Capitolul 3

Calculul curenţilor de scurcircircuit

Scurcircuitul reprezintă legătura galvanică sau prin intermediul

arcului electric, voită sau întâmplătoare între 2 sau mai multe
conductoare ale unei instalaţii electrice aflate iniţial la o diferenţă de
potenţial, constituind un regim de defect(avarie).
Starea de scurtcircuit dă naştere unor curenţi de valori foarte mari,
care parcurg o parte a reţelei electrice şi solicită termic şi dinamic
instalaţiile respective.
Tensiunea în nodurile reţelei scade dinspre sursă spre locul de
defect, la locul defectului tensiunea ajungând la zero (scurtcircuit
metalic) sau aproape de zero(scurtcircuit prin arc electric).
Cauzele ce conduc la apariţia scurtcircuitelor sunt:
 distrugerea izolaţiei prin străpungeri datorate supratensiunilor
atmosferice sau de comutaţie, îmbătrânirea termică sau în
timp, solicitări mecanice, acţiunea agenţilor chimici asupra
materialelor dielectrice, conturnarea izolaţiei datorită
depunerii de materiale conductoare (cenuşă, praf de cărbune).
 manevre greşite în timpul exploatării (conectarea unor
circuite legate la pământ sau montarea unor scurtcircuitoare
pe instalatii sub tensiune).
 introducerea accidentală între părtile conductoare aflate sub
tensiune a unor corpuri conductoare (păsări, animale,
vegetaţie).
 ruperea conductoarelor LEA sub acţiunea sarcinilor mecanice
(chiciură, crengi, utilaje).
Defectele pot fi trecătoare când după dispariţia cauzei izolaţia se
poate reface (supratensiuni, corpuri străine) şi persistente când instalaţia
va fi pusă sub tensiune după remedierea defectului (străpungerea
izolaţiei).
Valorea curentului de scurtcircuit într-un nod al sistemului
energetic este utilizat ca indicator de stare, deoarece reflectă stabilitatea
statică şi dinamică în nodul respectiv.
 Ipotezele apariţiei de scurtcircuit sunt configurate în schema de
mai jos:

K3

K1 K2 Z1 = 30 + 5 j

T2 Z2 = 15 + 40 j
31,5 MVA

T1 Z3 = 60 + 20 j
20 / 6 kv
(OL - AL)
G T3
20 / 6 kv
10,5 / 20kv Z4 = 50 + 80 j
50 Mw
31,5 MVA
Z5 = 100 + 100 j

Fig:2

Pentru determinarea curenţilor de scurtcircuit în punctele k1, k2, k3

din fig. 2 se va utiliza metoda unităţilor absolute.
Această metodă se utilizează în special pentru calculul curenţilor
de scurtcircuit în reţelele electrice de joasă tensiune. Deoarece
impedanţele generatoarelor şi ale reţelelor de înaltă tensiune sunt mai
mici în raport cu ale transformatoarelor din posturile de transformare şi
ale reţelelor de joasă tensiune, valoare eficace a curentului permanent de
scurtcircuit se poate considera constantă.
În cadrul acestei reţele apar două tipuri de scurtcircuite, în funţie
de poziţia punctului de scurtcircuit în raport cu sursa:
 scurtcircuit apropiat care apare la începutul reţelei (k1),
 scurtcircuit depărtat care apare la bornele receptoarelor (k2).
Valorile obţinute ale curenţilor de scurcircuit se folosesc la
verificarea stabilităţi termice şi dinamice a aparatelor de comutaţie şi
protecţie(curenţi de scurcircuit apropiat) şi a sensibilităţii protecţiilor
(curenţi de scurcircuit depărtat).
Curenţii de scurcircuit se determină cu următoarele relaţii:
U nk

 scurcircuit trifazat Ik(3)= Z k √ 3

U nk
 scurcircuit bifazat Ik(2)= 2 Zk
U nk

 scurcircuit monofazat Ik(1)= ( Z k +Z o ) √ 3 unde:

