Cadru 5 (PC5) al U.E. si sustinut la
EU-Conference Dresden din 10/11 octombrie 2000
164. Proiect „Expression of Interest‟si propunere FP6 STREP Proposal ID: 019742
(EOI-RNSIC si STREP - RNSIC) pentru FP6 al UE si care a fost acceptata
spre finantare cu suma de 1 million de Euro.

71
 CAP.III CONVERTOARE MODERNE PENTRU CONVERSIA C.A./C.C.

3.1. Introducere
În prezent se acordă o atenţie importantă pentru asigurarea calităţii energiei electrice (CEE) şi
economisirii acesteia. CEE se referă la impunerea unor limite pentru abateri de tensiune,
interferenţa de înaltă frecvenţă, întreruperi de scurtă durată, factor de putere scăzut, pierderi de
energie în aparate şi reţele electrice, etc.
Un raport al Agenţiei Internaţionale de Energie (IEA) arată că potenţialul economic de
economisire a energiei electrice în Europa de Est este de 40% din totalul consumului. În condiţiile
în care creşterea prognozată a consumului de energie electrică din România pentru următorii 10 ani
este de 20%, este evident că acoperirea acestei creşteri poate fi realizată prin promovarea eficienţei
energetice. În general, promovarea eficienţei energetice va ajuta ţările în tranziţie să ridice nivelul
de competitivitate economică, dar mai ales să identifice soluţii pentru combaterea creşterii
galopante a preţurilor, precizează specialistul Emmanuel Bergasse în analiza „Eficienţa energetică
a ţărilor în tranziţie”.
Continua creştere a exigenţelor din partea consumatorilor în vederea ridicării nivelurilor de
CEE au obligat unele ţări să adopte reglementari speciale pentru analiza numeroaselor aspecte ale
serviciilor de specialitate. Au fost stabilite stimulente şi penalizări pentru atingerea nivelurilor
acceptabile de CEE. Într-o piaţă competitiva de energie, aceste stimulente şi penalizări au avut
impact asupra activităţii bazate pe profit a participanţilor la aceasta piaţă.
Creşterea consumului de energie electrică conduce însă şi la creşterea pierderilor şi implicit la
poluarea mediului ambiant prin ridicarea temperaturii acestuia şi deteriorarea climatului în care
trăieşte omenirea. Pierderile de energie electrică ca şi poluarea electromagnetică a mediului
înconjurător de către aparatele electrice sau electronice moderne funcţionând în regim de comutaţii,
pot fi reduse la minimum cu ajutorul electronicii de putere, domeniu care va cunoaşte o dezvoltare
foarte mare în secolul care a început in vederea modernizării industriei, transporturilor,
telecomunicaţiilor etc. Renumitul specialist B. K. Bose în lucrarea [3.1] apreciază că prin
introducerea pe scară largă a electronicii de putere în secolul XXI se va putea obţine o economie de
energie de 20%-30% pe plan mondial, procentaj care este indicat şi într-un alt raport al Agenţiei
Internaţionale de Energie.
În numeroase aplicaţii ale electronicii de putere cu surse de alimentare de c.a. trifazate, cu
frecvenţe de 50 Hz sau de 60 Hz, tensiunile alternative sinusoidale trebuie convertite în tensiune de
c.c. Astfel de aplicaţii sunt sursele neîntreruptibile în comutaţii (sistemele UPS), acţionări electrice
cu motoare de c.a., convertoare statice de frecvenţă, tracţiune electrică etc., la care se utilizează
redresoare trifazate necomandate cu diode. Redresorul trifazat cu 6 pulsuri cu diode este foarte
răspândit, contribuind cu un procent de 10%-15% la conversia energiei electrice de c.a. în energie
de c.c. Schema de principiu a acestui redresor este redată în Fig. 3.1(a) şi se utilizează două
variante. La prima variantă, redresorul trifazat are curent constant pe partea de c.c. şi inductanţa LS
de valoare practic nulă pe partea de c.a. Un filtru L f C f este conectat la ieşire. Valoarea medie a
tensiunii de c.c. de ieşire notată cu Vd 0 este egală cu 1.35VLL , unde VLL este valoarea rms (efectivă)
a tensiunii de linie (de exemplu, VRS ). Dacă rezistenţa de sarcină RL este constantă, condensatorul
C f poate lipsi. Desigur, dacă la ieşirea redresorului trifazat se conectează un invertor trifazat
pentru alimentarea unui motor de c.a. cu tensiune şi frecvenţă variabile, atunci RL nu este
constantă şi deci condensatorul C f trebuie prevăzut. Forma de undă a curentului iR este redată în
Fig.3.1(b).
 Componentele armonice rms ale curentului de faza iR pot fi determinate în funcţie de
componenta armonică fundamentală rms I (1)
cu relaţia:
I ( n )  I (1) / n (3.1)
unde n reprezintă ordinul armonicii
n  5,7,11,13 etc. Prezenţa curentului de c.c.
I d' de valoare constantă, constituie un avantaj,
căci permite creşterea duratei de viaţă a
condensatorului C f de pe partea de c.c. [3.2],
[3.3].
La a doua variantă, redresorul trifazat are
inductanţe suplimentare LS pe partea de c.a. şi
nu are inductanţa L f pe partea de c.c., forma
de undă a curentului iR fiind redată în
Fig.3.1(c). Factorul THD (Total Harmonic
Distortion Factor) al acestui curent este mai
mare ca cel obţinut la prima variantă. Din
această cauză varianta a doua se utilizează la
puteri mici. Acest redresor are o tensiune de
c.c. practic constantă, dacă condensatorul C f
are o capacitate adecvată. Această tensiune Vd'
depinde de raportul dintre valoarea medie I d' a
c.c. şi valoarea curentului de scurtcircuit la
intrarea punţii trifazate. Pentru valori uzuale
Impedanta Impedanta ale raportului I d' / I SC , ce variază între 0.01 şi
filtrului
Sursa de
sursei
0.05, tensiunea de c.c. se încadrează între
curent 1.003 si 0.98 Vd 0 [3.2], [3.3].
armonic
Se poate trage concluzia că formele de
Fig.3.1. Redresor trifazat cu diode şi filtre pasive.
undă ale curenţilor de fază iR , iS si iT de la
(a) Schema de principiu; (b) Curentul iR cu inductanţa intrarea unui redresor trifazat cu diode se abat
mult de la o formă sinusoidală. Factorul de
L f  0 în circuitul de c.c. şi cu inductanţa LS pe
putere este scăzut din cauza prezenţei
partea de c.a., (d) Circuitul echivalent al injecţiei de armonicilor de curent în reţeaua de distribuţie.
curent armonic.
De aceea, organizaţiile internaţionale şi
guvernamentale au introdus noi standarde (în Statele Unite, standardul IEEE 519 din 1992 si în
Europa, standardul IEC 61000-3), care limitează conţinutul în armonici superioare ce sunt
introduse în reţeaua de alimentare de către redresoare trifazate [3.2]-[3.7].
O primă alternativă de a reduce armonicile de curent este utilizarea de filtre pasive clasice
(FPC) constituite din circuite LC serie acordate pe anumite armonici, conform Fig. 3.1(a). Aceste
filtre sunt larg utilizate în prezent pentru compensarea armonicilor de curent, datorită preţului lor
de cost redus şi al randamentului ridicat. Totuşi, ele se caracterizează prin următoarele dezavantaje
mai importante [3.4]-[3.6]:
 impedanţa sursei de alimentare Z S din Fig.3.1(d) influenţează puternic caracteristicile de
filtrare;
  rezonanţa paralel dintre sursă şi filtrul pasiv poate provoca amplificarea armonicilor de
curent la anumite frecvenţe;
 sursa de alimentare împreună cu filtrul pasiv pot intra într-o rezonanţă serie, în cazul
deconectării consumatorilor de energie electrică;
 îmbătrânirea şi efectele temperaturii pot modifica valorile capacităţilor condensatoarelor
filtrelor pasive şi deci acestea se dezacordează la trecerea timpului şi la variaţii mari de
temperatură;
 filtrele pasive nu sunt potrivite pentru schimbările configuraţiilor din sistemele de
alimentare. De exemplu, două filtre pasive de acelaşi ordin n conectate în paralel şi proiectate
pentru 2 consumatori diferiţi, nu se încarcă conform calculelor de proiectare: unul va fi
supraîncărcat, iar celalalt subîncărcat. În acest caz, se va produce mai întâi deconectarea sau
distrugerea filtrului supraîncărcat şi apoi a celuilalt prin faptul ca preia curentul armonic rămas
necompensat de la primul filtru;
 filtrele pasive reprezintă sarcini capacitive pentru reţeaua de alimentare. În general, curentul
total de armonică fundamentală livrat în reţea de filtrele pasive de ordinile 5, 7, 11 şi 13 aferente
unui redresor trifazat cu diode conform Fig.3.1(a), reprezintă 30%-35% din curentul nominal activ
rms I (1)nom absorbit de redresor. Acest procentaj mare poate fi considerat un dezavantaj daca nu
este necesară compensarea puterii reactive în reţeaua de alimentare.
Curentul capacitiv livrat de filtrele pasive din Fig.3.1(a) poate fi calculat cu ajutorul
Fig.3.1(d), în care este redată schema echivalentă pentru o fază a unui filtru pasiv de ordinul n .
Curentul armonic injectat I ( n ) de către redresor se divide în curentul prin filtru I ( n ) f şi curentul
prin sursa I ( n ) S . Pentru simplificarea relaţiilor, în continuare se consideră ca fiecare din cele 4 filtre
de armonici este parcurs de un curent compus numai din fundamentala de valoare rms I (1) f şi o
singură armonică de curent de valoare rms I ( n ) f de frecvenţă pentru care este acordat filtrul.
Încărcarea cu curent armonic a condensatoarelor de putere este limitată de recomandările
standardului IEEE 1036-1992 („GUIDE for Application of Shunt Power Capacitors”).
Curentul rms I rms compus din curenţii I (1) f si I ( n ) f nu poate depăşi 1.8 per unit [3.6]:
1
I 2
I 2
 2
 1.8  
I rms (1) f (n) f
(3.2)
I (1) f I (1) f
deci:
I ( n ) f  1.497 I (1) f (3.3)
Ţinând seama de condiţia (3.3) pentru dimensionarea filtrelor pasive, rezultă că curentul total
de armonică fundamentala rms I (1)tot livrat de filtrele pasive în reţea pentru cazul curenţilor de fază
iR , iS şi iT de formă dreptunghiulară, conform Fig.3.1(b), este dat de relaţia:
I 1 1 1 1 
I (1)tot  (1) nom       0.341I (1) nom (3.4)
1.497  5 7 11 13 
Relaţia (3.4) justifică afirmaţia făcută mai sus asupra procentajului de 30%-35%. Curentul
capacitiv livrat în reţea este constant, indiferent de valoarea curentului activ rms I (1) absorbit de
redresor.
O soluţie interesantă pentru înlocuirea filtrelor pasive de putere o constituie filtrele active de
putere, care sunt în prezent studiate pentru o eventuală introducere pe scară largă în practică. Ele se
caracterizează prin performanţe dinamice ridicate, iar funcţionarea lor nu este afectată de
modificarea frecventei proprii de rezonanţă a reţelei. Totuşi, filtrele active de putere prezintă şi ele
câteva dezavantaje, printre care se pot menţiona: (1) dificultatea construirii lor pentru variaţii în
limite largi a curenţilor de sarcină, (2) cheltuieli de echipament şi întreţinere foarte ridicate, (3)
siguranţă în funcţionare redusă [3.8].
Desigur, reducerea armonicilor superioare de curent generate de către convertoarele c.a./c.c.
poate fi obţinută si prin utilizarea unor redresoare PWM. Deşi aceste convertoare permit obţinerea
unor curenţi practic sinusoidali la intrare, totuşi ele au mari dezavantaje faţă de redresoarele
trifazate necomandate: (1) pierderi de comutaţii mari şi probleme EMI, (2) costuri ridicate şi
siguranţă în funcţionare redusă [3.2], [3.8], [3.9].

3.2. Redresor având practic curenţi sinusoidali la intrare de tip RNSIC-1

3.2.1. Principiul de funcţionare

În cele ce urmează se prezintă un nou redresor trifazat cu diode, care nu injectează armonici
superioare de curent de valori inadmisibile în reţeaua de alimentare. Acest redresor este reprezentat
în Fig.3.2(a) şi se numeşte pe scurt RNSIC-1 (Rectifier with Near Sinusoidal Input Currents and
Capacitors Connected on the DC Side).
Condensatoarele C1  C6 au aceeaşi capacitate C şi ele pot fi de c.c. [3.10]-[3.12].
Inductanţele LR , LS şi LT au de asemenea aceeaşi valoare, notată cu inductivitatea L şi sunt
conectate pe partea de c.a. Valorile L şi C satisfac relaţia:
0.05  LC 2  0.10 (3.5)
pentru ca curenţii de fază iR , iS şi iT să fie practic sinusoidali conform Fig.3.2(b). Principiul de
funcţionare al acestui redresor poate fi explicat cu ajutorul următoarelor etape care sunt cuprinse
într-o treime de perioadă a frecvenţei reţelei T  2 /  (  este definită ca frecvenţa unghiulară).
Etapa I-a.
Diodele D5 şi D6 sunt în conducţie. Curentul iR(1) încarcă condensatorul C4 de la zero la Vd
şi descarcă condensatorul C1 de la Vd la zero. Această etapă are durata t1 şi ecuaţiile ei sunt:
diT(1) di (1)
VTS(1) (t )  3Vm cos(t   )  L  L S  Vd (3.6)
dt dt
2 (1) (1) t
di d 1 (1)
2C 0
VRT(1) (t )  3Vm cos(t    )  L R  L T  Vd  iR dt (3.7)
3 dt dt
care au soluţiile:
Vm Vm
iR(1)  cos(t   )  cos  cos 0t  K1 sin 0t (3.8)
L(0   )
2 2
L(02   2 )
1 3Vm V V 3V
iT(1)   iR(1)  sin(t   )  d t  d  m cos  (3.9)
2 2 L 2 L 3L 2 L
unde frecvenţa unghiulară 0 satisface condiţia 3LC02  1 , iar constanta K1 este dată de expresia:
4 Vd Vd V Vm02 Vm
K1 sin 0t1   t1  m cos   cos(t1   )  cos  cos 0t1 (3.10)
9 L 3L L L (0   )
2 2
L(02   2 )
 (a)

