Cap. IV.

Protecţia generatoarelor sincrone

PROTECŢIA GENERATOARELOR SINCRONE

4.1. Introducere

Generatoarele sincrone constituie sursele de energie într-un sistem energetic.

Din punct de vedere constructiv sunt obiecte concentrate, de dimensiuni fizice
reduse în raport cu dimensiunile unui sistem electroenergetic, dar puterea unitară
este foarte mare (există unităţi generatoare cu puteri mai mari de 1000(MVA).
Generatorul sincron reprezintă echipamentul cel mai important şi cel mai
costisitor din sistem: ca urmare acesta trebuie protejat atât împotriva defectelor
interne (în maşina propriu-zisă) cât şi împotriva defectelor externe, care ar putea
determina deteriorarea generatorului. Defectele interne se pot produce în statorul şi
în rotorul generatorului.
Defectele interne cele mai frecvente care pot apare sunt:
a. scurtcircuite polifazate statorice (defectul cel mai grav);
b. scurtcircuite între spirele aceleiaşi faze, în cazul generatoarelor construite
cu faze scindate, defect care provoacă supraîncălzirea înfăşurărilor
statorice şi crează pericolul unui scurtcircuit între faze;
c. puneri la pământ monofazate, care pot degenera în scurtcircuite polifazate,
iar prin arcul electric apărut duc la distrugerea circuitului magnetic
statoric;
d. simpla punere la pământ în circuitul de excitaţie, acest defect nu
reprezintă un pericol imediat;

- 99 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice
e. dubla punere la pământ în circuitul de excitaţie, reprezintă un defect
periculos ce poate conduce la pierderea stabilităţii de funcţionare a
generatorului.
Defectele externe generatorului, sunt: supraintensităţi determinate de
scurtcircuite simetrice şi nesimetrice produse în sistem.
Principalele regimuri anormale de funcţionare ale unui generator sincron sunt:
a. trecerea la funcţionarea în regim de motor, cauzată de ieşirea din
funcţiune a motorului primar de antrenare a generatorului;
b. creşterile de tensiune, determinate de descărcările bruşte de sarcină, care
provoacă conturnarea izolaţiei;
c. supraintensităţile provocate de suprasarcini şi care conduc la efecte
termice electrodinamice;
d. creşterea curentului de secvenţă inversă care determină încălziri
suplimentare şi vibraţii în generator;
e. supratemperaturi, determinate de funcţionarea necorespunzătoare a
sistemului de răcire.
În funcţie de defectul sau de regimul anormal împotriva căruia trebuie să
acţioneze, instalaţiile de protecţie prin relee aferente generatorului îndeplinesc una
sau mai multe din următoarele funcţiuni:
➢ comandă declanşarea întrerupătoarelor prin care se izolează generatorul
de restul sistemului;
➢ comandă acţionarea automatului de dezexcitare rapidă (ADR), pentru ca
un defect intern să nu fie alimentat de chiar generatorul defect;
➢ semnalizează regimurile anormale de funcţionare.
4.2. Protecţia generatoarelor sincrone (GS) împotriva scurtcircuitelor
polifazate în stator. Protecţia diferenţială longitudinală, PDL
Scurtcircuitele polifazate în stator sunt defecte grave şi trebuie lichidate
selectiv şi rapid. Ca protecţie de bază, se utilizează protecţia diferenţială
longitudinală (PDL), realizată după schema de principiu din fig. 3.12. Zona
protejată este cuprinsă între neutrul generatorului şi întrerupătorul său, incluzând
astfel şi conductoarele de legătură cu bornele generatorului, fig. 4.1.
K1 K2
I1 I2
~
I2

I2
I1
IA IB
K1 I K2
ISA * I
SB

K + K
ISA ISB
I

Fig. 4.1. Schema de principiu a protecţiei diferenţiale longitudinale

pentru o fază a generatorului
- 100 -
Cap. IV. Protecţia generatoarelor sincrone
În regim normal de funcţionare şi la defect exterior în punctul K2, ar trebui
satisfăcută relaţia (3.27). În realitate diferenţa curenţilor secundari:

I SA − I SB = I dez , (4.1)

unde:

I dez - reprezintă curentul de dezechilibru.

În regim de defect în punctul K1

I SA + I SB = I defect  0 ,
K K
(4.2)

iar instalaţia de protecţie trebuie să întrerupă rapid alimentarea defectului. Curentul

de dezechilibru se datoreşte inegalităţii curenţilor secundari ISA şi ISB ai
transformatoarelor de curent TCA şi TCB, pentru curenţi primari egali şi de acelaşi
sens, inegalitate determinată de faptul că pentru cele două transformatoare de
curent caracteristicile de magnetizare nu sunt identice. Această neidentitate se
accentuează în regimul tranzitoriu al curentului de scurtcircuit determinat de
apariţia defectului. Protecţia diferenţială longitudinală se desensibilizează în raport
cu valoarea efectivă maximă a curentului de dezechilibru, calculată în anumite
ipoteze de apariţie a scurtcircuitului exterior:

I pr  K sig I dezcalc max , S(4.3)

unde :
Ksig = 1,2÷1,4 – coeficient de siguranţă;
Idez calc max – valoarea maximă a curentului de dezechilibru calculată.

Pentru o schemă echivalentă în T a transformatoarelor de curent, circuitul

diferenţial echivalent este reprezentat în fig.4.2.

Ip1-Ip TCA Is1

Zp1 Z’s1
Im1 Zm1

I’d
Ip2-Ip TCB Is1 Z’r
Releu
Zp2 Z’s2 de curent
Im2 Zm2

Fig.4.2. Schema echivalentă a circuitului diferenţial pentru o fază

- 101 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice
Curentul de dezechilibru raportat la primar Id se poate calcula relativ uşor şi
rezultă de forma:

Z s2 Z m1 − Z s1 Z m2
' '

Id = I p , (4.4)
'
( ' '
) ( '
)(
Z r Z s1 + Z s2 + Z m1 + Z m2 + Z s1 + Z m1 Z s2 + Z m2
'
)
în care:
I p1 = I p 2 = I p - sunt curenţi primari;
' '
I s1 ,I s 2 - curenţii secundari raportaţi la primar;
I m1 ,I m2 - curenţii de magnetizare;
Z p1 ,Z p 2 - impedanţele bobinajelor primare;
' '
Z s1 ,Z s 2 - impedanţele bobinajelor secundare raportate la primar;
Z m1 ,Z m2 - impedanţele de magnetizare;
'
Z r - impedanţa releului raportată la primar.

