1111 Probleme de Analiză Matematică

Alexandru Petcu
1111 Probleme de analiză

matematică
Ediția a doua
Prof. dr. Alexandru Petcu
1111 Probleme de analiză

matematică
Ediția a doua
Descrierea CIP a bibliotecii Naţionale a României
PETCU ALEXANDRU
1111 Probleme de analiză matematică/Alexandru Petcu – Ploieşti
Editura Premier Ploieşti, 2008
Bibliogr.
ISBN ………..
Tehnoredactare Horia Cristian Petcu
ISBN ……..
Prefaţă
Prezenta culegere se adresează, în special,

studenţilor de la învăţământul tehnic, fiind însă utilă şi
studenţilor care au în programa lor obiectul Matematică, cum
sunt cei de la profilul economic sau învăţământul universitar
(specializările: Matematică, Informatică, Fizică, Chimie, etc.).
Lucrarea este împărţită în 26 de capitole şi
conţine, după cum spune şi titlul, 1111 probleme.
Fiecare capitol cuprinde patru părţi: noţiuni de
teorie, probleme rezolvate, probleme propuse spre rezolvare,
indicaţii şi răspunsuri la problemele propuse.
În secţiunea “noţiuni de teorie” sunt prezentate
numai acele aspecte teoretice (definiţii, teoreme, formule,
algoritmi) care intervin în rezolvarea problemelor din
culegerea de faţă.
Ţin să mulţumesc domnului prof. Viorel Stoican
pentru răbdarea şi atenţia cu care a citit manuscrisul.
Observaţiile domniei sale au dus la îmbunătăţirea lucrării.
Iulie 2008 Alexandru Petcu

CUPRINS
1. DERIVATA FUNCŢIEI DE O VARIABILĂ .................................................... 9

2. DERIVATE PARŢIALE ................................................................................... 21
3. DIFERENŢIALA ............................................................................................... 33
4. DERIVAREA FUNCŢIILOR COMPUSE....................................................... 39
5. EXTREME LOCALE PENTRU FUNCŢII DE DOUĂ VARIABILE .......... 47
6. EXTREME LOCALE PENTRU FUNCŢII DE TREI VARIABILE ............ 65
7. EXTREME CU LEGĂTURI (EXTREME CONDIŢIONATE).................... 75
8. FUNCŢII IMPLICITE ...................................................................................... 95
9. SCHIMBĂRI DE VARIABILE ÎN CAZUL FUNCŢIEI DE O VARIABILĂ
................................................................................................................................ 113
10. SCHIMBĂRI DE VARIABILE LA FUNCŢII DE DOUĂ VARIABILE.. 125
11. INTEGRALA NEDEFINITĂ ........................................................................ 139
12. INTEGRALA DEFINITĂ ............................................................................. 183
13. INTEGRALA IMPROPRIE.......................................................................... 191
14. FUNCŢIILE GAMA ŞI BETA ALE LUI EULER ...................................... 201
15. INTEGRALA DUBLĂ ................................................................................... 211
16. INTEGRALA TRIPLĂ .................................................................................. 241
17. INTEGRALA CURBILINIE DE SPEŢA ÎNTÂI ........................................ 263
18. CÂMPURI SCALARE. CÂMPURI VECTORIALE .................................. 273
19. CIRCULAŢIA UNUI CÂMP VECTORIAL (INTEGRALA CURBILINIE
DE SPEŢA A II-A) ............................................................................................... 291
20. INTEGRALA DE SUPRAFAŢĂ .................................................................. 301
21. FLUXUL UNUI CÂMP VECTORIAL ........................................................ 311
22. FORMULELE INTEGRALE GREEN, GAUSS-OSTROGRADSKI,
STOKES ................................................................................................................ 323
23. CÂMPURI VECTORIALE IROTAŢIONALE, SOLENOIDALE ŞI
ARMONICE ......................................................................................................... 345
24. SERII DE NUMERE REALE ....................................................................... 357
25. SERII DE PUTERI ........................................................................................ 395
26. DEZVOLTAREA UNEI FUNCŢII ÎN SERIE TAYLOR .......................... 405
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................. 415
1. DERIVATA FUNCŢIEI DE O VARIABILĂ
1.1. Noţiuni de teorie

Definiţie. Fie f : I → R cu I interval deschis şi x0 ∈ I .
Limita notată
f ( x ) − f ( x0 )
f ′( x0 ) = lim ,
x → x0 x − x0
dacă există, se numeşte derivata funcţiei f în punctul x0 . Dacă
f ′( x0 ) este un număr finit, atunci se spune că f este derivabilă în
punctul x0 .
Funcţia f se zice că este derivabilă (pe I ) dacă ea este
derivabilă în fiecare punct din I .
Fie f , g : I → R derivabile. Au loc următoarele reguli de
derivare (în orice punct curent x ∈ IntI ):
1) ( f ( x) + g ( x) )′ = f ′( x) + g ′( x) - derivata sumei
2) ( f ( x) g ( x) )′ = f ′( x) g ( x) + f ( x) g ′( x) - derivata produsului
 f ( x) ′ f ′( x) g ( x) − f ( x) g ′( x)
3)   = , cu g ( x) ≠ 0 , (∀)x ∈ I -
 g ( x)  g 2 ( x)
derivata câtului.
Cazuri particulare:
( af ( x ) )′ = af ′( x )
 f ( x) ′ 1 ′
  = f ( x)
 a  a
 a ′ g ′( x)
  = −a 2
 g ( x)  g ( x)
 1 ′ 1
  = − 2 , x ≠ 0.
x x
1111 Probleme de analiză matematică

10 1. Derivata funcţiei de o variabilă
Formule de derivare
1. ( c )′ = 0
2. ( x )′ = 1
3. ( x n )′ = nx n −1 , n ∈ N
′
4. ( xα ) = α xα −1 , α ∈ R, x > 0
′
5. ( x ) = 21x , x > 0
6. ( e x )′ = e x
7. ( a x )′ = a x ln a, a > 0
1
8. ( ln x )′ = , x > 0
x
1
9. ( log a x )′ = log a e, x > 0 , a > 0 , a ≠ 1
x
10. (sin x)′ = cos x
′
11. ( cos x ) = − sin x
′ 1 π
12. ( tg x ) = 2
, x ≠ + k π, k ∈ Z
cos x 2
1
13. (ctg x )′ = − 2 , x ≠ k π, k ∈ Z
sin x
′ 1
14. ( arcsin x ) = , x ∈ ( −1, 1)
1 − x2
′ 1
15. ( arccos x ) = − , x ∈ ( −1,1)
1 − x2
′ 1
16. ( arctg x ) =
1 + x2
′ 1
17. ( arcctg x ) = − 2 .
1+ x

1. Derivata funcţiei de o variabilă 11
Derivata funcţiei compuse
Fie u : I → R , f : J → R , unde I , J sunt intervale deschise

din R , cu imaginea lui I prin u , inclusă în J şi funcţia compusă
F:I →R,
F ( x) = f (u ( x)) , x ∈ I .
Teoremă. Dacă u şi f sunt derivabile pe I respectiv J ,
atunci F este derivabilă pe I şi
F ′( x) = f ′(u ( x)) ⋅ u′( x) , x ∈ I .
Particularizând funcţia f , regula de derivare de mai sus
conduce la următoarele formule de derivare a funcţiilor compuse:
′
1. ( u n ( x ) ) = nu n −1 ( x )u′( x ), n ∈ N∗
′
2. ( uα ( x ) ) = α uα −1 ( x )u′( x ) , α ∈ R ∗ , u( x ) > 0
′ u′( x )
3. ( )
u( x ) =
2 u( x )
, u( x ) > 0
′
4. ( e u ( x ) ) = e u ( x ) u '( x )
u '( x)
5. ( ln u ( x) )′ = , u ( x) > 0
u ( x)
′
6. ( sin u ( x) ) = u '( x) cos u ( x)
′
7. ( cos u ( x) ) = −u '( x) sin u ( x)
′ u '( x)
8. ( tg u ( x) ) = , cos u ( x) ≠ 0
cos 2 u ( x)
′ u′( x)
9. ( arcsin u ( x) ) = , u ( x) ∈ ( −1,1)
1 − u 2 ( x)
u ′( x )
10. (arctg u ( x ))′ =
1 + u 2 ( x)
 u′( x ) 
11. ( u( x )v ( x ) )′ = u( x )v ( x )  v′( x )ln u( x ) + v ( x ) , cu u( x ) ,
 u( x ) 
v( x ) derivabile şi u( x ) > 0 .

1.2. Probleme rezolvate

Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii:
1. f ( x ) = 2 x 3 − 5 x 2 + 7 x + 9 , x ∈ R .
Rezolvare. Aplicând regulile şi formulele de derivare, avem
succesiv:
f ′( x ) = ( 2 x 3 )′ + ( −5 x 2 )′ + ( 7 x )′ + ( 9 )′ =
= 2 ( x 3 )′ − 5 ( x 2 )′ + 7 ( x )′ + 0 =
= 6 x 2 − 10 x + 7.
3 9 1
−
2. f ( x ) = 4 x − 3x + 2 x , x > 0 .
2 4 3
 3 ′  9 ′  − 1 ′
Rezolvare. Avem f ′( x ) = 4  x 2  − 3  x 4  + 2  x 3  =
     
4 4
3 12 9 45  1  −3
1 5
27 4 2 − 3
= 4 ⋅ x − 3⋅ x + 2 −  x = 6x2 − x − x .
2 4  3 4 3
3. f ( x ) = 2 x 5 − 3 3 x 2 + 7 5 x , x > 0 .
5 2 1
Rezolvare. Avem f ( x ) = 2 x − 3x + 7 x ,
2 3 5
apoi
3 1 4
5 2 − 1 − 1 7 1
f ′( x ) = 2 ⋅ x − 3 ⋅ x
2 3
+ 7⋅ x 5
= 5 x3 − 2 3 + .
2 3 5 x 5 5 x4
4. f ( x ) = 2 x 2
− 3x 4 3
+ 5x 5 , x > 0 .
2 −1 3 −1 5 −1
Rezolvare. Avem f ′( x ) = 2 x − 12 x 4 + 5 5x .
5. f ( x ) = ( 2 − 3x 3 )( x 2 + x + 1) , x ∈ R .
Rezolvare. Aplicăm regula de derivare a produsului şi avem

f ′( x ) = 2 − 3x 3 ′ x 2 + x + 1 + 2 − 3x 3 x 2 + x + 1 ′ =
( )( ) ( )( )
= −9 x 2 ( x 2 + x + 1) + ( 2 − 3x 3 ) ( 2 x + 1) =
= −15 x 4 − 12 x 3 − 9 x 2 + 4 x + 2.

Observaţie. Derivata lui f ( x ) poate fi calculată şi altfel; se

face mai întâi înmulţirea. Avem f ( x ) = −3 x 5 − 3 x 4 − 3 x 3 +
+2 x 2 + 2 x + 2 şi apoi derivăm.
x +1
6. f ( x ) = , x∈R .
x2 + 2
Rezolvare. Aplicăm regula de deriva a câtului şi avem
( x + 1)′ ( x 2 + 2 ) − ( x + 1) ( x 2 + 2 )′ − x 2 − 2 x + 2
′
f ( x) = = .
( x2 + 2) ( x2 + 2)
2 2
7. f ( x ) = ( x 2 − x + 1) , x ∈ R .
15
Rezolvare. Se aplică regula de derivare a puterii şi avem

f ′( x ) = 15 ( x 2 − x + 1) ( x 2 − x + 1)′ = 15 ( x 2 − x + 1) ( 2 x − 1) .
14 14
8. f ( x ) = sin 3 x , x ∈ R .
Rezolvare. Avem f ′( x ) = 3sin 2 x(sin x )′ = 3sin 2 x cos x .
π
9. f ( x ) = tg 2 x , x ≠ + kπ , k ∈ Z .
2
Rezolvare. Avem
1 sin x
f ′( x ) = 2 tg x ⋅ ( tg x )′ = 2 tg x ⋅ 2
=2 .
cos x cos3 x
10. f ( x ) = ( arctg x ) , x ∈ R .
3
Rezolvare. Avem f ′( x ) = 3 ( arctg x ) ( arctg x )′ = 3

2 ( arctg x ) . 2
1 + x2
11. f ( x ) = sin ( 2 x 2 − 3x + 5) , x ∈ R .
Rezolvare. Avem
f ′( x ) = ( 2 x 2 − 3x + 5)′ cos ( 2 x 2 − 3x + 5) = ( 4 x − 3) cos ( 2 x 2 − 3x + 5) .

(
12. f ( x ) = ln x + x 2 − 1 , x > 1 . )
Rezolvare. Avem
2x
f ′( x ) =
( x + x2 − 1 )=
′ 1+
2 x2 − 1 = 1
.
x + x2 − 1 x + x2 − 1 x2 − 1
2
+5
13. f ( x ) = e 3 x , x∈R .
Rezolvare. Avem f ′( x ) = ( 3x 2 + 5)′ e 3 x +5 = 6 x e 3 x +5 .