(b)

(c)

Fig.3.2. Redresor trifazat având practic curenţi sinusoidali la intrare de tip RNSIC-1.
(a) Configuraţia de circuit; (b) Formele de undă ale curenţilor de c.a. la intrare;
(c) curentul continuu id ; (d) Forma de undă a curentului prin condensator ic1 .
 Etapa a II-a.
Diodele D1 , D5 si D6 sunt în conducţie. Fazele R şi T sunt scurtcircuitate până la
t2   / 3 . Ecuaţiile ce descriu această etapă sunt:
diR(2) di (2)
VRS(2) (t )  L  L S  Vd (3.11)
dt dt
(2)
di di (2)
VRT(2) (t )  L R  L T (3.12)
dt dt
ale căror soluţii sunt:
Vm V  4  V
iR(2)   cos(t   )  d   t   m cos  (3.13)
L 3L  3  L
V  V   V
iT(2)  m cos(t    )  d   t   m cos  (3.14)
L 3 3L  3  L
Etapa a III-a.
Diodele D1 si D6 sunt în conducţie. Această etapă este cuprinsă între t2 şi t2  t1 . Curentul
iT(3) încarcă condensatorul C5 de la zero la Vd şi descarcă C2 de la Vd la zero. Soluţiile ce descriu
această etapă sunt:
Vm  Vm
T  
i(3) cos(  t-   )-K1 sin  0(t -t 2 )  cos  cos  0(t -t 2 ) (3.15)
L(0   )
2 2
3 L(02   2 )
1 (3) 3Vm  V  Vd 3Vm
R  
i(3) iT  sin(  t-   )- d t   cos  (3.16)
2 2L 3 2L 2L 2L
Etapa a IV-a.
Diodele D1 , D2 si D6 sunt în conducţie. Fazele S şi T sunt scurtcircuitate până la momentul
t4  2 / 3 . Soluţiile ecuaţiilor ce descriu această etapă sunt:
Vm 2Vd 7 Vd 2Vm
R  
i(4) cos(  t   ) - t   cos  (3.17)
L 3L 9L L
Vm  V 5 Vd Vm
T 
i(4) cos(  t    )  d t   cos  (3.18)
L 3 3L 9L L
Convertorul redat în Fig.3.2(a) are la intrarea sa un sistem simetric trifazat şi deci, expresiile
curenţilor iR , iS şi iT pentru cele două treimi de perioadă rămase neexplicate se pot deduce uşor
din relaţiile de mai sus.

3.2.2. Caracteristicile convertorului RNSIC-1

În Fig.3.3(a) se prezintă formele de undă ale curenţilor de fază ca şi duratele de conducţie ale
diodelor D1  D6 pentru valori mari ale curentului I d , iar în Fig.3.3(b) forma de undă a curentului
id pentru acest caz. Se poate observa că două sau trei diode pot fi simultan în conducţie.
 Fig.3.3. Formele de undă ale curenţilor de fază Fig.3.4. Formele de undă ale curenţilor de fază
pentru valori mari ale curentului I d pentru valori mici ale curentului I d
(a) Formele de undă ale curenţilor iR , iS şi iT , (a) Formele de undă ale curenţilor iR , iS şi iT ,
(b) Curentul continuu id (b) Curentul continuu id
Pentru cazurile menţionate mai sus, considerând că curenţii iR , iS şi iT sunt practic
sinusoidali şi având magnitudinea 2I (1) , în funcţie de rezistenţa de sarcină RL , curentul continuu
I d poate fi calculat cu relaţia:
3 2 I (1)
Id  1  cos t1  (3.19)
2
unde momentul de timp t1 este indicat în Fig.3.3(a) şi 3.4(a).
Sunt două cazuri extreme de funcţionare ale convertorului RNSIC-1. În primul caz, dacă
RL  0 (şi deci Vd  0 şi t1  0 ), condensatoarele C1  C6 sunt scurtcircuitate şi unghiul   900
este inductiv. În acest caz, curenţii de fază sunt sinusoidali şi au magnitudinea maximă egală cu
2I max . În cazul al doilea dacă tensiunea Vd este mai mare ca valoarea 3Vm /(1  2C 2 ) , diodele
D1  D6 nu mai conduc şi unghiul   900 este capacitiv (deci RL   şi t1   ). Pentru acest
ultim caz, curenţii de fază iR , iS şi iT sunt de asemenea sinusoidali şi au o magnitudine de valoare
minimă, 2I min , denumită curent de menţinere. Raportul I max / I min are valoarea:
 I max (1  2 LC 2 )
 (3.20)
I min 2 LC 2
Fig.3.5(a) indică variaţia unghiului  ,
defazajul dintre tensiunea de fază şi curentul
de fază (de ex., vR 0 şi iR ) în funcţie de
tensiunea medie redresată Vd raportată la
valoarea de referinţă Vref  3 3Vm /  ,
specifică redresoarelor trifazate clasice cu
diode [3.2]. Tensiunea Vd poate fi stabilită la
o anumită valoare cu ajutorul curentului de
sarcină iL .
Fig.3.5(b) prezintă variaţiile tensiunii de
ieşire Vd raportata la tensiunea de referinţă
Vref şi a raportului I (1) / I max în funcţie de
raportul RL / RLnom ( RLnom este rezistenţa de
sarcină nominală pentru   00 ).
Pentru alegerea condensatoarelor
C1  C6 este necesar să se determine
tensiunea medie redresată maximă
3Vm /(1  2LC ) şi curentul rms I Crms ce
2

trece printr-un condensator:

t 2
1 1  iR 
2 0  2 
ICrms  2   d t (3.21)

şi considerând că forma de undă a curentului

de fază este practic sinusoidală:
iR 2I(1) sin  t (3.22)
rezultă:
I 1  sin 2 t1 
ICrms  (1)  t1   (3.23)
2 2  2
În Fig.3.5(c) este redată variaţia

Fig.3.5. Caracteristici ale convertorului RNSIC-1. raportului ICrms / I max în funcţie de raportul
(a) Unghiul  în funcţie de raportul Vd / Vref ; (b) Ra- RL / RLnom . Datorită faptului că curenţii care
poartele Vd / Vref şi I (1) / I max în funcţie de raportul circulă prin condensatoarele C  C au
1 6
RL / RLnom ; (c) Raportul ICrms / I max în funcţie de valori mici în comparaţie cu I max , pentru a
RL / RLnom ; (d) Unghiul nominal (t1 )nom şi raportul obţine valoarea necesară pentru unghiul t1
RLnom / L în funcţie de LC 2 . se pot alege (pentru funcţionare continuă)
condensatoare cu capacităţi relativ mari
nominale CR şi tensiuni nominale mari VR [3.10]-[3.12].
Condiţiile acestea sunt îndeplinite foarte bine de către condensatoarele de c.c., de exemplu,
cele pentru „Smoothing, Supporting and Discharge”. Aproximativ în acelaşi volum
condensatoarele de c.c. au produsul CRVR mai mare în comparaţie cu condensatoarele de c.a. şi au
curentul nominal rms I R de catalog mai mic.
Pentru aplicaţii ale convertoarelor RNSIC-1 nu
sunt necesare condensatoare cu valori mari
pentru I R .
Regimul nominal de funcţionare al
convertorului RNSIC-1 este definit pentru
  00 şi RL / RLnom  1 . Pentru acest caz,
variaţiile unghiului (t1 )nom , unghi care
corespunde intrării în conducţie a diodelor şi
raportul RLnom / L sunt redate în Fig.3.5(d), în
funcţie de parametrul LC 2 . Intervalul de
variaţie cuprins între 350 şi 550 pentru unghiul
nominal (t1 )nom asigură un conţinut redus de
armonici superioare al curenţilor de fază. Se
poate proiecta acest convertor utilizând
diagrama din Fig.3.5(d)
În general, inductanţa de scurt circuit LS a
sursei de alimentare nu are valori mai mari
decât 5%  10% din L . Dacă acest procentaj
este mai mare, atunci valoarea L a inductivităţii
elementelor, LR , LS şi LT poate fi micşorată
corespunzător. Diferenţa  L  LS  trebuie să se
păstreze constantă, astfel ca redresorul RNSIC-1
să aibă practic curenţi sinusoidali la intrare.
Rezultatele de simulare şi experimentale
dovedesc că armonica de curent de ordinul 5
este cea mai importantă armonică generată în
reţeaua de alimentare şi valoarea ei poate fi
menţinută în limitele impuse de standardul 519-
1992. Prezenţa unei armonici de tensiune de
ordinul 5 în reţea, mai mică de 4% din tensiunea
fundamentalei, nu are nicio influenţă asupra
funcţionării convertorului RNSIC-1. Un alt
avantaj al acestui convertor constă în faptul că
funcţionarea sa nu este perturbată de prezenţa
armonicilor superioare în reţea.
Condensatorul C0 de la ieşirea
Fig.3.6. Convertor RNSIC-1 cu curent redus de
convertorului atenuează puternic procesele
rezonante care ar putea apare între sursa de
menţinere I min .
alimentare şi Inductanţele şi condensatoarele
(a) Configuraţia de baza;
acestui convertor.
(b) Variaţiile rapoartelor Vd / Vref şi I (1) / I max în
funcţie de raportul RL / RLnom .
 3.2.3. Convertorul RNSIC-1 avand curent de mentinere redus.
Pentru a micşora curenţii de fază iR , iS şi iT când curentul de sarcină iL tinde spre zero, se
poate adopta un convertor RNSIC-1 având condensatoarele C1  C6 divizate în mai multe secţiuni.
De exemplu, în Fig.3.6.(a) un convertor cu 2 secţiuni capacitive este prezentat. Pentru
curenţii de sarcină iL de valori mari, condensatoarele C1'  C6' se conectează în paralel cu C1''  C6''
cu ajutorul comutatoarelor S1  S3 . În acest caz, valoarea curentului rms de armonică fundamentală
I (1) este crescuta şi raportul I SC / I (1) este redus (de exemplu, mai mic ca 20) şi deci factorul THD%
al curenţilor de fază trebuie să fie mai mic de 5%, conform standardului IEEE 51-1992 [3.2].
Mărimea I SC reprezintă curentul rms de scurtcircuit la terminalele R, S şi T.
Pentru curenţi mici de sarcină iL , condensatoarele C1'  C6' sunt deconectate de la convertor,
dar rămân conectate în paralel cu C0 . În acest caz, curentul rms de armonică fundamentală I (1) este
de valoare redusă, raportul I SC / I (1) poate fi cuprins între 20 şi 50 şi deci factorul THD% al
curenţilor de fază poate atinge valoarea maximă de 8%.
Prin utilizarea acestei metode, redată în Fig.3.6(b), curentul rms de menţinere I min poate fi
redus aproximativ cu raportul C1' /  C1'  C1''  . Se poate constata ca curenţii rms care circula prin
comutatoarele S1  S3 au valori mici, sub 10% din I max şi deci aceste elemente nu trebuie
dimensionate pentru curenţi mari.

3.2.4. Rezultate de simulare şi experimentale.

Rezultatele de simulare şi experimentale obţinute cu ajutorul unui model de laborator
dovedesc justeţea concluziilor trase asupra principiului de funcţionare al convertorului RNSIC-1.
Modelul de laborator conform Fig.3.2(a) constă dintr-o sursă de tensiune trifazată (cu Vm  100V şi
f  50Hz ) şi un RNSIC-1. Acest convertor este compus din 6 diode, trei inductanţe şi 6
Vd condensatoare de c.c. cu capacitatea
Vref de 40 F . Condensatorul de filtrare
C0 are capacitatea de 1000 F , iar
rezistenţa de sarcină poate varia între
5 şi 1000 .
Fig.3.7. indică variaţia tensiunii
de ieşire Vd raportată la tensiunea de
referinţă Vref în funcţie de valorile lui
RL şi L . Pentru inductanţele LR , LS
Regiunea de functionare
şi LT s-au adoptat pe rând valorile
12.7mH , 16mH şi 20mH . Din
această figură se pot trage următoarele
RL (Ohm) concluzii:
Fig.3.7. Variaţia raportului Vd / Vref în funcţie de RL şi L .
 dacă valoarea lui L creşte, atunci creste şi valoarea tensiunii de ieşire Vd ;
 curenţii de fază de la intrare iR , iS şi iT sunt practic sinusoidali pentru variaţii în limite
largi a rezistenţei de sarcină RL ;
  dacă RL variază între 20 şi 1000 pentru L  12.7mH (deci LC 2  0.05 ), tensiunea
de ieşire Vd creşte cu aproximativ 13%. Pentru redresorul clasic trifazat din Fig.3.1(a), aceasta
creştere este de cca 4.7% de la Vref la 3Vm . Desigur în cazul redresorului real din această figură,
care are inductanţe LS  0 în reţea, această creştere este mai mare [3.11].
În figurile 3.8 şi 3.9 se prezintă formele de undă ale curenţilor de fază şi spectrele lor pentru 2
valori ale rezistentei de sarcină RL şi anume 20 şi 60 . Se poate trage concluzia din aceste
figuri că pentru L  16mH , armonica de ordinul 5 este de aproximativ 4.5% pentru sarcini RL
cuprinse între 20 şi 60 şi ajunge la 3.9% pentru RL  1000 . Pentru o rezistenţă de sarcină
RL  60 , armonica de ordinul 5 este de 3.4% pentru L  20mH şi de 5.6% pentru L  12.7mH
[3.11].

(a)

(b)

Fig.3.8. Rezultatele experimentale pentru L  16mH , C  40 F şi RL  20 .

(a) Forma de undă a curentului de fază; (b) Spectrul curentului de fază
 Rezultatele de simulare şi experimentale confirmă faptul că armonica de ordinul 5 este cea
mai mare armonică generată în reţeaua de alimentare şi valorile ei respectă limitele impuse de
standardul IEEE 519-1992 (7% pentru 20  I SC / I (1)  50 , unde I SC este curentul rms de
scurtcircuit maxim la terminalele R, S şi T).

(a)

(b)

Fig.3.9. Rezultatele experimentale pentru L  16mH , C  40 F şi RL  60

(a) Forma de undă a curentului de fază; (b) Spectrul curentului de fază

Prezenţa armonicilor de tensiune în reţea, mai mici ca 4% din tensiunea fundamentala, practic
nu influenţează funcţionarea convertorului RNSIC-1.

