Supratensiuni de punere monofazată la pământ în reţele cu neutrul izolat

1. Determinarea analitică a supratensiunilor

-neutrul pus la pământ; p.p≡sc.c.monofazat→deconectare prin protecţie
-neutrul izolat-poate funcţiona un timp limitat cu p.p
Avantaj- alimentare constantă
Dezavantaj-1.tensiune pe fazele neavariate valoarea tensiunii de linie→cedarea
izolaţiei→sc.c.bifazat
-2.p.p e însoţită de un regim tranzitoriu oscilant→apar supratensiuni
-3.deplasarea neutrului reţelei
T1=trafo alimentare
T2=trafo de sarcină
Schema echivalentă:

-linia -e reprezentată doar prin capacităţi considerate concentrate

-se neglijează inductivitatea (se presupune că liniile sunt de lungime mică)
-se presupune p.p pe faza A→U↓0 →Un= √3 Uf (pe fazele neavariate)→ potenţialul pct.neutru=
Uf
se presupune scc. la max negativ (UA)→valoarea momentană pe fazele neavariate=0,5Ufmax, respectiv
1,5 Ufmax(tensiunea înlănţuită) notat cu Uin si Ufin.
→acţiunea de trecere se face printr-un regim tranzitoriu→supratensiuni mult mai mari (depinde de
stingerea şi aprinderea arcului)
-curentul capacitiv-se întinde la pământ prin locul de defect
-în momentul punerii la pământ→CB║CAB
CC║CAC
CB, CC încărcate cu tensiunea Uin
CAB şi CAC încărcate cu tensiunea Ufin , se produce egalizarea→
U in  C B  U fin  C AB
la U 0   (1  k )U in  kU fin (1)
C B  C AB
unde k< 1:
C AB
k (2)
CB  C AB
MT: k≈0,2, deci U0=0,7Ufmax
-în urma procesului oscilantUB= UC=tensiunea înlănţuită(de linie)
u B (t )  u AB (t )  A  e t cos1t (3)

uC (t )  u AC (t )  A  e t cos 1t (componenta tranzitorie)

-conditii iniţiale :pentru t=0, uB(0)=uC(0)=U0 :

1
(1-k)Uin + KUfin=Ufin-A (4)
A=(1-k)(Ufin-Uin) (5)
1 1
1  pulsatia, oscilatiilor   (6)
3 3L(C B  C AB )
L  2(C B  C AB )
2
iar amortizarea:
1 R G
  (  ) (7)
2 L C
-valoarea maximă a tensiunii pe fazele neavariate
la t1=T1/2=π/ω1 putem considera UAB=UAC= Ufin=1,5Ufmax

1
u max1  U fin  (1  k )(U fin  U in )e (8)

deoarece πδ/ω1=d<1 se poate considera e-d=1-d :

u amx1  U fin  (1  k )(1  d )(U fin  U in ) (9)

cu Ufin=1,5Ufmax, Uin=0,5Ufmax si pentru k=0,2, d=0,1 se obţine : umax1=2,22Ufmax

2
ic : -curent capacitiv de frecvenţă industrială (prin canalul arcului el.de p.p): ic=3ωCUfmaxsin ωt
şi componenta tranzitorie :
du d
itr  2C  2C [(1  k )(U fin  U in )e t  cos 1t ]  21C (1  k )U f max e t  sin 1t (10)
dt dt
a carui amplitudine Itr=2 ω1C(1-k)Ufmax>>Ic=3 ωCUfmax
-trecerea prin 0 a irez are loc la t1=T1/2=π/ω1 la umax1=2,22Ufmax
dacă se stinge arcul electricdeionizarea canaluluirestabilirea rigidităţiidispare p.pschema
redevine simetricăredistribuirea sarcinilorpotenţial suplimentar în raport cu pământuldeplasarea
neutruluiprin egalarea sarcinilor înainte şi după stingerea arcului

3
a). caracteristic retelelor de dimensiuni reduse – rigiditatea dielectrică este superioară tensiunii de
restabilire
- urd>urestabilire
- specifică reţelelor cu capacitate mică faţă de pământ
ic=micstingere în prima semiperioadă a tensiunii sursei
-retele 20-35 KV pt iC=5-10A
6-10 KV pt iC=20-30A
b). Cel mai defavorabil. urd-depăşeşte Ust
curba de restabilire a rigidităţii are viteză de creştere relativ mare, depăşind valoarea vârfului de
stingere, intersectând curba în t3 + momentul reaprinderii arcului
c). Reaprinderea se produce la t2

2. Teoria lui Waldemar Petersen(1919)

-determină valoarea limită a supratensiunii
-se presupune că t3 corespunde val max a tensiunii de restabilire când

(17)
reaprinderea arculuisupratensdacă sunt reaprinderi şi stingeri succesivecreşteri ale
supratensiunii şi a deplasării neutrului ΔU (cu schimbare de semn)
n Ufin/ Ufmax Uin /Ufmax Umax(n)/ Ufmax Δun/Ufmax

1 1.5 0.5 2.22 1.48

2 -1.5 0.98 -3.20 -2.13
3 1.5 -1.63 3.75 2.50
4 -1.5 2.00 -4.02 -2.68
5 1.5 -2.18 4.15 2.76
6 -1.5 2.26 -4.21 -2.80
-de la o semiperioadă la alta creşteri tot mai mici, deoarece după fiecare stingere are loc scurgerea
parţială a capacităţii la pământval.limită a supratensiunii după n reaprinderi se face admiţând
umax(n)= 4,27 Ufmax
C 1 1
în general: 6-35KV; AB   ; 1-k=0,75-0,8A; 1-d=0,8-0,9valoarea limită va fi (3,5-4,3) Ufmax
CB 4 3

3. Teoria lui Peters şi Slepian

-se presupune că arcul se menţine pe întreaga durată a procesului tranzitoriu, stingerea producându-se la
trecerea prin 0 a iCUfaze neavariate=UAB respectiv UAC astfel încat după T/2 în momentul t1(trecerea prin 0 a
iC),în urma stingerii arcului
2C  1,5U f max
U 1   U f max
3C

umax2= Ufin +(1-k)(1-d)(Ufin -Uin)= 1,5 Ufmax+0,8. 0,9. (1,5+0,5) Ufmax=2,49 Ufmax

4
Observatii:
a).supratensiunile obţin valori inferioare comparativ cu teoria lui Petersen, având polaritate unică
b). deplasarea neutrului are de asemenea polaritate unică şi valoare constantă
c). lipseşte componenta de înaltă frecvenţă din tensiunea fazei avariate

4. Teoria lui Beliakov

-pe încercări experimentale in reţele de 6 si 10KV,(arcul are tendinţa de stingere,la fiecare trecere prin
0, dar de obicei se reaprinde în momentul t2 inainte de Ustingereacest lucru nu se întâmplă dacă
Ust0,4 Ufmax
Val supratensiunii:

umax=- √3 Ufmaxsin (φ+30˚)-(1-k)(1-d)( sin φ +1,2) Ufmax

dumax
valoarea  pentru care supratensiunea e max se obţine pentru 0
d

2
  arctg[ (1  k )(1  d )  3]
3

5
pentru (1-k)(1-d)=0,72 =680; umax=3,2 Ufmax

pentru =900(ca în teoriile anterioare; umax=3 Ufmax

-valoarea supratensiunii mai mică ca la teoria Petersen şi mai mare ca la Peters &Slepian

pentru valorile practice pentru k si d diferenţele nu sunt atat de mari