Presupunând că este posibilă egalitatea:

Z s1 = Z s 2 ,
' '
(4.5)
rezultă, din (4.4), că valoarea curentului de dezechilibru depinde de diferenţa
(Zm1 –Zm2 ), adică de diferenţa între parametrii magnetici ai celor două
transformatoare de curent. Tot din relaţia (4.4) rezultă creşterea curentului de
dezechilibru odată cu creşterea curentului primar şi cu atât mai mult cu cât curentul
primar conţine componente aperiodice care saturează suplimentar miezurile TC.

4.2.1. Creşterea sensibilităţii PDL a generatoarelor

Alegerea curentului de pornire al protecţiei după relaţia (4.3) conduce la

valori mari ale acestuia şi la nesatisfacerea cerinţelor de sensibilitate ale protecţiei
(vezi relaţia 3.8). Dacă coeficientul de sensibilitate al protecţiei rezultă mic, vor fi
necesare măsuri pentru creşterea sensibilităţii. Aceste măsuri vizează reducerea
valorii curentului Idez calc max sau blocarea funcţionării protecţiei în etapa iniţială a
regimului tranzitoriu a curentului de scurtcircuit, când curentul de dezechilibru
capătă valori maxime.

Introducerea unei rezistenţe cu valoarea maximă de 10Ω în serie cu bobina

releului permite, conform relaţiei (4.4), micşorarea curentului de dezechilibru prin
mărirea impedanţei Zr’. Metoda prezintă dezavantajul că înrăutăţeşte regimul de
funcţionare al transformatoarelor de curent şi conduce şi la o scădere a curentului
Idefect , din regimul de defect interior.

Utilizarea transformatoarelor cu saturaţie rapidă, montate ca în schema

din fig. 4.3 şi care prezintă o curbă de magnetizare a miezului cu un cot de
saturaţie la valori mici ale curentului, fig. 4.4.

- 102 -
Cap. IV. Protecţia generatoarelor sincrone

B P
ΔB
Q
I Brem Bsat
TCA 0
+
I Idez
Stator 01

Idez Ir

TCB TSR
t

Fig. 4.3. Schema de montare a TSR Fig. 4.4. Utilizarea TSR în schemele
protecţiei diferenţiale

În cazul unui scurtcircuit exterior, curentul de dezechilibru, aplicat primarului

TRS, conţine o puternică componentă aperiodică şi, drept urmare, pe durata
existenţei acestei componente punctul de funcţionare al TSR nu va descrie întregul
ciclu de histerezis, ci numai elipsa deformată de extremităţile PQ, fig. 4.4. Variaţia
totală de inducţie ΔB=Bsat – Brem, care determină t.e.m. în înfăşurarea secundară a
TSR, va fi mult mai mică, deci curentul prin releu Ir va fi mult mai mic decât
înaintea introducerii TSR. Evident se va înrăutăţi şi transformarea componentei
periodice a curentului de dezechilibru şi de defect.
În cazul unui scurtcircuit polifazat în stator, curentul de defect va conţine o
componentă aperiodică care se amortizează mult mai rapid decât cea a curentului
de dezechilibru. În aceste condiţii prezenţa TSR introduce o întârziere în
funcţionarea protecţiei diferenţiale de cca. 0,03÷0,04 secunde.
În cazul utilizării TSR valoarea curentului de dezechilibru se calculează cu
relaţia:
Idezcalc = K id  Kaper  i  I sc'' max ext , (4.6)
unde:
Kid = 0,5÷1 – coeficientul de identitate al TC;
Kaper = 1 – dacă se utilizează TSR;
Kaper ≥ 2 – în cazul absenţei TSR;
εi = 0,1 – eroarea relativă de curent;
I”sc max ext – valoarea efectivă maximă, supratranzitorie, a curentului de
scurtcircuit exterior (în regim de scurtcircuit permanent).

Rezultă pentru curentul de pornire al protecţiei:

Ipp = Ksig  Kid  Kaper  i  I sc" max ext (4.7)

Utilizarea releelor diferenţiale cu acţiune de frânare RDF este o altă

metodă folosită în vederea creşterii sensibilităţii PDL. Principiul de funcţionare
- 103 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice
este următorul: în afară de cuplu, Ml, produs de curentul diferenţial (diferenţa
curenţilor secundari ai TC), asupra elementului sensibil acţionează şi un cuplu de
frânare Mf produs de curenţii secundari. În cazul scurtcircuitelor exterioare, acest
cuplu predomină şi împiedică (frânează) acţionarea protecţiei. În cazul
scurtcircuitelor interioare devine preponderent cuplul de lucru şi protecţia
acţionează.
Schema de principiu a protecţiei pentru cazul utilizării RDF este reprezentată
în fig. 4.5.

TCA
IA ISA I1=K1(ISA±ISB) Pl
K1(ISA±ISB)

Releu
GS Tl
ISA-ISB
Tf RF
IB ISB
TCB
Pf

Fig. 4.5 Protecţia diferenţială cu acţiune de frânare

În schemă s-au notat:

Tf – transformatorul de frânare;
Tl – transformatorul de lucru;
Pl – punte redresoare pentru curentul de lucru;
Pf – punte redresoare pentru curentul de frânare;
RF – rezistor pentru reglarea gradului de frânare.
Condiţia de funcţionare a releului este:
Ml  Mf , (4.8)
dacă se neglijează cuplul rezistent introdus de releu.
Cuplurile dezvoltate de curenţi sunt proporţionale cu pătratul curenţilor care
circulă prin bobina releului.
În regim normal de funcţionare a generatorului şi la scurtcircuit exterior
rezultă:
 K 2 ( I SA − I SB )    K 1 ( I SA + I SB )  ,
2 2
(4.9)

deci Ml<Mf şi releul nu lucrează.

În regimul de scurtcircuit polifazat:

( ) ( )
2 2
 K 2 I SA
K
− I SB    K 1 I SA + I SB  ,
K K K
(4.10)
   

deci Ml>Mf şi protecţia poate lucra.

- 104 -
Cap. IV. Protecţia generatoarelor sincrone
4.2.2. Schemele protecţiei diferenţiale longitudinale

În fig. 4.6 este reprezentată schema protecţiei diferenţiale longitudinale a unui

generator sincron cu puterea mai mare de 50MVA. Releele de curent sunt
conectate direct la secundarele transformatoarelor de curent şi formează circuite
diferenţiale pentru cele trei faze. În cazul hidrogeneratoarelor curenţii de
dezechilibru au valori ridicate şi este necesară utilizarea TSR care se conectează
după schema de principiu din fig. 4.3.
Releele maximale de curent 1 sunt parcurse de curentul de defect, dacă
defectul este interior, sau sunt parcurse de curentul de dezechilibru, dacă defectul
este exterior. Releul de curent 2 este parcurs de curentul Idez R+Idez S+Idez T ≡ 0 care
circulă prin conductorul de nul şi are rolul de a sesiza întreruperile circuitului
diferenţial (de exemplu în punctul P). La o întrerupere a circuitului diferenţial,
releul de curent corespunzător fazei întrerupte va fi alimentat numai de secundarul
unui transformator de curent, în cazul considerat TCTA şi ca urmare PDL va acţiona
fals. În acelaşi timp va acţiona şi releul 2, parcurs numai de suma Idez R+Idez S ≠ 0,
semnalizând faptul că circuitul diferenţial este întrerupt.

