METODE NUMERICE (CURS)

lect. univ. dr. Dan Miclăuş

Metoda lui Taylor (Cursul 13)

Să considerăm ecuaţia diferenţială cu condiţia iniţială (problema Cauchy)

(
y 0 (x) = f x, y(x) , x ∈ [a, b]


(1)
y(x0 ) = y0 .

În cursul precedent, pentru aproximarea soluţiei ecuaţiei diferenţiale (1) am introdus şi am analizat metoda lui
Euler, care se obţine prin trunchierea dezvoltării ı̂n serie Taylor a soluţiei de referinţă, după cel de-al doilea termen.
Să considerăm intervalul [a, b] ı̂mpărţit ı̂n puncte distribuite la distanţă egală două câte două. Astfel că xi = a+ih,
i = 0, 1, 2, . . . , N , iar h = (b − a)/N = xi+1 − xi se numeşte pas. Presupunând că y ∈ C n+1 [a, b] (admite derivate
de ordinul n + 1 continue pe [a, b]) este soluţia unică a problemei Cauchy (1), atunci, folosind formula lui Taylor
(de dezvoltare a unei funcţii ı̂n jurul unui punct), rezultă
1 1
(2) y(xi+1 ) = y(xi ) + h · y 0 (xi ) + h2 · y 00 (xi ) + · · · + hn+1 · y (n+1) (ci ), ci ∈ (xi , xi+1 ), i = 0, 1, . . . , N − 1.
2! (n + 1)!
Pentru că y(x) satisface ecuaţia diferenţială (1) avem y 0 (x) = f x, y(x) şi derivând succesiv soluţia y(x), obţinem

y 00 (x) = f 0 x, y(x) ; y 000 (x) = f 00 x, y(x) ; . . . ; y (n) (x) = f (n−1) x, y(x) ; y (n+1) (x) = f (n) x, y(x) .

Înlocuind aceste derivate (rezultatele precedente) ı̂n relaţia (2), rezultă

h2 0 hn (n−1) hn+1
· f (n) ci .




(3) y(xi+1 ) = y(xi ) + h · f xi , y(xi ) + · f xi , y(xi ) + · · · + ·f xi , y(xi ) +
2! n! (n + 1)!
Considerând cunoscută aproximarea y0 , a soluţiei problemei Cauchy ı̂n punctul x0 şi notând y(xi ) =: yi , pentru
orice i = 1, 2, . . . , N , obţinem metoda lui Taylor de ordinul n, eliminând ı̂n prealabil termenul rest din relaţia (3),
dată prin
(
xi+1 = xi + h, y0 cunoscut
(4)
yi+1 = yi + h · T (n) (xi , yi ), i = 0, 1, 2, . . . , N − 1,
unde
h h2 00 hn−1 (n−1)
· f 0 (xi , yi ) +
T (n) (xi , yi ) = f (xi , yi ) + · f (xi , yi ) + · · · + ·f (xi , yi ).
2! 3! n!
Observaţia 1. Dacă considerăm n = 1 ı̂n relaţia (4), atunci obţinem metoda lui Taylor de ordinul 1 (metoda lui
Euler) (
xi+1 = xi + h, y0 cunoscut
yi+1 = yi + h · f (xi , yi ), i = 0, 1, 2, . . . , N − 1.
Observaţia 2. Dacă considerăm n = 2 ı̂n relaţia (4), atunci obţinem metoda lui Taylor de ordinul 2

xi+1 = xi + h, y0 cunoscut
(5) 2
yi+1 = yi + h · f (xi , yi ) + h · f 0 (xi , yi ), i = 0, 1, 2, . . . , N − 1,
2
1
2 METODE NUMERICE

cu
∂f ∂f
f 0 (xi , yi ) = (xi , yi ) + (xi , yi ) · f (xi , yi ),
∂x ∂y
pentru că

∂f ∂f
y 0 (x) = f x, y(x) şi y 00 (x) = f 0 x, y(x) = x, y(x) · y 0 (x)




x, y(x) +
∂x ∂y
∂f
∂f


= x, y(x) + x, y(x) · f x, y(x) .
∂x ∂y
Prin urmare, metoda lui Taylor de ordinul 2 este

xi+1 = xi + h, y0 cunoscut 
h2

(6) ∂f ∂f
yi+1 = yi + h · f (xi , yi ) + · (xi , yi ) + (xi , yi ) · f (xi , yi ) , i = 0, 1, 2, . . . , N − 1.
2 ∂x ∂y
Observaţia 3. În cele ce urmează, aplicăm metoda lui Taylor de ordinul 2.
Aplicaţia 1. Se consideră ecuaţia diferenţială cu condiţia iniţială
(
y 0 = 2xy 2
y(0) = 21 , x ∈ [0, 1].
Determinaţi o soluţie aproximativă a acestei probleme Cauchy, folosind metoda lui Taylor de ordinul 2, cu pasul
h = 0, 2.
Soluţie. Folosind metoda lui Taylor de ordinul 2

xi+1 = xi + h, y0 cunoscut 
h2

∂f ∂f
yi+1 = yi + h · f (xi , yi ) + · (xi , yi ) + (xi , yi ) · f (xi , yi ) , i = 0, 1, 2, . . . , N − 1,
2 ∂x ∂y
1
cu x0 = 0, y0 = 2 = 0, 5 şi h = 0, 2, obţinem
x1 = x0 + h = 0, 2; x2 = x1 + h = 0, 4; x3 = x2 + h = 0, 6; x4 = x3 + h = 0, 8; x5 = x4 + h = 1
şi
∂f ∂f
f (x, y) = 2xy 2 ; (x, y) = 2y 2 ; (x, y) = 4xy.
∂x ∂y
Pe baza acestor rezultate, avem
h2
 
