Supratensiuni la deconectarea sarcinilor inductive

1- Crt inductivi mari – datoraţi scc (avarii)

2- Crt inductivi mici – deconecatarea unor echipamente inductive – ex . trafo la regim de
mers in gol pentru modificarea regimurilor de functionare
Intreruperea curenţilor inductivi
- In general se presupune stingerea arcului la prima trecere prin 0, dar la crt inductivi mici,
exista posibilitatea intreruperii arcului la IT 0 –crt.ind mic
IT numit curent de tăiere.
Se poate spune cu alte cuvinte, că întreruperea are loc cu smulgere de curent.
- Cu cat Imax=mictT se departeaza de trecerea prin 0

LI T2
-energia înmagazinată la deconectare:
2
proces tranzitoriu

Calculul supratensiunii la deconectarea sarcinilor mici inductive

Energia: LI2T/2 + CU2T/2, la deconectare apare un regim tranzitoriu.

L- inductivitatea proprie echip de comutatie, c- capacitatea fata de pamant
L0, c0- inductivitatea si capacitatea proprie sursei
Schema echivalentă:

1
 L0 I T2 LI T2
înmagazinată:
2 2
C 0U T2 CU T2
2 2

-daca sursa de putere  inductivitatea poate fi neglijata L00

LI T2
C=10-8<<
2
= circuit oscilant

U T i ( p) I
u ( p)    (i( p)  T )( r  pL) (1)
p pC p
1 1
[pL+r+ ] = [UT-IT(pL+r)] (2)
pC p
U T  I T ( pL  r )
(3)
p 2 LC  prC  1

1 U  I T ( pL  r )
[U/T- T2 ]=
p p LC  prC  1
-fără pierderi
pLCU T  LI T
u ( p)  2 (4)
p LC  prC  1
Cu rădăcinile: δ<< 0 →
p1, 2     2   02    j 0
Unde: δ= r/2L – coeficient de amortizare
şi  0  1 LC -pulsatia proprie fenomenului tranzitoriu
Dezvoltând:

 rCLI  2 LCU T 2 LI T LC  rCUT LC 

u (t )  2e t  2 T 2 coso t  sin o t  (5)
 r C  4 LC r C  4 LC
2 2

Sau neglijând reactanţa circuitului:

 L 
u (t )  e t U T coso t  I T sin o t  (6)
 C 

 L
Zc    - impedanta caracteristică- e mare in cazul trafo, deci termenul in sin e mai mare ca
 C 
cel in cos.
Ex: L50H

2
C10-8F
50
ZC= 8
=7x104()
10

Suma energiilor acumulate în inductivitatea L şi capacitatea C, în momentul

deconectării, ecvhivalează energia acumulată în condensatorul C după deconectare, la valoarea
maximă a tensiunii, adică:
2
LI T2 CU T2 Cu max
  - conservarea energiei (7)
2 2 2
Partea stg- energia in momentul taierii
Parte dr- energia dupa aparitia procesului tranzitoriu.

De unde:

L
u max  U T2  I T2  U T2  02 L2 I T2 (8)
C
Presupunem condiţia limită- taierea la maximul amplitudinii crt.: UT=0 şi IT=Imax
L
u max  I T
C
Pt un crt de mers in gol I0=10A si Unom=110kV,
Am obtine un umax= 10x7x104 V=700kV adica Umax/Unom, 6 ,ceea ce duce la defectări ale
izolaţiei

Influenţa întreruptorului
 L 
u (t )  e t  I max sin o t  (9)
 C 
Pentru t=π/2ω0

 L
u (t )   I max   0 LI max (10)
 C

3
Tensiunea de restabilire:
 L 
u r (t )  u  u f  e t U T cos o t  I T sin  o t   U f max cost (11)
 C 

În mod teoretic rezultă, corespunzător, valori mari ale supratensiunii la bornele

întreruptorului şi în orice caz o tensiune de restabilire u - uf cu viteză mare.