3.2.5. Aplicaţii posibile pentru convertorul RNSIC-1.

Una din aplicaţiile posibile ale convertoarelor RNSIC-1 este pentru încărcarea bateriilor de
acumulatoare.
 Necesitatea încărcării rapide a bateriilor de acumulatoare de mare energie (de zeci de KWh) a
apărut odată cu extinderea vehiculelor electrice, echipamentelor de transport, surse neîntreruptibile
de alimentare (sisteme UPS), staţii mobile de telecomunicaţii, roboti alimentaţi de la baterii
electrice, etc. [3.2], [3.3], [3.11]. Încărcarea rapidă a bateriilor de acumulatoare reprezintă un
proces care poate dura între 15 şi 30 de minute şi are ca scop creşterea tensiunii bateriei de la Emin
la Emax . Pentru a satisface acest obiectiv se poate utiliza un redresor trifazat comandat cu tiristoare

Convertor de incarcare

(a)
Convertor de incarcare

(b)

Fig.3.10. Variante de convertoare de încarcare a bateriilor de acumulatoare.

(a) Cu transformator; (b) Cu conectare directă la retea
sau un redresor necomandat cu diode combinat cu convertor buck c.c./c.c. [3.2]. Când este
necesară o izolaţie electrică între reţea şi baterie se poate utiliza şi un convertor având un
transformator de izolare de înaltă frecvenţă.
Toate aceste convertoare c.a./c.c. menţionate mai sus cu tensiune de c.c. medie de ieşire
variabilă prezintă dezavantajele că introduc armonici superioare de curent inadmisibile în reţea,
sunt complexe şi cu preţ de cost ridicat.
În Fig.3.10(a) şi 3.10(b) sunt prezentate două variante de convertoare RNSIC-1 pentru
încărcarea rapidă a unor baterii de acumulatoare identice: prima cu transformator şi a doua cu
conectare directă la reţeaua trifazată de alimentare. Condensatoarele C1  C6 de la ambele variante
sunt considerate ca având aceeaşi capacitate C . Inductanţele L'R , L'S şi L'T din Fig.3.10(a) au
aceeaşi inductivitate L' şi sunt conectate pe partea de c.a.. Valorile L' şi C satisfac relaţia (3.5)
pentru ca curenţii de fază iR' , iS' şi iT' din reţea să fie practic sinusoidali. Notând cu Enom tensiunea
nominală a bateriei, pentru varianta din Fig.3.10(a), magnitudinea tensiunii de fază Vm' de la
intrarea convertorului de încărcare este dată de relaţia Enom  3 3Vm' /  (1  2 LC
'
2 ) .
Varianta din Fig.3.10(b) prezintă avantajul că nu necesită un transformator conectat la reţea
de joasă frecvenţă (50Hz sau 60Hz). Încărcarea bateriei de la Emin la Emax se face practic la curent
constant id şi când tensiunea maximă Emax este atinsă, un comutator K deconectează bateria de la
convertorul de încărcare. Datorită prezenţei inductanţelor L''R , L''S şi L''T de valori relativ mari,
factorul de putere al sistemului de încărcare cos  este redus, având valori cuprinse între 0.2 şi 0.4.
În vederea creşterii acestui factor spre valoarea 1, se pot utiliza condensatoarele C7  C9 .

Convertor de intrare Convertor de iesire

Maşina de inducţie

Fig.3.11. Convertor de frecvenţă cu RNSIC-1 şi funcţionare în două cadrane

O alta aplicaţie posibilă pentru convertoarele RNSIC-1 constă în utilizarea lor în convertoare
statice de frecvenţă cu funcţionare în două cadrane pentru alimentarea cu tensiune şi frecvenţă
variabile a unor maşini de inducţie, conform Fig.3.11 [3.12].
 Pentru intervalele de timp când maşina de inducţie lucrează în regim de motor, convertorul de
intrare lucrează ca un RNSIC-1. În acest caz tranzistoarele T1  T6 sunt blocate şi comutatoarele
S1  S3 sunt închise. Convertorul de ieşire lucrează ca un invertor PWM. Energia electrică se
transmite de la sursa de alimentare către motor şi tensiunea pe condensatorul C0 este mai mică ca
3Vm /(1  2LC 2 ) .

Fig.3.12. Caracteristicile maşinii de inducţie alimentate

de la un convertor de frecventa conform Fig.3.11.

Pe durata de timp când maşina de inducţie lucrează în regim de generator pentru frânare cu
recuperare, energia se transmite de la maşină spre sursa de alimentare. Convertorul de ieşire
lucrează ca redresor, iar tensiunea Vd este mai mare ca 3Vm /(1  2LC 2 ) . Energia primită de
condensatorul C0 se transmite spre reţea prin deschiderea comutatoarelor S1  S3 , iar tranzistoarele
T1  T6 si D1  D6 funcţionează ca un invertor PWM. Condensatoarele C1  C6 rămân conectate în
paralel cu C0 .
Se poate remarca că diodele D1  D6 şi inductanţele LR , LS şi LT sunt utilizate indiferent
daca convertorul de intrare este utilizat ca RNSIC-1 sau invertor. Este important de menţionat că
durata totală de funcţionare ca generator a maşinii de inducţie este mult mai mică ca durata de
funcţionare ca motor. Comutatoarele S1  S3 trebuie să fie dimensionate pentru curenţi mici, de
maximum 20% din I max .
În comparaţie cu redresorul PWM clasic conectat la intrarea uni convertor de frecvenţă,
convertorul de intrare conform Fig.3.11. este caracterizat prin pierderi de comutaţii reduse şi prin
siguranţa în funcţionare ridicată. Randamentul ridicat se obţine prin faptul că funcţionarea
convertorului de intrare este în special ca RNSIC-1 şi nu ca invertor PWM. Siguranţa în
funcţionare mare poate fi justificată prin aceea că dacă tranzistoarele sau circuitele de comandă se
defectează se poate renunţa la utilizarea ca invertor PWM a convertorului de intrare. În acest caz,
energia primită de C0 de la maşina de inducţie ce lucrează ca generator se poate disipa pe o
rezistenţă de descărcare cu ajutorul unui tranzistor.
 Datorită faptului că la ieşirea unui RNSIC-1 tensiunea Vd este cu 15%-25% mai mare ca
tensiunea de referinţă Vref obţinută la ieşirea unui redresor trifazat clasic cu diode, rezultă că la
ieşirea invertorului PWM din Fig.3.11. se pot obţine tensiunile nominale pe cele trei faze ale
motorului de inducţie pentru sistemul de acţionare. În acest caz nu sunt necesare metode de
comandă cu tehnici de supramodulaţie (de exemplu, metode cu injectarea unei armonici de ordinul
3 sau cu unde modulatoare parţial constante).
Tensiunea redresată nominală Vdnom  Vref /(1  2LC 2 ) depăşeşte valoarea de referinţă Vref
( Vdnom  KVref unde K  1/(1  2LC 2 ) este un coeficient de supratensiune ce variază între 1.15-
1.25). Din această cauză se pot obţine tensiuni de fază statorice VS , aplicată maşinii de inducţie, ce
depăşesc practic cu acelaşi coeficient K tensiunea statorică nominală VSnom , conform Fig.3.12. Din
această figură, rezultă că motorul alimentat de la convertorul de frecvenţă cu RNSIC-1 conectat la
intrarea sa este mai eficient utilizat la frecvenţe mai mari ca frecvenţa nominală f nom . În acest caz,
regiunea cu funcţionare la cuplu electromagnetic nominal Temnom este mai mare şi puterea obţinută
de la motor la frecvenţe mai ridicate este de asemenea mai mare.

3.2.6. Creşterea performanţelor conversiei c.a./c.c. prin convertoare RNSIC-1 nesimetrice.

Varianta de RNSIC-1 redată în Fig.3.2(a) poate fi considerată că are 3 condensatoare C1 , C3
C5 cu o capacitate egală cu (C  C ) şi 3 condensatoare C4 , C6 C2 cu o capacitate egală cu
(C  C ) . Valoarea C poate varia între (C ) şi (C ) şi funcţionarea acestui convertor rămâne
neschimbată. Curenţii de fază iR , iS şi iT şi unghiul  nu se modifică prin variaţia lui C .
Curenţii prin condensatoare sunt proporţionali cu valorile capacităţilor acestor condensatoare. În
continuare se va considera pentru simplificarea convertorului RNSIC-1 nesimetric, că fiecare din
cele două convertoare din Fig.3.13. au câte 3 condensatoare de capacitate 2C conectate în paralel
cu diodele D1 , D3 , D5 sau D4 , D6 , D2 . Puterea nominală a unui RNSIC-1 este practic invers
proporţională cu L şi direct proporţională cu C .

Fig.3.13. Schema de principiu a unui convertor RNSIC-1 nesimetric

 În continuare se prezintă o metodă competitivă economic şi tehnic pentru conversia c.a./c.c.,
în special la puteri medii şi mari. În locul unui singur convertor RNSIC-1 dimensionat pentru
puterea de ieşire nominală Pdnom  Vdnom  I dnom se pot folosi două convertoare de acelaşi tip pentru
puteri practic egale cu Pdnom / 2 , conectate în paralel conform Fig.3.13. Curenţii de intrare de
armonică fundamentală în aceste convertoare de pe aceeaşi fază a sursei de alimentare (de
exemplu, iRA(1) şi iRB (1) ) au un defazaj între ei nom  M   N cuprins între 300 şi 400 în regim
nominal de funcţionare la sarcina RLnom . Inductanţa L1A  2(m1L1  L1 ) astfel ca redresorul
RNSIC-1A se comportă inductiv-rezistiv, iar L1B  2(m1L1  L1 ) şi convertorul RNSIC-1B se
comportă capacitiv-rezistiv pentru sursa de alimentare. Punctele de funcţionare M şi N se află pe
cele două caracteristici, conform Fig.3.14(b), pentru aceeaşi valoare Vd a tensiunii de ieşire. Atunci
când puterea de ieşire Pd variază între valoarea maximă, corespunzătoare regimului nominal
( Pdnom ) şi zero (deci pentru RL   ), defazajul  se menţine practic constant până când
convertorul RNSIC-1B lucrează în gol (  N  900 ).

Fig.3.14. Unghiul  în funcţie de raportul Vd / Vref .

(a) Un singur convertor RNSIC-1 conform Fig.3.2(a).
(b) Schema a două convertoare RNSIC-1A şi RNSIC-1B
conectate în paralel (RNSIC-1 nesimetric)

În continuare  scade la zero până ce şi al doilea convertor, RNSIC-1A, intra în gol

( M  900 ), conform Fig.3.14(b). Pe toată gama de variaţie a puterii de ieşire Pd , factorul THD%
al curenţilor de fază de la intrare iR , iS şi iT se menţine la valori acceptabile. Valoarea defazajului
 , amintită mai sus asigură o reducere importantă a armonicii de ordinul 5 în reţeaua de
alimentare, fiind cunoscut faptul că redresoarele RNSIC au cea mai mare armonică la intrare de
acest ordin. Mărimea L1 se adoptă cuprinsă între 0.1L1 şi 0.2L1 pentru a se realiza defazajele  M
şi  N dorite.
 Pentru valori mari ale curentului I d , valoarea rms I (1) a curentului de armonică fundamentală
este de asemenea mare, raportul I SC / I (1) poate fi mic (de exemplu, mai mic ca 20) şi deci factorul
THD% al curenţilor de fază trebuie să fie mai mic de 5%, conform standardului IEEE 519 din
1992. Pentru curent de sarcină I d de valoare mică, curentul I (1) este de valoare redusă (raportul
I SC / I (1) poate fi cuprins între 20-50 sau 50-100 şi deci factorul THD% poate fi mai mic ca 8% sau
12%).
Se defineşte un convertor echivalent redresorului nesimetric din Fig.3.13, un singur convertor
RNSIC-1 conform Fig.3.2(a) având trei inductanţe L  Leq  ( L1A  L1B ) / 4  m1L1 şi şase
condensatoare cu capacitatea C  Ceq  C1A  C1B  m2C (unde m1 şi m2 sunt coeficienţi de
reducere mai mici ca 1). Pentru convertorul echivalent produsul LeqCeq 2  m1m2 L1C 2 este mai
mic ca 0.05, ceea ce face ca curenţii de fază iR , iS şi iT să aibă un factor THD% inadmisibil de
mare pentru tot domeniul de variaţie al rezistenţei de sarcină RL .
Magnitudinea curentului de menţinere 2 I min AB a convertorului nesimetric este mai mică cu
18%-20% în comparaţie cu curentul 2I min obţinut la convertorul standard RNSIC-1 şi poate fi
calculată cu relaţia:
2 I min AB  1 1 
  2 
(3.24)
2Vm m2C  (1  2 L1 A m2C ) (1  2 L1B m2C ) 
2

Prin convertor standard (etalon), se înţelege acel convertor care asigură ca şi convertorul
nesimetric adoptat, practic aceeaşi putere de ieşire Pd şi valori ale factorului PHD% mai mici de
5% pentru curenţi mari de sarcină. Pentru convertorul standard, elementele Lst şi Cst respectă
condiţia optimă:
Lst Cst 2  0.06 (3.25)
Metoda propusă în lucrarea [3.14] permite renunţarea la convertorul standard în favoarea
convertorului nesimetric, realizându-se o reducere a puterii instalate în condensatoare şi inductanţe,
precum şi o micşorare a curentului de menţinere cu un procent de 15%-25%. Curenţii parţiali de
armonică fundamentală (de exemplu, iRA(1) şi iRB (1) ) ce trec prin inductanţele L1A şi L1B sunt practic
egali cu jumătate din curenţii de armonică fundamentală ce străbat inductanţele Lst ale
convertorului standard, pentru regim nominal de funcţionare. Aceste elemente Lst au însă valori
mai mari decât inductanţele Leq şi deci se poate afirma că se obţine o reducere în valorile
inductanţelor prin utilizarea convertorului nesimetric. Inductanţele L1A şi L1B se dimensionează
considerând că prin ele trec jumătate din curenţii de intrare iR , iS şi iT aferenţi convertoarelor
standard şi echivalent. Coeficientul de reducere în condensatoare şi inductanţe este dat de raportul
r:
Leq Ceq
r  m1m2 (3.26)
Lst Cst
Pentru a converti practic puteri egale de la c.a. spre c.c., rezultă că elementele reactive
(inductanţe şi condensatoare) la convertorul echivalent trebuie reduse cu m1 şi m2 corespunzător
cu elementele convertorului standard [3.14].
Rezultatele experimentale şi de simulare pe calculator confirmă concluziile teoretice
prezentate mai sus. În tabelul 3.1 se dau în funcţie de RL valorile mărimilor Vd , I (1) , defazajul 
dintre tensiunile pe faze şi fundamentalele curenţilor de fază din reţea, factorului THD% în curent
şi raportul I (5) / I (1) % dintre valorile rms ale armonicii de ordinul 5 I (5) şi fundamentala I (1) pentru
convertorul standard, conform Fig.3.2(a).
Tabelul 3.1. Convertorul standard, Lst  27mH , Cst  24 F , Vm  311V , f  50Hz .
RL Vd I1  THD Admissible THD I5 / I(1)
[Ω] [V] [A] [°] [%] [%] [%]
20 516 30.7 +23.4 3.94 3.64
30 589 25 +5.4 4.60 5 4.36
40 617 20.8 -7.2 4.99 4.76
70 630 14.2 -30.6 4.85 4.61
8
100 632 11.4 -41.4 4.37 3.98
200 637 8.10 -57.6 5.00 4.63
600 656 6.09 -72.0 5.11 4.99
12
5k 695 5.42 -88.2 1.53 1.42
50k 710 5.38 -89.8 0.30 0.17