2 2
14. f ( x ) = 42 x +3 , x ∈ R .
Rezolvare. Avem
f ′( x ) = ( 2 x + 3)′ 42 x +3 ln 4 = 2 ⋅ 42 x + 3 ⋅ 2ln 2 = 42 x + 4 ln 2 =
= 42( x + 2) ln 2 = 16 x + 2 ln 2.
15. f ( x ) = x x , x > 0 .
Rezolvare. Se aplică formula 11 de derivare a funcţiei
( u( x ) ) . Avem
v( x)
 ( x )′ 
f ′( x ) = x x  ( x )′ ln x + x  = x ( ln x + 1) = x ln ( e x ) .
x x
 x 
Observaţie. Funcţia f ( x ) = x x poate fi derivată şi fară
formula 11. Se logaritmează şi apoi se derivează. Avem
f ′( x )
ln f ( x ) = x ln x ⇒ = ln x + 1 ⇒ f ′( x ) = x x ( ln x + 1) = x x ln ( e x ) .
f ( x)
1.3. Probleme propuse spre rezolvare

Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii:
16. f ( x ) = 5 x 3 − 4 x 2 + 9 x − 7 , x ∈ R
17. f ( x ) = 3x 5 − 2 x 4 + x 3 − 4 x + 3 , x ∈ R
2 4 1
−
18. f ( x ) = 3x 3 − 7 x 5 + x 2 , x > 0
19. f ( x ) = 4 x 3 − 2 3 x 2 + 5 x 3 , x > 0

x2 − 1
20. f ( x ) = , x∈R
x4 + 1
x +1
21. f ( x ) = 2 , x∈R
x + x +1
x2 + x + 1
22. f ( x ) = 2 , x∈R
x − x +1
23. f ( x ) = ( 3x 2 + 5) , x ∈ R
4
24. f ( x ) = ( x 4 + 3) , x ∈ R
3
25. f ( x ) = x 2 + a 2 , x ∈ R , a > 0
26. f ( x ) = 3 x 2 + x + 1 , x ∈ R
( )
3
27. f ( x ) = 1 + 3 x , x ≠ 0
28. f ( x ) = sin 2 x , x ∈ R
29. f ( x ) = sin 2 x , x ∈ R
30. f ( x ) = cos( x 2 + 2 x ) , x ∈ R
π
31. f ( x ) = tg 3 x , x ≠ + k π, k ∈ Z
2
32. f ( x ) = sin 3x ⋅ cos5 x , x ∈ R
cos x
33. f ( x ) = , x∈R
2 + sin x
1 + sin x
34. f ( x ) = , x∈R
1 + sin 2 x
π π
35. f ( x ) = ln cos x , − < x <
2 2
π
36. f ( x ) = ln tg x , 0 < x <
2
1+ x
37. f ( x ) = ln , −1 < x < 1
1− x
1 1 + x2
38. f ( x ) = ln , −1 < x < 1
4 1 − x2
( )
39. f ( x ) = ln x + x 2 + 1 , x ∈ R
40. f ( x ) = ln ( x 2 + 2 x + 2 ) , x ∈ R

3
41. f ( x ) = 8 x +3 x , x ∈ R
42. f ( x ) = e5 x + 4 , x ∈ R
43. f ( x ) = 2e x
, x>0
44. f ( x ) = ( x + 1) e x , x ∈ R
2
ex
45. f ( x ) = ln , x∈R
1 + ex
a  x −x 
46. f ( x ) =  e a + e a  , a > 0 , x ∈ R
2 
47. f ( x ) = esin x , x ∈ R
48. f ( x ) = sin x ⋅ e 2 sin x , x ∈ R
x
49. f ( x ) = arcsin , x < a
a
50. f ( x ) = ( arcsin x ) , x < 1
2
51. f ( x ) = arctg ( x 2 + 2 ) , x ∈ R
1 2x
52. f ( x ) = arctg , x ≠1
2 1 − x2
1
53. f ( x ) = arcsin( x 2 ) , x < 1
2
54. f ( x ) = 2sin 3 x cos x , x ∈ R
55. f ( x ) = x 1 − x 2 + arcsin x , x < 1
56. f ( x ) = (1 − x 2 )arcsin x , x < 1
1
57. f ( x ) = arccos ( ln x ) , < x < e
e
58. f ( x ) = (1 + x ) e
2 arctg x
, x∈R
e x − e− x
59. f ( x ) = arctg , x∈R
2
1 x −1 1
60. f ( x ) = ln − arctg x , x > 1
4 x +1 2
61. f ( x ) = 2 x 3 arctg x + ln (1 + x 2 ) − x 2 , x ∈ R
1 x 1 cos x
62. f ( x ) = ln tg − , 0< x<π
2 2 2 sin 2 x

1
63. f ( x ) = 1 − x 2 − ( arccos x )2 , x < 1
2
( )
4
 
64. f ( x ) =  3 ln x + x 2 + 4  , x ∈ R
 
65. f ( x ) = ( x + 1)arctg x − x , x ∈ R
2
2
 x2 − 2 x + 1 
66. f ( x ) = 3x + ln  2
2
 , x >1
 x + x +1 
1
67. f ( x ) = 3 x 2 + x + 1 − ln x + + x 2 + x + 1 , x ∈ R
2
68. f ( x ) = 2arctg(sin x ) − sin x , x ∈ R
(
69. f ( x ) = x 2 + 2 x + ln x + 1 + x 2 + 2 x , x > 0 )
2 + x − x2
70. f ( x ) = arctg , −1 < x < 2
x−2
71. f ( x ) = arctg ( 2sin 2 x − 1) , x ∈ R
72. f ( x ) = 2 1 − x 2 − (arccos x )2 , −1 < x < 1
73. f ( x ) = x arcsin x + 1 − x 2 , −1 < x < 1
1
74. f ( x ) = x x , x > 0
75. f ( x ) = ( ln x ) , x > 1
x
1.4. Răspunsuri la problemele propuse

16. f ′( x ) = 15 x 2 − 8 x + 9 x+2
21. f ′( x ) = − x
(x + x + 1)
2
17. f ′( x ) = 15 x 4 − 8 x 3 + 3x 2 − 4 2
1
− 28 − 15 1 − 23 1 − x2
18. f ′( x ) = 2 x − x − x
3
22. f ′( x ) = 2
5 2
(x − x + 1)
2 2
3 1 4 1 15
19. f ′( x ) = 4 − 3 + x
23. f ′( x ) = 24 x ( 3x 2 + 5)
3
4 x 3 x 2
− x4 + 2 x2 + 1 24. f ′( x ) = 12 x 3 ( x 4 + 3)
2
20. f ′( x ) = 2 x
( x 4 + 1)
2
x
25. f ′( x ) =
x2 + a2

2x + 1 1  x −x 
26. f ′( x ) = 46. f ′( x ) =  e a − e a 
3 3 ( x 2 + x + 1)
2
2 
2 47. f ′( x ) = e ⋅ cos x
sin x
 1 
27. f ′( x ) =  1 + 3  48. f ′( x ) = ( cos x + sin 2 x ) e 2 sin x
 x
28. f ′( x ) = sin 2 x 1
49. f ′( x ) =
29. f ′( x ) = 2cos 2 x a2 − x2
30. f ′( x ) = −2 ( x + 1) sin ( x 2 + 2 x )
arcsin x
50. f ′( x ) = 2
1 − x2
sin 2 x
31. f ′( x ) = 3 2x
cos4 x 51. f ′( x ) = 4
x + 4 x2 + 5
f ′( x ) = 3cos 3x cos5 x −
32. 1
5sin 3x sin 5 x 52. f ′( x ) =
1 + x2
1 + 2sin x
33. f ′( x ) = − 53. f ′( x ) =
x
( 2 + sin x )2 1 − x4
34. f ′( x ) = cos3 x − sin 2 x 54. f ′( x ) = 2sin 2 x ( 3 − 4sin 2 x )
35. f ′( x ) = − tg x
2 55. f ′( x ) = 2 1 − x 2
36. f ′( x ) =
sin 2 x 56. f ′( x ) = 1 − x 2 − 2 x arcsin x
2 1
37. f ′( x ) = 57. f ′( x ) = −
1 − x2 x 1 − ln 2 x
x
38. f ′( x ) = 58. f ′( x ) = ( 2 x + 1) earctg x
1 − x4
2
1 59. f ′( x ) = x − x
39. f ′( x ) = e +e
1 + x2 1
x +1 60. f ′( x ) = 4
40. f ′( x ) = 2 2 x −1
x + 2x + 2
61. f ′( x ) = 6 x 2 arctg x
41. f ′( x ) = 3 ( x 2 + 1) ⋅ 8 x +3 x
3
1
62. f ′( x ) =
42. f ′( x ) = 5e5 x + 4 sin 3 x
1 x arccos x − x
43. f ′( x ) = e 63. f ′( x ) =
x 1 − x2
44. f ′( x ) = ( x + 1) e x
( )
2
4 ln x + x + 4
3 2
1 64. f ′( x ) = ⋅
45. f ′( x ) = 3 x2 + 4
1+ ex
65. f ′( x ) = 2 x arctg x

x4 + 1 71. f ′( x ) =
sin 2 x
66. f ′( x ) = 6
x3 − 1 sin x + cos 4 x
4
1 + 3x arccos x − x
67. f ′( x ) = 72. f ′( x ) = 2
x2 + x + 1 1 − x2
cos3 x 73. f ′( x ) = arcsin x
′
68. f ( x ) = 1
1 + sin 2 x 74. f ′( x ) = x x ln
−2 e
2 x
69. f ′( x ) = 1 + x 1 
x 75. f ′( x) = ( ln x )  ln ( ln x ) + 
1  ln x 
70. f ′( x ) =
2 2 + x − x2

2. DERIVATE PARŢIALE

În cazul funcţiilor de mai multe variabile se definesc derivate
în raport cu fiecare din variabile, numite derivate parţiale.
1) Derivate parţiale pentru funcţii de două variabile

Definiţie. Fie f : A → R cu A ⊂ R 2 deschisă o funcţie de
două variabile ( x, y ) ∈ A , adică ( x, y ) → f ( x, y ) şi ( x0 , y0 ) ∈ A un
punct fixat. Funcţia f se numeşte derivabilă parţial în raport cu x în
punctul ( x0 , y0 ) dacă funcţia de o singură variabilă x → f ( x, y0 )
definită pe mulţimea {x ∈ R ( x, y0 ) ∈ A} este derivabilă în x0 , adică
există şi este finită
f ( x, y0 ) − f ( x0 , y0 ) ∂f
lim = f x′ ( x0 , y0 ) = ( x0 , y0 ) .
x → x0 x − x0 ∂x
Rezultatul acestei limite, care este un număr real, se notează
ca mai sus şi se numeşte derivata funcţiei f în raport cu x în punctul
( x0 , y0 ) .
Analog se introduce derivata parţială în raport cu variabila y :
f ( x0 , y ) − f ( x0 , y0 ) ∂f
lim = f y′ ( x0 , y0 ) = ( x0 , y0 ) .
y → y0 y − y0 ∂y
Dacă f : A → R este derivabilă parţial în fiecare punct al
mulţimii deschise A , atunci f se numeşte derivabilă parţial pe A şi
funcţiei f i se asociază două noi funcţii f x′, f y′ : A → R .
În cazul în care funcţiile f x′ , f y′ sunt la rândul lor derivabile parţial pe
A , atunci obţinem derivate parţiale de ordinul doi după următoarea
schemă:

22 2. Derivate parţiale
∂  ∂f  ∂ 2 f
( f x′)′x = f x′′2 =  =
∂f ∂x  ∂x  ∂x 2
f x′ = 〈
∂x ∂  ∂f  ∂ 2 f
( f x′)′y = f xy′′ =  =
∂ y  ∂ x  ∂y ∂ x
∂  ∂f  ∂ 2 f
( f y′ )′x = f yx′′ = =
∂f ∂x  ∂y  ∂x∂y
f y′ = 〈
∂y ∂  ∂f  ∂ 2 f
( f y′ )′y = f y′′2 = =
∂y  ∂y  ∂y 2
Exemplu. Fie f : R 2 → R ,
f ( x, y ) = x 5 + 3x 4 y − 2 xy 3 + 7 x 2 − 9 y + 3 .
Avem
′
f x ( x, y ) = 5 x 4 + 12 x 3 y − 2 y 3 + 14 x , f y′( x, y ) = 3x 4 − 6 xy 2 − 9 ,
f x′′2 ( x, y ) = ( f x′( x, y ) ) x′ = (5 x 4 + 12 x 3 y − 2 y 3 + 14 x ) x′ =
= 20 x 3 + 36 x 2 y + 14,
f xy′′ ( x, y ) = ( f x′( x, y ) ) y′ = ( 5 x 4 + 12 x 3 y − 2 y 3 + 14 x ) y′ = 12 x 3 − 6 y 2 ,
f yx′′ ( x, y ) = ( f y′( x, y ) ) ′ = ( 3x 4 − 6 xy 2 − 9 ) x′ = 12 x 3 − 6 y 2 ,
x
f y′′2 ( x, y ) = ( f y′( x, y ) ) ′ = ( 3x 4 − 6 xy 2 − 9 ) y′ = −12 xy .

y
Se observă că derivatele mixte f xy′′ şi f yx′′ sunt egale,

proprietate care se menţine într-un cadru destul de general.
O funcţie f : A → R , A ⊂ R 2 deschisă se numeşte de clasă
C p ( p ∈ N ) pe A dacă f este continuă şi are derivate parţiale
continue până la ordinul p inclusiv. Mulţimea funcţiilor de clasă C p
pe A se notează C p ( A) . Clasa funcţiilor continue C 0 ( A) va fi notată
C ( A) , spre deosebire de C1 ( A) care este clasa funcţiilor continue şi
cu derivate parţiale de ordinul întâi continue pe A .
Teorema lui Schwarz. Dacă f ∈ C 2 ( A) , A ⊂ R 2 deschisă,
atunci
f xy′′ ( x0 , y0 ) = f yx′′ ( x0 , y0 ) , ( ∀) ( x0 , y0 ) ∈ A .

