1

Referat

EFECTELE TIMPULUI MORT ASUPRA

FUNCŢIONĂRII CONVERTOARELOR C.C. – C.C.

1. Introducere

În majoritatea cazurilor, prima analiză a funcţionării convertoarelor

electronice de putere este făcută în condiţii ideale: dispozitivele semiconductoare de
putere comută instantaneu, sunt neglijate căderile de tensiune în starea de conducţie,
pierderile etc. Astfel, pentru convertoarele care includ în structura lor braţe de punte
(half bridge, full bridge), semnalele de comandă PWM au fost considerate, de
asemenea, ideale. Mai exact, complementare fără timp mort. În realitate, aşa cum s-a
prezentat anterior, cele două tranzistoare aparţinând braţului nu pot fi deschise
imediat, unul după celălalt, fără un interval numit şi „timp de gardă” deoarece pot
apare suprapuneri în conducţia tranzistoarelor, situaţie echivalentă, de obicei, cu
scurtcircuitarea sursei de la intrare. Din acest motiv, atunci când au fost trasate
formele de undă, respectiv a fost analizată funcţionarea şi a fost determinată expresia
tensiunii medii de ieşire, s-a precizat că toate aceste aspecte vor fi rediscutate într-o
secţiune separată, ţinând cont de timpul mort al semnalelor PWM reale. Pentru
aceasta, în Fig.1, se prezintă un braţ de punte (notat cu „A”) împreună cu cele două
sensuri posibile ale curentului ie de la ieşirea braţului (out A).
Braţ A
bara pozitivă P

D1
T1

ie > 0
Cd out A
Ud

ie < 0
T2 uAN
D2
bara negativă N

Fig. 1 Structura unui braţ de punte cu sensurile şi traseele posibile

ale curentului de ieşire ie.

Autor: dr.ing. Mihai Albu

2 U.T. „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Facultatea IEEI, Laborator Electronică de Putere

Un curent de ieşire pozitiv (ie>0) va putea circula doar prin tranzistorul T1

dacă este comandat pentru deschidere sau prin dioda D2 dacă T1 este blocat. Pe de altă
parte, un curent de ieşire negativ (ie<0) poate circula prin tranzistorul T2 dacă este
deschis sau prin dioda D1 dacă T2 este blocat, chiar dacă celălalt tranzistor T1 este
comandat pentru deschidere (nu poate prelua un curent în sens invers). S-a demonstrat,
deja, că deschidrea unui tranzistor nu este echivalentă, întotdeuna, cu preluarea
conducţiei unui curent.
Pe baza observaţiilor de mai sus, rezultă că:
• pentru ie >0 doar starea tranzistorului T1 impune valoarea tensiunii de la ieşirea
braţului faţă de bara negativă, notată cu uAN − vezi Fig.1 :
T1 deschis (T2 blocat) ⇒ uAN = Ud
T1 blocat (T2 indiferent) ⇒ uAN = 0V (1)
• pentru ie <0 doar starea tranzistorului T2 impune valoarea tensiunii de ieşire:
T2 deschis (T1 blocat) ⇒ uAN = 0V
T2 blocat (T1 indiferent) ⇒ uAN = Ud (2)
De asemenea, se păstrează marea calitate a braţului de punte şi anume:
indiferent de sensul curentului, combinaţia de comandă a tranzistoarelor din braţ
impune valoarea tensiunii de ieşire uAN luată faţă de bara negativă N. Astfel, dacă
tranzistorul superior din braţ este comandat pentru deschidere (chiar dacă preia sau
nu curentul ie) şi tranzistorul inferior din braţ este blocat, tensiunea uAN =Ud, iar dacă
tranzistorul superior din braţ este blocat şi tranzistorul inferior este comandat pentru
deschidere (chiar dacă preia sau nu curentul) tensiunea uAN = 0V.
O situaţie deosebită apare atunci când, pe durata timpului mort al semnalelor
de comandă PWM complementare, ambele tranzistoare din structura braţului de punte
sunt blocate. În acest interval, analizând şi relaţiile (2.82) şi (2.83), observăm că
sensul curentului impune valoarea tensiunii de ieşire:
− dacă T1,T2 blocate şi ie > 0 ⇒ uAN = 0V
− dacă T1,T2 blocate şi ie < 0 ⇒ uAN = +Ud (3)
Prin urmare, variabila ie, impusă adesea de o sarcină activă conectată la ieşirea
convertorului, de unde şi caracterul său aleatoriu, poate afecta în mod diferit valoarea
tensiunii medii de ieşire. Pentru a calcula deviaţia tensiunii medii de ieşire de la
valoarea calculată în condiţiile ideale (Ue) trebuie luat în consideraţie timpul mort al
semnalelor PWM complementare, aşa cum se prezintă în Fig.2.
Logica de generare a semnalelor PWM complementare cu timp mort, pornind
de la cele două semnale complementare ideale, este următoarea: înainte de a deschide
următorul tranzistor din braţ se aşteaptă un timp (notat cu tm în figură), imediat după
blocarea tranzistorului care a condus, până când se trimite, efectiv, semnal de
 Referat: Efectul timpului mort asupra funcţionării convertoarelor c.c. – c.c. 3