Declanşare

TCRA TCSA TCTA

Semnal +
+ + + + +
1 1 1 +
I I I 2 I 3 T 4ADR
R S T

G.S.

R S T P

TCRB TCSB TCTB

Fig. 4.6. Schema protecţiei diferenţiale longitudinale

Pentru valorile curenţilor de pornire sunt recomandate următoarele valori:

Ipp = ( 0,5  0,6 )I nG , (4.11)

- 105 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice
pentru hidrogeneratoare la care se utilizează creşterea sensibilităţii cu ajutorul
transformatoarelor cu saturaţie rapidă,

Ipp = ( 1,3  1,4 )I nG , (4.12)

pentru turbogeneratoare,

Ipp 2 = 0,2I nG , (4.13)

pentru ca releul 2 să nu semnalizeze inutil la scurtcircuite exterioare.

Acţiunea releului 2 este temporizată prin intermediul releului de timp 3.
Temporizarea releului 3 se alege cu o treaptă mai mare decât cea mai mare
temporizare a protecţiilor generatorului, aceasta pentru a se evita apariţia unor
semnalizări în cazul producerii unor defecte externe.
Pentru valori ale puterilor generatoarelor cuprinse între 3 şi 10 MVA se pot
realiza scheme de protecţie diferenţială longitudinală, în variante simplificate,
instalate numai pe două dintre fazele generatorului.

4.3. Protecţia GS împotriva scurtcircuitelor polifazate în stator.

Secţionarea de curent

Secţionarea de curent se utilizează pentru protejarea generatoarelor cu puteri

sub 3 MVA. Relee maximale de curent se instalează numai pe două faze. Schema
de principiu a protecţiei este reprezentată în fig. 4.7.

I”sc max K1 I
K1
Ipp Declanşare

Zona +
moartă + + ADR
+
1 I 1 I 2
S

Zona TCR TCT

activă
Isc
~

Fig. 4.7. Schema secţionării de curent pentru generatoare

Spre deosebire de protecţia maximală de curent, curentul de pornire a

secţionării de curent se calculează în funcţie de curentul de scurtcircuit maxim
I”sc max K1 (valoare supratranzitorie a componentei periodice la un scurtcircuit în K1,
pe barele colectoare), după relaţia:
- 106 -
Cap. IV. Protecţia generatoarelor sincrone

I pp = K sig I sc'' max K 1 , (4.14)

unde:
K sig = 1,3  1,4.
Se observă că protecţia are o zonă activă şi o zonă moartă (pentru
I pp  K sig I sc'' max K 1 ).

4.4. Protecţia GS împotriva scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze

Acest tip de protecţie se realizează diferenţiat, după cum generatorul sincron

este construit cu faze scindate sau nu.
În cazul generatoarelor cu faze scindate (puteri mai mari ca 500 MVA),
protecţia împotriva scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze este realizată ca
protecţie diferenţială transversală PDT, după schema de principiu din fig.3.8.
Bobinajele semifazelor reprezintă căile de curent în paralel, ale căror curenţi se
compară în circuitele diferenţiale.
În fig. 4.8 este reprezentată schema protecţiei; se observă conectarea
transformatoarelor de curent în montaj diferenţial. Pentru creşterea sensibilităţii
protecţiei, alimentarea releelor maximale, 1, se face prin intermediul
transformatoarelor cu saturaţie rapidă TSR.

+ + +
+
INTR 1 I 1 I 1 I ADR
+
2
S

Ip1 Ip2
STATOR
K1

Fig. 4.8. Schema protecţiei diferenţiale transversale cu şase transformatoare

de curent

Valoarea curentului de pornire a releelor maximale 1 se alege din condiţia de

desensibilizare faţă de curentul de dezechilibru maxim, la un scurtcircuit exterior:

I pr 1  K sig I dezcalc max , (4.14)

- 107 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice
Din condiţii practice de exploatare se adoptă pentru curentul de pornire al
protecţiei:
I
Ipp = ( 0,6  0,8 ) nG , (4.15)
2
unde:
InG – reprezintă curentul nominal pe fază al generatorului.
În cazul scurtcircuitării unui număr redus de spire, PDT prezintă o zonă
moartă; curentul prin releu este mai mic decât valoarea curentului de pornire dată
(4.14). Protecţia împotriva scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze poate fi
realizată şi după schema de principiu din fig. 4.9, care utilizează un singur
transformator de curent montat pe circuitul de legătură a punctelor neutre O 1, O2
ale celor două sisteme de semifaze.

DECL+
ADR S
STATOR +
K1 I
2 T
+
TC F 1 I C II
O1
O2

Fig. 4.9. Protecţia între spirele aceleiaşi faze cu un singur transformator de curent

Scurtcircuitul între spirele aceleiaşi semifaze conduce la deplasarea

potenţialului punctului neutru a sistemului de semifaze cu defect şi, ca urmare, la
apariţia unui curent de circulaţie între punctele O1, O2, curent sesizat de TC.
Alimentarea releului maximal de curent se face prin intermediul filtrului trece
jos F, pentru atenuarea armonicelor impare ale curentului de dezechilibru care
circulă între punctele neutre O1, O2. Se recomandă pentru calculul curentului de
pornire relaţia:
Ipp = ( 0,2  0,3 )I nG . (4.16)
O eventuală punere la pământ a circuitului de excitaţie, de scurtă durată,
echivalentă cu scurtcircuitarea unei porţiuni a bobinajului rotoric, face ca în cele
două bobinaje statorice pe fază, aflate în crestături diferite, să se inducă t.e.m.
diferite. Ca urmare, vor rezulta curenţi diferiţi prin bobinajele statorice şi, de aici,
posibilitatea acţionării greşite a protecţiei. Din acest motiv, în situaţia în care apare
o punere la pământ într-un punct al circuitului de excitaţie, dispozitivul de
comutare C, fig. 4.9, este trecut pe poziţia II, realizându-se o temporizare a
acţionării protecţiei de (0,5÷1) secunde.

- 108 -
Cap. IV. Protecţia generatoarelor sincrone
În cazul generatoarelor cu un singur bobinaj pe fază, protecţia împotriva
scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze se poate realiza prin controlul simetriei
tensiunilor statorice în raport cu un punct neutru artificial, obţinut cu ajutorul unui
transformator de tensiune, fig. 4.10.