2. Derivate parţiale 23
Observaţia 1. Dacă f ∈ C p ( A) , p > 2 , atunci derivatele

mixte de orice ordin mai mic sau egal cu p coincid.
Observaţia 2. Orice funcţie elementară este de clasă C ∞ pe
orice deschis conţinut în domeniul de definiţie. Aşadar, polinoamele,
funcţiile raţionale, exponenţialele etc., ca şi compuneri ale acestora,
sunt funcţii de clasă C ∞ şi ca atare derivatele lor mixte de orice ordin
coincid.
2) Derivate parţiale pentru funcţii de trei variabile

Fie f : A → R , cu A ⊂ R 3 mulţime deschisă o funcţie de trei
variabile ( x, y, z ) ∈ A şi ( x0 , y0 , z0 ) ∈ A .
Derivata parţială a lui f în raport cu x în punctul ( x0 , y0 , z0 )
este
∂f f ( x, y0 , z0 ) − f ( x0 , y0 , z0 )
f x′ ( x0 , y0 , z0 ) =
( x0 , y0 , z0 ) = xlim ,
∂x →x0 x − x0
deriavata parţială în raport cu y în ( x0 , y0 , z0 ) este
∂f f ( x0 , y, z0 ) − f ( x0 , y0 , z0 )
f y′ ( x0 , y0 , z0 ) =
( x0 , y0 , z0 ) = ylim ,
∂y → y0 y − y0
iar deriavata parţială în raport cu z în ( x0 , y0 , z0 ) este
∂f f ( x0 , y0 , z ) − f ( x0 , y0 , z0 )
f z′( x0 , y0 , z0 ) = ( x0 , y0 , z0 ) = zlim .
∂z →z0 z − z0
Derivatele parţiale de ordin superior, clasele C p precum şi
teorema Schwarz se transcriu pentru funcţiile de trei variabile.

1. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi ale
funcţiei f : R 2 → R , f ( x, y ) = 2 x 3 + xy 4 − 3x 2 y 2 + 5 x − 7 y + 1 într-un
punct curent ( x, y ) ∈ R 2 .
Rezolvare. Avem
f x′( x, y ) = 6 x 2 + y 4 − 6 xy 2 + 5 , f y′( x, y ) = 4 xy 3 − 6 x 2 y − 7 .

2. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi ale

funcţiei f : R 2 → R , f ( x, y ) = x 2 y 3 − 2 x 3 y + y 3 − 4 xy + x − 9 y + 3 în
punctul (0,1) .
Rezolvare. Într-un punct curent ( x, y ) ∈ R 2 avem
f x′ ( x, y ) = 2 xy 3 − 6 x 2 y − 4 y + 1 , f y′ ( x, y ) = 3x 2 y 2 − 2 x 3 + 3 y 2 − 4 x − 9 ,
iar în punctul (0,1) obţinem f x′(0,1) = −3 , f y′(0,1) = −6 .
3. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul unu şi doi ale

funcţiei f : R 2 → R , f ( x, y ) = x 4 − 2 xy 2 + y 3 + xy + 1 în punctul (1,2) .
Rezolvare. Avem
f x′( x, y ) = 4 x 3 − 2 y 2 + y , f y′( x, y ) = −4 xy + 3 y 2 + x , f x′′2 ( x, y ) = 12 x 2 ,
f xy′′ ( x, y ) = −4 y + 1 = f yx′′ ( x, y ) , f y′′2 ( x, y ) = −4 x + 6 y .
În punctul (1,2) obţinem f x′(1,2) = 2 , f y′(1,2) = 5 ,
f x′′2 (1,2) = 12 , f xy′′ (1,2) = −7 , f y′′2 (1,2) = 8 .

x
funcţiei f : R2 \ {( x,0) x ∈ R} → R , f ( x, y) = arctg , în punctul (1,1) .
y
Rezolvare. Avem
′
 x ′ x
1 y2 1 y
f x′( x, y ) =  arctg  = 2   = ⋅ = 2
 x   y x x + y y x + y
2 2 2
 y x
1+  
 y
′ ′
 x 1 x y2  x  −x
f y′( x, y ) =  arctg  = 2   = ⋅ − 2= 2
2 
 y y  x   y y x + y  y  x + y2
2
1+  
 y
 y ′ ( x 2 + y 2 )′x 2 xy
f x′′2 ( x, y ) =  2 2 
= − y =− 2
 x + y x (x + y ) ( x + y 2 )2
2 2 2
 y  ′ x2 + y2 − 2 y2 x2 − y2
f xy′′ ( x, y ) =  2 2 
= = = f yx′′ ( x, y )
 x + y y ( x 2 + y 2 )2 ( x 2 + y 2 )2

 x ′ ( x 2 + y 2 )′y 2 xy
f y′′2 ( x, y ) = −  2 2 
=x 2 = 2 .
 x + y y (x + y ) ( x + y 2 )2
2 2
În punctul (1,1) obţinem

1 1 1 1
f x′ (1,1) = , f y′ (1,1) = − , f x′′2 (1,1) = − , f xy′′ (1,1) = 0 , f y′′2 (1,1) = .
2 2 2 2
funcţiei de trei variabile f : R 3 → R ,
f ( x, y, z ) = x 3 + y 2 + z + 3x 2 yz + 4 yz 2 + 5
în punctul ( 0,1,2 ) .
Rezolvare. Avem
f x′( x, y , z ) = 3x 2 + 6 xyz , f y′( x, y, z ) = 2 y + 3x 2 z + 4 z 2 ,
f z′( x, y, z ) = 1 + 3x 2 y + 8 yz , f x′′2 ( x, y, z ) = 6 x + 6 yz , f y′′2 ( x, y, z ) = 2 ,
f z′′2 ( x, y, z ) = 8 y , f xy′′ ( x, y, z ) = 6 xz , f xz′′ ( x, y , z ) = 6 xy ,
f yz′′ ( x, y, z ) = 3x 2 + 8 z .
În punctul ( 0,1,2 ) obţinem
f x′ ( 0,1,2 ) = 0 , f y′ ( 0,1,2 ) = 18 , f z′ ( 0,1,2 ) = 17 ,
f x′′2 ( 0,1,2 ) = 12 , f y′′2 ( 0,1,2 ) = 2 , f z′′2 ( 0,1,2 ) = 8 ,
f xy′′ (0,1,2) = 0 , f xz′′ (0,1,2) = 0 , f yz′′ (0,1,2) = 16 .
6. Să se arate că f : R 3 \ {(0,0,0)} → R ,
f ( x, y , z ) = x 2 + y 2 + z 2
verifică relaţia
2 2 2
 ∂ f   ∂ f   ∂f 
  +   +   = 1.
 ∂x   ∂y   ∂z 
Rezolvare. Avem
∂f ( x 2 + y 2 + z 2 ) x′ x
( x, y , z ) = = ,
∂x 2 x2 + y2 + z2 x + y2 + z2
2
∂f y ∂f z
( x, y , z ) = , ( x, y , z ) =
∂y x +y +z 2 2 2 ∂z x + y2 + z2
2
şi evident este îndeplinită relaţia din enunţ.

xy
7. Să se arate că f ( x, y ) = , x ≠ y verifică relaţia
x− y
∂2 f ∂2 f ∂2 f 2
+ 2 + 2 = .
∂x 2
∂x∂y ∂y x− y
Rezolvare. Avem
∂f x− y−x y2 ∂f x− y+ y x2
( x, y ) = y = − , ( x , y ) = x =
∂x ( x − y )2 ( x − y ) 2 ∂y ( x − y )2 ( x − y )2
∂2 f 2 y2
( x , y ) = ,
∂x 2 ( x − y )3
∂2 f ∂  ∂f   x2  ′
( x, y ) =  ( x, y )  =  2 
=
∂x∂y ∂x  ∂y   ( x − y) x
2 x ( x − y )2 − x 2 ⋅ 2( x − y ) 2 xy
= =− ,
( x − y) 4
( x − y )3
∂2 f 2 x2
( x , y ) = .
∂y 2 ( x − y )3
Rezultă
∂ f
2
∂2 f ∂2 f 2 y2 4 xy 2 x2 2
+ 2 + = − + = .
∂x 2
∂xy ∂y 2
( x − y) ( x − y) ( x − y) x − y
3 3 3
8. Să se arate că funcţia
f ( x, y, z ) = ln x 2 + y 2 − z 2 , cu x 2 + y 2 > z 2 ,
verifică condiţia
∂f ∂f ∂f
x +y +z = 1.
∂x ∂y ∂z
1
Rezolvare. Avem f ( x, y, z ) = ln ( x 2 + y 2 − z 2 ) şi apoi
2
2 ′
1 ( x + y − z )x 1
2 2
∂f 2x x
( x, y , z ) = ⋅ 2 = = 2
∂x 2 x + y −z 2 2
2 x + y −z
2 2 2
x + y2 − z2
∂f y ∂f −z
( x, y , z ) = 2 , ( x, y , z ) = 2 .
∂y x + y − z ∂z
2 2
x + y2 − z2

Rezultă
∂f ∂f ∂f x 2 + y 2 − z 2
x +y +z = = 1.
∂x ∂y ∂z x 2 + y 2 − z 2
2
+ z3
9. Să se arate că funcţia f : R 3 → R , f ( x, y, z ) = e x + y
verifică condiţia
f x′′2 + f xy′′ + f xz′′ − f x′ − f y′ − f z′ = 0 .
Rezolvare. Avem
2 3 2 3 2 3
f x′( x, y , z ) = e x + y + z , f y′( x, y , z ) = 2 y e x + y + z , f z′( x, y, z ) = 3z 2 e x + y + z ,
2
+ z3 2
+ z3
f x′′2 ( x, y , z ) = e x + y
2
+ z3
, f xy′′ ( x, y, z ) = 2 y e x + y , f xz′′ ( x, y, z ) = 3z 2 e x + y .
Apoi rezultă
f x′′2 + f xy′′ + f xz′′ − f x′ − f y′ − f z′ = (1 + 2 y + 3z 2 − 1 − 2 y − 3z 2 ) e x + y + z = 0 .
2 3
z
10. Să se arate că funcţia f ( x, y , z ) = arctg , xy ≠ 0 ,
xy
verifică ecuaţiile:
a) xf x′ + yf y′ + 2 zf z′ = 0 , b) xf x′′2 − yf xy′′ + f x′ = 0 .
Rezolvare. Avem
 z ′ z
 xy  − 2
 x x y yz
f x′( x, y , z ) = = =− 2 ,
z 2
z 2
z + x2 y2
1+ 2 2 1+ 2 2
x y x y
 z ′ z
 xy  − 2
 y xy xz
f y′( x, y , z ) = = =− 2 ,
z 2
z 2
z + x2 y2
1+ 2 2 1+ 2 2
x y x y
 z ′ 1
 xy 
 z xy xy
f z′( x, y , z ) = = = 2 .
z 2
z 2
z + x2 y2
1+ 2 2 1+ 2 2
x y x y

Apoi
2 xy 3 z x2 y2 z − z3
f x′′2 ( x, y , z ) = , f xy′′ ( x, y, z ) = .
( z 2 + x2 y2 ) ( z2 + x2 y2 )
2 2
Se verifică cu uşurinţă ecuaţiile din enunţ.