deschidere pentru celălalt tranzistor. Astfel, pentru fiecare din cele două tranzistoare,
momentele de blocare rămân aceleaşi ca în cazul semnalelor PWM fără timp mort. Se
amână doar comanda pentru deschidere cu un timp tm. Prin urmare, noile valori pentru
'
timpii deschidere, notate cu ton , se vor diminua pentru fiecare tranzistor cu un
interval tm faţă de valorile corespunzătoare cazului ideal, notate cu ton. Pe de altă
parte, putem afirma că: dacă perioadele de comutaţie Tc rămân aceleaşi, vor creşte
'
noile valori pentru timpii de blocare (notate cu toff ) cu acelaşi interval de timp tm
(vezi Fig.2.30):
' '
− pentru T1: ton (T 1) = t on (T 1) − t m si toff (T 1) = t off (T 1) + t m
' '
− pentru T2: ton (T 2 ) = t on (T 2 ) − t m si toff (T 2 ) = t off (T 2 ) + t m (4)

Pe baza tuturor aspectelor menţionate mai sus şi a relaţilor (1 ÷ 4), în

continuare, se va calcula efectul timpului mort asupra valorilor tensiunilor de la ieşirea
tuturor convertoarelor c.c. – c.c. analizate în acest capitol şi care includ, în structura
lor, braţe de punte.

2. Efectul timpului mort asupra valorii tensiunii de ieşire a

convertorului c.c. – c.c. cu funcţionare în două cadrane

Pentru început, va fi reanalizat convertorul c.c. – c.c. cu funcţionare în două

cadrane, având structura unui braţ de punte ca în Fig.1. În figura următore, Fig.2, sunt
prezentate formele de undă reale aferente convertorului. Semnalele de comandă
PWM1 şi PWM2 sunt cele utilizate în practică, complementare cu timp mort. Cu toate
acestea, forma de undă a tensiunii ieşire ue nu s-a modificat, în ceea ce priveşte
lăţimea pulsului pozitiv (+Ud), în condiţiile în care unda curentului de ieşire are o
evoluţie bidirecţională, cu valori pozitive şi negative, într-o perioadă Tc. Prin urmare,
nici valoarea medie a tensiunii de ieşire, obţinută în condiţii ideale, nu se modifică.
Acestă neafectare rezultă deoarece comutările tensiunii ue între 0V şi +Ud, respectiv
între +Ud şi 0V, au loc în momentele de blocare ale trazistoarelor, momente care nu
se modifică, nu se decalează, dacă se aplică tehnica de generare a semnalelor PWM
indicată mai sus. Astfel, conform celor discutate anterior, la momentul ton(T1), atunci
când ie = Imax > 0, blocarea tranzistorului T1 determină un salt al tensiunii ue de la
valoarea +Ud la valoarea 0V, iar la momentul Tc, atunci când ie = Imin < 0, blocarea
tranzistorului T2 determină un salt al tensiunii de la valoarea 0V la valoarea +Ud (vezi
Fig.2).