TT

O1 Declanşare
+ ADR
I

F
O
TC

Fig. 4.10. Protecţia împotriva scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze la

generatoare cu un singur bobinaj pe fază

Releul maximal de curent I măsoară curentul de circulaţie între punctul neutru

al generatorului O şi punctul neutru artificial creat O1. Filtrul F este de tipul trece
jos.
Se poate utiliza, pentru măsurarea deplasării potenţialului punctului O, un
releu maximal de tensiune.
În cazul când numărul de spire scurtcircuitate pe fază este mic şi datorită
alegerii curentului de pornire al protecţiei diferit de zero, relaţia (4.14), este posibil
ca protecţia diferenţială transversală să nu acţioneze (curentul de defect este mai
mic decât curentul de pornire).
Se spune că protecţia împotriva scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze are
o zonă moartă, (15-20)% din înfăşurare. Protecţia de rezervă, pentru acest caz, este
protecţia maximală de curent.

4.5. Protecţia împotriva punerilor la pământ monofazate în înfăşurarea

statorică a generatorului sincron

Pentru generatoarele care funcţionează într-o schemă bloc cu un transformator

ridicător, protecţia împotriva punerilor la pământ monofazate se realizează ţinând
seama de aceasta.
Pentru generatoarele care debitează direct pe bare, protecţia împotriva
punerilor la pământ statorice se efectuează diferenţiat, în funcţie de modul de
tratare a punctului neutru al generatorului şi al reţelei la care acesta este racordat.
Cel mai frecvent, generatoarele au puncte neutre izolate, iar reţeaua în care
debitează funcţionează în regim compensat (punctele neutre ale transformatoarelor
sunt legate la pământ prin bobine de stingere) sau în regim necompensat (reţea
complet izolată).

- 109 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice
Punerea la pământ monofazată este defectul cel mai frecvent la generatorul
sincron. Un curent de defect mai mare de 5A poate duce la apariţia arcului electric
în punctul de defect, însoţită de arderea fierului şi distrugerea izolaţiilor fazelor
vecine, iar în final, transformarea defectului într-un scurtcircuit polifazat. Protecţia
va acţiona :
➢ la semnalizare, pentru curenţi de defect mai mici de 5A;
➢ la declanşare, pentru curenţi de defect mai mari sau egali cu 5A.
Valoarea curentului de punere la pământ Ipăm depinde de procentul α al
spirelor cuprinse între neutrul generatorului şi punctul de defect, fig.3.11.
U
Uf
Uα REŢEA
R
S
T
Uα
C0 C0 C0

Ipam α
Fig.4.11. Schema electrică echivalentă punerii la pământ monofazate şi
variaţia tensiunii faţă de pământ

Calculul se face în condiţii aproximative, neglijând toate impedanţele cu

excepţia impedanţelor în raport cu pământul.
U
Ipam = , (4.17)
Z oe + rtr

unde:
Uα - valoarea tensiunii faţă de pământ în punctul de apariţie a punerii la
pământ, proporţională cu procentul α şi cu tensiunea pe fază: Uα=αUf ,
0≤α≤1;
Zoe - impedanţa echivalentă faţă de pământ, dată în principal de capacităţile
C0, în raport cu pământul ale celor trei faze echivalente;
rtr - este rezistenţa de trecere la locul de defect.

Dacă se presupune rtr= 0, se obţine:

Uf
Ipam = = 3C 0Uf , (4.18)
1
3C 0

Valoarea maximă a curentului de defect apare pentru puneri la pământ

apropiate de bornele generatorului, α=1.

- 110 -
Cap. IV. Protecţia generatoarelor sincrone
La reţelele compensate prin bobina de stingere Ipam α este reprezentat de
componenta reactivă, rămasă necompensată şi componenta activă, care trece prin
bobina de stingere.
Deoarece punerile la pământ statorice sunt însoţite de apariţia componentei de
secvenţă homopolară a curentului sau tensiunii, aceste protecţii pot fi realizate, de
regulă, cu filtre de componente de secvenţă homopolară, respectiv filtre de curent
de secvenţă homopolară (FCSH) şi transformatoarele de curent de secvenţă
homopolară (TSH).

Filtrul de curent de secvenţă homopolară (FCSH) se obţine legând în

paralel secundarele celor trei TC de pe cele trei faze (montaj Holmgreen), fig. 4.12.

+
R S T
I
IPR IPS IPT

ISR ISS IST

TCR TCS TCT

Fig. 4.12. Filtru de curent de secvenţă homopolară în montaj Holmgreen

Valoarea curentului prin releu va fi dată de:

I r = I SR + I SS + I ST  K I O , (4.19)
deoarece componenta de secvenţă homopolară este dată de:
I pR + I pS + I pT
IO = , (4.20)
3
Considerând pentru fiecare TC al filtrului schema echivalentă în T (vezi
fig. 4.2) şi notând curenţii primari raportaţi la secundar cu I’pR, I’pS, I’pT, iar curenţii
de magnetizare raportaţi la secundar cu I’mR, I’mS, I’mT, rezultă expresiile curenţilor
secundari:
I SR = I pR − I mR ; I SS = I pS − I mS ; I ST = I pT − I mT ,
' ' ' ' ' '
(4.21)
Însumând cele trei relaţii din (4.21) rezultă:

( ' '
) (
I r = I pR + I pS + I pT − I mR + I mS + I mT
' ' ' '
) (4.22)
sau
 I pR I pS I pT 
Ir = 

 TC
+
TC
+
TC 
(
 − I mR + I mS + I mT
' ' '
) (4.23)

Ţinând seama de (4.20) rezultă:

- 111 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice

Ir =
3I O
TC
(' ' ' 3I
TC
)
− I mR + I mS + I mT = O + I dez , (4.24)

unde:
ηTC – este raportul de transformare al transformatoarelor de curent;
( ' ' '
)
I dez = − I mR + I mS + I mT , - curentul de dezechilibru.

În regim normal de funcţionare şi la scurtcircuit exterior, fără punere la

pământ, IO = 0 şi deci prin releu va circula numai curentul de dezechilibru.
Transformatorul de secvenţă homopolară (TSH) este format dintr-un miez
feromagnetic toroidal, fig. 4.13, prin interiorul căruia trec conductoarele celor trei
faze, care constituie primarul transformatorului. În înfăşurarea secundară,
repartizată cât mai uniform pe miez ia naştere o tensiune electromotoare
proporţională cu curentul homopolar IO.