Să se calculeze derivatele parţiale, de ordinul întâi, ale
următoarelor funcţii:
11. f ( x, y ) = 2 x 3 − 3xy 2 + y 4 − 4 xy + 5 x − 7 y + 9
12. f ( x, y, z ) = x4 − 2 x2 y3 + 2 z 3 − 3x2 z 3 − 7 yz + 2 x − 3 y + 9 z + 13
x + y2
13. f ( x, y ) =
x2 + y2 + 1
14. f ( x, y ) = x 2 sin y + y 2 cos x
sin x cos y
15. f ( x, y ) =
2 + sin x cos y
16. f ( x, y ) = ( x 3 + 2 x 2 y + 3 y 3 − 7 x + 9 y + 1)
100
17. f ( x, y ) = x 2 cos2 y
18. f ( x, y ) = arctg ( xy )
2
19. f ( x, y ) = e x − y
x2 + y2 − x
20. f ( x, y ) = ln , y≠0
x2 + y2 + x
x2 − y 2
21. f ( x, y ) = arctg , x2 − y2 > 0 , x ≠ 0
x +y
2 2
x z
22. f ( x, y, z ) = e + e , y ≠ 0
y y
23. f ( x, y, z ) = tg ( 3x + 2 y ) + 4 x − z , cos ( 3x + 2 y ) ≠ 0
2

Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi, ale

următoarelor funcţii, în punctele indicate:
x
24. f ( x, y ) = ( x 2 + y 2 ) arctg , y ≠ 0 , în punctul (1,1)
y
( )
25. f ( x, y ) = ln x + x 2 + y 2 , cu y ≠ 0 , în (0,1)
2 3
26. f ( x, y, z ) = e xy z
, în (0,1,2)
27. f ( x, y, z ) = e sin xyz
, în (0,1,1)
Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul unu şi doi ale
următoarelor funcţii, în punctele indicate:
28. f ( x, y ) = x 2 cos y , în (1,0)
x
29. f ( x, y ) = x arctg , y ≠ 0 , în (2,2)
y
30. f ( x, y ) = ln ( x 2 + y ) , x 2 + y > 0 , în (1,0)
31. f ( x, y, z ) = e z sin xy , în (1,0,0)
32. f ( x, y, z ) = e xyz + x 2 + y 3 + z 4 , în (0,1,0)
33. f ( x, y, z ) = ln ( x + y 2 + z 3 ) cu x + y 2 + z 3 > 0 , în (1,1,0)
34. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul unu, doi şi
trei pentru funcţia f ( x, y ) = x 3 + 2 x 2 y + 4 xy 2 + y 3 .
∂3 f
35. Să se calculeze derivata parţială de ordin trei ( x, y )
∂x 2 ∂y
a funcţiei f ( x, y ) = x ln( xy ) , cu xy > 0 .
∂6 f
36. Să se calculeze derivata de ordinul 6 ( x, y ) a
∂x 3∂y 3
funcţiei f : R 2 → R , f ( x, y ) = x 3 sin y + y 3 sin x .
37. Să se arate că funcţia f : R 2 \ {(0,0)} → R ,
∂f ∂f
f ( x, y ) = ln ( x 2 + y 2 + xy ) , verifică ecuaţia x ( x, y ) + y ( x, y ) = 2 .
∂x ∂y
x− y
38. Să se arate că funcţia f ( x, y, z ) = x + cu y ≠ z ,
y−z
∂f ∂f ∂f
verifică ecuaţia + + = 1.
∂x ∂y ∂z

x2 + y2
39. Să se arate că funcţia z ( x, y ) = cu x + y ≠ 0 ,
x+ y
∂2z ∂2 z
verifică ecuaţia cu derivate parţiale de ordinul doi x 2 + y = 0.
∂x ∂x∂y
40. Să se arate că funcţia f : R2 → R ,
 y ∂2 f ∂2 f
f ( x, y ) = 2cos 2  x −  , verifică ecuaţia 2 2 + =0.
 2 ∂y ∂x∂y
Să se arate că următoarele funcţii sunt armonice, adică soluţii
ale ecuaţii Laplace
∂ 2u ∂ 2u
∆u = 2 + 2 = 0 .
∂x ∂y
41. f ( x, y ) = ln( x + y ) , cu ( x, y ) ≠ (0,0)
2 2
y
42. f ( x, y ) = arctg , cu x ≠ 0
x
1
43. f ( x, y ) = ln , cu ( x, y ) ≠ ( a, b)
( x − a )2 + ( y − b )2
44. f ( x, y ) = e x ( x 2 − y 2 )cos y − 2 xy sin y 
45. Fie r = x 2 + y 2 + z 2 cu ( x, y, z ) ≠ (0,0,0) . Să se arate că
1 1 1
∂2   ∂2   ∂2  
∂ r ∂ r ∂ r 2
2 2 2
 r  +  r  +  r  = 0,
a) 2 + 2 + 2 = , b)
∂x ∂y ∂z r ∂x 2 ∂y 2 ∂z 2
1 1
adică u( x, y, z ) = = verifică ecuaţia lui Laplace
r x2 + y2 + z2
∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u
∆u = 2 + 2 + 2 = 0 .
∂x ∂y ∂z
( x − b )2
1 −
46. Să se arate că funcţia u( x, t ) = , unde t > 0 ,
e 4 a 2t
2a πt
x ∈ R , a , b constante reale cu a ≠ 0 , verifică ecuaţia căldurii
∂u ∂ 2u
= a2 2 .
∂t ∂x


11. f x′( x, y ) = 6 x 2 − 3 y 2 − 4 y + 5 , f y′( x, y ) = −6 xy + 4 y3 − 4 x − 7
12. f x′( x, y, z ) = 4 x 3 − 4 xy 3 − 6 xz 3 + 2 , f y′( x, y, z ) = −6 x 2 y 2 − 7 z − 3 ,
f z′( x, y, z ) = 6 z 2 − 9 x 2 z 2 − 7 y + 9
y 2 (1 − 2 x ) − x 2 + 1 2 y ( x 2 − x + 1)
13. f x′( x, y ) = , f ′ ( x , y ) =
( x 2 + y 2 + 1)2 ( x 2 + y 2 + 1)2
y
14. f x′( x, y ) = 2 x sin y − y 2 sin x , f y′( x, y ) = x 2 cos y + 2 y cos x

2cos x cos y 2sin x sin y
15. f x′( x, y ) = , f y′( x, y ) = −
(2 + sin x cos y ) 2
(2 + sin x cos y )2
16. f x′( x, y ) = 100(3x 2 + 6 xy − 7)( x 3 + 2 x 2 y + 3 y 3 − 7 x + 9 y + 1)99 ,
f y′( x, y ) = 100(2 x 2 + 9 y 2 + 9)( x 3 + 2 x 2 y + 3 y 3 − 7 x + 9 y + 1)99
17. f x′( x, y ) = 2 x cos 2 y , f y′( x, y ) = − x 2 sin 2 y
y x
18. f x′( x, y ) = , f y′( x, y ) =
1+ x y
2 2
1 + x2 y2
2 2
19. f x′( x, y ) = e x − y , f y′( x, y ) = −2 y e x − y
2 2x
20. f x′( x, y ) = − , f y′( x, y ) =
x2 + y2 y x2 + y2
y2 −y
21. f x′( x, y ) = , f y′( x, y ) =
x x −y 4 4
x4 − y4
x x z z
1 x z 1
22. f x′( x, y, z ) = e y , f y′( x, y, z ) = − 2 e y − 2 e y , f z′( x, y, z ) = e y
y y y y
3 2 2
23. f x′( x, y , z ) = + 4 x − z ln 4 , f y′( x, y, z ) = ,
cos (3x + 2 y )
2
cos (3x + 2 y )
2
2
f z′( x, y , z ) = −2 z 4 x − z ln 4
π π
24. f x′(1,1) = + 1 , f y′(1,1) = − 1
2 2
25. f x′(0,1) = f y′(0,1) = 1
26. f x′(0,1,2) = 8 , f y′(0,1,2) = f z′(0,1,2) = 0
27. f x′(0,1,1) = 1 , f y′(0,1,1) = f z′(0,1,1) = 0
28. f x′(1,0) = 2 , f y′(1,0) = 0 , f x′′2 (1,0) = 2 , f xy′′ (1,0) = 0 , f y′′2 (1,0) = −1

π 1 1 1
29. f x′(2, 2) = + , f y′(2,2) = − , f x′′2 (2,2) = f y′′2 (2,2) = ,
4 2 2 4
1
f xy′′ (2,2) = −
16
30. f x′(1,0) = 2 , f y′(1,0) = 1 , f x′′2 (1,0) = f xy′′ (1,0) = −2 , f y′′2 (1,0) = −1
31. f x′(1,0,0) = 0 , f y′(1,0,0) = 1 , f z′(1,0,0) = 0 ,
f x′′2 (1,0,0) = f y′′2 (1,0,0) = f z′′2 (1,0,0) = 0 , f xy′′ (1,0,0) = 1 , f xz′′ (1,0,0) = 0 ,
f yz′′ (1,0,0) = 1
32. f x′(0,1,0) = 0 , f y′(0,1,0) = 3 , f z′(0,1,0) = 0 , f x′′2 (0,1,0) = 2 ,
f y′′2 (0,1,0) = 6 , f z′′2 (0,1,0) = 0 , f xy′′ (0,1,0) = 0 , f xz′′ (0,1,0) = 1 ,
f yz′′ (0,1,0) = 0
1 1
33. f x′(1,1,0) = , f y′(1,1,0) = 1 , f z′(1,1,0) = 0 , f x′′2 (1,1,0) = − ,
2 4
1
f y′′2 (1,1,0) = 0 , f z′′2 (1,1,0) = 0 , f xy′′ (1,1,0) = − , f xz′′ (1,1,0) = 0 ,
2
f yz′′ (1,1,0) = 0
34. f x′( x, y ) = 3x 2 + 4 xy + 4 y 2 , f y′( x, y ) = 2 x 2 + 4 xy + 3 y 2 ,
f x′′2 ( x, y ) = 6 x + 4 y , f y′′2 ( x, y ) = 4 x + 6 y , f xy′′ ( x, y ) = 4 x + 8 y ,
f x′′′3 ( x, y ) = 6 , f y′′′3 ( x, y ) = 6 , f x′′′2 y ( x, y ) = 4 , f xy′′′2 ( x, y ) = 4
∂3 f
35. ( x, y ) = 0
∂x 2 ∂y
∂6 f
36. 3 3 ( x, y ) = −6(cos x + cos y )
∂x ∂y

3. DIFERENŢIALA

1) Diferenţiala funcţiei de două variabile
Definiţie. Fie f : A → R de clasă C1 pe mulţimea deschisă
A ⊂ R 2 . Se numeşte diferenţială (de ordinul întâi) a lui f în punctul
( x0 , y0 ) ∈ A , expresia notată şi definită astfel
df ( x0 , y0 ) = f x′( x0 , y0 )dx + f y′( x0 , y0 )dy ,
iar într-un punct curent ( x, y ) ∈ A este
df ( x, y ) = f x′( x, y )dx + f y′( x, y )dy ,
care uneori se scrie sub forma
df = f x′dx + f y′dy .
Dacă f ∈ C 2 ( A) atunci
d 2 f ( x0 , y0 ) = f x′′2 ( x0 , y0 ) ( dx ) + 2 f xy′′ ( x0 , y0 )dxdy + f y′′2 ( x0 , y0 ) ( dy )
2 2
reprezintă diferenţiala de ordinul doi a lui f în ( x0 , y0 ) ∈ A , iar

într-un punct curent ( x, y ) ∈ A avem
d 2 f ( x, y ) = f x′′2 ( x, y ) ( dx ) + 2 f xy′′ ( x, y )dxdy + f y′′2 ( x, y ) ( dy ) ,
2 2
care se mai scrie şi sub forma

d 2 f = f x′′2 ( dx ) + 2 f xy′′ dxdy + f y′′2 ( dy ) .
2 2
2) Diferenţiala funcţiei de trei variabile

Definiţie. Fie f : A → R de clasă C1 pe mulţimea deschisă
A ⊂ R 3 . Se numeşte diferenţială (de ordinul întâi) a lui f în
( x0 , y0 , z0 ) ∈ A expresia
df ( x0 , y0 , z0 ) = f x′( x0 , y0 , z0 )dx + f y′( x0 , y0 , z0 )dy + f z′( x0 , y0 , z0 )dz ,
iar într-un punct curent ( x, y , z ) ∈ A este
df ( x, y , z ) = f x′( x, y , z )dx + f y′( x, y , z )dy + f z′( x, y , z )dz ,
care se mai scrie şi sub forma

34 3. Diferenţiala
df = f x′dx + f y′dy + f z′dz .