Daca ur>urd, are loc o noua reaprindere, in locul de intersectie a celor doua grafice. Deci în
întreruptor are loc reamorsarea arcului electric, deoarece viteza de restabilire a tensiunii (u - uf)
este mare faţă de viteza de creştere a tensiunii de ţinere între conctactele întreruptorului
Daca Umax< urd+ ur- nu au loc reaprinderi
1
 0'   0 (12)
Lo (C  C 0 )
IAc- aer comprimat
Iulei-reaprinderi mai multe

Nr de reaprinderi depinde de caracteristica de

restabilire a rigiditatii. Pt intreruptorul cu ulei au loc reaprinderi mai multe
U , L max <Umax

4
 U Td max
limita =3,5- 4 nr.-(in general si limita supratensiunii de deconectare a trafo slab
U max
încarcate)
La stabilirea frecvenţei f0 trebuie să se considere capacitatea de impuls a
transformatorului întrucât frecvenţa este foarte ridicată, iar în repartiţia câmpului electric în
transformator un rol hotărâtor îl joacă reţeaua de capacităţi. În concluzie, se poate spune că la
deconectarea sarcinilor mici inductive prezenţa reamorsărilor la întreruptor conduce la
micşorarea supratensiunilor, deci aceste reamorsări de această dată sunt de dorit, efectul lor
fiind favorabil.
Condiţiile funcţionale ce se cer întreruptoarelor care întrerup curenţii de magnetizare
(sarcini mici inductive) sunt antagoniste condiţiilor cerute de întreruperea sarcinilor
capacitative (conductoare şi linii).

E
d

O metodă simplă pentru adaptarea întreruptorului în scopul întreruperii curenţilor mici

inductivi constă în conectarea în paralel cu întreruptorul a unei rezistenţe variabile, aşezată
în serie cu un eclator. La apariţia unei supratensiuni, aceasta va fi limitată de un eclator.
Eficacitatea va fi mai mare dacă rezistenţa este neliniară. De asemenea, eficacitatea va fi mai
mare dacă rezistenţa este neliniară, dependentă de tensiune, întocmai ca rezistenţele
descărcătoarelor conectate la liniile aeriene

Influenţa parametrilor circuitului

 L
-din relatia u max   I max    0 LI max (10)
 C
presupunem că tăierea se produce aproape de amplitudinea crt.
 u max e  L(impedanţa caracteristică) a aparatului deconectat

- Pentru un intreruptor dat valoarea Imax este cunoscută.

Imax= Ufmax/ωL (13)-crt.inductiv

Dacă Imax≤ ITmax , taierea se produce la valoare de amplitudine:

U f max L U f max
u max   (14)
L C  LC
 Imax variază (0- ITmax)L
 u max creşte
Daca Imax> ITmax, taierea se produce la ITmax.
L
u max  I T max (15)
C
- Cresterea Imax este rezultatul scăderii L, ceea ce duce la scaderea umax.
- Pt. fiecare intreruptor exista un domeniu de puteri S al aparatului pentru care
deconectarea duce la valori max ale supratensiunii
- ITmax e mai mare, rezulta ca acest domeniu tinde spre valori mai mari ale S a aparatului

5
 - Daca se tine seama de capacitate, aceasta creste cu cresterea puterii, deci supratensiunea
scade cu cresterea puterii, compensand cresterile date de scaderea L
- trebuie luat in considerare si- f0= ω0/2π –frecventa de deconectare-sute de Hz
- in realitate trafo=elemente de circuit concentrate L si C
u(t)=
- armonica fundamentală-aproape de ω0
- prinde armonici-cea mai mare amplitudine →trec dintr-o infasurare in alta
- pot fi periculoase si fenomenul de taiere
- datorita reaprinderilor repetate-forma tensiunii e in forma de ferastrau ultima fig.-daca
frepetitie a ac.impedantei=fproprie de osc.a infasurariiapare fenomenul de rezonantasupratens.
- fen.depind de fen.de stingere si reaprindere
- caracter aleatoriu
- de obicei prin încercări
- Prin încercări se constată că 8% din cazuri suprat depasesc 3 Ufmax umax>3 Ufmax
- La trafo cu neutrul izolat, supratensiunile sunt mai mari fata de cele cu neutrul legat la
pământ

Supratensiuni la deconectarea scurtcircuitelor

-în principiu nu e posibilă apariţia unor supratensiuni periculoase, deoarece scurtcircuitul va fi
eliminat prin protectii.-In acest caz se presupune stingerea arcului la trecerea prin 0 a crt. de
scurtcircuit
-sc.c.trifazat-neutrul la pamant-fenomenul identic pe cele 3 faze
schema

i sc ( p)  ic ( p)  i L ( p) (16)
Intreruperea isc →sursa de crt de val egala si de sens contrar crt

ic ( p)
t.tranzit - u1 ( p)   i L ( p)( r1  pL1 ) (17)=tens.in regim tranzitoriu
pC1
IL(p)+ ic ( p) = isc ( p)
r1 –rezistenta proprie bobinei
-eliminând ic si iL transf..tensiunii
pL1  r1
u1 ( p)  isc ( p) 2 (18)
p L1C1  pr1C1  1