IPR

IPS

IPT
+
I

Fig. 4.13. Schema TSH

Presupunând inductanţele mutuale dintre conductoarele primare şi bobinajul

secundar egale pentru cele trei faze, fluxul rezultant în miezul TSH este nul,
deoarece şi suma fazorială a curenţilor primari este nulă. Ca urmare t.e.m.
secundară este nulă şi deci curentul prin releu este nul. În cazul unei puneri la
pământ pe una dintre fazele statorice apare componenta de secvenţă homopolară,
dată de relaţia (4.20), fluxul rezultant prin miez este diferit de zero şi deci, se va
induce o t.e.m. secundară, care va determina acţionarea releului. Deoarece,
constructiv, cele trei conductoare primare nu pot fi amplasate simetric, în raport cu
circuitul magnetic, inductanţele mutuale primar-secundar nu sunt identice, fapt ce
conduce la apariţia unui curent de dezechilibru faţă de care protecţia trebuie
desensibilizată.
Dacă TSH se montează pe un cablu prevăzut cu manta metalică, curenţii
paraziţi care circulă prin mantaua cablului pot conduce la creşterea curentului de
dezechilibru. Pentru a compensa efectele curenţilor paraziţi, cutia terminală a

- 112 -
Cap. IV. Protecţia generatoarelor sincrone
cablului se pune la pământ printr-un conductor care se trece prin interiorul
circuitului magnetic al TSH, trasat cu linie întreruptă în fig. 4.14.

Cablu
+
I

TSH

Terminal

Fig. 4.14. Schema de compensare a efectului

curenţilor paraziţi la TSH

Din punct de vedere calitativ, protecţiile cu TSH conduc la curenţi de pornire

mai mici decât cele cu FCSH şi deci sunt mai sensibile.
Pentru reducerea influenţei curentului de dezechilibru şi creşterea
sensibilităţii, se iau măsuri specifice, dintre care:

➢ utilizarea de TSH cu miezuri din materiale feromagnetice speciale;

➢ realizarea unei magnetizări suplimentare a miezului TSH în curent
alternativ;
➢ introducerea de amplificatoare magnetice în schema protecţiei
diferenţiale;
➢ compensarea curentului capacitiv al generatorului protejat prin
introducerea unei bobine suplimentare de compensare care produce o
t.e.m. egală şi de sens opus cu cea corespunzătoare curentului capacitiv;
➢ crearea unui circuit special pentru circulaţia curentului de punere la
pământ, asigurând acestuia o valoare constantă, indiferent de locul punerii
la pământ.
Schemele practice ale protecţiilor sunt frecvent prezentate în literatura de
specialitate sau în proiectele de echipare a generatoarelor sincrone cu instalaţii de
protecţie; în general sunt respectate principiile prezentate.
Dificultăţile întâmpinate în realizarea unor protecţii sensibile şi selective,
împotriva punerilor la pământ statorice a generatoarelor sincrone racordate direct
la barele colectoare, au condus la elaborarea şi aplicarea unor soluţii noi, dintre
care menţionăm protecţia diferenţială homopolară.

- 113 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice
4.6. Protecţia GS împotriva defectelor din circuitul de excitaţie

Punerea la pământ într-un punct sau mai multe ale circuitului de excitaţie
(bobinajul rotoric) reprezintă defectul cele mai frecvent în rotorul generatorului
sincron.
Circuitul de excitaţie este alimentat în curent continuu şi funcţionează cu
bornele izolate faţă de pământ; ca urmare, o primă punere la pământ nu constituie u
pericol direct pentru buna funcţionare a generatorului sincron deoarece nu conduce
la închiderea unui curent. Prima punere la pământ urmează a fi semnalizată, cu
excepţia hidrogeneratoarelor din centralele telecomandate, unde protecţia trebuie
să acţioneze la declanşare. Aceasta reprezintă însă un pericol potenţial, deoarece
apariţia unei a doua puneri la pământ, constituie, împreună cu prima, o
scurtcircuitare parţială a bobinajului rotoric. Se produc supraîncălziri şi vibraţii
mecanice periculoase, vibraţii datorate nesimetriilor în câmpul de excitaţie şi
apariţiei unor forţe radiale.
Protecţia împotriva celei de-a doua puneri la pământ în circuitul de excitaţie
se prevede:
➢ la generatoarele pentru care se admite o funcţionare de durată cu o primă
punere la pământ;
➢ la generatoarele care funcţionează în centrale cu personal permanent de
exploatare;
➢ la generatoarele care nu au răcire cu hidrogen.
Această protecţie comandă declanşarea temporizată a întrerupătorului
principal, a întrerupătorului automatului de dezexcitare rapidă şi a întrerupătoarelor
unor eventuale derivaţii de la bornele generatorului protejat.

4.6.1. Protecţia împotriva primei puneri la pământ în rotor

Principiul de funcţionare al protecţiei se bazează pe detectarea unui curent de

punere la pământ într-un circuit special creat, alimentat în curent alternativ sau în
curent continuu.
În fig. 4.15 este reprezentată varianta protecţiei cu alimentare în curent
alternativ.
+ Semnal
~ I
Ex. A C
C`G. K1

P
+ Ex – Us=40V
TT
Ex.Ex ~100
. V
Fig. 4.15. Protecţia împotriva primei puneri la pământ în rotor, varianta în curent
alternativ
- 114 -
Cap. IV. Protecţia generatoarelor sincrone
În regim normal de funcţionare sursa de curent alternativ, care este secundarul
TT, debitează un curent I1 mic pe impedanţa constituită din bobina de lucru a
releului Zr, capacitatea de decuplare galvanică C(ZC), capacitatea C’(ZC’) a
înfăşurării de excitaţie faţă de pământ, secundarul TT (ZTT). Circuitul se închide
prin intermediul unei perii P în contact cu axul excitatoarei:

US
I1 = , (4.25)
Z TT + Z r + Z C + Z C'
unde:
US – tensiunea secundară a transformatorului de tensiune.
La apariţia primei puneri la pământ în rotor, în punctul K1, capacitatea C’ faţă
de pământ a înfăşurării este scurtcircuitată şi ca urmare, curentul în circuitul de
curent alternativ creşte determinând funcţionarea releului. Pentru o creştere
sensibilă a curentului este necesar ca valoarea capacităţii C’ să fie mică,
(C’<0,5μF), lucru respectat pentru generatoarele de putere mică. Curentul de
pornire al protecţiei trebuie desensibilizat în raport cu valoarea lui I1 din regim
normal:
I pr = K sig I1 , K sig  1 . (4.26)

În fig. 4.16 este reprezentată varianta protecţiei cu alimentare în curent

continuu.