Dacă f ∈ C 2 ( A) atunci
d 2 f ( x0 , y0 , z0 ) = f x′′2 ( x0 , y0 , z0 ) ( dx ) + f y′′2 ( x0 , y0 , z0 ) ( dy ) +
2 2
+ f z′′2 ( x0 , y0 , z0 ) ( dz ) + 2 f xy′′ ( x0 , y0 , z0 )dxdy +

2
+2 f xz′′ ( x0 , y0 , z0 )dxdz + 2 f yz′′ ( x0 , y0 , z0 )dydz

reprezintă diferenţiala de ordinul doi a lui f în ( x0 , y0 , z0 ) ∈ A , care
într-un punct curent ( x, y , z ) ∈ A se scrie
d 2 f = f x′′2 ( dx ) + f y′′2 ( dy ) + f z′′2 ( dz ) + 2 f xy′′dxdy + 2 f xz′′dxdz + 2 f yz′′ dydz .
2 2 2
Având în vedere formula de calcul a diferenţialei de ordinul

întâi, rezultă că regulile de diferenţiere sunt aceleaşi cu cele de
derivare. Dacă f , g : A → R sunt de clasă C1 pe mulţimea deschisă
A ⊂ R 2 , respectiv A ⊂ R 3 atunci
d( f + g ) = df + dg , d( fg ) = gdf + fdg ,
 f  gdf − fdg
d  = , cu 0 ∉ g ( A) .
g g2

1. Să se calculeze diferenţiala funcţiei
f : R 2 → R , f ( x, y ) = cos xy .
Rezolvare. Avem
df = f x′dx + f y′dy , f x′( x, y ) = − y sin xy , f y′( x, y ) = − x sin xy
deci df ( x, y ) = − sin xy ( ydx + xdy ) .
2. Să se calculeze diferenţiala funcţiei
f ( x, y, z ) = ln( x + 2 y + 3z )
unde x + 2 y + 3z > 0 într-un punct curent şi apoi în punctul ( 2,1,0 ) .
Rezolvare. Avem
df ( x, y , z ) = f x′( x, y , z )dx + f y′( x, y, z )dy + f z′( x, y, z )dz
1 2 3
f x′ ( x, y, z ) = , f y′ ( x, y, z ) = , f z′( x, y, z ) =
x + 2 y + 3z x + 2 y + 3z x + 2 y + 3z

3. Diferenţiala 35
1 1 3
f x′ ( 2,1,0 ) =
, f y′ ( 2,1,0 ) = , f z′ ( 2,1,0 ) = .
4 2 4
Deci, diferenţiala într-un punct curent este
1
df ( x , y , z ) = ( dx + 2dy + 3dz )
x + 2 y + 3z
iar în punctul ( 2,1,0 ) este
1 1 1 3
df (2,1,0) = ( dx + 2dy + 3dz ) = dx + dy + dz .
4 4 2 4
3. Folosind regulile de calcul să se determine diferenţiala
funcţiei f : R 3 → R , f ( x, y, z ) = sin x sin y sin z într-un punct curent
π π π
şi apoi în punctul  , ,  .
4 4 4
Rezolvare. Aplicăm regula
d ( f1 f 2 f 3 ) = f 2 f 3df1 + f1 f 3df 2 + f1 f 2df 3 .
În cazul nostru avem
df ( x, y , z ) = d (sin x sin y sin z ) =
= sin y sin zd (sin x ) + sin x sin zd (sin y ) + sin x sin yd (sin z )
adică
df ( x, y, z ) = cos x sin y sin zdx + sin x cos y sin zdy + sin x sin y cos zdz ,
π π π
iar în punctul  , ,  obţinem
4 4 4
 π π π 2
df  , ,  = ( dx + dy + dz ) .
4 4 4 4
4. Să se calculeze diferenţiala de ordinul doi a funcţiei
f : R → R , f ( x, y ) = e x cos y într-un punct curent şi apoi în (0,0) .
2
Rezolvare. Avem
d f ( x, y ) = f x′′2 ( x, y )(dx )2 + 2 f xy′′ ( x, y )dxdy + f y′′2 ( x, y )(dy )2
2
f x′( x, y ) = e x cos y , f y′( x, y ) = − e x sin y ,

f x′′2 ( x, y ) = e x cos y , f xy′′ ( x, y ) = f yx′′ ( x, y ) = − e x sin y ,
f y′′2 ( x, y ) = − e x cos y .
Deci, într-un punct curent diferenţiala de ordinul doi este
d 2 f ( x, y ) = e x (cos y dx 2 − 2sin y dxdy − cos y dy 2 )

36 3. Diferenţiala
iar în (0,0) obţinem

d 2 f ( 0,0 ) = dx 2 − dy 2 .
5. Să se calculeze diferenţiala de ordinul doi a funcţiei
f : R → R , f ( x, y, z ) = xyz într-un punct curent şi apoi în punctul
3
(1,1,1) .
Rezolvare. Avem f x′ = yz , f y′ = xz , f z′ = xy ,
f x′′2 = f y′′2 = f z′′2 = 0 , f xy′′ = z , f xz′′ = y , f yz′′ = x . Diferenţiala de ordin
doi într-un punct curent ( x, y , z ) ∈ R 3 este
d 2 f = f x′′2 ( dx ) + f y′′2 ( dy ) + f z′′2 ( dz ) +
2 2 2
+2 f xy′′ dxdy + 2 f xz′′ dxdz + 2 f yz′′ dydz ,

care în cazul de faţă devine
d 2 f ( x, y, z ) = 2 z dxdy + 2 y dxdz + 2 x dydz ,
iar în punctul (1,1,1) obţinem
d 2 f (1,1,1) = 2 ( dxdy + dxdz + dydz ) .

Să se calculeze diferenţialele de ordinul întâi ale următoarelor
funcţii, într-un punct curent şi respectiv în punctele indicate:
π π
6. f : R 2 → R , f ( x, y ) = sin xy , în punctul  , 
2 2
x+ y
7. f ( x, y ) = arctg , x ≠ y , în punctul (1, −1)
x− y
8. f : R 2 \ {(0,0)} → R , f ( x, y ) = x 2 + y 2 în punctul (3,4)
 π 
9. f : R 3 → R , f ( x, y, z ) = cos( x + 2 y + 3z ) în  − ,0,0 
 2 
10. f : R → R , f ( x, y , z ) = e , în punctul (1,1,1)
3 xyz
11. f ( x, y, z ) = ln ( x 3 + 2 y 3 − z 3 ) , cu x 3 + 2 y 3 − z 3 > 0 , în
punctul (1,1,0)

3. Diferenţiala 37
Să se calculeze diferenţialele de ordinul doi ale următoarelor

funcţii în punctele indicate
12. f : R 2 \ {(0,0)} → R , f ( x, y ) = ln x 2 + y 2 în (1,0)

1
13. f ( x, y ) = cu x 2 + y > 0 , în punctul (1,0)
x +y
2
14. f : R 3 → R , f ( x, y, z ) = e ax +by + cz , în punctul (0,0,0)

15. f : R 3 \ {(0, 0, 0)} → R , f ( x, y, z ) = x 2 + 2 y 2 + 3z 2 , în
punctul (2,1,1)

π π π 2
6. df ( x, y ) = cos xy ( ydx + xdy ) , df  ,  = ( dx + dy )
2 2 4
1 1
7. df ( x, y ) = 2 2 (
− ydx + xdy ) , df (1, −1) = ( dx + dy )
x +y 2
1 3 4
8. df ( x, y ) = ( xdx + ydy ) , df (3,4) = dx + dy
x2 + y2 5 5
9. df ( x, y, z ) = − sin ( x + 2 y + 3z )( dx + 2dy + 3dz ) ,
 π 
df  − ,0,0  = dx + 2dy + 3dz
 2 
10. df ( x, y, z ) = e xyz ( yz dx + xz dy + xy dz ) , df (1,1,1) = e ( dx + dy + dz )
3x 2 dx + 6 y 2 dy − 3z 2 dz
11. df ( x, y , z ) = , df (1,1,0) = dx + 2dy
x3 + 2 y3 − z3
12. d 2 f (1,0) = ( dy ) − ( dx )
2 2
3
13. d 2 f (1, 0) = 2 ( dx ) + 3dxdy + ( dy )
2 2
4
d f (0,0,0) = a ( dx ) + b ( dy ) + b2 ( dz ) +
2 2 2 2 2 2
14.
+2ab dxdy + 2ac dxdz + 2bc dydz
1
15. d 2 f (2,1,1) = ( 5dx 2 + 14dy 2 + 9dz 2 − 8dxdy − 12dxdz − 12dydz )
27

4. DERIVAREA FUNCŢIILOR COMPUSE

1) Funcţii de două variabile prin intermediul altor două
variabile
Fie funcţiile u, v : A → R , f : B → R , unde A, B ⊂ R 2 sunt
mulţimi deschise şi u ( A) × v ( A) ⊂ B . Considerăm funcţia compusă
F : A→ R,
F ( x, y ) = f ( u ( x, y ) , v ( x, y ) ) .
Teorema 1. Dacă u , v şi f sunt de clasă C1 pe A
respectiv B , atunci F este de clasă C1 pe A şi
 ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v
 ∂x = ∂u ∂x + ∂v ∂x
 ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v . (1)
 = +
 ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y
În cazul particular F ( x, y ) = f (u( x, y )) formulele (1) devin
 ∂F df ∂u
 ∂x = du ∂x
 ∂F df ∂u .
 =
 ∂y du ∂y
Dacă funcţiile u , v şi f din teorema 1 sunt de clasă C 2 ,
atunci F este de clasă C 2 şi derivatele parţiale de ordinul doi ale lui
∂2F ∂2F ∂2F
F: , , se calculează derivând (1) în raport cu x ,
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
respectiv y .

40 4. Derivarea funcţiilor compuse
2) Funcţii de trei variabile prin intermediul altor două

variabile
Fie funcţiile u, v : A → R , f : B → R , unde A ⊂ R 3 , B ⊂ R 2
sunt mulţimi deschise şi u( A) × v ( A) ⊂ B . Considerăm funcţia
compusă F : A → R ,
F ( x, y, z ) = f ( u( x, y, z ), v( x, y, z ) ) .
Teorema 2. Dacă u , v şi f sunt de clasă C1 pe A ,
respectiv B , atunci F este de clasă C1 pe A şi
 ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v
 ∂x = ∂u ∂x + ∂v ∂x

 ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v
 = + .
 ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y
 ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v
 = +
 ∂z ∂u ∂z ∂v ∂z

 y
1. Să se arate că F ( x, y ) = f   , x ≠ 0 , f derivabilă,
x
∂F ∂F
verifică ecuaţia x +y = 0.
∂x ∂y
y ∂u y ∂u 1
Rezolvare. Notăm u( x, y ) =
. Avem =− 2, = ,
x ∂x x ∂y x
∂F df ∂u y df ∂F df ∂u 1 df
= ⋅ =− 2 , = =
∂x du ∂x x du ∂y du ∂y x du
şi deci
∂F ∂F y df y df
x +y =− + =0.
∂x ∂y x du x du
∂F ∂F
2. Să se calculeze , dacă F ( x, y ) = f ( x + y, x 2 + y 2 ) ,
∂x ∂y
unde f este de clasă C1 pe mulţimea deschisă D ⊂ R 2 .

4. Derivarea funcţiilor compuse 41
Rezolvare. Notăm u = x + y , v = x 2 + y 2 . Avem

∂u ∂u ∂v ∂v
= = 1, = 2x , = 2y .
∂x ∂y ∂x ∂y
Apoi
∂F ∂f ∂ u ∂f ∂ v ∂f ∂f
= ⋅ + ⋅ = + 2x
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂ u ∂v
∂F ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f ∂f
= ⋅ + ⋅ = + 2y .
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂ u ∂v
3. Să se arate că F ( x, y , z ) = f ( xy , x 2 + y 2 − z 2 ) unde f este
de clasă C1 pe mulţimea deschisă D ⊂ R 2 , verifică ecuaţia
∂F ∂F ∂F
xz − yz + ( x2 − y2 ) = 0.
∂x ∂y ∂z
Rezolvare. Notăm u = xy , v = x 2 + y 2 − z 2 . Avem
∂u ∂u ∂v ∂v ∂v
= y, = x, = 2x , = 2y , = −2 z .
∂x ∂y ∂x ∂y ∂z
Apoi
∂F ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f ∂f
= + = y + 2x
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u ∂v
∂F ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f ∂f
= + = x + 2y
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂u ∂v
∂F ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f
= + = −2 z
∂z ∂u ∂z ∂v ∂z ∂v
şi care verifică ecuaţia cerută.
funcţiei F ( x, y ) = xf ( x 2 + y 2 ) unde f este de clasă C 2 pe mulţimea
deschisă D ⊂ R .
∂u ∂u
Rezolvare. Notăm u = x 2 + y 2 . Avem = 2x , = 2y .
∂x ∂y
Apoi
∂F df ∂u df
= f (u ) + x (u ) = f (u ) + 2 x 2 (u )
∂x du ∂x du
∂F df ∂u df
= x (u ) = 2 xy (u )
∂y du ∂y du

