METODE NUMERICE (CURS)

lect. univ. dr. Dan Miclăuş

Metode numerice pentru rezolvarea sistemelor liniare (Cursul 5)

Mulţimea sistemelor liniare cu un număr mare de ecuaţii reprezintă un procent semnificativ ı̂n cadrul aplicativ al
domeniului matematic, iar pentru rezolvarea lor metodele numerice şi utilizarea calculatorului şi-au dovedit din plin
utilitatea. Pentru rezolvarea unor astfel de sisteme se folosesc diferite metode, care au ca scop reducerea numărului
de operaţii elementare ı̂n raport cu cele corespunzătoare metodei clasice de rezolvare (regula lui Cramer), adică
reducerea numărului de date din memoria calculatorului, scurtarea timpului efectiv de calcul şi nu ı̂n ultimul rând
reducerea erorilor de calcul. Metodele de rezolvare a sistemelor de ecuaţii liniare sunt de două tipuri:
• Metode directe (metode exacte), ı̂n care soluţia este obţinută ı̂n urma unui număr de operaţii dinainte
cunoscut.
• Metode iterative, care se bazează pe folosirea unei aproximaţii iniţiale ce se ı̂mbunătăţeşte de la o etapă la
alta.

Metode directe
Metoda eliminării a lui Gauss

Definiţia 1. Un sistem de ecuaţii algebrice de gradul ı̂ntâi cu mai multe necunoscute se numeşte sistem de
ecuaţii liniare.

Forma generală a unui sistem liniar de n ecuaţii cu n necunoscute este dat prin


 a11 · x1 + a12 · x2 + · · · + a1n · xn = b1

a21 · x1 + a22 · x2 + · · · + a2n · xn = b2

(1) ..


 .

an1 · x1 + an2 · x2 + · · · + ann · xn = bn ,


unde x1 , x2 , . . . , xn sunt necunoscutele, aij , i, j = 1, n sunt coeficienţii necunoscutelor, iar b1 , b2 , . . . , bn sunt ter-
menii liberi. Coeficienţii necunoscutelor formează o matrice pătratică cu n linii şi n coloane, numită matricea
sistemului şi este dată prin
 
a11 a12 · · · a1n
 a21 a22 · · · a2n 
(2) A= .
 
..
 . 
an1 an2 · · · ann
1
2 METODE NUMERICE

Matricea (2) şi coloana termenului liber formează matricea extinsă a sistemului şi este dată prin
 
a11 a12 · · · a1n b1
 a21 a22 · · · a2n b2 
A= ..  .
 
..
 . . 
an1 an2 · · · ann bn
Să considerăm sistemul liniar (1) scris sub următoarea formă matriceală
     
a11 a12 · · · a1n x1 b1
 a21 a22 · · · a2n   x2   b2 
(3)  ×  ..  =  ..  ,
     
 ..
 .   .  .
an1 an2 · · · ann xn bn
unde A este matricea pătratică (2) de ordin n, nesingulară (det A 6= 0), iar X şi b sunt vectorii coloană de dimensiune
n. Pentru fixarea ideilor, ı̂n prezentarea teoretică a algoritmului este avantajos să renotăm coeficienţii bi =: ai,n+1 ,
pentru că operaţiile efectuate cu coeficienţii aij şi cu termenii liberi bi se realizează simultan (i, j = 1, n). Metoda
eliminării a lui Gauss constă ı̂n obţinerea de zerouri succesiv, ı̂ntâi pe prima coloană (sub coeficientul a11 ),
apoi pe a doua coloană (sub coeficientul a22 ), şi aşa mai departe, pe ultima linie a matricei A rămânând doar
coeficientul ann (modificat de operaţiile de eliminare anterioare). Acest fapt revine la reducerea matricei A la o
matrice superior triunghiulară, iar sistemul (3) la forma
 
a11 a12 a13 · · · ··· ··· a1n a1,n+1
 
x1
 
 0 a(1) a(1) · · · (1)   (1) 
 22 23 · · · · · · a 2n   x2   a2,n+1 
(2) (2)     (2) 
 0 0 a33 · · · ··· ··· a3n   x3   a3,n+1 
 
 ..   .   . 
.   .   . 
× . = .  .


(i−1) (i−1)     (i−1) 
xi   a

 0
 0 0 · · · a ij · · · a in   .   i,n+1 
  
 ..   ..   .. 
 .   . 