În tabelul 3.2 se dau în funcţie tot de RL valorile aceloraşi mărimi pentru un convertor
echivalent RNSIC-1, conform tot Fig.3.2(a), ale căror elemente Leq şi Ceq au fost calculate
adoptând un coeficient de reducere r  0.648 . Se remarcă din acest tabel că din cauză că
parametrul Leq Ceq 2 este destul de mic faţă de valoarea 0.05, factorul THD% are valori mai mari
pentru curenţii de sarcină apropiaţi de regimul nominal de funcţionare.
Tabelul 3.2. Convertorul echivalent, r  0.648 , Leq  21mH , Ceq  20 F
RL Vd I1  THD Admissible THD I5 / I(1)
[Ω] [V] [A] [°] [%] [%] [%]
20 530 30.8 +12.6 5.72 5.29
30 569 23.3 +1.8 7.37 5 6.94
40 577 18.8 -10.8 8.45 8.04
70 581 12.6 -32.4 9.06 8.72
8
100 584 9.90 -45.0 8.26 7.81
200 592 6.78 -57.6 8.34 7.65
600 614 4.89 -72.0 10.4 10.20
12
5k 654 4.29 -88.2 4.02 3.84
50k 672 4.25 -89.7 0.62 0.51

Pe baza convertorului echivalent ales, se poate proiecta convertorul nesimetric conform

Fig.3.13. elementele C1A şi C1B sunt egale cu Ceq  m2Cst  20 F . Inductanţele L1A şi L1B se
adoptă egale cu 49mH şi respectiv 35mH (deci L1  3.5mH ) pentru a se obţine un defazaj
nom apropiat de 40 . În tabelul 3.3 sunt date rezultatele experimentale obţinute pentru
0

convertorul RNSIC-1 nesimetric. Din tabelul 3.3 se desprind concluziile că prin metoda de mai sus
aplicată la convertorul nesimetric se poate: (1) micşora puterea instalată în elemente reactive
(condensatoare şi inductanţe) cu cca 15%-25% şi (2) din această cauză rezultă şi o reducere cu
acelaşi procent a curentului de menţinere I min AB în comparaţie cu convertorul standard RNSIC-1.
Tabelul 3.3. Convertorul nesimetric, L1  3.5mH , L1 A  49mH , L1B  35mH ,
C1A  C1B  20 F , C0  4000 F , Vm  311V , f  50Hz .
 RL Vd I1  THD Admissible THD I5 / I(1)
[Ω] [V] [A] [°] [%] [%] [%]
20 521 30 +12.1 5.07 4.8
30 565 23.0 +0.2 4.74 5 4.6
40 588 18.8 -5.7 4.70 4.31
70 596 12.3 -26.9 7.31 6.79
8
100 602 10.1 -39.3 7.81 7.35
200 609 7.1 -55.4 8.87 8.26
600 618 4.91 -73.6 10.6 10.4
12
5k 674 4.29 -87.2 2.58 2.46
50k 684 4.26 -89.7 0.46 0.27

Fig.3.15. Formele de undă ale curenţilor parţiali

iRA , iRB şi total iR pentru convertorul nesimetric

În Fig.3.15 sunt redate formele de undă ale curenţilor parţiali iRA şi iRB , precum şi cel total
iR  iRA  iRB pentru rezistenţa de sarcină nominală RLnom  30 . Deşi curenţii parţiali pot avea un
THD% de cca 10%-15% maxim, curentul iR are un THD% ce se încadrează în limitele impuse de
standardele în vigoare pentru diferitele intervale de variaţie ale raportului I SC / I (1) , conform
Tabelului 3.3.
O altă proprietate importantă a convertorului nesimetric este aceea că tensiunea medie
redresată Vd este cu 15%-25% mai mare ca tensiunea de c.c. obţinută de la redresoarele trifazate
clasice cu diode, ceea ce permite convertorului nesimetric să fie atractiv pentru anumite aplicaţii.

3.3. Redresor având practic curenţi sinusoidali la intrare de tip RNSIC-2

3.3.1. Principiul de funcţionare

În cele ce urmează se prezintă o configuraţie de redresor având practic curenţi sinusoidali la
intrare şi cu 3 condensatoare C1' , C2' şi C3' conectate pe partea de c.a., denumit pe scurt RNSIC-2
şi prezentat în Fig.3.16(a). Tensiunile aplicate pe aceste condensatoare sunt limitate la Vd [3.13].
 (a)

(b)

Fig.3.16. Varianta constructivă de RNSIC-2.

(a) Configuraţia de circuit;
(b) Variaţia unghiului  în funcţie de raportul Vd / Vd max

Variaţia unghiului  dintre tensiunea pe fază şi curentul de fază (de exemplu, VR 0 şi iR ) în

funcţie de raportul Vd 2 / Vd max este redată în Fig.3.16(b).

Pentru curenţi mari de sarcină I d 2 , pentru 0  t1  , la ambele variante de convertoare
3
RNSIC-1 şi RNSIC-2, formele de undă ale curenţilor de fază şi duratele de conducţie ale diodelor
D1  D6 sunt identice (a se vedea Fig.3.3(a) şi Fig.3.3(b)). O deosebire se constată la curenţi mici
 2
de sarcină I d 2 , pentru  t1  , când duratele de conducţie ale diodelor diferă: la varianta
3 3
RNSIC-2 pot fi în conducţie simultan două diode sau niciuna, conform Fig.3.17(a).
În continuare se descriu etapele de funcţionare ale convertorului RNSIC-2 pentru un interval

de timp egal cu .
3
 Fig.3.17. Formele de undă ale curenţilor de fază si duratele de conducţie ale
diodelor pentru curenţi mici I d 2 pentru RNSIC-2.
(a) Formele de undă ale curenţilor;
(b) Curentul continuu id 2 .

Etapa I-a.
Diodele D1  D6 sunt închise şi curentul id 2 este nul, conform Fig.3.17(b). Tensiunea aplicată

condensatorului C2' variază de la VC(1)2 (0) în momentul t  0 la Vd 2 la momentul t  t1  .
3

Durata acestei etape este egală cu (t1  ) şi ecuaţiile ei sunt conform Fig.3.16(a):
3
di(1) 1 t (1) diS(1)
C' 0
vR0  L R
 VC1 (0) 
(1)
i1 dt  vS0  L (3.27)
dt dt
(1)
di 1 t (1) di(1)
C' 0
vS0  L S  VC2 (1)
(0)  i 2 dt  v T0  L T
(3.28)
dt dt
Având soluţiile:
   
 sin (  0 t - 0 )
i(1) 
3Vm C' 3 cos   cos(  t   ) 
  (3.29)
(1  3LC' 2 )  sin ( 0 )
R

 3 
0
sin (  0 t - )
iS(1)   I(h) 3  3Vm C' sin(  t     ) (3.30)
 (1  3LC' 2 ) 6
sin ( 0 )
3
Prin I ( h ) se notează magnitudinea curentului armonic echivalent care apare în curentul de
fază:
0  20
sin (
3
)  3Vm C' sin (  0 t1 - 3 ) V 2
I(h)   cos   d2 (t1  ) 
0 20  0 L 3
sin ( )  2sin(0 t1  ) (1  3LC' ) sin (
2
)
3 3  3 (3.31)
3Vm 3Vm  
 2 
 sin   3(1  4LC' 2 ) cos    sin( t1    ) 
2L (1  3LC' ) L (1  3LC' )
2
3 
unde frecvenţa unghiulară  0 satisface condiţia 3LC'02 =1 .
Etapa a II-a.
Diodele D5 şi D6 sunt în conducţie. Curentul i (2) (2)
2  0 şi tensiunea VC2  Vd2 la momentul
t   / 3 . Ecuaţiile ce descriu această etapă sunt conform Fig.3.16(a):
di(2) di(2)
vT0  L T  Vd2  vS0  L S (3.32)
dt dt
di (2)
 1 t di(2)
vT0  L T  VC3 (t1  )    
(2) (2) R
 i dt v L (3.33)
3  3 R0
dt C' (t1
3
) dt
având soluţiile:
  
sin  0 (t - t1 )  0 
 3 
R  i R  I (h)
i (2) (1)
(3.34)
20
sin (  0 t1  )
3
i(2) 3Vm V  I(h)
iS   R -
(2)
sin(  t   )  d2 (t- )  
2 2L 2L 3 2
(3.35)
3Vm
  sin   3(1  4LC' )  cos  
2

4L (1  3LC' 2 ) 
Convertorul RNSIC-2 redat în Fig.3.16(a) are la intrarea sa un sistem trifazat simetric şi deci,
expresiile curenţilor iR , iS şi iT pentru celelalte etape de funcţionare pot fi deduse cu ajutorul
Fig.3.17(a).
Se poate constata din relaţiile (3.29), (3.30), (3.34) şi (3.35) că dacă rezistenţa de sarcină RL
este infinită, curentul id 2 este nul, diodele D1  D6 sunt blocate, unghiul t1 devine egal cu 2 / 3
şi unghiul  =-90º . Curentul echivalent I h devine de asemenea egal cu zero. În acest caz,
convertorul RNSIC-2 are o comportare de sarcină pur capacitivă şi curenţii săi de intrare sunt
perfect sinusoidali, având valorile minime:
 3Vm C'
i R min 2  Imin 2 sin  t  sin  t (3.36)
1  3LC' 2
2 3Vm C' 2
iS min 2  Imin 2 sin(  t - ) sin(  t- ) (3.37)
3 1  3LC' 2
3
unde I min 2 reprezintă magnitudinea curentului de menţinere.
Pentru comparaţie se dau mai jos expresiile curenţilor minimi de intrare pentru convertorul
RNSIC-1:
2Vm C
i R min 1  Imin 1 sin  t  sin  t (3.38)
1  2LC 2
2 2Vm C 2
iS min 1  Imin 1 sin(  t - ) sin(  t- ) (3.39)
3 1  2LC 2
3
În ceea ce priveşte magnitudinea maximă a curentului de intrare, aceasta are aceeaşi valoare
pentru ambele convertoare, RNSIC-1 şi RNSIC-2 si a cărei expresie se poate obţine când tensiunea
Vd  0 , deci RL  0 .
V
2Imax  m (3.40)
L
Trebuie menţionat faptul că şi redresorul trifazat clasic din Fig.3.1(a), având filtre pasive la
intrare acordate pe armonicile de ordinele 5, 7, 11 şi 13, se comportă ca o sarcină capacitivă şi
diodele D1  D6 sunt blocate dacă rezistenţa de sarcină RL   .

3.3.2. Proiectarea convertorului RNSIC-2.

Pentru alegerea valorilor elementelor reactive L şi C ' se procedează în felul următor. La
început se stabileşte relaţia dintre capacităţile C şi C ' ale celor două variante de convertoare de tip
RNSIC, cu ajutorul schemelor echivalente în cazul când rezistenţele de sarcină RL au valori
infinite şi deci curenţii id 1 şi id 2 sunt nuli în Fig.3.18(a) şi Fig.3.18(b). Pentru ambele variante
curenţii de fază iR , iS şi iT sunt perfect sinusoidali şi unghiurile  sunt egale cu (900 ) .
Pentru RNSIC-1 având expresiile curenţilor date de relaţiile (3.38) şi (3.39), tensiunile pe
condensatoarele C1  C6 variază sinusoidal între 0 şi Vd 1 (deci se pot utiliza condensatoarele de
c.c.). pentru RNSIC-2 având curenţii iR şi iS daţi de expresiile (3.36) şi (3.37), se pot alege trei
condensatoare de c.a., C1' , C2' şi C3' , având capacitatea C ' .
Pentru conversii c.a./c.c. de puteri egale, tensiuni Vm egale şi curenţi iR , iS şi iT egali,
considerând inductanţele L1 , L2 şi L3 egale cu L , rezultă următoarea relaţie dintre valorile C şi
C ' , după studierea Fig.3.18(a) şi Fig.3.18(b):
C  C' (3.41)
Pentru a se obţine performanţe ridicate (armonici reduse de curent şi costuri acceptabile), în
cazul convertorului RNSIC-2 trebuie îndeplinită următoarea condiţie, asemănătoare cu cea întâlnită
la RNSIC-1:
0.05  LC'ω2  0.10 (3.42)
 Fig.3.18. Circuitele echivalente pentru convertoarele RNSIC pentru cazul RL   .
(a) Convertorul RNSIC-1; (b) Convertorul RNSIC-2;
(c) Variaţiile unghiului nominal (t1 ) nom şi a raportului RLnom / L
în funcţie de parametrul LC ' 2 pentru convertorul RNSIC-2.

Punând condiţia ca pentru rezistenţa de sarcină nominală RLnom , tensiunile pe

condensatoarele de c.a. variază între zero şi Vd 2 , valoarea optimă a unghiului nominal (t1 )nom de
deschidere a diodelor rezultă cuprinsă între 350 şi 550 . Pentru această valoare optimă a lui (t1 )nom
rezultă o cădere de tensiune V  2 L I (1) pe inductanţele L1 , L2 şi L3 cuprinsă între 0.45Vm şi
0.75Vm . Aceste limite de valori relativ mari sunt compensate de prezenţa condensatoarelor de c.a.
C1'  C3' , astfel încât tensiunea de c.c. Vd 2 depăşeşte cu 15%-25% valoarea de referinţă
Vref  3 3Vm /  obţinută la redresoarele trifazate clasice cu diode.