∂ 2 F ∂  ∂F  df ∂u df 2
2 d f ∂u
=  = (u ) + 4 x (u ) + 2 x ⋅ 2 (u ) =
∂x 2
∂x  ∂x  du ∂x du du ∂x
2
df 3 d f
= 6 x (u ) + 4 x (u )
du du 2
∂2F ∂  ∂F  df d2 f ∂u
=   = 2 y ( u ) + 2 xy (u ) =
∂x∂y ∂x  ∂y  du du 2
∂x
df d2 f
= 2y (u ) + 4 x 2 y 2 ( u )
du du
∂ F ∂  ∂F 
2
df d2 f ∂u
=   = 2 x ( u ) + 2 xy (u ) =
∂y 2
∂y  ∂y  du du 2
∂y
2
df 2 d f
= 2 x (u ) + 4 xy (u ).
du du 2
 x
5. Fie F ( x, y ) = f  xy ,  , y ≠ 0 , f ∈ C 2 pe mulţimea
 y
deschisă D ⊂ R . Să se calculeze
2
∂F ∂F ∂ 2 F ∂ 2 F ∂2F
, , , şi .
∂x ∂ y ∂ x 2 ∂ y 2 ∂x∂y
x
Rezolvare. Notăm u = xy , v = . Avem
y
∂u ∂u ∂v 1 ∂v x
= y, = x, = , =− 2 .
∂x ∂y ∂x y ∂y y
Apoi
∂F ∂f ∂u ∂f ∂u ∂f 1 ∂f
= + =y +
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u y ∂v
∂F ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f x ∂f
= + =x − 2
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂u y ∂v
∂ 2 F ∂  ∂F 
=  =
∂x 2 ∂x  ∂x 
 ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v  1  ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v 
= y 2 + +  + 2 =
 ∂u ∂x ∂v∂u ∂x  y  ∂u∂v ∂x ∂v ∂x 
∂2 f ∂2 f 1 ∂2 f
= y2 2 + 2 + 2 2
∂u ∂u∂v y ∂v

∂ 2 F ∂  ∂F 
= =
∂y 2 ∂y  ∂y 
 ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v  2 x ∂f x  ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v 
= x 2 +  + −  + 2 =
 ∂u ∂y ∂v∂u ∂y  y ∂v y 2  ∂u∂v ∂y ∂v ∂y 
3
2 ∂ f x2 ∂ 2 f x2 ∂ 2 f x ∂f
2
=x −2 2 + 4 2 +2 3
∂u 2
y ∂u∂v y ∂v y ∂v
∂2F ∂  ∂F  ∂  ∂f x ∂f 
=  = x − 2 =
∂x∂y ∂x  ∂y  ∂x  ∂u y ∂v 

∂   ∂f 1 ∂f  
= x  − 2 =
∂x   ∂u y ∂v  
∂f 1 ∂f ∂  ∂f 1 ∂f 
= − 2 +x  − 2 =
∂u y ∂v ∂x  ∂u y ∂u 
∂f 1 ∂f  ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v 1 ∂ 2 f ∂u 1 ∂ 2 f ∂v 
= − + x 2 + − 2 − 2 2 =
∂u y 2 ∂v  ∂u ∂x ∂v∂u ∂x y ∂u∂v ∂x y ∂v ∂x 
∂f 1 ∂f ∂2 f x ∂2 f
= − 2 + xy 2 − 3 2 .
∂u y ∂v ∂u y ∂v


Să se arate că:
 y
6. F ( x, y ) = x 2 f  2  , x ≠ 0 , f de clasă C1 , verifică
x 
ecuaţia
∂F ∂F
x + 2y = 2 F ( x, y ) .
∂x ∂y
 y
7. F ( x, y ) = xy + xf   , x ≠ 0 , f de clasă C1 , verifică
x
ecuaţia
∂F ∂F
x +y = xy + F ( x, y ) .
∂x ∂y
8. F ( x, y ) = yf ( x 2 − y 2 ) , f de clasă C1 , verifică ecuaţia
1 ∂F 1 ∂F 1
+ = 2 F ( x, y ) , xy ≠ 0 .
x ∂x y ∂ y y
9. F ( x, y ) = f ( x 2 + y 2 ) , f de clasă C1 , verifică ecuaţia
∂F ∂F
y −x = 0.
∂x ∂y
y2
10. F ( x, y ) = + f ( xy ) , x ≠ 0 , f de clasă C1 , verifică
3x
ecuaţia
∂F ∂F
x2 − xy + y2 = 0 .
∂x ∂y
xy y z
11. F ( x, y , z ) = ln x + xf  ,  , x > 0 , z ≠ 0 , f de clasă
z  x x
1
C , verifică ecuaţia
∂F ∂F ∂F xy
x +y +z = + F ( x, y , z ) .
∂x ∂y ∂z z
 y  y
12. F ( x, y ) = f   + xg   , x ≠ 0 , f , g de clasă C 2 ,
x x
verifică ecuaţia

∂2F ∂2F 2 ∂ F
2
x2 + 2 xy + y = 0.
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
13. F ( x, y ) = f ( x + g ( y )) , f şi g de clasă C 2 , verifică
ecuaţia
∂F ∂ 2 F ∂F ∂ 2 F
⋅ = ⋅ .
∂x ∂x∂y ∂y ∂x 2
 y
14. F ( x, y ) = f ( xy ) + xy g   , cu xy > 0 , f , g de clasă
x
2
C , verifică ecuaţia
∂2F ∂2F
x2 2 − y2 2 = 0 .
∂x ∂y
15. F ( x, y ) = xyf ( x − y ) , f de clasă C 2 , verifică ecuaţiile
2 2
∂F ∂F
a) xy 2 + x2 y = ( x 2 + y 2 ) F ( x, y )
∂x ∂y
∂2F ∂2F ∂F ∂F
b) y 2 + xy −x + 2y = 2 F ( x, y ) .
∂x 2
∂x∂y ∂x ∂y
 y  y
16. F ( x, y ) = f   + xg   cu x ≠ 0 , f , g de clasă C 2 ,
x x
verifică ecuaţia
∂2F ∂2F ∂2F
x 2 2 + 2 xy + y2 2 = 0 .
∂x ∂x∂y ∂y

5. EXTREME LOCALE PENTRU FUNCŢII DE
DOUĂ VARIABILE

Fie mulţimea
{
D ( ( a, b), R ) = ( x, y ) ∈ R 2 ( x − a ) + ( y − b ) < R 2 ,
2 2
}
formată din punctele interioare cercului de centru ( a, b) şi rază R ,
numită disc deschis.
Definiţie. Fie funcţia f : A → R cu A ⊂ R 2 deschisă şi
f ( x, y ) valoarea ei în punctul ( x, y ) ∈ A . Un punct ( x0 , y0 ) ∈ A se
numeşte punct de maxim (respectiv minim) local strict al funcţiei f ,
dacă există R > 0 aşa încât
f ( x, y ) < f ( x0 , y0 ) respectiv f ( x, y ) > f ( x0 , y0 )
( ∀) ( x, y ) ∈ D ( ( x0 , y0 ), R ) \ {( x0 , y0 )} .
Valoare f ( x0 , y0 ) se numeşte maximum (respectiv minimum) local
strict al lui f .
Punctele de maxim respectiv minim local strict se numesc
puncte de extrem local strict pentru f şi valorile lui f în aceste
puncte se numesc extreme locale stricte ale lui f .
Dacă inegalităţile din definiţie nu sunt stricte, atunci obţinem
definiţia punctului maxim (minim) local nestrict sau, prescurtat, punct
de maxim (minim) local al funcţiei (a se vedea problema 9).
Fie f : A → R de clasă C 3 pe mulţimea deschisă A ⊂ R 2 .
Notăm
r = f x′′2 ( x, y ) , s = f xy′′ ( x, y ) , t = f y′′2 ( x, y ) , δ = rt − s 2 .
Punctele de extrem local strict ale funcţiei f se găsesc după
următoarea schemă:
I) Se determină punctele critice ale lui f , adică soluţiile
sistemului de două ecuaţii cu două necunoscute x , y
 f x′( x, y ) = 0
 ′ (1)
 f y ( x, y ) = 0,
care reprezintă condiţiile necesare de extrem.

48 5. Extreme locale pentru funcţii de două variabile
II) Se stabileşte natura fiecărui punct critic, după cum

urmează: fie ( x0 , y0 ) un punct critic, adică o soluţie a sistemului (1)
1) dacă δ( x0 , y0 ) > 0 şi r( x0 , y0 ) > 0 , atunci ( x0 , y0 ) este
punct de minim local strict;
2) dacă δ( x0 , y0 ) > 0 şi r ( x0 , y0 ) < 0 , atunci ( x0 , y0 ) este
punct de maxim local strict;
3) dacă δ( x0 , y0 ) = 0 , atunci natura punctului critic ( x0 , y0 )
se studiază cu definiţia;
4) dacă δ( x0 , y0 ) < 0 , atunci ( x0 , y0 ) nu este punct de
extrem.
Observaţie. Dacă δ = rt − s 2 > 0 atunci rt > s 2 ⇒ rt > 0 ,
adică r ≠ 0 , t ≠ 0 şi r , t au acelaşi semn.

Să se determine extremele următoarelor funcţii:
1. f ( x, y ) = x 3 + y 3 − 3xy + 5 , f : R 2 → R .
Rezolvare.
I) Determinarea punctelor critice.
Avem
 f x′( x, y ) = 3x − 3 y = 0  y = x  y = x
2 2 2
 y = x2
 ⇒ 2 ⇒ 4 ⇒
 f y′( x, y ) = 3 y − 3x = 0  y − x = 0  x − x = 0  x1 = 0, x2 = 1
2
Deci punctele critice sunt (0,0) , (1,1) .

II) Natura punctelor critice. Avem
r = f x′′2 ( x, y ) = 6 x , s = f xy′′ ( x, y ) = −3 , t = f y′′2 ( x, y ) = 6 y ,
δ( x, y ) = rt − s 2 = 36 xy − 9 = 9(4 xy − 1) .
În punctul critic (0,0) avem δ(0,0) = −9 < 0 şi deci (0,0) nu
este punct de extrem.
În punctul critic (1,1) avem δ(1,1) = 9 ⋅ 3 = 27 > 0 şi cum
r(1,1) = 6 > 0 rezultă că (1,1) este punct de minim local strict al
funcţiei f , iar f (1,1) = 4 (fig. 1).

5. Extreme locale pentru funcţii de două variabile 49
Fig. 1 (Graficul funcţiei f ( x, y ) = x 3 + y 3 − 3xy + 5 )
2. f ( x, y ) = x 4 + y 4 − 4 xy + 4 , f : R 2 → R .
Rezolvare.
Fig. 2 (Graficul funcţiei f ( x, y ) = x 4 + y 4 − 4 xy + 4 )

I) Determinarea punctelor critice. Avem
 f x′( x, y ) = 4 x − 4 y = 0  y = x  y = x  y = x
3 3 3 3
 ⇒ 3 ⇒ 9 ⇒ 8
 f y′( x, y ) = 4 y − 4 x = 0  y − x = 0  x − x = 0  x( x − 1) = 0
3
 y = x3
⇒ ⇒ (0,0) , ( −1, −1) , (1,1) puncte critice.
 x1 = 0, x2 = −1, x3 = 1


r = f x′′2 ( x, y ) = 12 x 2 , s = f xy′′ ( x, y ) = −4 , t = f y′′2 ( x, y ) = 12 y 2 ,
δ( x, y ) = rt − s 2 = 144 x 2 y 2 − 16 = 16(9 x 2 y 2 − 1) .
În punctul critic (0,0) avem δ(0,0) = −16 < 0 şi deci (0,0)
nu este punct de extrem.
În punctele critice ( −1, −1) , (1,1) avem
δ( −1, −1) = δ(1,1) = 16 ⋅ 8 > 0 şi cum r ( −1, −1) = r (1,1) = 12 > 0 rezultă
că ( −1, −1) , (1,1) sunt puncte de minim local strict, iar
f ( −1, −1) = f (1,1) = 2 (fig. 2).
3. f ( x, y ) = 4 x 5 − 10 x 2 y + 5 y 2 + 20 y + 25 , f : R 2 → R .
Rezolvare.
Fig. 3 (Graficul funcţiei f ( x, y ) = 4 x 5 − 10 x 2 y + 5 y 2 + 20 y + 25 )

 f x′( x, y ) = 20 x 4 − 20 xy = 0  x( x − y ) = 0
3
 ⇒ 2
 f y′( x, y ) = −10 x + 10 y + 20 = 0  − x + y + 2 = 0
2
de unde rezultă punctele critice (0, −2) , ( −1, −1) .

r = f x′′2 ( x, y ) = 80 x 3 − 20 y , s = f xy′′ ( x, y ) = −20 x , t = f y′′2 ( x, y ) = 10 ,
δ( x, y ) = rt − s 2 = 10 (80 x 3 − 20 y ) − 400 x 2 = 200 ( 4 x 3 − y − 2 x 2 ) .