n 2 n 2

Zk= √( ∑ R ki
i =1
) (∑ )
+ X ki
-este impedanţa unei faze a reţelei de la
i =1

sursa generală pâna la punctul de scurcircuit,

Zo- impedanţa echivalentă de succesiune homopolară.
Trebuie să se verifice inegalitatea: Ik(3) >Ik(2) >Ik(1)
Deci valoarea eficace maximă a curentului apare în cazul
scurcircuitului trifazat apropiat şi se utilizează pentru verificarea
stabilităţii termice şi dinamice a capacităţii de rupere.
Pentru verificarea sensibilităţii protecţiilor se vor utiliza I k(1) şi Ik(2)
după caz (în funcţie de valoarea minimă) calculate în regim minim
pentru scurcircuitul depărtat.
Cunoscând valoarea eficace a curentului de scurcircuit se poate
calcula şi valoarea curentului de şoc utilizând expresia:
Ik şoc= √ 2 *kşoc*Ip unde:

kşoc- coeficient de şoc kşoc=1,2÷1,3 pentru reţelele de J.T.

kşoc=1,8 pentru reţelele de HT unde
valoarea reactanţei depăşeşte valoarea rezistenţei.
Ip - valoarea efectivă a curentului de scurcircuit stabilizat.
Când se lucrează în unităţi absolute în schemele care conţin mai
multe nivele de tensiune, legate între ele prin transformatoare, toate
impedanţele vor fi raportate la acelaşi nivel de tensiune (cea a punctului
în care are loc scurcircuitul, înainte de apariţia acestuia)cu relaţia:

Zi/k=Zi(Unk/Uni)2 [Ω] unde:

 Zi -impedanţa elementului de reţea care funcţionează la Uni;
Unk –tensiunea nominală a punctului k, înainte de apariţia
scurcircuitului.
Parametrii trnsformatoarelor cu două înfăşurări se calculează cu
relaţiile :
Δp sc U
n2
2
10−3
rezistenţa echivalentă pe fază: RT= S nT
[Ω];
u sc U
n2

impedanţa echivalentă pe fază: ZT= 100 S nT [Ω];

reactanţa echivalentă pe fază: XT= √ Z T 2−RT 2 [Ω];
Δp o
103 U
conductanţa echivalentă pe fază: GT= n2 [S];
i o Sn
100 U
susceptanţa inductivă echivalentă pe fază: BT= n2 [S],
în care:
 ∆psc=∆pCu [kW] pierderi în înfăşurările transformatorului;
 ∆po =∆pFe [kW] pierderi în miezul transformatorului;
 isc curentul de mers in gol în [%];
 usc tensiunea de scurcircuit în [%];
 SnT puterea transformatorului în [MVA];
 Un tensiunea în [kV].
Se calculează parametri pentru T1, T2, T3 cu relaţiile de mai sus, se
raporteză la nivelele de tensiune corespunzătore k 1, k2, k3 şi se trec în
tabelele de mai jos.
Caracteristici trafo Parametri calculaţi
Sn Un ∆pCu ∆pFe Usc Io R X Z G B Y
[MVA] [kV] [kW] [kW] [%] [%] [Ω] [Ω] [Ω] [S] [S] [S]
T1 60 20 180 42 12 1,5 0,01 0,80 0,80 0,0001 0,0023 0,0023
T2 31,5 6 233 105 10,5 3 0,004 0,12 0,12 0,0029 0,0263 0,0264
T3 31,5 6 233 105 10,5 3 0,004 0,12 0,12 0,0029 0,0263 0,0264
 Parametri raportaţi T1
R X Z G B Y
[Ω] [Ω] [Ω] [S] [S] [S]
K1(20kV) 0,01 0,80 0,80 0,0001 0,0023 0,0023
K2(20kV) 0,01 0,80 0,80 0,0001 0,0023 0,0023
K3(6kV) 0,0009 0,072 0,072 0,000009 0,000207 0,000207
Parametri raportaţi LEA 20 kV
R X Z G B Y
[Ω] [Ω] [Ω] [S] [μS] [μS]
K1(20kV) 42,75 42,10 60,00 0,0000 3,2560 3,256
K2(20kV) 42,75 42,10 60,00 0,0000 3,2560 3,256
K3(6kV) 3,8475 3,7892 5,4001 0 0,29304 0,29304
Parametri raportaţi în funcţie de locul de defect
R X Z G B Y
[Ω] [Ω] [Ω] [S] [μS] [μS]
K1(20kV) 0,01 0,80 0,80 0,0001 0,0023 0,0023
K2(20kV) 42,75 42,22 60,09 0,0029 3,2823 3,2823
K3(6kV) 3,8617 4,7090 6,09 0,0030 0,3215 0,3216