6
L1, c1- parametrii sursei
L2,c2- parametrii liniei
Se presupune originea timpului la trecerea prin 0 a crt de scc. De asemenea se presupune ca la
ruperea arcului linia se separa de sursa.

i sc ( p )  I sc max sin t  I sc max 2 (19)
p 2
 ( pL1  r1 )
u1 ( p)  I sc max 2 (20)
( p   )( p 2 L1C1  pr1C1  1)
2

stationara tranzitorie amortiz de i.f.

Cu rădacinile:
p1,2= ±jω- componenta staţionară

I sc max  2 2 
u st (t )  
 1
( L (1  )  r 2
C ) cos t  ( r (1  )   2 r1 L1C1 ) sin t  (21)
 1 1
2 2 1 1 1 2
(r1C1 ) 2  (1  2 ) 2  
1

Cu rădăcinile:
p3, 4  1  1  12 - componenta tranzitorie
2

2I sc max e 1t

u tr (t )  
2
( r C
1 1
2
1  21 L1 ) cos 1t  r1 sin 1t  (22)
1 (1  2 )(12 r12 C12  4)
1

Unde: δ= r1/2L1 şi 1  1 L1C1 (23)

δ-este coeficient amortiz ω1 =pulsatie proprie; r1=0 →

7
 L1 I sc max
u st (t )  cos t (24)
2
(1  2 )
1

L1 I sc max e  t1

u tr (t )   cos 1t (25)

2
1 2
1
 u1 (t ) = ust + utr
Tensiunea sursei+osc.amortizata
L I
u1 (t )   1 sc max (cos t  e 1t cos 1t ) (26)
 2
1 2
1

L1 I sc max
Dar U f max  si ω1>>ω, deci practic apar oscilatii amortizate peste tensiunea sursei. ---

-Valoarea max se obtine neglijand amortizarea pt t=T1/2=π/ ω1 si este:

u1max= 2Ufmax
daca se ia in considerare si procesul tranzitoriu in bucla L2C2 a doua:
L I
u 2 (t )   2 sc max (cos t  e  2t cos  2 t ) (27)
 2
1 2
2

Unde: δ2= r2/2L2 şi  2  1 L2 C 2 (28)

Cu valoarea maximă pt t= π/ ω2:
u2max= 2L2/L1Ufmax

ur(t)= u1 – u2,
L2
u r (t )  L1 I sc max (cos t  e 1t cos 1t ) 
(cos t  e  2t cos  2 t ) (29)
L1
- Umax val.relativ mici, dar pot aparea reaprinderi→defecte
- Reaprinderea are loc cand viteza de restabilire a tensiunii ur (t ) este mai mare ca viteza de
restabilire a rigiditatii dielectrice dintre contacte urd
- Scc periculoase:Cand sistemul este de putere mare: reactanta X1=ω L1 este mica si cand
scc se produce in apropierea barelor 1-3 km:
Iscmax= Ufmax/(X1+X2) aproximam cu sc.pe bare→
Iscmax= Ufmax/X2, adica
X2 Iscmax= ω L2Iscmax, dar ω2>> ω, deci viteza de crestere a tensiunii poate fi suficient de
mare.
- Daca neglijam amortizarea si aproximam cos (t ) ≡1 pt.ca ω1 >>ω<< ω2 →viteza de
restabilire a tensiunii:
u r
-  I sc max ( Z 1  Z 2 ) (30)
(t )
t→0
L1 L2
Z1=impedanta caracteristica a sursei= Z2= a liniei=Zc
C1 C2
- Real-in loc de Z1; Zl→sunt mai multe linii
Z2= Zc >> Zl →viteza mare→reaprinderea arcului→prelungire sc.c

8
 De aceea intreruptoarele trebuie normate nu numai la Prupere=√3UnIscmax ci si la viteza de
restabilire a tensiunii
Ex.la tensiuni normale pt 110-220kV, viteza este de 1kV/µs. pt. porţiunea iniţiala a ur