Capitolul I

Unitatea de ı̂nvǎţare II

Aplicaţii liniare. Forme pǎtratice

1.3. Aplicaţii linare

Considerǎm o firmǎ care are ca plan de producţie realizarea a douǎ tipuri de produse
folosind trei tipuri de materii prime (sau resurse). Consumurile specifice (unitare) sunt
date ı̂n tabelul:

Materii Produse P1 P2
prime
M1 1 2
M2 3 1
M3 2 1

Pentru a fabrica o unitate (un produs, o bucatǎ, etc.) din produsul de tipul P1 sunt
necesare: 1 unitate (kg, tone, litri, kW/h, etc.) din resursa M1 , 3 unitǎţi din M2 şi 2
unitǎţi din M3 . Atunci, pentru a fabrica x1 unitǎţi din P1 sunt necesare: x1 unitǎţi din
M1 , 3x1 unitǎţi din M2 şi 2x1 unitǎţi din M3 . În mod analog, pentru x2 unitǎţi din P2
sunt necesare: 2x2 unitǎţi din M1 , x2 unitǎţi din M2 şi x2 unitǎţi din M3 . Prin urmare,
pentru a fabrica x1 unitǎţi din P1 şi x2 unitǎţi din P2 avem nevoie de: y1 = x1 + 2x2
unitǎţi din M1 , y2 = 3x1 + x2 unitǎţi din M2 şi y3 = 2x1 + x2 unitǎţi din M3 .
Matricial, relaţiile ı̂ntre intrǎri (cantitǎţile de materii prime utilizate) şi ieşiri (can-
titǎţile de produse fabricate) se scriu sub forma:
   
y1 x1 + 2x2
 y2  =  3x1 + x2 
y3 2x1 + x2

9
sau    
y1 1 2  
 y2  =  3 1  x1 .
x2
y3 2 1
Prescurtat putem scrie:
Y = AX,
undeY = (y 1 , y2 , y3 ) este vectorul resurselor, X = (x1 , x2 ) este vectorul ieşirilor, iar
1 2
A =  3 1  este matricea consumurilor specifice.
2 1
Se observǎ cǎ pentru vectorul (x1 , x2 ) ∈ IR2 se poate asocia vectorul (y1 , y2 , y3 ) =
(x1 + 2x2 , 3x1 + x2 , 2x1 + x2 ) ∈ IR3 şi astfel putem defini o funcţie

T : IR2 → IR3 , T (x1 , x2 ) = (x1 + 2x2 , 3x1 + x2 , 2x1 + x2 )

sau
T (X) = AX.
Dacǎ presupunem cǎ firma ı̂şi propune sǎ fabrice 100 produse de tip P1 şi 150 produse
de tip P2 , atunci ea trebuie sǎ utilizeze y1 = 100 + 2 · 150 = 400 unitǎţi din resursa M1 ,
y2 = 3 · 100 + 150 = 450 unitǎţi din M2 şi y3 = 2 · 100 + 150 = 350 unitǎţi din M3 , iar
T (100, 150) = (400, 450, 350).
Mai general, sǎ presupunem cǎ o firmǎ utilizeazǎ m tipuri de materii prime M1 , M2 ,
..., Mm pentru a produce n tipuri de produse P1 , P2 , ..., Pn . Notǎm cu yi cantitatea totalǎ
din materia primǎ Mi , i = 1, m necesarǎ pentru a produce respectiv cantitǎţile xj din
produsele P1 , P2 , ..., Pn , ı̂ntr-o perioadǎ de timp fixatǎ. Cantitǎţile xj , j = 1, n se numesc
nivelurile producţiei.
Dacǎ notǎm cu aij cantitatea utilizatǎ din Mi pentru a produce o unitate din produsul
Pj , atunci aij xj reprezintǎ cantitatea necesarǎ din Mi pentru a fabrica cantitatea xj din
produsul Pj . Cantitatea totalǎ din Mi necesarǎ realizǎrii ı̂ntregului plan de producţie
X = (x1 , x2 , ..., xn ) este

yi = ai1 x1 + ai2 x2 + ... + ain xn , i = 1, m.