+ Semnal
~ I
Ex. A R
G. K1

P
+
+ Ex – Rd
Ex.Ex.
TT
~100
V

Fig. 4.16. Protecţia împotriva primei puneri la pământ în rotor, varianta în curent
continuu

Schema este utilizată pentru generatoare de putere mare, pentru care

C’ > 0,5μF şi sensibilitatea protecţiei în cazul utilizării schemelor cu alimentare în
curent alternativ se reduce, deoarece creşte curentul I1. În regim normal de
funcţionare curentul prin bobina releului este nul. La apariţia unei puneri la pământ
în punctul K1 cele două surse înseriate, respectiv redresorul Rd şi excitatoarea, fac
posibilă circulaţia unui curent reglabil prin rezistorul R şi protecţia poate acţiona.

- 115 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice

4.6.2. Protecţia împotriva dublei puneri la pământ în rotor

Protecţia împotriva dublei puneri la pământ în rotorul generatorului sincron se

realizează pe principiul punţii Wheatstone, echilibrată în curent continuu.

K1
+ Semnal
~ 1 I R`ex
K2
K2 R``ex
Ex.G.
K1 A B
I

C
A B R` R``
R
Ex. mA
+ – C
Ex.Ex. P
+ -

Fig. 4.17. Schema de principiu a protecţiei împotriva

dublei puneri la pământ în rotorul GS

În fig. 4.17 este reprezentată schema de principiu a protecţiei. Ramurile punţii

sunt formate de cele două porţiuni ale înfăşurării de excitaţie, delimitate de prima
punere la pământ şi cele două porţiuni ale potenţiometrului R, delimitate de
cursorul C al acestuia şi introdus în paralel cu înfăşurarea de excitaţie a
generatorului, după ce a fost semnalizată apariţia primei puneri la pământ.
Diagonala de alimentare a punţii este AB, iar diagonala de ieşire este CK1, în
aceasta din urmă fiind introduse fie bobina releului I, fie aparatul de echilibrare
mA, în funcţie de poziţia butonului de autorevenire Ba.
După apariţia primei puneri la pământ în K1 se formează puntea şi se
echilibrează cu ajutorul potenţiometrului R şi al miliampermetrului mA.
Echilibrarea se face în curent continuu şi se poate scrie:

Rex'  R'' = Rex''  R' . (4.27)

La apariţia celei de-a doua puneri la pământ în K2, puntea se dezechilibreză şi

curentul, care are valoare mare, determină acţionarea releului 1.
Protecţia se desensibilizează în raport cu curentul de dezechilibru iniţial al
punţii care are două componente:

➢ o componentă de curent continuu, determinată de precizia de echilibrare şi

precizia potenţiometrului R;

- 116 -
Cap. IV. Protecţia generatoarelor sincrone
➢ o componentă de curent alternativ, autoindusă în înfăşurarea de excitaţie
datorită variaţiilor de reluctanţă ale circuitului întrefierului, cauzate de
uzura lagărelor sau prezenţa polilor aparenţi la hidrogeneratoare.
Datorită valorilor mari ale curentului de dezechilibru din regimul normal (este
prezentă numai prima punere la pământ) rezultă o sensibilitate redusă a protecţiei
determinată de valorile mari ale curentului de pornire.
În practică, se utilizează metode de reducere a componentei alternative a
curentului de dezechilibru, prin introducerea unor reactanţe X în serie cu bobina
releului sau prin utilizarea unor relee diferenţiale, la care una din înfăşurări este
parcursă de curentul de dezechilibru total, iar cea de-a doua înfăşurare este
parcursă numai de componenta alternativă, culeasă prin intermediul unui
transformator de curent TC, cu raport de transformare unitar, fig. 4.18. Fluxurile
create de componentele alternative sunt egale şi în opoziţie şi se anulează reciproc.

+ -

K1 X C
TC

Fig. 4.18. Utilizarea releului diferenţial şi a reactanţei pentru compensarea

componentelor alternative ale curentului de dezechilibru

Protecţia împotriva celei de-a doua puneri la pământ în înfăşurarea de

excitaţie are o serie de dezavantaje, dintre care:
➢ are o zonă moartă atunci când a doua punere la pământ apare foarte
aproape de prima punere la pământ;
➢ nu poate fi utilizată atunci când prima punere la pământ apare la una din
extremităţile înfăşurării de excitaţie (puntea nu poate fi creată, unul din
braţele punţii devine nul);
➢ nu poate fi utilizată pentru puneri la pământ în circuitul de excitaţie al
excitatoarei;
➢ desensibilizarea protecţiei se face dificil la hidrogeneratoare.

4.6.3. Protecţia împotriva pierderii excitaţiei generatorului sincron

Reducerea totală sau parţială a curentului de excitaţie, datorită unei întreruperi

sau a unui scurtcircuit în înfăşurarea de excitaţie, determină trecerea generatorului

- 117 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice
în regim de funcţionare asincron,cu viteză suprasincronă, supraîncălziri şi pierderi
suplimentare în rotor şi chiar posibilitatea pierderii stabilităţii de funcţionare.
Pentru protejarea generatorului împotriva pierderii excitaţiei se poate proceda
la controlul curentului de excitaţie (procedeu puţin folosit în prezent) sau utilizarea
unui releu de impedanţă, conectat pe partea statorică, care măsoară impedanţa la
bornele generatorului, în regim asincron.
După cum se ştie din teoria maşinilor electrice, impedanţa unei maşini
sincrone care funcţionează în regim asincron poate fi reprezentată în planul (R, jX)
printr-un fazor al cărui vârf se află în interiorul unui cerc situat sub axa OR (cercul
din fig. 4.19. a.). Diametrul său, aşezat pe axa OX este limitat de ordonatele OS,
care reprezintă impedanţa sincronă XS, corespunzătoare alunecării nule şi OT, care
reprezintă impedanţa tranzitorie XT, corespunzătoare alunecării infinite.
Alimentarea releului de impedanţă se face ca în fig. 4.19.b. cu curentul fazei R şi
cu tensiunea dintre fazele R şi T. În acest caz caracteristica de acţionare a releului,
cercul 2 din fig. 4.19.a, este adusă în zona funcţionării capacitive a maşinii. Pentru
a se asigura intervenţia corectă a releului în cazul pierderii excitaţiei, este necesar
ca cercul 1 să includă în interiorul său cercul 2. Această condiţie se obţine reglând
valoarea minimă a impedanţei de acţionare egală cu 0,5 XT, iar impedanţa maximă
egală cu 1,2 XS.