(a)

(b)

Fig.3.19. Formele de undă pentru convertorul RNSIC-2 ( L  18mH , C '  44 F )

(a) Tensiunea pe condensatoare (probe 1:10);
(b) Curentul printr-un condensator (probe 1:10).
3.4. Posibilităţi de utilizare a convertoarelor RNSIC la conversia energiei eoliene în energie
electrică.
Din cauză că energia eoliană este nepoluantă, în prezent se constată o creştere a ponderii
acesteia în generarea energiei electrice. Un sistem eolian trebuie să extragă maximum de putere
atunci când viteza vântului variază în limite largi [3.1], [3.3], [3.15]. În Fig.3.20 se prezintă un
sistem general eolian cu viteză variabilă. Energia produsă de generatorul de inducţie se transmite în
reţeaua de alimentare prin intermediul unui convertor de frecvenţă. Acesta din urmă este constituit
dintr-un convertor RNSIC-1 cu două trepte capacitive la intrare şi un invertor PWM la ieşire.
Condensatoarele C1'  C6' au capacitatea C ' , iar condensatoarele C1''  C6'' au capacitatea C '' .
Inductanţele LU , LV şi LW au o inductivitate egală cu L şi includ inductanţele de scăpări ale
statorului maşinii de inducţie.

Fig.3.20. Sistem eolian cu viteză variabilă cu convertor RNSIC-1 la intrare.

Fig.3.21. Variaţia raportului V1 / V1max ca o funcţie de I m / I (1)max

pentru diferite valori ale frecvenţei unghiulare S
 (a)

(b)

Fig.3.22. Caracteristicile convertorului RNSIC-1 în funcţie de raportul V1 / V1max .

(a) Raportul I m / I (1)max ; (b) Raportul I d / I (1)max

Notând cu S max şi S min frecvenţele unghiulare maximă şi minimă ale statorului, trebuie satisfăcute
următoarele condiţii:
0.05  LC 'S2max  0.10 (3.43)
0.05  L(C '  C '' )S2min  0.10 (3.44)
pentru a asigura curenţi de fază iU , iV , iW practic sinusoidali. Pentru faza U, de exemplu, expresia
tensiunii este de forma VU 0  V1 sin S t şi fundamentala curentului de fază corespunzător este
iU (1)  I (1) sin(S t   ).
În Fig.3.21 se prezintă procesul de autoexcitaţie a generatorului de inducţie, bazat pe
existenţa unui flux remanent în rotor. Pentru acest generator convertorul RNSIC-1 reprezintă o
sarcină rezistiv-capacitivă. Pentru a asigura curentul necesar de magnetizare I m  I (1) sin  , pentru
valori mici ale lui S se operează cu comutatoarele S1  S3 închise, în timp ce pentru valori mari
ale lui S , comutatoarele sunt deschise. În acest fel domeniul de variaţie a tensiunilor VU 0 , VV 0 şi
VW 0 este redus. Se poate constata că valoarea efectivă a curentului care trece prin comutatoarele
S1  S3 este mai mică decât 10% din I (1) max şi astfel ele nu trebuie să fie dimensionate pentru
curenţi mari. Desigur, pentru partea capacitiva a convertorului RNSIC trebuie sa fie adoptată mai
mult de două secţiuni pentru cazul unor variaţii mari ale lui S . În Fig.3.22(a) şi 3.22(b) sunt
redate caracteristicile convertorului RNSIC-1. Pentru variaţii mici ale tensiunii V1 , diodele D1  D6
sunt blocate şi curentul de magnetizare variază liniar conform relaţiei (3.45):
2S CeqV1
Im  (3.45)
1  2 LCeq  S2
unde capacitatea echivalentă Ceq este egală cu (C '  C '' ) sau cu C ' . În acest caz convertorul
RNSIC-1 constituie o sarcină pur capacitivă pentru generatorul de inducţie. Diodele D1  D6 încep
să conducă când tensiunea V1 atinge valoarea (1  2 LCeqS2 )Vd / 3 . În regiunile de operare indicate
în Fig.3.22(a) pentru două valori ale lui S , curenţii de magnetizare sunt practic constanţi ca
funcţie de V1 şi valoarea medie a curentului id , notată cu I d . Când tensiunea V1 creşte peste
valoarea  (1  2LCeqS2 )Vd / 3 3 curentul I m scade brusc la zero şi generatorul de inducţie este
dezexcitat. În regiunile de operare, curentul I d creşte de la zero la o valoare maximă dependentă de
S , V1 şi impedanţa de intrare în invertorul PWM, după cum rezultă din Fig.3.22(b). În concluzie,
puterea transmisă reţelei de distribuţie de curent alternativ poate fi stabilită prin variaţia tensiunii
continue Vd între limitele Vd min şi Vd max cu ajutorul invertorului PWM.
În tabelele 3.4 şi 3.5 sunt date rezultatele experimentale obţinute utilizând o maşină de
inducţie cu puterea nominală de 15kW, tensiunile de fază 3  220V , valori efective şi frecvenţa
nominală 50Hz , pentru două frecvenţe diferite f S .
Tabelul 3.4. Comutatoarele S1  S3 sunt închise. V1  240V , f S  36Hz , L  18mH ,
Ceq  C '  C ''  80 F .
Vd [V ] I d [ A] I (1) [ A] I m [ A]  [o ] THD[%]
499 14.3 24.2 13.5 34 3.9
500 10.0 19.7 13.7 44 3.6
502 6.2 15.7 12.9 56 3.9
507 4.2 13.6 12.1 64 4.4
525 1.3 10.9 10.7 80 3.8
540 0.5 10.4 10.3 86 2.3

Tabelul 3.5. Comutatoarele S1  S3 sunt deschise. V1  310V , f S  50Hz , L  18mH ,

Ceq  C '  40 F
Vd [V ] I d [ A] I (1) [ A] I m [ A]  [o ] THD[%]
639 18.3 27.4 10.5 23 4.4
644 12.9 21.8 12 35 4.1
645 8.0 16.6 12 47 3.8
649 5.4 13.8 11.5 57 4.1
670 1.67 10.2 9.9 76 4.5
689 0.7 9.45 9.3 84 3.1

Din valorile cuprinse în aceste tabele se pot trage următoarele concluzii:

 Curenţii de magnetizare I m sunt practic constanţi în regiunile de operare;
 Curenţii de intrare în convertorul RNSIC-1 şi anume iU , iV , iW sunt practic sinusoidali
pentru variaţii mari ale curentului I d (deoarece factorul THD% este mai mic de 5%).
 Performanţele maxime ale sistemului eolian din Fig.3.20 sunt obţinute dacă scăderea
vitezei rotorului este însoţită de o creştere în trepte a capacităţii condensatoarelor din RNSIC-1.
Pentru sistemul de conversie de energie prezentat mai sus, reglarea puterii active transmise
reţelei de utilizare poate fi realizată prin controlul adecvat al invertorului PWM, fără să fie nevoie
de un redresor PWM la intrarea generatorului de inducţie. Acest sistem de conversie a energiei
redat in Fig.3.20 poate fi aplicat si in cazul centralelor de mica putere cu turbine hidraulice.
3.5. Comparaţie între convertoarele RNSIC şi redresoarele clasice cu filtre pasive.
Toate variantele de convertoare RNSIC (de tip 1, 2 şi nesimetric) au dimensiuni mai mici în
comparaţie cu redresorul clasic cu filtre pasive de aceeaşi putere, conform Fig.3.1(a). Această
afirmaţie poate fi justificată calculând valoarea totală a parametrilor LC 2 asociaţi unei faze, care
caracterizează convertoarele din Fig.3.1(a) şi cele de tip RNSIC. Pentru cazul convertorului
nesimetric se poate apela la parametrul 2 LeqCeq 2 aferent convertorului echivalent care este egal
cu 0.0830 pentru exemplul redat în paragraful 3.2.6, iar pentru convertorul RNSIC-1, la care spre
exemplu LC 2  0.06 , rezultă 2LeqCeq 2  0.12 . Pentru un ansamblu compus dintr-un redresor
trifazat cu diode având filtre pasive acordate pe armonicile 5, 7, 11 si 13, trebuie îndeplinită
condiţia de acord:
L( n )C( n) (n )2  1 (3.46)
În care L( n ) şi C( n ) reprezintă inductanţa şi respectiv capacitatea filtrului pasiv acordat pe armonica
de ordinul n. Deci:
1 1 1 1
 L(n)C(n) 2  52  72  112  132  0.07462 (3.47)
Valoare care este apropiată de cea aferentă convertorului RNSIC nesimetric. În timp ce la toate
convertoarele RNSIC condensatoarele nu sunt suprasolicitate în tensiune (tensiunea maximă pe ele
nu depăşeşte valoarea Vd ) şi nici la supracurenţi (în caz ca în reţea există armonici de curent
acestea nu afectează funcţionarea convertoarelor RNSIC), la filtrele pasive clasice trebuie
prevăzute condensatoare supradimensionate la tensiuni şi curenţi de cel puţin 2 ori mai mari
(pentru a face faţă la fenomenele de rezonanţă serie sau paralel). Deci, în final, condensatoarele
filtrelor pasive provoacă creşterea dimensiunilor redresoarelor clasice cu filtre pasive. Mai mult, la
redresorul clasic cu filtre pasive, în circuitul de ieşire de c.c. este necesară o inductanţă de filtrare
L f care conduce şi ea la creşterea dimensiunilor acestui redresor.
Convertoarele RNSIC au costuri mai mici în comparaţie cu redresoarele clasice cu filtre
pasive, de aceeaşi putere, conform Fig.3.1(a). Această afirmaţie poate fi dovedită comparând
curenţii rms care circulă prin condensatoarele unei faze ale convertoarelor clasic din Fig.3.1(a) şi
RNSIC-1 din Fig.3.2(a). În cazul redresorului clasic cu filtre pasive curentul total rms maxim
admis ce circulă prin condensatoarele unei faze, luând în considerare filtrele pentru armonicile de
ordinele 5, 7, 11 şi 13, se poate calcula cu relaţiile (3.2) şi (3.4):
'
ICrms  1.8I (1)tot  0.6138I (1) nom (3.48)
''
În cazul convertorului RNSIC-1 curentul I Crms ce circulă prin condensatoare (de exemplu C1
şi C4 conectate în paralel cu diodele D1 şi D4 sau grupul (C1  C4 ) conectate în paralel cu o
singură diodă D1 şi D4 , pentru faza R, se poate calcula cu relaţia:
t1
1
  2(i ) 2  d t
''
I Crms (3.49)
2
R
0

Şi dacă se consideră forma de undă a curentului de fază practic sinusoidală, conform Fig.3.2(b):
iR 2 I (1) sin t (3.50)
rezultă:
1 sin 2t1 
 2 I (1)  t1 
''
I Crms  (3.51)
2 2 
 
Considerând pentru regimul nominal de funcţionare: RL  RLnom , I (1)  I (1)nom şi (t1 )nom  ,
4
rezultă:
''
ICrms  0.3014I (1) nom (3.52)
O valoare care este practic jumătate din suma totală I '
a curenţilor rms ce circulă prin
Crms
condensatoarele celor 4 filtre pasive.
Deoarece preţul de cost al condensatoarelor de putere este practic proporţional cu curentul
efectiv maxim admis ce le străbate, rezultă că convertorul RNSIC-1 standard necesită costuri mai
mici pentru condensatoare. Este important de subliniat faptul că în cazul convertorului RNSIC-1
nesimetric, condensatoarele au o capacitate totală cu cca 15%-25% mai mică ca la convertorul
standard, dar şi unghiul (t1 )nom este de valoare mai redusă şi deci în final şi curentul I Crms''
se
reduce în acelaşi procent, crescând la puteri egale, curentul rms ce circula prin diode. Rezultă
costuri mai mici pentru condensatoarele convertorului RNSIC-1 nesimetric, în comparaţie cu cel
standard.
O demonstraţie similară se poate face şi pentru inductanţele celor două convertoare supuse
comparaţiei.
Este important de remarcat că cele mai multe filtre pasive sunt circuite serie L-C-R, denumite
„band-pass filters”. Rezistenţele R se introduc pentru ca filtrele să fie eficiente la variaţii mici ale
frecventei reţelei sau ale capacităţilor condensatoarelor din cauza temperaturii. În aceste rezistenţe
R se produc pierderi suplimentare de energie care conduc la scăderea randamentului filtrelor
pasive. Astfel de pierderi nu se produc şi în convertoarele RNSIC unde nu sunt necesare
prevederea unor rezistenţe.
Redresorul trifazat clasic cu diode şi filtre pasive, conform Fig.3.1(a) are un curent de
menţinere (holding current) egal cu I (1)tot , când rezistenţa de sarcină RL are o valoare infinită,
datorită prezenţei filtrelor pasive de la intrare, care se comportă ca nişte sarcini capacitive.
Notând cu I min valoarea rms a curentului de menţinere la convertoarele RNSIC, rapoartele
dintre curenţii rms de menţinere I (1)tot şi I min la curentul rms nominal I (1)nom al diferitelor
convertoare de c.a./c.c., se obţin între limitele:
 I (1)tot / I(1) nom  30%  35% pentru redresoare cu filtre pasive;
 I min / I (1) nom  20%  25% pentru convertorul RNSIC-1 standard;
 I min / I (1) nom  18%  20% pentru convertorul RNSIC-1 nesimetric.
Din cele prezentate mai sus rezultă că redresorul RNSIC nesimetric are dimensiuni, curent de
menţinere şi preţ de cost mai mici decât redresorul clasic cu diode şi filtre pasive şi decât
convertorul RNSIC-1 standard descris în lucrările [3.11] şi [3.12].
Din cauza complexităţii mari şi a costului ridicat, filtrele active de putere nu se prevăd pentru
toate sarcinile neliniare, mai ales în număr mare şi de puteri mici, alimentate de la aceeaşi sursă.
Un astfel de filtru activ se plasează într-un nod al reţelei şi deserveşte mai multe sarcini. Dar în
acest caz nu se elimina complet apariţia unor rezonante paralel datorate prezentei unor baterii de
condensatoare pentru îmbunătăţirea factorului de putere la anumiţi consumatori şi a armonicilor de
curent. În cazul unor sarcini neliniare mici, de tip redresoare trifazate cu diode, se pot prevedea
atâtea convertoare RNSIC câte astfel de sarcini există. Se evită astfel apariţia armonicilor de curent
în diferite porţiuni ale reţelei de alimentare.
BIBLIOGRAFIE