Aceste m relaţii ı̂ntre intrǎri şi ieşiri se pot scrie matricial sub forma:

Y = AX,

unde

10
    
y1 a11 x1 + a12 x2 + ... + a1n xn
 y2   a21 x1 + a22 x2 + ... + a2n xn 
   
 ·   · 
 = 
 ·   · 
   
 ·   · 
ym am1 x1 + am2 x2 + ... + amn xn
echivalent cu
   
y1   x1
  a11 a12 ... a1n  
 y2   a21 a22  x2 
   ... a2n  
 ·  =  ...  · ,
   ... ... ...  
 ·    · 
 ·   · 
am1 am2 ... amn
ym xn
unde Y = (y1 , y2 , ..., ym ) este vectorul intrǎrilor şi X = (x1 , x2 , ..., xn ) este vectorul
ieşirilor.
Matricea A = (aij ), i = 1, m, j = 1, n, are m linii şi n coloane, iar elementele sale sunt
numere reale numite consumuri unitare, specifice sau tehnologice.
Probleme similare se pot formula şi dacǎ intrǎrile sunt sume investite ı̂n diferite tipuri
de afaceri, iar ieşirile reprezintǎ beneficiile.
În general, o funcţie T : IRn → IRm care asociazǎ fiecǎrui vector X din spaţiul IRn un
vector Y din IRm forma

T (x1 , x2 , ..., xn ) = (a11 x1 + a12 x2 + ... + a1n xn , ..., am1 x1 + am2 x2 + ... + amn xn )

sau
T (X) = AX
se numeşte aplicaţie liniarǎ, iar matricea A (cu m linii şi n coloane având ca elemente
numere reale fixate) se numeşte matricea asociatǎ aplicaţiei liniare T .
Exemplu. Fie un sistem economic care descrie activitatea dintr-o societate de trans-
port, ı̂n care intrǎrile sunt reprezentate de vectorul Y = (y1 , y2 , y3 ), unde componentele
y1 , y2 , y3 au urmǎtoarea semnificaţie:
y1 - valoarea carburanţilor consumaţi
y2 - valoarea pieselor de schimb şi alte materiale consumate
y3 - salarii.

11
 Ieşirile din sistem sunt descrise de un vector cu trei
componente X = (x1 , x2 , x3 ) corespunzǎtor valorii ı̂ncasǎrilor pentru cele trei cate-
gorii de mǎrfuri transportate de societatea respectivǎ. Activitatea ce se produce ı̂n sistem
este descrisǎ de matricea A.
(i) Cunoscând ponderile intrǎrilor yi , i = 1, 2, 3 ı̂n valoarea ı̂ncasǎrilor pentru cele trei
categorii de marfǎ:
xi
yi x1 x2 x3
y1 50% 40% 40%
y2 30% 30% 40%
y3 20% 30% 20%

putem construi matricea asociatǎ:

 
0, 5 0, 4 0, 4
A =  0, 3 0, 3 0, 4  .
0, 2 0, 3 0, 2

Aşadar prima coloanǎ a lui A reflectǎ cheltuielile de carburanţi ı̂n valoarea ı̂ncasǎrilor
pentru cele trei categorii de marfǎ. Interpretǎri analoage se pot da şi pentru celelalte
douǎ coloane.
(ii) Presupunând cǎ pentru urmǎtorul trimestru societatea are o cerere de transport ex-
primatǎ de vectorul X = (40, 50, 50) ı̂n mii lei, atunci vectorul intrǎrilor Y = (y1 , y2 , y3 )
este dat de:     
0, 5 0, 4 0, 4 40 y1
 0, 3 0, 3 0, 4   50  =  y2  ,
0, 2 0, 3 0, 2 50 y3
adicǎ y1 = 60 mii lei, y2 = 47 mii lei, y3 = 33 mii lei.
Aşadar, pentru planul de transport ı̂ntocmit este necesar 60 mii lei pentru carburanţi,
47 mii lei pentru piese de schimb şi alte materii prime consumabile şi 33 mil lei pentru
plata salariilor.
(iii) Dacǎ vectorul intrǎrilor este Y = (100, 80, 50) exprimat ı̂n mii lei, atunci valoarea
ı̂ncasǎrilor, pe fiecare categorie de marfǎ transportatǎ, presupunând o cerere mare de
transport, este datǎ de soluţia sistemului:

 0, 5x1 + 0, 4x2 + 0, 4x3 = 70
0, 3x1 + 0, 3x2 + 0, 4x3 = 40

0, 2x1 + 0, 3x2 + 0, 2x3 = 20

12
adicǎ x1 = 80 mii lei, x2 = 40 mii lei, x3 = 110 mii lei.
În cele ce urmeazǎ vom introduce noţiunea de valoare proprie a matricei ascociate unei
aplicaţii liniare, utilizatǎ ı̂n rezolvarea problemelor economice de optimizare neliniarǎ care
vor fi tratate ı̂n Capitolul III.
Fie T : IRn → IRn , T (X) = AX o aplicaţie liniarǎ cu A = (aij )i,j=1,n având ca
elemente numere reale. Scalarul λ ∈ IR pentru care AX = λX, pentru orice X ∈ IRn \{0}
se numeşte valoare proprie a matricei A (respectiv a aplicaţiei liniare T ).
Ne punem problema determinǎrii concrete a valorilor proprii ascoiate lui A.
Pornim de la relaţia din definiţia valorii proprii:

AX = λX ⇔ AX = λIn X ⇔ AX − λIn X = 0,

(A − λIn )X = 0,
care scrisǎ sub formǎ explicitǎ este:


 (a11 − λ)x1 + a12 x2 + ... + a1n xn = 0

a21 x1 + (a22 − λ)x2 + ... + a2n xn = 0
(3.2.13)
 ...


an1 x1 + an2 x2 + ...(ann − λ)xn = 0,
 
1 0 ... 0
 0 1 ... 0 
 
cu X = (x1 , x2 , ..., xn ) şi In =  ..  matricea unitate de ordinul n.
 . 
0 0 ... 1
Sistemul de mai sus este un sistem de ecuaţii liniare şi omogene care admite ı̂ntotdeauna
soluţia banalǎ X = (0, 0, ..., 0). Pentru ca el sǎ admitǎ şi alte soluţii diferite de cea banalǎ
trebuie ca:
rang(A − λ In ) < n, )
unde  
a11 − λ a12 ... a1n
 a21 a22 − λ ... a2n 
 
A − λ In =  .. 
 . 
an1 an2 ... ann − λ
şi n este numǎrul necunoscutelor sistemului.
Astfel deducem
det(A − λ In ) = 0

13
numitǎ ecuaţia caracteristicǎ a matricei A. Soluţiile acestei ecuaţii sunt valorile
proprii cǎutate.
Exemplu. Fie T : IR2 → IR2 o aplicaţie liniarǎ datǎ prin

T (x1 , x2 ) = (2x1 + 2x2 , x1 + 3x2 ).

Matricea asociatǎ este:  

2 2
A= .
1 3

Determinarea valorilor proprii revine la a rezolva ecuaţia caracteristicǎ det(A − λI2 ) =

0, adicǎ:
 
2−λ 2
det = 0,
1 3−λ
ceea ce conduce la ecuaţia
λ2 − 5λ + 4 = 0.

Valorile proprii sunt: λ1 = 1 şi λ2 = 4.