∂f ∂f
y1 = y0 + h · f (x0 , y0 ) + · (x0 , y0 ) + (x0 , y0 ) · f (x0 , y0 )
2 ∂x ∂y
0, 22
= 0, 5 + 0, 2 · 2 · 0 · 0, 52 + 2 · 0, 52 + 4 · 0 · 0, 5 · 2 · 0 · 0, 52 = 0, 5 + 0, 04 · 0, 25 = 0, 5 + 0, 01 = 0, 51.


2
h2
 
∂f ∂f
y2 = y1 + h · f (x1 , y1 ) + · (x1 , y1 ) + (x1 , y1 ) · f (x1 , y1 )
2 ∂x ∂y
0, 22
= 0, 51 + 0, 2 · 2 · 0, 2 · 0, 512 + 2 · 0, 512 + 4 · 0, 2 · 0, 51 · 2 · 0, 2 · 0, 512


2
≈ 0, 51 + 0, 08 · 0, 26 + 0, 04 · 0, 26 · (1 + 0, 16 · 0, 51) ≈ 0, 51 + 0, 02 + 0, 01 · 1, 08 ≈ 0, 53 + 0, 01 = 0, 54.

h2
 
∂f ∂f
y3 = y2 + h · f (x2 , y2 ) + · (x2 , y2 ) + (x2 , y2 ) · f (x2 , y2 )
2 ∂x ∂y
0, 2 2
= 0, 54 + 0, 2 · 2 · 0, 4 · 0, 542 + 2 · 0, 542 + 4 · 0, 4 · 0, 54 · 2 · 0, 4 · 0, 542


2
≈ 0, 54 + 0, 16 · 0, 29 + 0, 04 · 0, 29 · (1 + 0, 64 · 0, 54) ≈ 0, 54 + 0, 05 + 0, 01 · 1, 35 ≈ 0, 59 + 0, 01 = 0, 6.
 METODE NUMERICE 3

h2
 
∂f ∂f
y4 = y3 + h · f (x3 , y3 ) + · (x3 , y3 ) + (x3 , y3 ) · f (x3 , y3 )
2 ∂x ∂y
0, 22
= 0, 6 + 0, 2 · 2 · 0, 6 · 0, 62 + 2 · 0, 62 + 4 · 0, 6 · 0, 6 · 2 · 0, 6 · 0, 62


2
= 0, 6 + 0, 24 · 0, 36 + 0, 04 · 0, 36 · (1 + 0, 36 · 2, 4) ≈ 0, 6 + 0, 09 + 0, 01 · 1, 9 ≈ 0, 6 + 0, 02 = 0, 71.

h2
 
∂f ∂f
y5 = y4 + h · f (x4 , y4 ) + · (x4 , y4 ) + (x4 , y4 ) · f (x4 , y4 )
2 ∂x ∂y
0, 22
= 0, 71 + 0, 2 · 2 · 0, 8 · 0, 712 + 2 · 0, 712 + 4 · 0, 8 · 0, 71 · 2 · 0, 8 · 0, 712


2
≈ 0, 71 + 0, 32 · 0, 5 + 0, 04 · 0, 5 · (1 + 0, 64 · 2, 84) ≈ 0, 71 + 0, 16 + 0, 02 · 2, 82 ≈ 0, 87 + 0, 06 = 0, 93.

Observaţia 4. Folosind metoda separării variabilelor, putem prezenta şi soluţia exactă a problemei Cauchy
(
y 0 = 2xy 2
y(0) = 21 , x ∈ [0, 1].
Astfel că
dy 1
y 0 = 2xy 2 ⇔ = 2xy 2 ⇔ 2 · dy = 2x · dx (aplicăm integrala nedefinită) ⇔
dx y
Z Z
1 1 1
2
· dy = 2x · dx ⇔ − = x2 + C ⇔ y = − 2 .
y y x +C
Determinăm constanta C, folosind condiţia
1 1 1
y(0) = ⇔ = − 2 ⇔ C = −2.
2 2 0 +C
Prin urmare, soluţia problemei Cauchy este
1
y(x) = .
2 − x2
Având soluţia exactă a problemei Cauchy, rezultatele aproximative obţinute mai sus pot intra ı̂ntr-un proces de
comparare, astfel că
1 1
x1 = 0, 2; y1 = = ≈ 0, 51;
2 − 0, 04 1, 96
1 1
x2 = 0, 4; y2 = = ≈ 0, 54;
2 − 0, 16 1, 84
1 1
x3 = 0, 6; y3 = = ≈ 0, 61;
2 − 0, 36 1, 64
1 1
x4 = 0, 8; y4 = = ≈ 0, 73;
2 − 0, 64 1, 36
1
x5 = 1; y5 = = 1.
2−1