[3.1] Bose B. K.: „Energy, Environment and Advances in Power Electronics”, IEEE Trans. on
Power Electronics, vol. 15, 2000, nr. 4, p. 688-701.
[3.2] Mohan N., Undeland T., Robbins W.: POWER ELECTRONICS – Converters, Applictions
and Design. John Wiley & Sons Inc., 1995, 200-248.
[3.3] Kazmierkowski M., Krishnan R. And Blaabjerg F.: CONTROL IN POWER ELECTRONICS
SELECTED PROBLEMS, Academic Press, 2002, 89-208.
[3.4] D. Alexa: Combined filtering system consisting of passive filter with capacitors in parallel
with diodes and low – power inverter, Proc. Electr.Eng. – Elect. Power Appl., vol. 146, no.1, pp.
88 – 94, Jan. 1999.
[3.5] D. Alexa, A. Sîrbu: Optimized Combined Harmonic Filtering Systems, IEEE Trans. on
Industr. Electronics, vol. 48, no. 6, 2001, pp. 1210 – 1218.
[3.6] J. C. Das: Passive Filters – Potentialities and Limitations, IEEE Trans. on Industr.
Applications, vol. 40, no. 1, 2004, pp. 232 – 241.
[3.7] J. Arrilaga and N. Watson: Power Systems Harmonics, 2nd ed., New York, Wiley, 2003.
[3.8] H. Akagi: Trends in Active Power Conditioners, IEEE Transactions on Power Electronics,
1994, 9, pp. 263-268.
[3.9] J.R. Rodrigues, J.W. Dixon, J.R. Espinosza, J. Pontt and P. Lazana: PWM Regenerative
Rectifiers. State of Art, IEEE Trans. on Industr. Electronics, vol. 52, no.1, pp. 5 – 22, Jan. 2005.
[3.10] D. Alexa: Three-phase rectifier with almost sinusoidal input current, Electronics Letters,
2001, 37, pp. 1148 – 1150.
[3.11] D. Alexa, A. Sîrbu, and D. Dobrea: An analysis of three-phase rectifiers with near
sinusoidal input currents, IEEE Trans. on Industrial Electronics, 2004, 51, 884-891.
[3.12] D. Alexa, A. Sîrbu, D. Dobrea and T. Goraş: Topologies of three-phase rectifiers with near
sinusoidal input currents, IEE Proc. Electr. Power Appl., 2004, 151, 673-678.
[3.13] D. Alexa, A. Sîrbu and A. Lazăr: Three – Phase Rectifier with Near Sinusoidal Input
Currents and Capacitors Connected on the AC Side, IEEE Trans. Ind. Electron., vol.53, no.5, 2006,
pp. 1612 – 1620.
[3.14] D. Alexa, T. Goraş, I.V.Pletea, A. Petrichei, C. Nedelcu, Al. Alexandrescu: „Rectifier with
Near Sinusoidal Input Currents and High Performances”. ISSCS2007, Iaşi, Vol.2, pp.545-548.
[3.15] D. Alexa, A. Sîrbu, T. Goraş: Conversia energiei eoliene în energie electrică cu ajutorul
convertoarelor RNSIC. Energetica, Bucureşti, Anul 52, nr.1, 2004, p.18-20.
[3.16] D. Alexa, T. Goraş, A. Sîrbu, I.V.Pletea, C. Filote, F. Ionescu: Analysis of the two-quadrant
converter with rectifier with near sinusoidal input currents. IET Power Electronics, Vol.1, No. ,
2008, pp.
[3.17] M. Adam, A. Baraboi: ELECTRONICA DE PUTERE. CONVERTOARE STATICE. Casa
de Editura Venus, 2005, 314p.
[3.18] F. Ionescu, J.P. Six, D. Florican, Ph. Delarue, S. Nitu, C. Bogus: Electronica de putere.
Editura Tehnica, Bucuresti, 1998.
[3.19] N. Palaghita, D. Petreus, C. Farcas: ELECTRONICA DE PUTERE. Partea a II-a. Circuite
electronice de putere. Editura MEDIAMIRA, Cluj-Napoca, 2004, 310p.
[3.20] I. Zaharia: Puteri electrice în regim nesinusoidal. ETP Tehnopress, Iaşi, 2003.
 CAP.IV CONVERTOARE STATICE DE FRECVENŢĂ

4.1. CSF cu recuperarea energiei de frânare a maşinii asincrone alimentate cu tensiune şi frecvenţă
variabile.

4.1.1. Introducere
Numeroase aplicaţii utilizează convertoarele de putere cu funcţionare în două cadrane în
sistemele trifazate c.a./c.c. pentru obţinerea de curenţi practic sinusoidali în reţeaua de alimentare
de c.a.. De exemplu, în sistemele de acţionari electrice reglabile cu motoare asincrone pentru
recuperarea energiei de frânare, surse de alimentare neîntreruptă (sisteme UPS), etc [4.1-4.8].
Pentru a reduce armonicile superioare de curent generate în reţeaua de c.a., se pot utiliza
convertoare cu funcţionare în două cadrane după principiul PWM. Deşi convertorul PWM are
curenţi practic sinusoidali pe partea de c.a., el are importante dezavantaje în comparaţie cu
redresorul trifazat clasic cu diode: pierderi mari de comutaţii, probleme de compatibilitate
electromagnetică (EMI), curenţi efectivi mari prin dispozitivele semiconductoare şi siguranţă în
funcţionare redusă.
Un nou convertor static de frecventa (CSF) cu funcţionare în două cadrane este prezentat în
continuare, pentru alimentarea cu tensiune şi frecvenţă variabile a unui motor asincron trifazat.
Când maşina asincronă funcţionează ca motor energia este primită de la reţea prin intermediul unui
redresor având curenţi practic sinusoidali la intrare (cunoscut sub denumirea de RNSIC). Dacă
maşina asincronă trece în regim de generator, energia se transmite în reţea prin intermediul unui
invertor trifazat ce are în componenţa sa convertorul RNSIC şi 6 dispozitive semiconductoare
comandabile cu durate continui, nu de tip PWM. În comparaţie cu variantele actuale de CSF,
soluţia propusă se caracterizează prin pierderi şi probleme EMI mai reduse, fiabilitate mai ridicată,
dimensiuni şi preţ de cost mai mici. Invertorul de la intrare se poate aplica şi la conversia energiei
eoliene în energie electrică, surse de alimentare neîntreruptă (sisteme UPS), etc. Această soluţie de
CSF a trezit interes pe plan internaţional, unde se preconizează obţinerea de economii de energie
electrică, prin reducerea pierderilor, de pana la 20% din întreaga energie electrică consumată în
următoarele două decenii.

4.1.2. Descrierea convertorului de frecvenţă cu funcţionare în două cadrane

În cele ce urmează se descrie un nou convertor static de frecvenţă (CSF) realizat la intrare cu
un convertor cu două cadrane (C2Q). Convertorul C2Q este echipat cu tranzistoare (de exemplu,

Fig. 4.1 Convertor pentru 2 cadrane C2Q cu RNSIC.

(a) Schema de principiu; (b) Modurile de funcţionare
IGBT) cu funcţionare continuă (nu PWM) conform figurilor 4.1(a) şi 4.4 [4.9]. Când energia este
transferată de la sursa de c.a. spre partea de c.c., tranzistoarele sunt blocate şi C2Q lucrează ca un
redresor RNSIC (Rectifier with Near Sinusoidal Input Currents), conform figurilor 4.2 şi 4.3. Când
energia este transferată de pe partea de c.c. spre c.a., tranzistoarele sunt comandate în conducţie
continuă pentru unghiuri  cuprinse între 1200 şi 1500 şi C2Q lucrează ca un invertor, conform
figurilor 4.1(b) şi 4.5.

4.1.2.1. Modul de funcţionare ca redresor

În Fig. 4.2 este redat un convertor c.a./c.c. care generează armonici de curent de valori reduse
în reţeaua de alimentare, denumit prescurtat RNSIC [4.10]-[4.13] şi care intră în componenţa unui
C2Q. Condensatoarele C1  C6 au aceeaşi capacitate de valoare C şi pot fi de tip c.c.. Inductanţele
LR , LS si LT au aceeaşi inductivitate de valoare L1 şi sunt conectate pe partea de c.a.. Valorile L1 şi

C satisfac condiţia 0.05  L1C 2  0.10 pentru ca

formele de undă ale curenţilor de fază LR , LS şi LT
să fie practic sinusoidale (prin  s-a notat pulsaţia
reţelei de alimentare).
Considerând curenţii de fază practic
sinusoidali, având o amplitudine egală cu I(1) ce
depinde de rezistenta de sarcină RL , valoarea medie
I d a curentului redresat este dată de expresia [10]:
3I (1)
Id  1  cost1 (4.1)
2
în care t1 este unghiul de deschidere al diodelor
D1  D6 , ce variază între 35  55
0 0
la regimul
nominal şi 180 la mersul în gol.
0

Fig. 4.2. Configuraţia convertorului RNSIC

Sunt două cazuri extreme de funcţionare ale convertorului RNSIC. În primul caz, dacă RL  0
(deci Vd  0 şi t1  0 0 ), regimul de funcţionare este în scurtcircuit şi condensatoarele C1  C6 sunt
scurtcircuitate, iar unghiul   900 este inductiv. În acest caz, curenţii de fază sunt sinusoidali şi au o
amplitudine maximă egală cu I max . În cazul al doilea, la mers
în gol, tensiunea Vd depăşeşte valoarea 3Vm1 / 1  2L1C 2  , diodele
D1  D6 nu conduc şi unghiul   900 este capacitiv (deci RL  

şi t1  1800 ). Pentru acest ultim caz, curenţii de fazş sunt de

asemenea sinusoidali şi au o amplitudine de valoare minimă.
Raportul Imin / Imax este dat de relaţia:
I min 2 L1C 2
 (4.2)
I max (1  2 L1C 2 )

Fig. 4.3 indică variaţiile rapoartelor Vd / Vref şi I(1) / I max în

funcţie de raportul RL / RLr ( RLr este definită rezistenţa
Fig.4.3. Caracteristicile convertorului
nominală pentru   00 ).
RNSIC: Este important de remarcat că dacă se consideră RL   ,
Rapoartele Vd / Vref si I(1) / I max în funcţie redresorul trifazat cu diode clasic având filtre pasive LC la
de raportul RL / RLr . intrare are de asemenea un curent de mers în gol capacitiv,
acest redresor comportându-se ca o sarcină capacitivă pentru
reţeaua de c.a. Acest curent capacitiv poate fi chiar mai mare decât cel obţinut de la un RNSIC cu
aceeaşi putere nominală.
 4.1.2.2. Modul de funcţionare ca invertor
Programul de comandă al tranzistoarelor convertorului C2Q este redat în Fig.4.4, iar modul
de funcţionare al acestuia ca invertor este indicat în Fig.4.5. Pe durata primei etape, care începe în
momentul t0  0 , tranzistorul T1 intra în conducţie, iar condensatorul C1 încărcat la tensiunea iniţială
Vin(11) se descarcă la tensiunea Vin( 21) , corespunzătoare începutului celei de a doua etape. Tot în această

etapă condensatorul C4 se încarcă de la tensiunea (Vd  Vin(11) ) la tensiunea (Vd  Vin(21) ) . Variaţiile
tensiunilor condensatoarelor se produc în
circuitele rezonante ce conţin inductanţa L2 ,
condensatoarele C1 , C4 şi C0 . Etapa a doua
începe prin blocarea tranzistorului T5 în
momentul t1 şi energia acumulata în
inductanţa L2 se transferă rapid surselor de
c.c. şi c.a. cu ajutorul diodei D2 până în
momentul t2 . După anularea curentului iw ,
începe etapa a treia care durează până la
momentul t3 , când intră în conducţie
tranzistorul T2 . Durata de timp totală a celor

3 etape este egală cu (t3  t0 )  . În
3
continuare, funcţionarea invertorului poate fi
dedusa uşor.
Fig.4.4. Programul de comandă al tranzistoarelor

Cele 3 inductanţe L2 au o inductivitate optimă de două ori mai mică ca cea a inductanţelor L1 .
Pentru cazul când C2Q funcţionează ca invertor, tensiunea Vd este mai mare cu 15%-25% ca
în cazul funcţionării ca redresor. Diodele D1'  D6' sunt alese conform proiectării componentelor unui
RNSIC, iar diodele D1  D6 sunt dimensionate pentru curenţi mult mai mici. Conform cu diagrama
fazorială din fig. 5a, curentul de fază iR este dat de relaţia:
V  VR0
iR  U 0 (4.3)
jL1
şi valoarea activă a acestui curent:
V  V 
iRa  m2 sin(t   )  m1 sin t  (4.4)
L1  Vm2 
Puterea activă transferată spre sursa de c.a. se poate calcula cu formula:
2

i
3 3Vm1Vm2
P RaVm1 cost  dt  sin  (4.5)
2 2L1
0
În vederea obţinerii factorului de putere unitar la sursa de c.a. rezulta ca:
V
cos  m1 (4.6)
Vm2
Rezultă că valoarea puterii transmise la sursa de c.a. poate fi variată prin modificarea tensiunii Vm2
(deci a unghiului  sau a tensiunii Vd ) şi a unghiului  . Trecerea convertorului C2Q din regim de
redresor în regim de invertor şi invers se poate face foarte rapid, într-o durată de timp mai mică de
o semiperioadă  .

Desigur, convertorul C2Q poate funcţiona şi în regim de redresor comandat cu corecţia
factorului de putere (PFC). În acest caz, transferul de energie de la sursa de c.a. spre partea de c.c.
se poate face printr-o comandă adecvată a tranzistoarelor. Curenţii de fază iR , iS şi iT sunt de
asemenea practic sinusoidali şi în fază cu tensiunile VR0 , VS 0 şi VT 0 .