Exemplu. Fie T : IR3 → IR3 o aplicaţie liniarǎ datǎ prin

T (x1 , x2 , x3 ) = (x2 + x3 , x1 + x3 , x1 + x2 )

cu matricea  
0 1 1
A =  1 0 1 .
1 1 0

Pentru a determina valorile proprii rezolvǎm ecuaţia caracteristicǎ det(A − λI3 ) = 0,

adicǎ:
 
−λ 1 1
det  1 −λ 1  = 0,
1 1 −λ
cu soluţia: λ1 = λ2 = −1 şi λ3 = 2.

14
1.4. Forme pǎtratice
În acest paragraf prezentǎm noţiunea de formǎ pǎtraticǎ care va fi utilizatǎ ı̂n de-
terminarea punctelor de extrem local pentru modelele matematice ale unor problemele
economice studiate ı̂n Capitolul III.
Aplicaţia φ : IRn → IR, datǎ prin

φ(x1 , x2 , ..., xn ) = b11 x21 + b12 x1 x2 + b13 x1 x3 + ... + b1n x1 xn

+ b22 x22 + b23 x2 x3 + ... + b2n x2 xn + ... + bnn x2n
Xn X n
= bij xi xj
i=1 j=1

unde bij ∈ IR, i, j = 1, n, se numeşte formǎ pǎtraticǎ.

Dacǎ notǎm
bij + bji = 2aij , i ̸= j, bii = aii ,
atunci forma pǎtraticǎ se poate reprezenta matriceal:
  
a11 a12 ... a1n x1
 a21 a22 ... a2n   x2 
φ(x1 , x2 , ..., xn ) = (x1 x2 ... xn ) 
 ...
 
 ... ,
an1 an2 ... ann xn

unde A = (aij )i,j=1,n este o matrice pǎtraticǎ de ordinul n simetricǎ (aij = aji ).
Matricea A se numeşte matricea asociatǎ formei pǎtratice.
Exemplu. (i) Pentru forma pǎtraticǎ

φ : IR2 → IR, φ(x1 , x2 ) = 2x21 − x22 − 4x1 x2 ,

matricea asociatǎ este  

2 −2
A= .
−2 −1

(ii) Pentru forma pǎtraticǎ

φ : IR3 → IR, φ(x1 , x2 , x3 ) = x21 − x22 + 3x23 − 4x1 x2 − 3x2 x3 ,

15
matricea este  
1 0−2
 3 
 
A =  −2 −1 − 2 .
 3 
0 − 3
2
Spunem cǎ forma pǎtraticǎ φ : IRn → IR este:
(i) pozitiv definitǎ dacǎ:

φ(X) > 0, ∀X ∈ IRn \ {0};

(ii) negativ definitǎ dacǎ:

φ(X) < 0, ∀X ∈ IRn \ {0};

(iii) semipozitiv definitǎ dacǎ:

φ(X) ≥ 0, ∀X ∈ IRn şi ∃X0 ∈ IRn \ {0} astfel ı̂ncât φ(X0 ) = 0;

(iv) seminegativ definitǎ dacǎ:

φ(X) ≤ 0, ∀X ∈ IRn şi ∃X0 ∈ IRn \ {0} astfel ı̂ncât φ(X0 ) = 0;

(v) nedefinitǎ ca semn dacǎ:

∃ X, Y ∈ IRn , X ̸= Y astfel ı̂ncât φ(X) > 0 şi φ(Y ) < 0.

În continuare vom prezenta douǎ metode pentru determinarea semnului unei forme
pǎtratice.
Metoda Jacobi. Fie forma pǎtraticǎ φ : IRn → IR, şi A = (aij )i,j=1,n matricea simet-
ricǎ corespunzǎtoare cu elemente numere reale. Dacǎ toţi minorii principali ai matricei
A:
a11 ... a1n
·
a11 a12
∆1 = a11 , ∆2 = , ..., ∆n = ·
a21 a22
·
an1 ... ann
sunt nenuli, atunci:
(i) Dacǎ ∆i > 0, pentru orice i = 1, n, forma pǎtraticǎ φ este pozitiv definitǎ.