În punctul critic (0, −2) , avem δ(0, −2) = 400 > 0 ,

r (0, −2) = 40 > 0 , deci (0, −2) este punct de minim local al funcţiei f
şi f (0, −2) = 5 (fig. 3).
În punctul critic ( −1, −1) avem δ( −1, −1) = −1000 < 0 şi deci
( −1, −1) nu este de extrem.
4. f ( x, y ) = x 2 + y 4 − 2 x + 5 , f : R 2 → R .
Rezolvare.
 f x′( x, y ) = 2 x − 2 = 0
 ⇒ (1,0) unicul punct critic.
 f y′( x, y ) = 4 y = 0
3
Fig. 4 (Graficul funcţiei f ( x, y ) = x 2 + y 4 − 2 x + 5 )

II) Natura punctului critic. Avem r = f x′′2 ( x, y ) = 2 ,
s = f xy′′ ( x, y ) = 0 , t = f y′′2 ( x, y ) = 12 y 2 , δ( x, y ) = rt − s 2 = 24 y 2 şi
δ(1,0) = 0 .
Natura punctului critic (1,0) se studiază cu definiţia. Avem
f ( x, y ) − f (1,0) = x 2 + y 4 − 2 x + 5 − 4 = x 2 − 2 x + 1 + y 4 =
= ( x − 1)2 + y 4 ≥ 0,
adică f ( x, y ) > f (1,0) oricare ar fi ( x, y ) ∈ R 2 \ {(1,0)} . Deci (1,0)
este punct de minim local strict al funcţiei f şi f (1,0) = 4 (fig. 4).

5. f ( x, y ) = x 2 − y 4 , f : R 2 → R .
Rezolvare.
 f x′( x, y ) = 2 x = 0
I) Avem  ⇒ (0,0) unicul punct critic.
 f y′( x, y ) = −4 y = 0
3
II) Avem r = f x′′2 ( x, y ) = 2 , s = f xy′′ ( x, y ) = 0 ,

t = f y′′2 ( x, y ) = −12 y 2 , δ( x, y ) = rt − s 2 = −24 y 2 şi δ(0,0) = 0 . Deci
natura punctului critic (0,0) se studiază cu definiţia. Avem
 0 în punctele ( x,0), ( ∀) x ∈ R
∗
>
f ( x, y ) − f (0,0) = x 2 − y 4 
< 0 în punctele (0, y ), ( ∀ ) y ∈ R
∗
Fig. 5 (Graficul funcţiei f ( x, y ) = x 2 − y 4 )

ceea ce arată că nu există nici un disc cu centrul în (0,0) în care
f ( x, y ) − f (0,0) să păstreze semn constant, deci punctul critic (0,0)
nu este de extrem; el este punct şa (fig. 5).
6. f ( x, y ) = x 3 − y 2 , f : R 2 → R .
Rezolvare.
 f x′( x, y ) = 3x 2 = 0
I) Avem  ⇒ (0,0) unicul punct critic.
 f y′( x, y ) = −2 y = 0

II) Avem r = f x′′2 ( x, y ) = 6 x , s = f xy′′ ( x, y ) = 0 ,

t = f y′′2 ( x, y ) = −2 , δ( x, y ) = rt − s 2 = −12 x şi δ(0,0) = 0 . Deci natura
punctului critic (0,0) se studiază cu definiţia. Avem
 > 0 în punctele ( x,0), ( ∀ ) x > 0
f ( x, y ) − f (0,0) = x 3 − y 2  .
< 0 în punctele ( x,0), ( ∀ ) x < 0
ceea ce arată că nu există nici un disc cu centrul în (0,0) în care
f ( x, y ) − f (0,0) să păstreze semn constant. Deci punctul critic (0,0)
nu este de extrem; el este punct şa (fig. 6).
Fig. 6 (Graficul funcţiei f ( x, y ) = x 3 − y 2 )
7. f ( x, y ) = x 4 + y 4 − 2 x 2 + 4 xy − 2 y 2 + 1 , f : R 2 → R .
Rezolvare.
I) Avem
 f x′( x, y ) = 4 x − 4 x + 4 y = 0  x − x + y = 0  x + y = 0
3 3 3 3
 ⇒ 3 ⇒ 3 ⇒
 f y′( x, y ) = 4 y + 4 x − 4 y = 0  y + x − y = 0  y + x − y = 0
3
 y = −x  y = −x  y = − x
⇒ 3 ⇒ 3 ⇒
 y + x − y = 0  − x + x + x = 0  x ( x − 2 ) = 0.
2
De unde rezultă punctele critice ( 0,0 ) , ( ) (

2, − 2 , − 2, 2 . )
II) Avem
r = f x′′2 ( x, y ) = 12 x 2 − 4 , s = f xy′′ ( x, y ) = 4 , t = f y′′2 ( x, y ) = 12 y 2 − 4

δ( x, y ) = rt − s 2 = 16 (3x 2 − 1)(3 y 2 − 1) − 1 .
Fig. 7 (Graficul funcţiei f ( x, y ) = x 4 + y 4 − 2 x 2 + 4 xy − 2 y 2 + 1 )
În punctul critic (0,0) rezultă δ ( 0,0 ) = 0 şi natura acestui

punct o studiem cu definiţia, avem
f ( x, y ) − f (0,0) = x 4 + y 4 − 2 x 2 + 4 xy − 2 y 2 =
= x 4 + y 4 − 2 ( x 2 − 2 xy + y 2 ) = x 4 + y 4 − 2( y − x )2 ,
care pentru y = x devine
f ( x, x ) − f (0,0) = 2 x 4 > 0 , ( ∀ ) x ∈ R ∗ ,
iar pentru y = − x avem
f ( x, − x ) − f (0,0) = x 4 + x 4 − 2( −2 x )2 = 2 x 4 − 8 x 2 = 2 x 2 ( x 2 − 4 ) < 0 ,
( ∀) x ∈ ( −2,2) \ {0} .
Deci ( 0,0 ) nu este punct de extrem, întrucât nu există nici un disc cu
centrul în ( 0,0 ) în care f ( x, y ) − f (0,0) să păstreze semn constant.
Punctul critic ( 0,0 ) este punct şa (fig. 7).
Apoi avem
( ) ( ) ( ) (
δ 2, − 2 = δ − 2, 2 > 0, r 2, − 2 = r − 2, 2 > 0 )
şi deci ( 2, − 2 ) , ( − 2, 2 ) sunt puncte de minim local pentru
funcţia f , cu f ( 2, − 2 ) = f ( − 2, 2 ) = −7 (fig. 7).

8. f ( x, y ) = x 2 y 2 (1 − x − y ) , f : R 2 → R .
Rezolvare.
I) Avem
 f x′( x, y ) = 2 xy 2 (1 − x − y ) − x 2 y 2 = xy 2 ( 2 − 3x − 2 y ) = 0

 f y′( x, y ) = 2 x y (1 − x − y ) − x y = x y (2 − 2 x − 3 y ) = 0,
2 2 2 2
2 2
de unde rezultă punctele critice (0,0) ,  ,  .
5 5
Fig. 8a
II) Avem
r = f x′′2 ( x, y ) = y 2 (2 − 6 x − 2 y ) , s = f xy′′ ( x, y ) = 2 xy (2 − 3x − 3 y ) ,
t = f y′′2 ( x, y ) = x 2 (2 − 2 x − 6 y ) .
În punctul critic (0,0) avem r = s = t = 0 şi în consecinţă
δ(0,0) = 0 . Natura punctului critic (0,0) o studiem cu definiţia.
Avem
f ( x, y ) − f (0,0) = x 2 y 2 (1 − x − y ) .
Dar 1 − x − y > 0 în semiplanul care conţine punctul (0,0) (fig. 8a).
 2
Deci 1− x − y > 0 în discul deschis D  (0,0), . Rezultă
 2 

 2
f ( x, y ) − f (0,0) > 0 în D  (0,0),  \ {(0,0)} . Deci (0,0) este punct
 2 
de minim şi valoarea funcţiei în acest punct este f (0,0) = 0 .
Fig. 8b (Graficul funcţiei f ( x, y ) = x 2 y 2 (1 − x − y ) )
2 2 8 8
În punctul critic  ,  avem r = t = − ⋅ 3 , s = − ⋅ 2 ,
5 5 75 75
2
 8  2 2
δ = rt − s =   (9 − 4) > 0 şi cum r < 0 rezultă că  ,  este un
2
 75  5 5
2 2 16
punct de maxim local al funcţiei f , cu f  ,  = (fig. 8b).
 5 5  3125
9. f ( x, y ) = x 2 y e − x − y , f : R 2 → R .
Rezolvare.
 f x′( x, y ) = 2 xy e − x − y − x 2 y e − x − y = xy (2 − x )e − x − y = 0
 2 − x− y
 f y′( x, y ) = x e − x 2 y e − x − y = x 2 (1 − y )e − x − y = 0,
cu soluţiile (0,0) , (2,1) şi (0, α) cu α ∈ R ∗ . Deci această funcţie are
o infinitate de puncte critice.


r = f x′′2 ( x, y ) = (2 y − 4 xy + x 2 y )e − x − y ,
s = f xy′′ ( x, y ) = (2 x − x 2 − 2 xy + x 2 y )e − x − y ,
t = f y′′2 ( x, y ) = x 2 ( y − 2)e − x − y .
În punctul critic (0,0) avem r=s=t =0⇒
δ(0,0) = rt − s = 0 şi natura punctului critic se studiază cu definiţia.
2
Avem
< 0, pentru y < 0, ( ∀ ) x ∈ R ∗
− x− y 
f ( x, y ) − f (0,0) = x y e
2

 > 0, pentru y > 0, ( ∀) x ∈ R
∗
şi deci punctul critic (0,0) nu este de extrem.
Fig. 9 (Graficul funcţiei f ( x, y ) = x 2 y e − x − y )
În punctul critic (2,1) avem r = −2e −3 , s = 0 , t = −4e −3 şi

δ(2,1) = rt − s 2 = 8e −6 > 0 , cum r (2,1) = −2e −3 < 0 rezultă că (2,1)
este punct de maxim local strict cu f (2,1) = 4e −3 (fig. 9).
În punctele critice (0, α) , α ∈ R ∗ avem r = 2α e −α , s = t = 0
iar δ(0, α) = 0 ( ∀) α ∈ R ∗ şi deci natura acestor puncte critice se
studiază cu definiţia. Avem
< 0, pentru ( ∀) y < 0, ( ∀ ) x ∈ R ∗
− x− y 
f ( x, y ) − f (0, α) = x y e
2

 > 0, pentru ( ∀) y > 0, ( ∀ ) x ∈ R .
∗

Deci pentru orice (0, α) cu α < 0 există un disc D ( (0, α), R ) în care
f ( x, y ) < f (0, α) = 0 pentru x ≠ 0 , y < 0 şi f (0, y ) = f (0, α) = 0
pentru y < 0 , ceea ce înseamnă că (0, α) cu α < 0 nu sunt puncte de
maxim local strict, dar sunt puncte de maxim local nestrict.
Analog pentru (0, α) cu α > 0 există un disc D ( (0, α), R ) în
care f ( x, y ) > f (0, α) = 0 , pentru x ≠ 0 , y > 0 şi f (0, y ) = f (0, α)
pentru y > 0 , adică aceste puncte critice nu sunt de minim local strict,
dar sunt de minim local nestrict.
10. f ( x, y ) = sin x + sin y + sin( x + y ) , f : (0,2π) × (0,2π) → R .
Rezolvare.
 f x′( x, y ) = cos x + cos( x + y ) = 0 cos x = cos y
 ′ ⇒ ⇒
 f y ( x, y ) = cos y + cos( x + y ) = 0 cos y + cos( x + y ) = 0
 y = x şi y = 2π− x y = x  y = 2π− x
 ⇒ şi 
cos y + cos( x + y) = 0 cos x + cos2x = 0 cos(2π− x) + cos2π = 0
y = x
y = x  y = 2π − x 
⇒ şi  ⇒ 1 şi
cos x + 2cos x − 1 = 0 cos x = −1 = = −
2
 cos x , cos x 1
2
y = x
 y = 2π − x  x = π
 ⇒ π 5π şi 
x = π  x = 3 , x = 3 , x = π y = π
 π π   5π 5π 
de unde rezultă punctele critice  ,  ,  ,  , ( π, π ) .
 3 3  3 3 
r = f x′′2 ( x, y ) = − sin x − sin( x + y ) , s = f xy′′ ( x, y ) = − sin( x + y ) ,
t = f y′′2 ( x, y ) = − sin y − sin( x + y ) şi
δ = rt − s 2 = ( sin x + sin( x + y ) )(sin y + sin( x + y ) ) − sin 2 ( x + y ) .

