Lucrarea de laborator Nr.

Tema: Determinarea preciziei prelucrării unui lot de piese

cu același reglaj.
Scopurile lucrării:
Formarea deprinderilor de achiziţionare a datelor experimentale la măsurări cu şublere digitale şi
stocarea lor în calculator.
Formarea deprinderilor de prelucrare matematică a datelor experimentale

1.1. Achiziţionarea datelor la măsurarea şu şublerul digital şi stocarea lor în calculator

Şublerul digital serveşte pentru măsurarea dimensiunilor (achiziţionarea de date) şi stocarea

acestor date în format electronic. Ulterior aceste date pot fi prelucrate cu diferite pachete de programe
pentru diferite scopuri (monitorizarea proceselor, stabilirea repartiţiilor etc.).

10
0 90 80 70
60 50
40 30 40 50

Computer

Subler

Fig. 1.1. Vederea generala a instalatiei

Ordinea de lucru cu şublerul digital

1. Şublerul este conectat la calculator.

2. Se activează şublerul - C/O.
3. Se lansarea programul Micro Test la Calculator.
 4. Se tastează pe OK.
5. În fereastra Part Open se tastează Add Part.

6. În fereastra Micro Test se introduce numele piesei (de exemplu Arbore).

7. Se tastează OK.
8. În fereastra Prepare New Part se introduce:
•nominalul cotei măsurate (în căsuţa Nominal (de exemplu - 25);
•abaterea de jos (în căsuţa Low Lim (de exemplu - -0,45);
•abaterea de sus (în căsuţa Up Lim (de exemplu - +0,23)).
9. Se tastează OK.

10. În fereastra Part Open se tastează Add Bat.

11. În fereastra Micro Test se introduce tipul producerii (de exemplu Medie).
12. Se tastează OK.

13. În fereastra Part Open se

tastează Add Op.
14. În fereastra Micro Test se introduce numele operatorului (de exemplu, Petru Vasile).

15. Se tastează OK.

16. Se alege din grupa Part numele piesei măsurate (arbore).

17. Se tastează OK.

18. În fereastra Start Measure se tastează OK.

19. Se măsoară piesa. Fiecare măsurare se înregistrează prin tastare pe şubler. Pe ecran rezultatele
măsurărilor arată astfel.
20. Pentru salvarea rezultatelor se tastează File-Print Report-Export Excel Format.

21. Fişierul cu rezultatele măsurărilor se salvează cu numele “Grupa_Numele de familie” (de exemplu,
TFA981_Petrea)

22. Prelucrarea datelor se face utilizând fişierul respectiv (de exemplu, TFA981_Petrea).
 Prelucrarea matematică a datelor experimentale obţinute în rezultatul experimentelor se reduce la
determinarea funcţiei y=f ( x , z .. .), valoarea căreia să corespundă cât mai bine rezultatelor experimentelor.
În lucrările de laborator forma funcţiei este cunoscută şi problema reprezentării matematice se
reduce la determinarea parametrilor ei în baza datelor experimentale.
Prelucrarea datelor experimentale se face prin diferite metode: grafică, formulelor interpolare, valorilor medii şi
abaterilor pătratice minime.

(formulă de interpolare)
Metoda abaterilor pătratice minime, care stipulează ca punctele experimentale
y exp să se plaseze pe

ambele părţi ale liniei y=f ( x ) astfel încât suma pătratelor abaterilor Δ i= y exp i −f (x ) să fie minimal:

∑ Δ2i =min (1.1)

1.2. Determinarea parametrilor funcţiei liniare

y= A 0 + A 1⋅x

y  A0  A1  x
x
Pentru determinarea parametrilor funcţiei date în formulă se substitue valorile experimentale ale
x y Δ = y exp i −f
parametrilor i şi i . Astfel abaterile i
(x ) vor fi reprezentate de sistemul:

Δ 1= A 0 + A 1⋅x 1 − y 1

Δ 2 =A 0 + A 1⋅x 2 − y 2 (1.2)

..................

Δ n =A 0 + A 1⋅x n − y n ,

unde n - numărul de puncte experimentale.

 Condiţia (1.1) aduce la:

E=( A0 + A1⋅x 1− y 1 )2 +( A 0 + A 1⋅x 2 − y 2 )2 +. ..+( A 0 + A 1⋅x n − y n )2 =min

Minimumul se determină din condiţia egalităţii cu 0 a derivatelor parţiale după A0 şi A1 :

∂E
=2 ( A 0 + A1⋅x 1− y 1 )+2 ( A 0 + A 1⋅x 2 − y 2 )+. . .
∂ A0
+ 2 ( A0 + A 1⋅xn − y n )=0 ,

∂ E
=2 ( A0 + A1⋅x1 − y 1 )⋅x 1 +2 ( A 0 + A 1⋅x 2 − y 2 )⋅x2 +.. .
∂ A1
+ 2 ( A 0 + A 1⋅x n − y n )⋅x n =0 .