4.1.2.3. Etapele de funcţionare şi curenţii

din invertor
Pentru toate etapele de funcţionare ale
invertorului sunt valabile următoarele relaţii:
iR  iS  iT  0
ic1  ic3  ic5  ic

ic1  ic 4 ; ic3  ic6 ; ic5  ic 2

iU  iV  iW  2iC  0

Etapa I-a
La începutul etapei întâia tranzistorul T1
este comandat în conducţie, iar tranzistoarele
T6 si T5 sunt deja în conducţie. Durata acestei

etape este cuprinsă între t0  0 şi t1 . În

momentul t1 tranzistorul T5 se blochează.
Tensiunile iniţiale Vin(11) , Vin(13) si Vin(15) pe
condensatoarele C1 , C3 şi C5 , la momentul
iniţial t0  0 , respecta relaţia:
Vd  Vin(11)  Vin(13)  Vin(15) (4.7)
Curenţii prin invertor au valorile:
(1)
iC  A0 sin 1t  B0 cos1t (4.8)
Vin(11)   2  Vm1 cos t (4.9)
iR 
(1)
t   2  1
 1  ( L  L )    1
2
L2
Fig. 4.5 Modul de funcţionare ca invertor al 1 2 2 
convertorului C2Q.  2 
(a) Schema simplificată; (b) Diagrama fazorială la  2 
Vin(13)  Vd  2  Vm1 cos t  3 
factor de putere unitar; (c) Formele de undă ale iS(1)  t   1   (4.10)
curenţilor şi tensiunilor.  2   2 
 ( L  L )    1
L2
 1
1 2  2 
 2 
CL2Vm1 cos t A0 B0
iC(1)1   sin  t  cos 1t (4.11)
 2  3
1
3
( L1  L2 )  2  1
 2 
 2 
CL2Vm1 cos  t  
iC(1)3   3  A0 B
 sin 1t  0 cos 1t (4.12)
 2
 3 3
( L1  L2 )  2  1
 2 
Pulsaţiile 1 si 2 sunt date de relaţiile:
2L2C12  1 (4.13)
2CL1L222  ( L1  L2 ) (4.14)
Constanta de integrare B0 se determină din condiţia ca valoarea curentului iU  iR  2iC1 să se
(1) (1) (1)

anuleze pentru t0  0 .
 3Vm1
B0   (4.15)
 2 
2( L1  L2 )   1
 2 
 2 

Etapa a II-a
În etapa a doua cuprinsă între t1 şi t2 , după blocarea tranzistorului T5 se deschide dioda D2 .
Această diodă se blochează în momentul t2 când curentul iW(2) se anulează. Tensiunile iniţiale Vin(21) ,
Vin( 23) si Vin( 25) pe condensatoarele C1 , C3 şi C5 , la momentul iniţial t1 , respectă relaţia:

2Vd  Vin(21)  Vin(23)  Vin(25) (4.16)

t
1 1 (1)
V (2)
in1 V (1)
in1   iC1  dt (4.17)
C t0
t
1 1 (1)
C t0
Vin(2)3  Vin(1)3  iC 3  dt (4.18)

t
1 1 (1)
C t0
Vin(2)5  Vin(1)5  iC 5  dt (4.19)

Curenţii prin invertor au valorile:

CL2Vm1 cos  (t  t1 ) 1 (4.20)
iC(2)1    A0 sin  (t  t1 )  B0 cos  (t  t1 ) 
 2  3
( L1  L2 )  2  1
 2 
 2 
CL2Vm1 cos  (t  t1 ) 
 3  1 (4.21)
iC(2)3    A0 sin  (t  t1 )  B0 cos  (t  t1 ) 
 2  3
( L1  L2 )  2  1

 2 
iC( 2)  A0 sin 1 (t  t1 )  B0 cos 1 (t  t1 ) (4.22)
Vin( 2)   2  Vm1 cos  (t  t1 ) (4.23)
iR( 2)  (t  t1 )   2  1
 1  ( L  L )    1
2
L2
1 2 2 
 2 
 2  (4.24)
V cos  (t  t1 ) 
Vin( 23)  Vd   2  m1  3 
iS( 2)  (t  t1 )   2  1
 1  ( L  L )    1
2
L2
1 2 2 
 2 

Etapa a III-a
Durata etapei a treia este cuprinsă între t 2 şi t 3 . În momentul t 3 se comandă în conducţie
tranzistorul T2 .
Tensiunile iniţiale Vin(3)
1 , Vin 3 şi Vin 5 pe condensatoarele C1 , C3 şi C5 , la momentul iniţial t 2 ,
(3) (3)

pot fi calculate cu relaţiile:

t
1 2 (2)
C t1
Vin(3)1  Vin(2)
1  iC1  dt (4.25)

t
1 2
V (3)
in 3 V (2)
in 3   iC(2)3  dt (4.26)
C t1
t
1 1 (2)
V (3)
in 5 V (2)
in 5   iC 5  dt (4.27)
C t0
Curenţii prin invertor au valorile:
iC(3)3  L2C32 [ A1 sin 3 (t  t2 )  B1 cos 3 (t  t2 )] 
3L2C 232Vm1 (2 P2  1)  4  (4.28)
 sin  (t  t2 )  3CVm1 cos  (t  t2 ) 
P2 4 P2 (3P2  1)  3 
1 L2C32
iC(3)5  iT(3)  [ A1 sin 3 (t  t2 )  B1 cos 3 (t  t2 )] 
2 (1  3L1C32 )
(4.29)
(1  2 L2C 2 )  4 
3CVm1 cos  (t  t2 ) 
2(3P2  1)  3 
iC(3)  A1 sin 3 (t  t 2 )  B1 cos 3 (t  t 2 ) (4.30)
( 3)
i
W 0 (4.31)
Vin(33)  Vd
i S(3)  (2 L2 C 32  1)[ A1 sin  3 (t  t 2 )  B1 cos  3 (t  t 2 )]  (t  t 2 ) 
L2 (4.32)
3CVm1 (2 P2  1) 4
 (2 L2 C 2  1) sin  (t  t 2 )  3CVm1 cos[ (t  t 2 )  ]
P2 4 P2 (3P2  1) 3
în care parametrul P2 este egal cu:
P2  2L1 L2C 2 4  C ( L1  L2 ) 2 (4.33)
iar si B1 sunt două constante de integrare.
A1
Durata de timp t1  t0 este stabilită de schema de comandă a invertorului, unghiul de
conducţie al tranzistoarelor fiind mai mare de 2 . Durata de timp t3  t0  este egală cu  , iar
3 3
durata de timp t 2  t0  , care depinde de puterea convertită prin invertor spre reţeaua de c.a., poate fi
considerată necunoscută în ecuaţiile de mai sus. Curentul iW(3) se anulează la momentul t 2 .
Constanta de integrare A0 poate fi calculat㸠punând condiţia ca curenţii iC(1) si iC(2) să fie
egali pentru momentul de timp egal cu t1 . Deci:
1t1
A0  B0tg (4.34)
2
În ceea ce priveşte constanta de integrare B1 aceasta se poate determina punând condiţia ca
i(2)
V si iV(3) să fie egali la t  t2 :
iV(2) (t2 )  iV(3) (t2 )
(4.35)
După aceasta operaţiune se poate determina şi constanta A1 , ţinând seama tot de formele de
undă ale curenţilor de fază iR , iS şi iT :
iS(3) (t3 )  iT(1) (t0 ) (4.36)
Ultimele două necunoscute, tensiunile Vin(1)1 si Vin(1)3 , se pot determina ţinând seama tot de
formele de undă ale curenţilor de fază:
t
1 3 (3)
C t2
Vin(1)1  Vd  Vin(3)5  iC 5  dt (4.37)
t
1 3 (3)
C t2
Vin(1)3  Vd  Vin(3)3  iC 3  dt (4.38)

Valorile optime ale parametrilor P1  2L1C 2 , caracteristic funcţionării convertorului ca

RNSIC şi parametrului P2  2L1 L2C 2 4  C ( L1  L2 ) 2 , stabilit pentru funcţionarea convertorului ca
invertor sunt 0.12 şi respectiv (-0.0864). S-a adoptat un raport optim L2 / L1 egal cu 0.5.
 Din analiza ecuaţiilor de mai sus, stabilite pentru trasarea curenţilor de fază iR , iS şi iT pe
anumite etape de funcţionare a invertorului, se poate deduce că aceşti curenţi au armonicile de
curent de ordinele 5 şi 7 cu cele mai mari amplitudini. Amplitudinile acestor armonici nu depăşesc
5% si respectiv 3% pentru regimul nominal de funcţionare al invertorului pentru care a fost
proiectat.

4.1.3. Aplicaţii posibile

Convertoarele C2Q cu funcţionare în doua cadrane şi având în componenta lor un RNSIC pot
fi utilizate la convertoarele statice de frecvenţa (CSF) cu circuit intermediar de c.c., proiectate
pentru alimentarea cu tensiune şi frecvenţă variabile a sistemelor de acţionări electrice cu motoare
asincrone trifazate.
În intervalele de timp când maşina asincronă lucrează în regim de motor, convertorul C2Q
funcţionează ca RNSIC şi tranzistoarele T1  T6 sunt blocate. Energia este transmisă de la sursa de
alimentare de c.a. către motor prin intermediul unui invertor PWM şi tensiunea Vd de pe
condensatorul C0 este mai mica ca Vd 0  3Vm1 /(1  2L1C 2 ) .
În intervalele de timp când maşina de inducţie lucrează în regim de frânare, energia provenită
de la maşină este transmisă spre reţeaua de c.a. cu ajutorul convertorului C2Q care lucrează ca
invertor. Tensiunea pe condensatorul C0 trebuie sa fie mai mare cu 15%-25% ca Vd 0 .
Convertorul C2Q poate fi
utilizat numai ca invertor cu
frecvenţa de ieşire constantă (de
exemplu, 50 sau 60 Hz) pentru
sistemele de conversie a energiei
eoliene în energie electrică, sistemele
de interconectare a centralelor
hidroelectrice de mica putere, la
sursele de alimentare neîntreruptă
(sisteme UPS) etc.

4.1.4. Rezultate experimentale şi de

simulare
Experimentele de laborator şi
rezultatele de simulare au fost
obţinute pe un convertor C2Q
conform Fig.4.1(a). Prototipul constă
dintr-o sursă trifazată cu tensiune de
311V şi frecvenţa f  50Hz , un
Fig. 4.6 Modul de functionare ca redresor al convertorului C2Q la convertor RNSIC şi un modul
Vd  600V trifazat cu 6 tranzistoare IGBT si 6
;
V diode D1  D6 . Convertorul RNSIC
(a) Formele de unda ale curentului i R si a tensiunii R 0 ;
este compus din 6 diode D1'  D6' , trei
(b) Forma de unda a curentului i d .
inductanţe L1 cu valoarea de 25mH
şi 6 condensatoare c.c. C1  C6 cu capacitatea de 24F .
Fig.4.6 redă rezultatele de simulare pentru regimul de funcţionare ca redresor (RNSIC), când
tranzistoarele T1  T6 sunt blocate. Pentru regimul nominal, unghiul   00 şi tensiunea Vd  600V .
Curenţii de fază iR , iS şi iT rezultă în faza cu tensiunile VR 0 , VS 0 şi VT 0 .
 Fig.4.7 reprezintă rezultatele de simulare pentru regimul de funcţionare ca invertor, tranzis-
toarele T1  T6 fiind comandate continuu cu unghiuri   1440 . Unghiul  este egal cu 180 0 şi
tensiunea Vd este egală cu 800V .
Pentru variaţii mari ale puterii
active transmise în ambele sensuri,
armonicele superioare de curent cele
mai importante (de ordinele 5 şi 7),
nu depăşesc 5% din amplitudinile
fundamentalelor curenţilor de fază.

4.1.5. Concluzii
Din comparaţia celor două
convertoare cu funcţionare în două
cadrane – cel bazat pe principiul
PWM şi cel propus în lucrare – se
pot trage următoarele concluzii:
 În cazul conversiei din c.c. în
c.a., pentru aceleaşi valori a tensiunii
Vd şi a inductanţelor L1 de pe partea
de c.a., convertorul C2Q prezintă
tensiuni de ieşire Vu 0 , Vv 0 si Vw0 de
valori mai ridicate, ceea ce permite
un transfer mai eficient de energie.
La invertorul PWM, fundamentalele
Fig. 4.7. Modul de funcţionare ca invertor al convertorului C2Q la tensiunilor de ieşire sunt mai mici şi
Vd  800V ; deci energia transferată spre c.a. este
mai redusă.
(a) Formele de undă ale curenţilor i R , iT 1 , iT 4 , i D '1 , i D ' 4 , iC1  iC 4 ,
V
 Convertorul propus are o
şi a tensiunii R 0 ; siguranţă în funcţionare mai ridicată
(b) Forma de undă a curentului i d . prin faptul ca tranzistoarele au durate
de conducţie mai mici de o semiperioadă şi sunt blocate când convertorul lucrează ca redresor
RNSIC.

4.2. CSF cu invertor PWM pentru autocomanda vectorială a maşinii de inducţie.

4.2.1. Introducere
Înaintea apariţiei electronicii de putere, comanda motoarelor electrice a fost scalară şi mult
uşurată, deoarece maşinile de c.c. care erau intens utilizate erau reprezentate prin mărimi scalare.
Odată cu apariţia tiristoarelor şi tranzistoarelor de putere, electronica de putere a început să
patrundă în aria acţionărilor electrice cu viteză variabilă cu maşini de c.a.
Maşinile de c.a. sunt reprezentate prin vectori şi comanda lor este foarte complexă.
Conceperea invertoarelor cu performanţe tehnice şi economice permite obţinerea caracteristicilor
comenzii vectoriale pentru maşinile de c.a. în ambele regimuri de funcţionare, static şi tranzitoriu.
Motoarele de c.a., în special cele de inducţie, sunt capabile să înlocuiască motoarele de c.c. în
acţionările cu viteza variabilă.
Comanda vectorială a maşinilor de inducţie permite obţinerea de performanţe dinamice
foarte bune şi a fost propusă de peste doua decenii şi dezvoltată recent prin soft-uri şi circuite
electronice care să faciliteze utilizarea acestor comenzi [4.11]-[4.14]. Comanda vectorială (sau
controlul orientării după câmp) constă în controlul componentelor de flux şi de cuplu ale curentului
statoric.
Metoda de autocomandă vectorială descrisă în continuare, are acelaşi obiectiv ca şi comanda
vectiorială, dar se bazează pe o anumită comportare a invertorului PWM în regim tranzitoriu care
alimentează maşina de inducţie, simplificându-se în acest fel schema de comandă. Datorita unei
metode adecvate de comandă a dispozitivelor semiconductoare din componenta invertorului,
tensiuni suplimentare apar la terminalele de ieşire ale acestuia, tensiuni ce se aplică pe fazele
maşinii în regim tranzitoriu, rezultând o foarte bună amortizare a curenţilor tranzitorii [4.15]-
[4.17]. În continuare, în text, prin SPWM se înţelege o comandă PWM sinusoidală pentru un
invertor trifazat utilizat pentru comanda vectorială a maşinilor de inducţie.