Alta este situaţia în care valoarea medie a curentului de ieşire Ie (pozitivă ori
negativă) este suficient de ridicată sau curentul ie este aşa de bine filtrat astfel încât
modulul valorii medii să fie mai mare decât jumătatea riplului curentului:
I e > ∆ie 2 (5)

Autor: dr.ing. Mihai Albu

4 U.T. „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Facultatea IEEI, Laborator Electronică de Putere

Tc= 1/fc ton(T1)-tm toff(T1)+tm

Comandă T1
(PWM1) ON ON ON
0 OFF OFF
ton(T1) Tc 2Tc t
tm tm tm tm tm

Comandă T2 ON ON
(PWM2)
OFF OFF OFF

0 ton(T2)-tm toff(T2)+tm t
Tc= 1/fc
ue
(+Ud) (+Ud)
+Ud

Aria A Ue
0
ton(T1) Tc t
ie
Imax
Ie

0
t
Imin

D1 T1 D2 T2 D1 T1 D2 T2 D1

4 1 2 3 4 1 2 3 4

Fig. 2 Influenţa timpului mort (tm) asupra funcţionării convertorului c.c. – c.c.
de două cadrane în cazul evoluţiei bidirecţionale a curentului ie.

Această situaţie este prezentată în Fig.3 pentru cazul în care Ie > 0. Se observă
în figură că unda curentului de ieşire se plasează exclusiv deasupra abscisei şi din
patru subciclii de funcţionare au rămas doar doi, respectiv subciclii (1) şi (2).
Ţinând cont de relaţiile (1) şi (3), pentru varianta unui curent de ieşire tot
timpul pozitiv, ştim deja că valoarea instantanee a tensiunii de ieşire (ue = uAN) este
fixată de starea tranzistorului T1 comandat de semnalul PWM1 al cărui puls ON are
lăţimea micşorată, de la valoarea ton(T1) la valoarea ton(T1)−tm. În consecinţă, pulsul
pozitiv al tensiunii ue, de amplitudine +Ud, se îngustează faţă de cazul ideal cu exact
mărimea timpului mort, deci tensiunea medie reală de la ieşirea convertorului se
micşorează faţă de valoarea ideală dată de expresia: Ue = Ud ·DRC(T1).
 Referat: Efectul timpului mort asupra funcţionării convertoarelor c.c. – c.c. 5

Tc= 1/fc ton(T1)-tm toff(T1)+tm

Comandă T1
(PWM1) ON ON ON
0 OFF OFF
ton(T1) Tc 2Tc t
tm tm tm tm tm

Comandă T2 ON ON
(PWM2)
OFF OFF OFF

0 ton(T2)-tm toff(T2)+tm t
Tc= 1/fc
ue
(+Ud) (+Ud)
+Ud
−∆A

Aria A’ Ue’
0
ton(T1) Tc t
ie
∆ie
Imax

Imin Ie > ∆ie /2

0 t
T1 D2 T1 D2 T1
1 2 1 2 1

Fig. 3 Influenţa timpului mort (tm) asupra funcţionării convertorului c.c. – c.c.
de două cadrane în cazul curentului de ieşire permanent pozitiv.

În Fig.3 observăm o arie A’ a pulsului mai mică decât aria A din Fig.2.
Lipseşte o arie, notată cu −∆A, de lăţime tm şi înălţime Ud. Astfel, dacă ie > 0 pe durata
întregii perioade Tc, avem o pierdere de tensiune din valoarea Ue, pierdere a cărei
valoare medie poate fi calculată, la rândul ei, cu ajutorul ariei (−∆A) şi a relaţiei:
Aria (− ∆A ) U ⋅t
− ∆U e = =− d m → pierdere de tensiune (6)
Tc Tc

Prin urmare, tensiunea medie reală de la ieşirea convertorului c.c. – c.c. de

două cadrane, comandat cu semnale PWM complementare prevăzute cu timp mort şi
în condiţiile unui curent de ieşire permanent pozitiv, este:
tm
U e' = U e − ∆U e = U d ⋅ DRC (T 1) − U d ⋅ (7)
Tc

Autor: dr.ing. Mihai Albu

6 U.T. „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Facultatea IEEI, Laborator Electronică de Putere

Cazul în care curentul de ieşire este tot timpul negativ se prezintă în Fig.4.
Ţinând cont de relaţiile (2) şi (3), rezultă că evoluţia tensiunii de ieşire este impusă
exclusiv de starea tranzistorului T2, comandat de semnalul PWM2 al cărui impuls ON
are, de asemenea, lăţimea micşorată la valoarea ton(T2)−tm. Când acesta este blocat
curentul ie<0 circulă prin dioda D1 şi ue = +Ud, iar când T2 este deschis acesta preia
curentul ie determinând ue = 0V. Rezultă, astfel, formele de undă din Fig.4 unde se
observă că pulsul pozitiv al tensiunii ue îşi măreşte lăţimea, faţă de cazul ideal, cu
mărimea timpului mort. Prin urmare, tensiunea medie reală de la ieşirea
convertorului se măreşte faţă de valoarea calculată în condiţii ideale.