După transformări obţinem:

n⋅A 0 +( x 1 +x 2 +. ..+x n )⋅A1 = y 1 + y 2 +.. .+ y n

( x 1 + x 2 +. ..+ x n )⋅A 0 +(x 21 + x22 +.. .+ x 2n )⋅A 1 =

=x 1⋅y 1 + x 2⋅y 2 +. ..+ x n⋅y n ***

n n
n⋅A 0 + A 1 ∑ x i= ∑ y i
i=1 i=1

n n n
A0⋅∑ x i + A1⋅¿ ∑ x 2i = ∑ x i y i ¿
i=1 i=1 i=1
(1.3)

n n n
∑ x i⋅∑ y i −n⋅∑ x i⋅y i
i =1 i =1
A1 = i=1 n n
( ∑ x i )2 −n⋅∑ xi2
i=1 i=1 (1.4.1)

n n
∑ y i −A 1⋅∑ xi
A0 = i =1 i=1
n (1.4.2)
 y= A 0 + A 1⋅x

Calculul parametrilor funcţiei liniare

y= A 0 + A 1⋅x se face utilizând programul EXCEL

Tabelul 1.1

xi yi x i⋅y i x 2i A1 A0
1
2
...
n−1
n
n
∑
i=1

m
1.3. Determinarea parametrilor funcţiei y= A⋅x
La determinarea parametrilor A şi m funcţia y= A⋅x m se aduce la forma liniară prin logaritmare

lg y=lg A +m lg x .
În acest caz, parametrii ecuaţiei se determină din condiţia că suma pătratelor abaterilor logaritmilor
mărimilor respective va fi minimă.

n
∑ ( lg y i−lg A−m⋅lg x i )2=min .
i=1

Prin urmare:

n n
n⋅lg A +m⋅∑ lg x i= ∑ lg y i
i=1 i=1 , (1.5)

n n n
lg A⋅∑ lg xi + m⋅¿ ∑ ( lg x i )2= ∑ (lg x i⋅lg y i ) ¿
i=1 i=1 i=1 .

După rezolvare avem:

 n n n
∑ lg y i⋅¿ ∑ lg xi −n⋅∑ lg xi⋅lg y i
m= i =1 n
i=1
n
i=1
¿
( ∑ lg x i ) −n⋅∑ ( lg x i )
2 2

i=1 i=1 , (1.6.1)

n n
∑ lg y i−m⋅∑ lg x i
i =1
lg A= i=1
n . (1.6.2)

Calculul parametrilor funcţiei y= A⋅x m se face în programul EXCEL

Tabelul 1.2

lg x i lg y i m
lg A A

...

n−1
n

n
∑
i=1

1.3. Determinarea parametrilor funcţiei y= A⋅e−αT

y y
y  A  xm , m  1
y  A  xm , m  1
x x
y
  x La determinarea parametrilor A şi α funcţia y= A⋅e−αT se aduce
y  Ae

x
la forma liniară prin logaritmare în baza e

ln y =ln A−α⋅T i .

Parametrii ecuaţiei se determină din condiţia că suma pătratelor abaterilor logaritmilor mărimilor
respective va fi minimă.

n
∑ ( lg y i−lg A +α⋅T i )2=min
i=1

De unde poate fi scris:

n
1
⋅∑ ( ln y i − ln A +α⋅T i )=0
A i=1 ,

n
∑ ( ln y i− ln A+ α⋅T i )=0
i=1 .

Sistema de ecuaţii normale va avea forma:

n n
−α⋅∑ T i +n⋅ln A= ∑ ln y i
i =1 i=1 ,

(1.7)

n n n
−α⋅∑ T 2i + ∑ T i⋅ln A= ∑ ( T i⋅ln y i )
i=1 i=1 i=1 .

După rezolvare avem:

 n n n n
∑ ln y i⋅¿ ∑ T 2i −∑ T i⋅∑ ( T i⋅ln y i )
i =1
ln A= i=1 n
i=1
n
i=1
¿
n⋅∑ T 2i −( ∑ T i) 2

i =1 i =1 (1.8.1)
n
∑ ln y i −n⋅ln A
−α = i=1 n
∑Ti
i =1 (1.8.2)

Calculul parametrilor funcţiei y= A⋅e−αT se face de către student utilizând programul EXCEL

Tabelul 1.3

lg x i lg y i m lg A A

...

n−1
n

n
∑
i=1

1.4. Determinarea parametrilor funcţiei y= A⋅(1−e−αT )

Această funcţie nu poate fi adusă la forma liniară prin logaritmare şi utilizarea metodei abaterilor
pătratice minime nu este posibilă. Dacă, însă, parametrul A (asimptota funcţiei) poate fi determinat direct din
datele experimentale, atunci al doilea parametru α se determină prin metoda abaterilor pătratice minime din
relaţia

y
y  A  (1  e   x )

x
 determină prin metoda abaterilor pătratice minime din relaţia
n A− y i
∑ T i⋅ln A
α = i=1 n
∑ T 2i
i =1 (1.9)