16
 (ii) Dacǎ (−1)i ∆i > 0, pentru orice i = 1, n, forma pǎtraticǎ φ este negativ definitǎ.
(iii) Pentru orice altǎ alternanţa a semnelor determinanţilor ∆ i , forma pǎtraticǎ φ
este nedefinitǎ ca semn.
Dacǎ existǎ i ∈ {1, 2, ..., n} cu ∆i = 0, metoda Jacobi nu este relevantǎ pentru deter-
minarea semnului unei forme pǎtratice.
Exemplu. (i) Forma pǎtraticǎ: φ : IR2 → IR

φ(x1 , x2 ) = 2x21 + 3x22 − 2x1 x2 ,

are matricea  
2 −1
A= ,
−1 3
iar minorii principali ai matricei A sunt:

2 −1
∆1 = 2 > 0, ∆2 = = 5 > 0.
−1 3

În consecinţǎ forma pǎtraticǎ este pozitiv definitǎ.

(ii) Pentru forma pǎtraticǎ: φ : IR3 → IR

φ(x1 , x2 , x3 ) = x21 + x22 + 2x23 − 4x1 x2 − 6x2 x3 ,

matricea corespunzǎtoare este:

 
1 −2 0
A =  −2 1 −3  .
0 −3 2

Minorii principali ai matricei A sunt:

1 −2 0
1 −2
∆1 = 1 > 0, ∆2 = = −3 < 0, ∆3 = −2 1 −3 = −15 < 0
−2 1
0 −3 2

şi deducem cǎ forma pǎtraticǎ este nedefinitǎ ca semn.

Metoda valorilor proprii. Fie forma pǎtraticǎ φ : IRn → IR, cu matricea A =
(aij )i,j=1,n simetricǎ cu elemente reale şi λi , i = 1, n, valorile proprii asociate. Atunci:
(i) Dacǎ λi > 0, pentru orice i = 1, n, φ este pozitiv definitǎ;

17
 (ii) Dacǎ λi < 0, pentru orice i = 1, n, φ este negativ definitǎ;
(iii) φ este semipozitiv definitǎ dacǎ

λi ≥ 0, pentru orice i = 1, n;

(iv) φ este seminegativ definitǎ dacǎ

λi ≤ 0, pentru orice i = 1, n;

(v) φ este nedefinitǎ ca semn dacǎ

existǎ i, j ∈ {1, 2, ..., n} astfel ı̂ncât λi > 0, λj < 0.

Exemplu. (i) Forma pǎtraticǎ: φ : IR2 → IR

φ(x1 , x2 ) = 4x21 + x22 + 4x1 x2 ,

are matricea  
4 2
A= ,
2 1
cu minorii principali:
4 2
∆1 = 4 > 0, ∆2 = = 0.
2 1
În acest caz metoda Jacobi nu poate fi aplicatǎ.
Valorile proprii ale matricei A sunt date de radacinile ecuaţiei:
4−λ 2
= 0,
2 1−λ

echivalentǎ cu λ2 − 5λ = 0. Atunci valorile proprii sunt: λ1 = 0, λ2 = 5 şi forma pǎtraticǎ

este semipozitiv definitǎ.
(ii) Pentru forma pǎtraticǎ: φ : IR3 → IR

φ(x1 , x2 , x3 ) = x21 + x22 + x23 + 2x1 x2 − 2x2 x3 ,

matricea este:  
1 1 0
A= 1 1 −1  ,
0 −1 1

18
cu minorii principali: ∆1 = 1 > 0, ∆2 = 0, ∆3 = −1 < 0, deci nu se poate aplica metoda
Jacobi.
Valorile proprii ale matricei A sunt date de radacinile ecuaţiei:

1−λ 1 0
1 1−λ −1 = 0,
0 −1 1 − λ
√ √
adicǎ: λ1 = 1 > 0, λ2 = 1 + 2 > 0, λ3 = 1 + 2 < 0. Aşadar forma pǎtraticǎ este
nedefinitǎ ca semn.
Forme pǎtratice cu restricţii. În cele ce urmeazǎ ne propunem sǎ determinǎm
semnul unei forme pǎtratice supusǎ unor restricţii liniar independente de tip egalitate.
Considerǎm forma pǎtraticǎ: φ : IRn → R, cu variabilele x1 , x2 , ..., xn supuse unor p
restricţii liniar independente de forma:


 b11 x1 + b12 x2 + ... + b1n xn = 0,

b21 x1 + b22 x2 + ... + b2n xn = 0,

 ...

bp1 x1 + bp2 x2 + ... + bpn xn = 0,
 
b11 b12 . . . b1n
 b21 b22 . . . b2n 
unde B =   ...
 are elemente reale, iar rangB = p.

bp1 bp2 . . . bpn
Condiţiile impuse asupra restricţiilor permit explicitarea a p variabile ı̂n funcţie de
celelalte n − p.
Fǎrǎ a restrânge generalitatea, putem presupune cǎ detBp ̸= 0, unde Bp este matricea
formatǎ cu primele p linii şi coloane ale matricii B (ı̂n caz contrar, se pot renumerota
variabilele x1 , x2 , ..., xn ). Astfel, x1 , x2 , ..., xp sunt variabile principale, iar xp+1 , xp+2 , ...,
xn sunt variabile secundare. Din sistemul de mai sus variabilele principale se pot exprima
ı̂n funcţie de cele secundare şi apoi introduse ı̂n forma φ conducând la o nouǎ formǎ
pǎtraticǎ fǎrǎ restricţii:
φ̄(xp+1 , xp+2 , ..., xn ).
Semnul formei pǎtratice φ supusǎ restricţiilor de mai sus coincide cu semnul formei
pǎtratice φ̄.
Exemplu. Fie forma pǎtraticǎ φ : IR2 → IR, φ(x1 , x2 ) = 2x21 + x22 − 2x1 x2 supusǎ
restricţiei x1 + 2x2 = 0.

19
 Putem scrie x1 = −2x2 , de unde obţinem forma pǎtraticǎ fǎrǎ restricţii:

φ̄(x2 ) = 11x22 ,

pozitiv definitǎ.
Forma pǎtraticǎ φ cu restricţia datǎ este tot pozitiv definitǎ ca semn.
Exemplu. Fie φ : IR3 → IR, φ(X) = x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 şi restricţia x1 + 2x2 − x3 = 0.
Stabiliţi semnul formei pǎtratice φ:
(i) fǎrǎ restricţii;
(ii) cu restricţia datǎ.
(i) Matricea formei pǎtratice φ este:
 
1 1
 0 2 2 
 1 1 
A=  2 0 .

 1 1 2 
0
2 2
Cum ∆1 = 0, vom utiliza metoda valorilor proprii pentru a stabili semnul formei φ
fǎrǎ restricţii.
Ecuaţia caracteristicǎ corespunzǎtoare este:

4λ3 − 3λ − 1 = 0
1
cu rǎdǎcinile λ1 = 1, λ2 =λ3 =- .
2
Aşadar, forma pǎtraticǎ φ fǎrǎ restricţii este nedifinitǎ ca semn.
(ii) Cum B = (1 2 − 1) şi detB1 = | − 1| ̸= 0, putem explicita x3 = x1 + 2x2 , de
unde obţinem forma pǎtraticǎ redusǎ:

φ̄(x1 , x2 ) = φ(x1 , x2 , x1 + 2x2 ) = x21 + 4x1 x2 + 2x22 .

Matricea formei pǎtratice φ̄ fiind

 
1 2
Ā =
2 2

cu ∆1 = 1 > 0, ∆2 = −4, deducem cǎ φ̄ este nedifinitǎ ca semn, deci forma pǎtraticǎ φ
cu restricţia datǎ este tot nedefinitǎ ca semn.

20