Tc= 1/fc ton(T1)-tm toff(T1)+tm

Comandă T1
(PWM1) ON ON ON
0 OFF OFF t
ton(T1) Tc 2Tc

tm tm tm tm tm

Comandă T2 ON ON
(PWM2)
OFF OFF OFF t
0 ton(T2)-tm toff(T2)+tm
Tc= 1/fc
ue +∆A
(+Ud) (+Ud)
+Ud

Aria A’ Ue’ t
0
ton(T1) Tc
ie
t
0
Imax Ie < 0

Imin
∆ie
D1 T2 D1 T2 D1
4 3 4 3 4

Fig. 4 Influenţa timpului mort (tm) asupra funcţionării convertorului c.c. – c.c.
de două cadrane în cazul unui curent de ieşire permanent negativ.

În Fig.4 observăm o Arie A’ a pulsului mai mare decât Aria A din Fig.3. Se
adaugă aria pozitivă (+∆A) de lăţime tm şi înălţime Ud. Astfel, dacă ie < 0 pe durata
întregii perioade Tc, avem un câştig de tensiune în valoarea Ue, câştig care exprimat în
valori medii poate fi calculat cu ajutorul ariei (+∆A) şi a relaţiei:
 Referat: Efectul timpului mort asupra funcţionării convertoarelor c.c. – c.c. 7

Aria (+ ∆A) U ⋅t
+ ∆U e = =+ d m (8)
Tc Tc

Prin urmare, tensiunea medie reală de la ieşirea convertorului c.c. – c.c. de

două cadrane, ţinând cont de timpul mort al semnalelor PWM şi în cazul unui curent
de ieşire permanent negativ, este:
tm
U e' = U e + ∆U e = U d ⋅ DRC (T 1) + U d ⋅ (9)
Tc
În concluzie, la convertorul c.c. – c.c. cu filtru de curent şi funcţionare în două
cadrane, influenţa timpului mort al semnalelor de comandă PWM complementare care
comandă tranzistoarele convertorului, se manifestă doar atunci când unda curentului
de la ieşirea convertorului se păstrează, pe întreaga durată a perioadei de comutaţie, tot
timpul pozitivă sau tot timpul negativă. Dacă avem un curent permanent pozitiv
rezultă o pierdere în valoarea medie a tensiunii de ieşire, iar dacă avem un curent
permanent negativ rezultă un câştig de tensiune. Conform relaţiilor (7) şi (9), această
deviaţie (abatere) a tensiunii, în minus sau în plus, de la valoarea medie ideală, este
proporţională cu valoarea timpului mort raportată la mărimea perioadei de comutaţie
(durata relativă a timpului mort: tm /Tc).

3. Efectul timpului mort asupra valorii tensiunii de ieşire a

convertorului c.c. – c.c. cu funcţionare în patru cadrane

Analiza efectului timpului mort asupra tensiunii de la ieşirea convertoarelor

c.c. – c.c. cu funcţionare în patru cadrane trebuie făcută ţinând cont de variantele
posibile ale acestora. Conform celor prezentate în cursurile anterioare, pot fi realizate
convertoare de patru cadrane cu ajutorul unei singure topologii braţ de punte alimenată
cu o tensiune dublă sau cu ajutorul unei topologii în punte H alimentată cu o singură
tensiune. În plus, convertorul în punte poate fi comandat utilizând două tehnici PWM.
Prin urmare, se impune o analiză a tuturor acestor variante.
a) Convertorele c.c. – c.c. de patru cadrane, braţ de punte şi în punte H
comnadat PWM cu o comutaţie bipolară a tensiunii, pot fi analizate simultan
deoarece au aceeaşi formă de undă a tensiunii de ieşire, cu pulsuri pozitive şi pulsuri
negative pe durata unei perioade de comutaţie. Lăţimea pulsurilor de tensiune pozitive
şi negative (Ariile A şi B) nu se modifică pentru varianta în care unda curentului de
ieşire are evoluţii bidirecţionale pe durata unei perioade Tc. Aşa cum s-a mai arătat, în
acest caz comutaţiile bipolare ale tensiunii au loc în momentul blocării tranzistorului
T1 (a perechii T1¸T4 pentru puntea H) atunci când ie>0 şi în momentul blocării
tranzistorului T2 (a perechii T2¸T3 pentru puntea H) atunci când ie<0. Conform celor
cunoscute deja, aceste momente de blocare nu se decalează în timp dacă semnalele
PWM complementare incud timpul mort. Nu aceeaşi situaţie apare dacă valoarea