0,5 X T  X r  X S . (4.28)

În cazul maşinilor cu poli aparenţi se recomandă ca protecţia să comande

declanşarea fără temporizare, deoarece o astfel de maşină revine foarte greu în
sincronism.

jX +
R S T
0 R Z
Zmin
XT 1 GS
URT
T 2
TT
XS
TC IR
S
Zmax
a) b)

Fig. 4.19. Protecţia de impedanţă împotriva pierderii excitaţiei:

diagrama de impedanţe şi schema de principiu

- 118 -
Cap. IV. Protecţia generatoarelor sincrone
4.7. Protecţia GS împotriva suprasarcinilor şi a scurtcircuitelor exterioare

Suprasarcinile şi scurtcircuitele exterioare, simetrice sau nesimetrice,

constituie funcţionări anormale ale generatoarelor, care provoacă apariţia în
înfăşurările statorului a unor curenţi mai mari decât cei nominali. Ca urmare apar
solicitări termice periculoase. În mod normal, fiind vorba despre defecte externe,
acestea ar trebui lichidate de către protecţiile elementelor pe care au apărut (bare,
linii, transformatoare). Protecţia generatorului pentru defectele externe trebuie să
acţioneze cu o temporizare mai mare decât temporizarea elementului defect, pentru
a da posibilitatea protecţiilor de bază ale elementelor menţionate să lichideze
defectele apărute.
Suprasarcinile care pot solicita un generator sunt de două feluri: simetrice şi
nesimetrice. De regulă, generatoarele sunt constituite pentru a funcţiona cu
următoarele suprasarcini simetrice, raportate la curentul nominal pe fază, In:

➢ o suprasarcină de 1,05 In, în regim de durată;

➢ o suprasarcină de 1,1 In, timp de 30 minute;
➢ o suprasarcină de 1,5 In, timp de 2 minute.

În plus faţă de suprasarcinile simetrice, suprasarcinile nesimetrice dau naştere

unor curenţi de secvenţă inversă, care provoacă efecte termice suplimentare
periculoase. Capacitatea de supraîncărcare a unui generator, în regim nesimetric, se
poate exprima prin relaţia:

A
tad = 2
, (4.29)
I m2

în care:

A – o constantă, calculată pentru fiecare tip de generator de către fabrica

constructoare; de exemplu, pentru turbogeneratoare cu răcire forţată cu
hidrogen A = 7,5÷15, iar pentru hidrogeneratoare A ≈ 40;
I2m2 – valoarea relativă medie pătratică a curentului de secvenţă inversă debitat
de maşină (exprimat în procente din curentul nominal In al generatorului);
tad – durata admisibilă de funcţionare.

Modul de realizare a protecţiilor împotriva scurtcircuitelor exterioare şi a

suprasarcinilor depinde de puterea şi construcţia generatorului şi de schemele de
racordare la reţea. În continuare se va prezenta numai protecţia generatoarelor cu
puteri mai mari de 50 MVA.

- 119 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice
4.7.1. Protecţia maximală completă împotriva scurtcircuitelor exterioare şi a
suprasarcinilor

În fig. 4.20 este reprezentată schema de principiu a protecţiei maximale

complete împotriva scurtcircuitelor exterioare şi a suprasarcinilor, pentru
generatoare sincrone cu puteri mai mari de 50 MVA.

B Semnal ardere
Decl.I
Semnal siguranţe Semnal
+ + +
I +
5 T 6 10 T 11 ADR

– – – –
GS ~ Sig
+ + + + + +
2 I 1 I 3 U< 7 I 8 I 4 T
R S T –

FCSI 9

TC

Fig. 4.20. Schema de principiu a protecţiei maximale de curent a

generatoarelor sincrone, cu puteri de peste 50 MVA

Transformatoarele de curent se instalează, de regulă, spre punctul neutru,

deoarece acestea sunt parcurse de curent şi în cazul unor defecte în stator, protecţia
maximală acţionând ca protecţie de rezervă. Releele 2 şi 5 reprezintă protecţia
împotriva suprasarcinilor simetrice, care se instalează numai pe o fază şi acţionând
numai la semnalizare. Releele 1, 4, 11 reprezintă protecţia maximală împotriva
scurtcircuitelor exterioare simetrice; aceasta se realizează cu un blocaj de tensiune
minimă, releele 3 şi 6; protecţia va acţiona la declanşare, cu temporizare, numai
dacă defectul este însoţit de o scădere importantă a tensiunii pe barele
generatorului (scurtcircuit apropiat). Releul 7 (alimentat de la filtrul de curent de
secvenţă inversă FCSI, 9) şi 10 formează protecţia împotriva suprasarcinilor
nesimetrice şi acţionează la semnalizare temporizat. Releul 8 (alimentat de la
FCSI) împreună cu releele 4 şi 11 formează protecţia maximală temporizată
împotriva scurtcircuitelor nesimetrice.

Stabilirea reglajelor protecţiei

Alegerea curentului de pornire a protecţiei împotriva suprasarcinilor

nesimetrice I2 pp 7 se face din condiţiile de:

- 120 -
Cap. IV. Protecţia generatoarelor sincrone
➢ desensibilizarea în raport cu curentul de secvenţă inversă admisibil I2 adm
prin generator:
I 2 pp7  0,05I n = I 2adm (pentru turbogeneratoare); (4.30)
I 2 pp7  0,1I n = I 2adm (pentru hidrogeneratoare); (4.31)
➢ desensibilizarea în raport cu curentul de dezechilibru Idez al FCSI, în regim
de sarcină maximă a generatorului sincron
K sig
I 2 pp7 = I dezp , (4.32)
K rev
unde:
Ksig = 1,2, Krev = 0,85
Idez p – este curentul de dezechilibru raportat la primar.