(n−1) xn (n−1)
0 0 0 ··· ··· · · · ann an,n+1
Indicii superiori indică etapa ı̂n care a fost obţinut elementul. Pentru a obţine zerourile de sub diagonala principală
se folosesc operaţii simple de ı̂nmulţire a unei linii cu un multiplicator şi de scădere din altă linie. Spre exemplu,
pentru a obţine zerouri pe prima coloană, din coeficientul de pe linia i se scade coeficientul din prima linie ı̂nmulţită
cu multiplicatorul mi1 , obţinându-se
(1) ai1
ai1 = 0 ⇔ ai1 − mi1 · a11 = 0 ⇒ mi1 = .
a11
Aplicaţia 1. Folosind metoda eliminării a lui Gauss, determinaţi soluţia următorului sistem liniar

2x − y − z = 4

3x + 4y − 2z = 11

3x − 2y + 4z = 11.


Soluţie. Scriem sistemul dat sub următoarea formă matriceală echivalentă şi aplicăm algoritmul eliminării a lui
Gauss, astfel că
           
2 −1 −1 x 4 − 3 L1 +L2,3 →L2,3 2 −1 −1 x 4 1 L2 +L3 →L3
2 11
 3 4 −2 · y = 11
     ⇔  0 11/2 −1/2  · y = 5
   ⇔
3 −2 4 z 11 0 −1/2 11/2 z 5
         
2 −1 −1 x 4 x 3
 0 11/2 −1/2  · y  =  5  ⇔ y  = 1 .
0 0 60/11 z 60/11 z 1
Se verifică soluţia obţinută, astfel că
3 · 3 − 2 · 1 + 4 · 1 = 11 (adevărat).
 METODE NUMERICE 3

Concluzie: (x, y, z) = (3, 1, 1) este soluţia sistemului.



Metoda eliminării complete

Este o metodă de rezolvare a sistemelor de ecuaţii liniare similară cu metoda eliminării a lui Gauss, ı̂n care prin
anumite combinaţii liniare efectuate ı̂ntre liniile matricei extinse A se obţin elemente nule pentru toate linile matricei
A, cu excepţia celor situate pe diagonala principală, care au valoarea 1. Utilizând metoda eliminării complete,
matricea A se transformă ı̂n matricea unitate I, iar matricea coloană b devine matricea soluţiilor sistemului.
Algoritmul rezolvării sistemelor liniare prin metoda eliminării complete constă ı̂n aplicarea următoarele etape
asupra matricei extinse A.
Etapa 1. Prima linie este linie de pivotare, iar coeficientul a11 6= 0 este pivot. Se ı̂mpart elementele primei linii
la pivot, astfel ı̂ncât elementul pivot devine 1. Coloana pivotului se completează cu 0, iar restul elementelor de
pe celelalte coloane se calculează cu regula dreptunghiului (regula determinatului de ordinul al doilea), după care
rezultatul se ı̂mparte la pivot.
Etapa 2. A doua linie este linie de pivotare, iar coeficientul a22 este pivot. Se ı̂mpart elementele celei de-a doua
linii la pivot, astfel ı̂ncât elementul pivot devine 1. Coloana pivotului se completează cu 0, iar restul elementelor
de pe celelalte coloane se calculează cu regula dreptunghiului, după care rezultatul se ı̂mparte la pivot.
Etapa 3.,4., . . . , n. Se procedează ı̂n mod analog.
Observaţia 1. Dacă sistemul este incompatibil, atunci la un moment dat algoritmul se blochează (obţinem o linie
cu toţi coeficienţii necunoscutelor 0 şi termenul liber diferit de 0).
Aplicaţia 2. Folosind metoda eliminării complete, determinaţi soluţia următorului sistem liniar

 x + y + 2z = −1

2x − y + 4z = −4

4x + y + 4z = −2.


Soluţie. Scriem matricea extinsă ataşată sistemului şi aplicăm algoritmul metodei eliminării complete, astfel că
     
1 1 2 −1 1 1 2 −1 1 0 2 −5/3
 2 −1 4 −4  ⇔  0 −3 0 −2  ⇔  0 1 0 2/3  ⇔
4 1 4 −2 0 −3 −4 2 0 0 −4 4
 
1 0 0 1/3
 0 1 0 2/3  .
0 0 1 −1
Se verifică soluţia obţinută, astfel că
1 2
4· 3 + 3 + 4 · (−1) = −2 (adevărat).
Concluzie: (x, y, z) = ( 31 , 32 , −1) este soluţia sistemului.