Autor: dr.ing. Mihai Albu

8 U.T. „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Facultatea IEEI, Laborator Electronică de Putere

curentului se păstrează mereau pozitivă sau negativă. În figura următoare, Fig.5, este
prezintat felul în care se modifică unda tensiunii de ieşire dacă ie este permanent
pozitiv.

Tc= 1/fc ton(T1)-tm toff(T1)+tm

Comandă (T1,T4)
(PWM1) ON ON ON
0 OFF OFF
ton(T1) Tc 2Tc t
tm tm tm tm tm

Comandă (T2,T3)
ON ON
(PWM2)
OFF OFF OFF

0 ton(T2)-tm toff(T2)+tm t
Tc= 1/fc
ue
(+Ud) (+Ud)
+Ud −∆A
Aria A’
Tc Ue’
0
ton(T1) t
+∆B
Aria B’
-Ud
(-Ud)
ie
∆ie
Imax

Imin Ie > ∆ie /2

0 t
T1+T4 D2+D3 T1+T4 D2+D3 T1+T4
1 2 1 2 1

Fig. 5 Influenţa timpului mort asupra convertoarelor c.c. – c.c. de patru cadrane
cu o comutaţie bipolară a tensiunii ue pentru cazul: ie permanent pozitiv.

În varianta unui curent de ieşire tot timpul pozitiv, doar starea tranzistorului T1
la topologia braţ de punte, respectiv a tranzistoarelor (T1¸T4) la topologia în punte H,
fixează valoarea tensiunii de ieşire, aşa cum rezultă din figurile prezentate în analiza
convertoarelor respective, dar şi în Fig.5. Astfel, putem scrie:
T1 (T4) ON ⇒ ue(t) = +Ud
T1 (T4) OFF ⇒ ue(t) = −Ud (10)
 Referat: Efectul timpului mort asupra funcţionării convertoarelor c.c. – c.c. 9

Cunoaştem că, prin introducerea timpului mort, duratele de conducţie ale

tranzistoarelor se micşorează, iar duratele de blocare se măresc exact cu valoarea tm.
Aceaste modificări pot fi observate în Fig.5, unde vedem micşorarea ariei pozitive A
cu valoarea ∆A şi mărirea ariei negative B cu aria ∆B:
Aria A’ = Aria A − Aria ∆A > 0
Aria B’ = Aria B + Aria ∆B < 0 (11)
unde: Aria ∆A > 0, Aria ∆B < 0, iar modulul acestora este dat de relaţia:
Aria ∆A = Aria ∆B = U d ⋅ tm (12)

Prin urmare, pentru ie >0 pe durata întregii perioade Tc, micşorarea ariei
pulsurilor pozitive (+Ud) şi mărirea ariei pulsurilor negative (−Ud) din forma de undă a
tensiunii ue determină o pierdere de tensiune. Noua valoare a tensiunii de ieşire,
tensiunea medie reală, notată cu U e' , poate fi calculată astfel:
1 1 1
U e' = ( Aria A'+ Aria B') = ( Aria A + Aria B) − ( Aria ∆A − Aria ∆B) =
Tc Tc Tc
tm
= U e − 2 ⋅U d ⋅
Tc
( )
= U d 2 ⋅ DRC (T1 ,T4 ) − 1 − 2 ⋅ ∆U e (13)