Curentul de dezechilibru este determinat de erorile transformatoarelor de

curent, de variaţiile de frecvenţă şi de eroarea de acordare a FCSI.
 f 
I dezp =  I + K +   I sarc max , (4.33)
 f n 
în care:
ΔI = 0,01 – eroarea introdusă de transformatoarele de curent care alimentează
filtrul FCSI;
Δf = (2÷3)Hz – abaterea frecvenţei de la valoarea nominală;
fn = 50Hz – valoarea nominală a frecvenţei;
K – coeficient constant, dependent de tipul şi caracteristicile filtrului;
Δφ = 0,01 – eroarea de acordare a FCSI;
Isarc max = 1,4In – curentul de sarcină maximă al generatorului protejat.
Pentru I2 pp 7 se adoptă cea mai mare dintre valorile rezultate din relaţiile
(4.30), (4.31) şi (4.32) funcţie şi de tipul de generator.
Alegerea curentului de pornire a protecţiei împotriva scurtcircuitelor
nesimetrice se face din condiţiile de:
➢ prevenire a deteriorării generatorului datorită apariţiei curentului de
secvenţă inversă (efecte termice şi vibraţii):
I 2 pp8  0,6 I n (pentru hidrogeneratoare), (4.34)
I 2 pp8  ( 0,25  0,5 )I n (pentru turbogeneratoare); (4.35)
➢ desensibilizarea în raport cu curentul de dezechilibru al FCSI în regim de
sarcină maximă al generatorului:
I 2 ppaval
I 2 pp8 = K sig , (4.37)
K 2rep
unde:
Ksig >1 – coeficient de siguranţă;
I2 pp aval – cea mai mare valoare a curentului de pornire al protecţiei de
secvenţă inversă pentru elementul din aval;
K2 rep – coeficientul de repartiţie pentru schema de reactanţe de secvenţă
inversă, pentru cazul defectelor nesimetrice.
- 121 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice
Se va adopta pentru I2 pp 8 valoarea maximă din (4.34), (4.35) şi (4.37), în
funcţie şi de tipul de generator.
Alegerea curentului de pornire pentru protecţia maximală împotriva
scurtcircuitelor externe simetrice (releul 1) se face pentru a nu rezulte acţionări
greşite ale protecţiei în regim nominal:
K sig
I pp1 = In , (4.38)
K rev
în care:
Ksig = (1,1÷1,2); Krev = 0,85.
Rezultă:
I pp1  ( 1,3  1,4 ) I n . (4.39)
Pentru protecţia împotriva suprasarcinilor simetrice, releul 2, care
funcţionează la semnalizare, se adoptă:
K sig
I pp2 = In , (4.40)
K rev
unde:
Ksig = 1,05; Krev = 0,85.
Rezultă:
I pp 2  1,2I n . (4.41)
Pentru blocajul de tensiune minimă, releul 3, se adoptă:
U min exp l
U pp3  , (4.42)
K sig K rev
unde:
U min expl = 0,95 Un – valoarea minimă a tensiunii admisă în exploatare;
Ksig = 1,1÷1,5; Krev = 1,15.
Rezultă:
U pp3 = ( 0,5  0,6 ) U n , (4.43)
unde:

Un – este tensiunea nominală a generatorului protejat.

Valorile mărimilor de pornire pentru releele de curent şi de tensiune rezultă

prin împărţirea valorilor calculate ale curenţilor şi tensiunilor de pornire ale
protecţiei la rapoartele de transformare ale transformatoarelor de curent şi respectiv
de tensiune.
Stabilirea reglajelor releelor de timp se face astfel:
t a 4 = t aval + t , (4.44)
unde:
taval – este cea mai mare dintre temporizările protecţiilor maximale de curent
ale elementelor din aval, racordate la barele generatorului protejat;
Δt = 0,5÷0,6 secunde – este treapta de timp necesară pentru asigurarea
selectivităţii.

- 122 -
Cap. IV. Protecţia generatoarelor sincrone

În aceste condiţii rezultă, pentru releul de timp 5 al protecţiei maximale de

curent împotriva suprasarcinilor simetrice şi nesimetrice,
ta5 = ta10 = ta4 + t (4.45)

Determinarea coeficienţilor de sensibilitate ai protecţiei

Pentru protecţiile maximale de curent se calculează:

I
K sensI = sc min , (4.46)
I pp
unde:
Isc – este curentul de scurtcircuit minim (bifazat, minim, pe barele
min
generatorului).
Normativele prevăd condiţia: Ksens I ≥ 1,5.

Pentru blocajul de tensiune minimală al protecţiei se calculează:

U pp
K sensU = , (4.47)
U rem
unde:
Upp – tensiunea de pornire a protecţiei;
Urem – valoarea maximă a tensiunii remanente în punctul de instalare al
transformatorului de tensiune TT, pentru un scurtcircuit metalic la limita zonei
protejate.

Pentru funcţia de rezervă a protecţiei, se calculează un coeficient de

sensibilitate, la defecte, pe elementul următor spre consumatori, considerând
valoarea curentului de scurtcircuit minim după aceste elemente. Se verifică dacă
este îndeplinită condiţia Ksens I ≥1,2.

4.8. Alte protecţii ale generatorului sincron

Protecţia împotriva creşterii tensiunii la bornele generatorului sincron

Creşterile de tensiune la bornele unui generator sincron pot fi determinate de

descărcări bruşte de sarcină, supratensiuni atmosferice apropiate, alimentarea unor
sarcini capacitive importante (de exemplu linii lungi de foarte înaltă tensiune sau
reţele de cabluri urbane). O altă cauză a creşterilor de tensiune poate fi defectarea
sistemului de reglare automată a tensiunii (RAT).
În cazul turbogeneratoarelor intervenţia regulatorului automat de viteză şi de
tensiune se face rapid şi creşterile de tensiune sunt limitate.

- 123 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice
În cazul hidrogeneratoarelor, admisia de fluid motor nu se poate modifica
brusc (apar şocuri hidraulice) şi ca urmare, la o descărcare bruscă de sarcină, apar
creşteri de turaţie însoţite de creşteri periculoase ale tensiunii la borne.
Împotriva creşterilor de tensiune la borne se pot instala protecţii maximale de
tensiune temporizate a căror acţiune determină declanşarea întrerupătorului
generatorului şi dezexcitarea rapidă. Se pot utiliza de asemenea protecţii cu relee
de impedanţă.

Protecţia generatorului sincron împotriva trecerii accidentale în regim de

motor

Trecerea generatorului sincron în regim de motor poate avea loc în cazul unei
defectări a motorului primar de antrenare (turbina termică sau hidraulică).
Atunci când cuplul de antrenare al turbinei scade, generatorul sincron trece în
regim de motor sincron, antrenând turbina şi absorbind puterea activă din sistemul
energetic. În acelaşi timp se debitează putere în sistem.
Principiul de realizare al protecţiei, împotriva acestui regim anormal de
funcţionare, se bazează pe sesizarea sensului de circulaţie al puterii active. Se pot
utiliza, deci, un releu direcţional de putere activă 1, care să realizeze comanda
temporizată a întrerupătorului generatorului, fig. 4.21.

TT + +

TC 1 2 T

Fig. 4.21. Schema protecţiei împotriva trecerii în regim de motor

Schema trebuie utilizată cu precauţie deoarece, poate determina acţionări

false, în cazul în care generatorul supraexcitat este utilizat temporar ca sursă de
putere reactivă.
Toate protecţiile prezentate în subcapitolul 4.1 pot fi instalate în structuri
coordonate cu cerinţele fidelităţii de ansamblu ale centralei şi reţelei în care acestea
funcţionează. Frecvent se procedează la instalarea unor sisteme modulare de
protecţie, cu repartizarea protecţiilor în grupe independente, în scopul creşterii
siguranţei în funcţionare şi a fidelităţii. Funcţionarea instalaţiilor de protecţie se
poate face sub supravegherea unui calculator, caz în care sunt prevăzute autotestări
ale instalaţiilor de protecţie, protocolarea datelor măsurate şi prelucrarea acestor
date în vederea, de exemplu, a unor analize postdefect.
- 124 -