1.5. Determinarea parametrilor repartiţiei teoretice normale (Gauss)

y
( x a )2
1 
y e 2 2
  2 

x a 0 x a

Fig. 1.2. Diagrama frecvenţelor - histograma şi poligonul frecvenţelor absolute

k =√ n

Construirea curbelor experimentale ale repartiţiilor parametrilor aleatorii (erorilor aleatorii) după legea
repartiţiei normale se face în următoarea ordine:
  se determină diferenţa dintre cota maximă şi minimă
Lmax −L min – diapazonul de variaţie a valorii
cotei;

 se stabileşte numărul de intervale k = √ n (de regulă k =7 .. . 11 );

 se stabileşte frecvenţa
mi - numărul de cote ce se înscriu în fiecare interval (se poate stabili frecvenţa

relativă raportată la numărul total de măsurări i );

m /n
 pe axa absciselor se depune numărul ales de k segmente egale cu valoarea intervalului Δx ;


x =L min+i⋅Δx− Δx/2 ;
se determină valoarea cotelor la mijlocul fiecărui interval i

 la mijlocul fiecărui interval se depune ordonata proporţională frecvenţei i ;

m
 ordonatele se unesc cu segmente de linie şi se obţine poligonul frecvenţelor;
 valoarea ordonatelor se atribuie întregului interval şi se constituie histograma frecvenţelor.
( x−a) 2
−
1 2σ 2
y= e
σ √2 π
+∞
a= ∫ x y dx
−∞

√ ∫ (x−a) y dx
+∞
2
σ=
−∞
2
x2 −(x−a )
1
F x −F x 1 =
2
∫e
σ √2 π x 1
2⋅σ 2
dx

k
∑ x i⋅mi
x̄= i=1
n = 955,81

- valoarea medie aritmetică a erorii aleatoare

S – abaterea medie pătratică empirică

Pentru , rezultate suficient de exacte se obţin din relaţia

Pentru n>30 , rezultate suficient de exacte se obţin din relaţia

 = 5223,87

Dimensiunea nominală = 30 mm

Limita de jos = 29,45 mm

Limita de sus = 32,04 mm

Intervalul = 2,59 mm

2,59/10 = 0,259 mm (10 intervale)

I II III IV V VI VII VIII IX X

0- 0,259 - 0,518 - 0,777 - 1,036 - 1,295 - 1,554 - 1,813 - 2,072 - 2,331 -

0,259 0,518 0,777 1,036 1,295 1,554 1,813 2,072 2,331 2,59
(29,45 - (29,709 - (29,968 - (30,227 - (30,486 - (30,745 - (31,004 - (31,263 - (31,522 - (31,781
29,709) 29,968) 30,227) 30,486) 30,745) 31,004) 31,263) 31,522) 31,781) - 32,04)
1. 29,45 29,73 30,13 30,46 30,57 30,79 31,66 32,04
2. 29,59 29,94 30,1 30,27 30,62
3. 29,83 30,18 30,25 30,52
4. 29,95 30,12 30,41 30,58
5. 29,63 30,05 30,3 30,68
6. 30,19 30,42 30,49
7. 30,16 30,31 30,59
8. 30,04 30,45 30,57
9. 30,15 30,44 30,53
10. 30 30,27 30,54
11. 30,01 30,3 30,56
12. 30,17 30,34 30,61
13. 30,1 30,43 30,73
14. 30,07 30,26 30,72
15. 30,11 30,24 30,53
16. 30,17 30,29 30,66
17. 30,1 30,31
18. 30,01 30,47
19. 30,22 30,36
20. 30,04 30,43
21. 30,06 30,41
22. 30,17 30,43
23. 30,02 30,4
24. 30,02 30,29
25. 30 30,39
26. 30,12 30,48
27. 29,97 30,29
28. 30,18 30,47
29. 30,17 30,34
30. 30,46
31. 30,38
32. 30,26
33. 30,31
34. 30,33
35. 30,33
36. 30,44
37. 30,46
38. 30,44
39. 30,4
40. 30,36
41. 30,37
42. 30,24
43. 30,25
44. 30,4
45. 30,26
 Fig 1.1 Diagrama frecvențelor – histograma și poligonul frecvențelor

Concluzie:

La această lucrare de laborator am determinat precizia prelucrării unui lot de piese cu

același reglaj, totodată am căpătat deprinderi de achiziționare a datelor experimentale la

măsurarea cu șublerul electronic. Tot aici am dat dovadă de abilități de analiză și prelucrare

matematică. Lucrarea avut drept scop de a lua măsurile la 100 de piese metalice de formă

cilindrică. După înregistrarea datelor, am trecut nemijlocit la prelucrarea și selecția datelor

după 10 intervale egale. După aranjarea în tabel, am efectuat o histogramă a frecvețelor. În

urma modelării acestei histograme putem trage concluzia că majoritatea datelor înregistrate

în număr de 45 s-au poziționat în clasa IV, ceea ce ne denotă faptul că în acestă serie pe

piese predomină intervalul de măsuri 30,227 – 30,486 mm. Tot cu ajutorul histogramei

observăm că la clasele VI – X practic nu avem piese. De aici tragem concluzia că probabil

în urma măsurărilor au avut loc niște erori ori probabil aceste piese sunt din clasa rebut. În

final pot afirma că lucrarea a fost efectuată cu success fără a lua în calcul acele erori apărute

la înregistrarea datelor experimentale.