În literatura de specialitate [1] există un algoritm mai rapid pentru a obţine

expresia (13) aplicat pentru structura în punte H comandată PWM cu o comutaţie
bipolară a tensiunii de ieşire. Analizând schema punţii, observăm că tensiunea
instantanee de ieşire poate fi scrisă ca o diferenţă între tensiunile de la ieşirea celor
două braţe A şi B, luate faţă de bara negativă N:
ue = u AN − u BN (14)
Relaţia (14) este valabilă şi pentru valorile medii. Pe de altă parte,
modalitatea în care sunt afectate tensiunile medii UAN şi UBN de timpul mort al
semnalelor PWM a fost prezentată în secţiunea anterioară 2. Astfel, pentru braţul A, în
cazul ie permanent pozitiv, valoarea medie UAN, diminuată de timpul mort, poate fi
calculată cu ajutorul ecuaţiei (7):
' tm
U AN = U d ⋅ DRC (T1 ) − ∆U e = U d ⋅ DRC (T1 ) − U d ⋅ (15)
Tc
La braţul B curentul ie este inversat ca sens, intră în braţ, deci poate fi
considerat permanent negativ. În consecinţă, tensiunea medie UBN poate fi calculată
cu ajutorul ecuaţiei (9):
' t
U BN = U d ⋅ DRC (T3 ) + ∆U e = U d ⋅ DRC (T3 ) + U d ⋅ m (16)
Tc
unde DRC(T3) este durata relativă de conducţie a tranzistorului superior din braţul B.
Pentru comanda PWM cu o comutaţie bipolară a tensiunii sunt valabile egalităţie:

Autor: dr.ing. Mihai Albu

10 U.T. „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Facultatea IEEI, Laborator Electronică de Putere

not
DRC (T3 ) = DRC (T2 ) = DRC (T2 ,T3 ) = 1 − DRC (T1 ,T4 ) (17)

Ţinând cont de (17) expresia (16) mai poate fi scrisă:

'
U BN ( )
= U d ⋅ 1 − DRC (T1 ,T4 ) + U d ⋅
tm
Tc
(18)

Pe baza relaţiilor (14), (15) şi (18) rezultă:

U e' = U AN
' '
− U BN ( )
= U d ⋅ 2 ⋅ DRC (T1 ,T4 ) − 1 − 2 ⋅ ∆U e (19)

S-a obţinut aceeaşi expresie ca (13). Logica este valabilă şi pentru cazul
curentului de ieşire permanent negativ. Acesta va părăsi braţul B şi va intra în braţul
A. În consecinţă, valoarea medie a tensiunii reale de la ieşirea braţului B va pierde o
valoare ∆Ue, iar tensiunea de la ieşirea braţului A va cîştiga o valoare ∆Ue = Ud ·tm /Tc.
În aceste condiţii, valoarea medie a tensiunii reale rezultă din relaţia (19) în care
abaterea de tensiune 2·∆Ue va deveni pozitivă:
U e' = U AN
' '
− U BN ( )
= U d ⋅ 2 ⋅ DRC (T1 ,T4 ) − 1 + 2 ⋅ ∆U e (20)

Relaţia poate fi explicată şi grafic. Pentru a nu relua Fig.5, putem să ne

imaginăm situaţia unui curent ie tot timpul negativ la care starea tranzistorului T2 din
structura braţ de punte, respectiv starea tranzistoarelor (T2¸T3) din structura în punte H,
hotărăsc valoarea instantanee a tensiunii de ieşire. Astfel, dacă semnalul PWM2
fixează momentele în care tensiunea are variaţii bipolare, vom observa că pulsurilor
pozitive (+Ud) vor cîştiga aria ∆A, iar pulsurilor negative (−Ud) vor pierde aria ∆B,
determinând un câştig mediu de tensiune 2∆Ue adăugat la valoarea medie calculată în
condiţii ideale.
b) La varianta convertorului c.c. – c.c de patru cadrane în punte H
comandată PWM cu o comutaţie unipolară a tensiunii de ieşire raţionamentul este
mai complicat şi graficile sunt mai complexe. Pentru a nu încărca prea mult materialul
scris al acestui curs vom trata sumar subiectul, urmând ca cititorul pasionat să dezvolte
singur aspectele menţionate. În primul rând, asemănător cu toate variantele de
convertoare c.c. – c.c. analizate anterior, rămâne valabilă afirmaţia nemodificării
valorii medii a tensiunii de ieşire dacă unda curentului ie are variaţii bidirecţionale, în
jurul abscisei, aşa cum prezintă diagramele prezentate atunci când a fost analizată
această tehnică de comandă PWM.
Situaţiile în care apar abateri ale tensiunii de ieşire de la valorile calculate în
condiţii ideale apar, ca şi în celelate variante de convertoare, pentru un curent ie tot
timpul pozitiv, respectiv pentru un curent tot timpul negativ. Să luăm cazul în care
ie este permanent pozitiv şi durata relativă de conducţie a tranzistoarelor T1¸T4 este
mai mare decât a tranzistoarelor T2¸T3, condiţie dată de: DRC(T1) = DRC(T4) > 0,5. Este
situaţia în care se obţin doar pulsuri pozitive de tensiune cu variaţii între zero şi (+Ud).
 Referat: Efectul timpului mort asupra funcţionării convertoarelor c.c. – c.c. 11