RT2 XT2

RT1 XT1 RL XL

RT3 XT3

G
Z sarcina

Schema echivalentă simplificată a reţelei

Calculul curenţilor de scurcircuit pentru K1:

U nk

-scurcircuit trifazat Ik(3)= Z k √ 3

Unk1=20 kV
Zk1 =ZT1=0,8 Ω
20
Ik1(3)= 0,8 √3 =14,45 kA
U nk
-scurcircuit bifazat Ik(2)= 2 Zk
20
Ik1(2)= 2∗0,8 =12,5 kA
U nk

-scurcircuit monofazat Ik(1)= ( Z k +Z o ) √ 3

Zo=4 Ω
20
Ik1(1)= ( 0,8+4 ) √3 =2,40 kA
-Ik şoc= √ 2 *kşoc*Ip unde:
Ip= Ik1(3)=14,45 kA
kşoc=1,8 deoarece X=0,8>>R=0,01
Ik1şoc=1,41*1,8*14,45=36,67 kA

Calculul curenţilor de scurcircuit pentru K2:

U nk

-scurcircuit trifazat Ik(3)= Z k √ 3

Unk2=20 kV
n 2 n 2

Zk2= √( ∑ R ki
i =1
) (∑ )
+
i =1
X ki
= √(R T 1 +R l
2 2
) + ( XT 1 + Xl )
= √ ( 0,01+42,75 )2+( 0,8+42,102 )2 =60,09Ω
20
Ik2(3)= 60 , 09 √ 3 =0,192 kA
 U nk
-scurcircuit bifazat Ik(2)= 2 Zk
20
Ik2(2)= 2∗60 ,09 =0,166 kA
U nk

-scurcircuit monofazat Ik(1)= ( Z k +Z o ) √ 3

Zo=4 Ω
20
Ik2(1)= ( 60 , 09+4 ) √ 3 =0,144 kA
-Ik şoc= √ 2 *kşoc*Ip unde:
Ip= Ik2(3)=14,45 kA
kşoc=1,3 deoarece X=42,22 < R=42,75
Ik2şoc=1,41*1,3*0,192=0,351kA

Calculul curenţilor de scurcircuit pentru K3:

U nk

-scurcircuit trifazat Ik(3)= Z k √ 3

Unk3=6 kV
n 2 n 2
RT 2 2
Zk3= √( ∑ R ki
i =1
) (∑ )
+
i =1
X ki
= √( R
r
T1
+ R r+
l 2 )
+ ( X r + X r + X T 2 )2
T1 l

= √ ( 0,0009+3,8475+0,02 )2+( 0,072+3,7892+0 ,06 )2

=6,09Ω
6
(3)
I k3 = 6 ,09 √ 3 =0,569 kA
U nk
-scurcircuit bifazat Ik(2)= 2 Zk
6
I k3
(2)
= 2∗6,09 =0,492 kA
U nk

-scurcircuit monofazat Ik(1)= ( Z k +Z o ) √ 3

Zo=4 Ω
 6
Ik3(1)= ( 6 ,09+4 ) √ 3 =0,333 kA
-Ik şoc= √ 2 *kşoc*Ip unde:
Ip= Ik3(3)=0,569 kA
kşoc=1,8 deoarece X=4,7090 > R=3,8617
Ik3şoc=1,41*1,8*0,569=0,821kA

Capitolul 4

Pierderile de putere, energie şi de tensiune pe LEA de 20 kV

Nivelul pierderilor de energie în reţele variază între 10-15 % din

energia produsă în centrale, în funcţie de structura reţelei, de condiţiile
de exploatare.
În reţelele electrice cu tensiuni nominale până la 60 kV, pierderile de
energie sunt datorate exclusiv încărcării conductoarelorla trecerea
curentului electric. La tensiuni nominale de 110 kV sau mai ridicate, se
mai adaugă şi pierderile datorate scugerilor de curent în izolaţie şi prin
efect corona. Acestea din urmă ua valori reduse şi pot fi neglijate încă
din faza de proiectare a reţelelor, prin alegerea corespunzătoare a
diametrului conductoarelor şi a nivelului de tensiune.
3.1 Pierderile de putere şi de energie.
Pierderile de putere activă în rezistenţa liniei se calculează cu
P 2 +Q 2
l l
U
formula: ∆PR=3*Rl*Il2*10-3 [kW] ∆PR= n2 Rl [kW] în care:
Rl – rezistenţa unei faze a liniei în [Ω];
Il – curentul cerut prin linie în [A];
Pl – puterea activă vehiculată prin linie în [MW];
Ql – puterea reactivă vehiculată prin linie în [MVAr];
Un – tensiunea nominală a liniei în [V]
 Z1