4.2.2. Descrierea metodei de autocomandă vectorială

In cele ce urmează se descrie o metoda de autocomandă vectorială cu ajutorul unui invertor
trifazat PWM. In Fig.4.8 se redă schema de principiu a unui convertor de frecvenţă cu un invertor
trifazat ce conţine 6 dispozitive IGBT.

Fig.4.8. Schema de principiu a unui convertor static de frecvenţă cu invertor trifazat.

Valorile instantanee ale tensiunilor de fază ce se aplica înfăşurărilor statorice se notează cu

v U 0 , vV 0 si vW 0 , iar prin iU , iV si iW se indică valorile instantanee ale curenţilor de fază. În mod
similar se definesc şi curenţii rotorici iK , iL si iM . Funcţionarea invertorului se bazează pe varianta
PWM sinusoidală propusă în lucrările [4.15]-[4.17]. Invertorul permite variaţiile frecvenţei şi
amplitudinilor fundamentalelor tensiunilor de ieşire. Frecvenţa de ieşire f1 poate fi variată între o
valoare minimă f1min şi una maximă f1max ( f1max poate fi de 50Hz sau 60Hz). Pentru frecvenţe mai
mari ca f1max , invertorul menţine tensiunile de ieşire la valori constante.
 Fig.4.9. (a), (b), (c) Tensiunile de ieşire ale invertorului PWM cu autocomandă
vectorială pentru 18 pulsuri. (d) Programul de comandă al tranzistoarelor,
(e) Relaţia dintre frecvenţa pulsurilor f p şi frecvenţa de ieşire a invertorului.

Pentru f1 < f1max pentru a modifica tensiunea de ieşire şi frecvenţa f1 , se poate varia frecvenţa
pulsurilor f p . Frecvenţele f p si f1 sunt într-un raport fix notat cu m. De exemplu, formele de undă
ale tensiunilor de ieşire v U 0 , vV 0 şi vW 0 , împreună cu fundamentalele curenţilor statorici iU (1) , iV (1)
şi iW (1) sunt prezentate în Fig.4.9(a), (b) si (c) în cazul cand m  18 pulsuri. Diagrama de comanda
a tranzistoarelor T1  T6 este redată în Fig.4.9(d) pentru o perioadă a tensiunii de ieşire. Raportul m
poate avea următoarele valori:
m  18,36,72,144 şi 288 (4.39)
conform Fig.4.9(e). Studiind secvenţele de comandă a tranzistoarelor, se poate trage concluzia că la
metoda de autocomandă propusă trebuie să se comande în conducţie doar două tranzistoare în
intervalele de pauză (T   ) între pulsurile tensiunii de ieşire.

Fig.4.10. Formele de undă ale tensiunilor şi curenţilor

obţinute în autocomandă vectorială pentru f 2  f1 .
 Efectul comenzii tranzistoarelor asupra formelor de undă ale tensiunilor v U 0 , vV 0 şi vW 0 pe
durata alimentării maşinii de inducţie de la invertorul PWM cu autocomandă vectorială se poate
vedea în Fig.4.10.
Fig.4.10(a), (b) şi (c) prezintă formele de undă ale tensiunilor de ieşire v(2)
U 0 , vV 0 şi vW 0 după
(2) (2)

schimbarea frecvenţei de ieşire de la f1 la f 2 ( f 2  f1 ) şi de asemenea curenţii statorici de

armonica fundamentală în regim static iU(1)(1) , iV(1)(1) , iW(1)(1) la frecvenţa f1 .
Fig.4.10(d) redă curentul iU(1)(1)  iU(2)(1)  şi tensiunea suplimentară v U0 aplicată pe faza U pe
durata regimului tranzitoriu al maşinii, presupunând că acesta durează mai mult de o perioadă
1/ f 2 . Se poate observa pe durata regimului tranzitoriu când diferenţa dintre curentul iU(1)(1) (care
poate fi considerat ca un curent impus) nu este zero, tensiunea suplimentară v U0 apare sub forma
unor pulsuri, care au tendinţa de a anula diferenţa iU  i(1)
U (1) i (2)
U (1) . Când se stabileşte noul regim
static pentru frecvenţa f 2 , curentul i (1)
devine egal cu i
U (1) şi tensiunea suplimentară v U0 se
(2)
U (1)

anulează.
Tensiunile suplimentare (redate haşurat in Fig.4.10(a), (b), (c) apar numai în regim
tranzitoriu şi au un dublu rol. Primul, de a induce o amortizare rapidă a componentelor tranzitorii
ale curenţilor statorici iU , iV şi iW . Al doilea rol este de a produce o creştere a componentelor
fundamentale ale tensiunilor de fază v U 0 , vV 0 şi vW 0 şi deci o accelerare a stabilirii curentului de
excitaţie i0 la frecvenţa f 2 , curent corespunzător noului regim static de funcţionare.
Performanţe superioare se obţin la frecvenţe f1 de valori reduse, deoarece intervalele de
pauză ale pulsurilor tensiunii de ieşire sunt mari şi tensiunea suplimentară reprezintă un procent
ridicat din tensiunea de ieşire.
Procesul de amortizare a curenţilor statorici tranzitorii apare de asemenea când frecvenţa de
alimentare a maşinii se schimbă de la f1 la f 2 , dar f1  f 2 .
Diagrama echivalentă în T a maşinii de inducţie în regim dinamic este prezentată în Fig.4.11,
unde  12 şi  21 sunt reactanţa de scăpări statorice şi respectiv rotorice, iar  0 este reactanţa
proprie statorică. Prezenţa în aceasta diagramă a tensiunii e este dată de relaţia:
e   jm L11 i1  jm ( L' 21  L11 )i 2   jm ( L11 i 0  L' 21 i 2 )
' '
(4.40)
unde m este viteza unghiulară rotorică. Tensiunea suplimentară v1 , se adaugă la tensiunea de
intrare v1 , care a fost definită conform Fig. 4.10. Pe durata regimului static de funcţionare a
maşinii, tensiunea e devine e S :
1 S
e S  r2 i2 (4.41)
S
unde S reprezintă alunecarea rotorică şi tensiunea suplimentară se anulează.

Fig.4.11. Diagrama echivalentă a maşinii de inducţie în regim dinamic.

 Desigur, pentru raportul m dintre frecvenţele f p şi f1 se pot alege şi alte valori, de exemplu:
m  24, 48,72,96,144, 216 si 288 (4.42)
pentru a se obţine un conţinut mai redus în armonici superioare pentru curenţii statorici.
În concluzie, metoda de autocomandă vectorială a maşinii de inducţie alimentate printr-un
invertor PWM constă în comandarea în conducţie numai a două tranzistoare de putere sau tiristoare
GTO pe duratele de pauză ale pulsurilor tensiunilor pe faze, atunci când aceste tensiuni ar trebui să
se anuleze.

4.2.3. Rezultate de simulare

Un sistem de acţionare cu motor de inducţie alimentat de la un convertor static de frecvenţă
conform Fig.4.8 a fost simulat utilizând un program PSPICE. Dispozitivele semiconductoare
controlabile utilizate sunt de tip IGBT.

Fig.4.12. Formele de undă simulate ale sistemului de acţionare pentru

o scădere cu 50% a frecvenţei invertorului, în cazul T1  60 Nm , J  1.2Kg  m2 .
(a) Invertor PWM cu autocomandă conform metodei propuse, (b) Invertor SPWM.
 Modelul PSPICE al maşinii de inducţie se bazează pe modelul dq. Tensiunile de intrare dq
sunt obţinute din tensiunile de ieşire ale invertorului trifazat cu ajutorul transformării dq. Pentru a
modela parametrii neelectrici, ca cuplul electromagnetic şi viteza unghiulară, ecuaţiile de
funcţionare trebuie scrise şi rezolvate.
Motorul de inducţie utilizat pentru studiu are următoarele caracteristici tehnice: tensiunea
între faze 480V, 4 poli, trifazat, puterea 15hp, frecvenţa nominală 60Hz şi următorii parametri:
 rezistenţa unei faze statorice R1  0.25 ,
 rezistenţa unei faze rotorice R2'  0.3 ,
 inductanţa ciclică totală a statorului 83.2mH ,
 inductanţa ciclică totală a rotorului 84mH ,
 inductanţa mutuală rotor-stator 80mH .
Pentru a analiza performanţele tehnicii de autocomandă propuse, formele de undă simulate
ale curentului statoric, ale cuplului electromagnetic şi ale vitezei unghiulare au fost reprezentate
pentru o descreştere cu 50% a frecvenţei invertorului. În Fig.4.12 sunt redate răspunsurile
tranzitorii ale sistemului de acţionare pentru un cuplu de sarcină constant în cazurile: (a) principiul
PWM cu autocomandă vectorială şi (b) tehnica de comandă vectorială SPWM. Pentru cazul (a),
frecvenţa invertorului este f1  55.555Hz , m  18 , indicele de modulaţie ma  0.926 , secvenţa de
comandă a pulsurilor schimbă la frecvenţa f 2  27.777 Hz , m  36 , şi ma  0.463 . În cazul (b), de
la frecvenţa invertorului f1  55.555Hz cu indicele de modulaţie ma  0.926 , raportul de
modulaţie în frecvenţa m f  9 , se trece la f 2  27.777 Hz , ma  0.463 , m f  15 . În Fig.4.12(a) şi
(b) sunt redate formele de undă pentru cuplul de sarcină T1  60 Nm şi inerţia sistemului
J  1.2Kg  m2 .
Se poate observa din această figură că rotorul tinde să aibă viteza unghiulară corespunzătoare
frecvenţei f 2 într-un timp foarte scurt dacă se utilizează metoda de autocomandă. Diferenţa faţa de
comanda vectorială clasică este mai evidentă la momente mari de inerţie. Când cuplul de sarcină
este apropiat de cuplul nominal, amortizarea este accelerată.

4.2.4. Concluzii
Prin alegerea unui program de comandă a dispozitivelor semiconductoare comandabile din
componenţa unui invertor trifazat PWM după metoda de autocomandă vectorială, se pot obţine
performanţe dinamice ridicate pentru maşina asincronă alimentată de la un astfel de invertor,
datorită apariţiei unor tensiuni suplimentare la ieşirea invertorului. Aceste tensiuni provoacă o
amortizare rapidă a curenţilor tranzitorii ai maşinii şi o stabilire de asemenea rapidă la o valoare
corespunzătoare a curentului de excitaţie i0 pentru noul regim static de funcţionare.
Metoda de autocomandă vectorială a maşinii de inducţie alimentată de la un invertor PWM
constă în comanda pentru conducţie numai a două dispozitive comandabile pe duratele de pauză
când tensiunile v U 0 , vV 0 şi vW 0 ar trebui să fie nule.

BIBLIOGRAFIE
[4.1] Mohan N., Undeland T., Robbins W.: POWER ELECTRONICS – Converters, Applictions
and Design. John Wiley & Sons Inc., 1995, 200-248.
[4.2] Kazmierkowski M., Krishnan R. And Blaabjerg F.: CONTROL IN POWER ELECTRONICS
SELECTED PROBLEMS, Academic Press, 2002, 89-208.
[4.3] Leonhard W.: Control of Electrical Drives, 2nd, edn Springer Verlag, Berlin 1996.
[4.4]Chung D. Ans Sul S.: „Minimum – Loss Strategy for Three – Phase PWM Rectifier”, IEEE
Trans. on Industrial Electronics, 1999, vol. 46, p. 517-526.
[4.5] Bose B. K.: „Energy, Environment and Advances in Power Electronics”, IEEE Trans. on
Power Electronics, vol. 15, 2000, nr. 4, p. 688-701.
[4.6] Alexa D., Goraş T., Sîrbu A., Pletea I.V., Filote C., Ionescu F.: „An Analysis of the Two-
Quadrant Converter with RNSIC”, IET Power Electronics, Anglia, vol. 1, 2008 (în curs de
publicare).
[4.7] Alexa D., Sîrbu A., Dobrea D. and Goraş T.: „Topolgies of three-phase rectifiers with near
sinusoidal input currents”, IEE Proc. Electric Power App., Anglia, 2004, vol. 151, p. 673-678.
[4.8] Alexa D.: „Three – Phase Rectifier with almost sinusoidal input current”, ELECTRONICS
LETTERS, 2001, vol. 37, p. 1148-1150.
[4.9] Alexa D., Sîrbu A, Lazăr Al.: „Three – Phase Rectifier with Near Sinusoidal Input Currents
and Capacitors Connected on the AC Side”, IEEE Trans. on Industrial Electronics, 2006, vol. 53,
nr. 5, p. 1612-1620.
[4.10] Alexa D., Sîrbu A., Dobrea D.M.: An Analysis of Three – Phase Rectifiers with Near
Sinusoidal Input Currents, IEEE Trans.on Industr. Electronics, 2004, vol.51, no.4, pp.884-891.
[4.11] Blaschke, F.: The principle of field orientation, as applied to the new transvector-closed loop
control system for rotating field machines. Siemens Review, vol.34, may 1972, pp.217-220.
[4.12] Gabriel, R.; Leonhard, W.; Nordby, C.: Field orientated control of a standard ac motor using
microprocessors. IEEE Trans. Ind. Appl., vol. IA-16, March/Aprilie 1980, pp. 186-192.
[4.13] Depenbrock, M.; Direct Self-Control (DSC) of Inverter-Fed Induction Machine. IEEE
Trans. On Power Electronics, vol.3, no.4, October 1988, pp. 420-429.
[4.14] Yamamura, S.: AC Motors for High-Performance Applications - Analysis and Control.
Marcel Deker Inc., New York and Bassel, 1986.
[4.15] Alexa, D.: Static frequency converter with PAM inverter having one LC-comutation circuit
only. etz Archiv, vol. 77 (1987), no.5, pp. 351-359.
[4.16] Alexa, D.: Analysis of the commutation processes for PAM inverter having one LC-
commutation circuit only, Archiv fur Elktrotechnik, vol.72, (1989), pp. 175-182.
[4.17] Alexa, D.; Neacşu, D.: PAM GTO inverter with quasi-resonant dc link. Archiv fur
Electrotechnik, vol. 77 (1994), no.5, pp. 351-359.