În ceea priveşte unda curentului, putem spune că din opt subcicluri rămân doar patru.
Astfel, un curent numai pozitiv va putea circula prin T1¸T4 în subciclurile 1 şi 5, prin
T1¸D3 în subciclul 2 şi prin T4¸D2 în subciclul 6. Dispar subciclurile 3, 4, 7 şi 8.
Referitor la influenţa timpului mort, ştim deja că, pentru un curent pozitiv,
doar tranzistoarele T1¸T4 hotărăsc asupra duratei pulsurilor de tensiune într-o punte H.
De asemenea, s-a arătat că momentul blocării tranzistoarelor se păstrează atunci când
este înserat timpul mort în semnalele PWM complementare. Prin urmare, datorită
faptului că momentul intrării în conducţie a tranzistorului T1 se amână cu timpul mort
lăţimea primului puls pozitiv de tensiune se îngustează cu valoarea tm. Identic şi pentru
tranzistorul T4 care determină îngustrea, tot cu valoarea tm, a celui de-al doilea puls de
tensiune pozitiv din perioada de comutaţie Tc. Dispar, în acest fel, două arii ∆A= Ud ·tm
din Aria A a celor două pulsuri rectangulare ale tensiunii. Corespunzător fiecărei arii
pierdute, avem o diminuare a tensiunii medii cu (−∆Ue) dată de relaţia (6). În
consecinţă, valoarea medie a tensiunii reale devine:
( ) t
U e' = U e − 2 ⋅ ∆U e = U d ⋅ 2 DRC (T1 ,T4 ) − 1 − 2 ⋅ U d m
Tc
(21)

Se observă că s-a obţinut aceeaşi relaţie ca în cazul convertorului în punte H

comandat PWM cu o comutaţie bipolară a tensiunii, dată de (13) sau (19), deci avem o
pierdere de tensiune (−2∆Ue) pentru un curent de ieşire strict pozitiv.
Dacă avem o sarcină activă care determină un curent ie permanent negativ, tot
în situaţia unor durate relative de conducţie DRC(T1) =DRC(T4) >0,5 , dispar subciclurile 1,
5, 2 şi 6, rămânând subciclurile 3, 4, 7 şi 8. Pentru ie<0 doar tranzistoarele T2¸T3
hotărăsc asupra duratei pulsurilor de tensiune de la ieşirea punţii. Astfel, amânarea
momentelor intrării în conducţie a tranzistoarelor T2,T3 cu timpul mort determină
apariţia a două arii suplimentare ∆A în Aria A a pulsurilor de tensiune din perioada de
comutaţie Tc. Prin urmare, valoarea medie a tensiunii reale devine:

( )
tm
U e' = U e + 2 ⋅ ∆U e = U d ⋅ 2 DRC (T1 ,T4 ) − 1 + 2 ⋅ U d
Tc
(22)

Se observă că s-a obţinut aceeaşi relaţie ca în cazul convertorului c.c. – c.c. în

punte H comandat PWM cu o comutaţie bipolară a tensiunii, dată de (20), deci avem
un cîştig de tensiune (+2∆Ue) pentru un curent de ieşire strict negativ.
Concluziile de mai sus pentru curenţi ie permanent pozitivi, respectiv
permanent negativi rămân valabile şi dacă DRC(T1) = DRC(T4) < 0,5 , situaţie în care se
obţin doar pulsuri negative de tensiune.

Autor: dr.ing. Mihai Albu