T2
Z2
31,5 MVA

T1
20 / 6 kv Z3
(OL - AL)
G T3
20 / 6 kv
10,5 / 20kv
50 Mw Z4

31,5 MVA

Z5

Fig:3

Conform schemei din fig. 3 şi cunoscând:

Z1=30+j5 [Ω]
Z2=15+j40 [Ω]
Z3=60+j20 [Ω]
Z4=50+j80 [Ω]
Z5=100+j100 [Ω]
5
Xi
∑ Z1
Z i= √R 2
i
+X
2
i
[Ω];Ze= i=1 i [Ω];φi=arctg Ri ;sinφ= √ 1−cos2 ϕ ;
5
∑ P ni *cos ϕi
i=1

cosφm= P ni
U P ni
n2

Pni=cosΩi Zi [kW] ; S ni= cosϕ i [kVA] ; Qni=Sni*sinφi

[kVAr]
5 5 5
∑ Sni ∑ Pni ∑ Qni
Sc= i=1 [kVA]; Pc= i=1 [kW]; Qc= i=1 [kVAr].
 Se calculează valorile cu formulele de mai sus şi se trec în tabel:
R X Z cosφ sinφ P Q S I
[Ω] [Ω] [Ω] [MW] [MVAr] [MVA] [kA]
Z1=30+j5 30 5 30,41 0,99 0,03 1,168 0,032 1,184 0,114
Z2=15+j40 15 40 42,72 0,35 0,88 0,296 0,739 0,843 0,081
Z3=60+j20 60 20 63,25 0,95 0,10 0,540 0,057 0,569 0,055
Z4=50+j80 50 80 94,34 0,53 0,72 0,202 0,274 0,382 0,037
Z5=100+j100 100 100 141,42 0,71 0,50 0,180 0,127 0,255 0,025
TOTAL 11,14 0,84 0,30 2,386 1,229 3,232 0,311

P 2 +Q 2
l l
U
∆PR= n2 Rl [kW]
Pl=Pc=2,39 kW; Ql=Qc=1,23 KVAr; Rl=42,75 Ω
P 2 +Q 2 2 2
l l 2 , 39 +1 , 23
U ∗42 ,75
∆PR= n2 Rl = 202 =0,771 kW

Pierderi de putere reactivă in reactanţa liniei:

P 2 +Q 2
l l
U
∆QX=3*Xl*Il2*10-3 [kVAr] ∆QX= n2 Xl [kVAr] în care:
Xl – reactanţa unei faze a liniei în [Ω]
P 2 +Q 2
l l 2 , 392 +1 , 232
U ∗42 ,10
∆QX= n2 Xl = 202 =0,759 kVAr

Pierderile de putere activă în conductanţa liniei:

∆PG=Un2*Gl; Gl=0; ∆PG=0

Pierderi de putere reactivă in reactanţa liniei:

∆QC=Un2*Bl; Bl=3,26*10-6 [S]; ∆QC=400*3,26*10-6=1,304 kVAr

Când puterea absorbită de consumator este constantă, pierderile de

energie activă au valoarea:
∆Eal=∆Pl*t=(∆PR+∆PG)*t [kWh]
 Pierderile de energie reactivă pe linie:
∆Erl=∆Ql*t=(∆QX+∆QB)*t [kVArh]

Pierderile de tensiune pe linie:

Pl∗Rl + Q l∗X l 2 , 39∗42 ,75+1, 23∗42 , 10
∆Ul= Un [kV] ∆Ul= 20 =7,7 kV

∆PR=0,771 kW
∆PG=0
∆QX=0,759 kVAr
∆QC=1,304 kVAr
∆Ul=7,7 kV