π π π π 3 9
În punctul critic  ,  avem δ  ,  = 3 − = > 0 şi
 3 3  3 3 4 4
 π π π π
cum r  ,  = − 3 rezultă că  ,  este punct de maxim local cu
 3 3  3 3
π π 3 3
f  , = .
 3 3 2
 5π 5π   5π 5π  9
În punctul critic  ,  avem δ  ,  = > 0 şi cum
 3 3   3 3  4
 5π 5π   5π 5π 
r  ,  = 3 rezultă că  ,  este punct de minim local cu
 3 3   3 3 
 5π 5π  3 3
f  , =− (fig. 10a).
 3 3  2
Fig. 10a (Graficul funcţiei f ( x, y ) = sin x + sin y + sin( x + y ) )
În punctul critic ( π, π ) avem δ ( π, π ) = 0 şi deci natura

acestuia se studiază cu definiţia. Fie
f ( x, y ) − f ( π, π) = f ( x, y ) − 0 = sin x + sin y + sin( x + y ) = f ( x, y ) .
Avem
x+ y x− y x+ y x+ y
f ( x, y ) = 2sin cos + 2sin cos =
2 2 2 2
x+ y x− y x+ y x+ y x y
= 2sin  cos + cos  = 4sin cos cos .
2  2 2  2 2 2

π π
1) Fie pătratul < x < π, < y < π (fig. 10b)
2 2
π x+ y π x π π y π x+ y
⇒ < < π, < < , < < şi rezultă sin >0,
2 2 4 2 2 4 2 2 2
x y
cos > 0 , cos > 0 ⇒ f ( x, y ) > 0 .
2 2
Fig. 10b
3π 3π x + y 3π
2) Fie pătratul π < x < , π< y< ⇒ π< < ,
2 2 2 2
π x 3π π y 3π x+ y x
< < , < < şi rezultă sin < 0 , cos < 0 ,
2 2 4 2 2 4 2 2
y
cos < 0 ⇒ f ( x, y ) < 0 .
2
Rezultă că nu există nici un disc cu centrul în ( π, π )
(fig. 10b) în care diferenţa f ( x, y ) − f ( π, π) să păstreze semn
constant, ceea ce arată că punctul critic ( π, π ) nu este de extrem, el
este punct şa (fig. 10a).
Observaţie. Dacă considerăm funcţia f pe domeniul ei de
existenţă R 2 , atunci ea are o infinitate de puncte critice şi anume o
infinitate de maxime, o infinitate de minime şi o infinitate de puncte
şa.

Acest fapt se observă şi pe o secţiune a suprafeţei z = f ( x, y )

din fig. 10a pe care apar piscuri (adică maxime), văi (adică minime)
precum şi puncte de tip şa (adică puncte critice care nu sunt de
extrem).

11. f ( x, y ) = x 2 + y 2 − 4 x − 2 y + 3 , f : R 2 → R
12. f ( x, y ) = 2 x 2 − 2 xy + 5 y 2 − 3x − 3 y + 10 , f : R 2 → R
13. f ( x, y ) = x 3 + y 3 − 9 xy + 30 , f : R 2 → R
14. f ( x, y ) = x 4 + y 4 − 4 xy + 3 , f : R 2 → R
15. f ( x, y ) = x 3 + 3xy 2 − 3x 2 − 3 y 2 + 4 , f : R 2 → R
16. f ( x, y ) = x 3 + 3xy 2 − 15 x − 12 y + 13 , f : R 2 → R
17. f ( x, y ) = x 4 + y 4 − x 2 − y 2 + 1 , f : R 2 → R
18. f ( x, y ) = x 4 + y 4 − 4 x 2 + 8 xy − 4 y 2 + 13 , f : R 2 → R
19. f ( x, y ) = 5 x 2 − 10 xy 2 + 4 y 5 + 20 x + 16 , f : R 2 → R
20. f ( x, y ) = x 3 y 2 (1 − x − y ) , f : R 2 → R
21. f ( x, y ) = xy ( 3 − x − y ) , f : R 2 → R
22. f ( x, y ) = ( x − 1)( y − 1)( x + y ) , f : R 2 → R
1 1
23. f ( x, y ) = x + y + + , cu xy > 0
x y
x− y
24. f ( x, y ) = xy e , f : R 2 → R
2 2
25. f ( x, y ) = xy e − x − y , cu x > 0 , y > 0
26. f ( x, y ) = sin x sin y sin( x + y ) , cu 0 < x < π , 0 < y < π
27. f ( x, y ) = x4 + y2 − 2 y + 7 , f : R2 → R
28. f ( x, y ) = x4 − y2 , f : R2 → R
29. f ( x, y ) = x3 + y 2 , f : R 2 → R
30. f ( x, y ) = x 2 − 2 xy 2 + y 3 + y 4 , f : R 2 → R
31. f ( x, y ) = x 2 + 2 xy 2 + 2 y 4 , f : R 2 → R
32. f ( x, y ) = x 2 y e x − y , f : R 2 → R


11. (2,1) este punct de minim local strict cu f (2,1) = −2 .
 1  1  31
12. 1,  este punct de minim local strict cu f 1,  = .
 2  2 4
13. (0,0) este punct critic dar nu de extrem iar (3,3) este
punct de minim local strict cu f (3,3) = 3 .
14. (0,0) este punct critic dar nu este de extrem iar ( −1, −1) ,
(1,1) sunt puncte de minim cu f ( −1, −1) = f (1,1) = 1 .
15. (0,0) este punct de maxim cu f (0,0) = 4 ; (2,0) este
punct de minim cu f (2,0) = 0 , iar (1, −1) , (1,1) sunt puncte critice
dar nu de extrem.
16. ( −2, −1) este punct de maxim cu f ( −2, −1) = 31 şi (2,1)
este punct de minim cu f (2,1) = −3 , iar ( −1, −2) şi (1,2) sunt puncte
critice dar nu de extrem.
 1 1 
17. (0,0) este punct de maxim cu f (0,0) = 1 , iar  , 
 2 2
 1 1 
şi  − ,−  sunt puncte de minim.
 2 2
18. (0,0) este punct critic dar nu este de extrem deoarece
f ( x, x) − f (0,0) = 2x4 > 0 , ∀x ∈ R şi f ( x, −x) − f (0,0) = 2x2 ( x2 − 8) < 0 ,
pentru −2 2 < x < 2 2 , iar ( −2,2) şi (2, −2) sunt puncte de minim
cu f (−2, 2) = f (2, −2) = −19 .
19. ( −2,0) este punct de minim cu f ( −2,0) = −4 , iar
( −1, −1) este punct critic dar nu de extrem.
 1 1 1 1 1
20.  ,  este punct de maxim cu f  ,  = .
 2 3  2 3  432
21. (1,1) este punct de maxim cu f (1,1) = 1 , iar (0,0) , (3,0)
şi (0,3) sunt puncte critice dar nu de extrem.
1 1 1 1 8
22.  ,  este punct de maxim cu f  ,  = , iar (1,1) ,
 3 3  3 3  27
( −1,1) şi (1, −1) sunt puncte critice dar nu de extrem.
23. (1,1) este punct de minim cu f (1,1) = 4 şi ( −1, −1) este
punct de maxim cu f ( −1, −1) = −4 .

24. (0,0) este punct critic dar nu de extrem, iar ( −1,1) este
1
punct de minim cu f ( −1,1) = − 2 .
e
 1 1   1 1  1
25.  ,  este punct de maxim cu f  , = .
 2 2  2 2  2e
π π π π 3 3
26.  ,  este punct de maxim cu f  ,  = .
 3 3  3 3 8
27. (0,1) este punct critic cu δ(0,1) = 0 şi deci natura
punctului se studiază cu definiţia. Avem
f ( x, y ) − f (0,1) = x 4 + y 2 − 2 y + 3 = x 4 + ( y − 1)2 + 2 > 0 ,
( ∀) ( x, y ) ≠ (0,1) .
Rezultă că (0,1) este punct de minim cu f (0,1) = 6 .
28. (0,0) este punct critic şi δ(0,0) = 0 . Cu definiţia se
stabileşte că (0,0) nu este de extrem.
29. (0,0) este punct critic cu δ(0,0) = 0 . Cu definiţia avem
< 0 pentru punctele ( x,0), ( ∀ ) x < 0
f ( x, y ) − f (0,0) = f ( x, y ) 
 > 0 pentru punctele ( x,0), ( ∀ ) x > 0
şi în consecinţă punctul critic (0,0) nu este de extrem.
30. (0,0) este punct critic cu δ(0,0) = 0 şi natura punctului
se studiază cu definiţia. Avem
f ( x, y ) − f (0,0) = f ( x, y ) = ( x − y 2 )2 + y 3
< 0, dacă y < 0
şi pentru x = y 2 rezultă f ( y 2 , y ) = y 3  , ceea ce arată
 > 0, dacă y > 0
că (0,0) nu este punct de extrem.
31. (0,0) este punct critic cu δ(0,0) = 0 . Se aplică definiţia.
Avem
f ( x, y ) − f (0,0) = x 2 + 2 xy 2 + y 4 + y 4 = ( x + y 2 ) + y 4 > 0 ,
2
( ∀ ) x, y ∈ R ∗
şi deci (0,0) este punct de minim local cu f (0,0) = 0 .
4
32. ( −2,1) este punct de maxim cu f ( −2,1) = 3 , iar (0, α)
e
cu α ∈ R formează o infinitate de puncte critice dar care nu sunt
puncte de extrem strict (a se vedea problema 9).

6. EXTREME LOCALE PENTRU FUNCŢII DE
TREI VARIABILE

Fie mulţimea
{
B ( ( a, b, c ), R ) = ( x, y, z ) ∈ R 3 ( x − a ) + ( y − b ) + ( z − c ) < R 2 ,
2 2 2
}
formată din punctele interioare sferei de centru ( a, b, c ) şi rază R ,
numită bilă deschisă.
Definiţie. Fie funcţia f : A → R cu A ⊂ R 3 deschisă şi
f ( x, y, z ) valoarea ei în ( x, y , z ) ∈ A . Un punct ( x0 , y0 , z0 ) ∈ A se
numeşte punct de maxim (respectiv minim) local strict al funcţiei f ,
dacă există R > 0 aşa încât
f ( x, y, z ) < f ( x0 , y0 , z0 ) respectiv f ( x, y, z ) > f ( x0 , y0 , z0 )
( ∀) ( x, y, z ) ∈ B ( ( x0 , y0 , z0 ), R ) \ {( x0 , y0 , z0 )} .
Punctele de maxim respectiv de minim local strict se numesc
puncte de extrem local strict pentru f şi valorile lui f în aceste
puncte se numesc extreme locale stricte ale lui f .
Dacă inegalităţile din definiţie nu sunt stricte, atunci obţinem
definiţia punctului maxim (minim) local nestrict sau, prescurtat, punct
de maxim (minim) local al funcţiei.
Fie f : A → R de clasă C 3 pe mulţimea deschisă A ⊂ R 3 .
Notăm
a11 = f x′′2 ( x, y, z ) , a22 = f y′′2 ( x, y, z ) , a33 = f z′′2 ( x, y, z ) ,
a12 = a21 = f xy′′ ( x, y , z ) , a13 = a31 = f xz′′ ( x, y, z ) , a23 = a32 = f yz′′ ( x, y , z ) .
Considerăm determinanţii
a11 a12 a13
a11 a12
∆1 = a11 , ∆ 2 = , ∆ 3 = a21 a22 a23 .
a21 a22
a31 a32 a33

66 6. Extreme locale pentru funcţii de trei variabile
Punctele de extrem local strict ale funcţiei f se găsesc după

următoarea schemă:
I) Se determină punctele critice ale lui f , adică soluţiile
sistemului de trei ecuaţii cu trei necunoscute x , y , z
 f x′( x, y , z ) = 0

 f y′( x, y, z ) = 0 (1)
 ′
 f z ( x, y, z ) = 0,
care reprezintă condiţiile necesare de extrem.
II) Se stabileşte natura fiecărui punct critic cu aşa numitul
criteriu Sylvester după cum urmează: fie ( x0 , y0 , z0 ) un punct critic,
adică o soluţie a sistemului (1), se calculează a11 , a22 , a33 , a12 , a13 ,
a23 precum şi determinanţii ∆1 , ∆ 2 , ∆ 3 în punctul ( x0 , y0 , z0 ) :
1) dacă ∆1 > 0 , ∆ 2 > 0 , ∆ 3 > 0 , atunci ( x0 , y0 , z0 ) este punct
de minim local strict;
2) dacă ∆1 < 0 , ∆ 2 > 0 , ∆ 3 < 0 , atunci ( x0 , y0 , z0 ) este punct
de maxim local strict;
3) natura punctului critic ( x0 , y0 , z0 ) se studiază cu definiţia
dacă este îndeplinită una din condiţiile:
a) unul din determinanţii ∆1 , ∆ 2 , ∆ 3 este nul şi ceilalţi
doi respectă semnele corespunzătoare de la cazul 1)
sau cazul 2);
b) doi din determinanţii ∆1 , ∆ 2 , ∆ 3 sunt nuli sau toţi trei
sunt nuli;
4) în toate celelalte cazuri punctul critic ( x0 , y0 , z0 ) nu este de
extrem.

6. Extreme locale pentru funcţii de trei variabile 67
În total există 27 de cazuri privind semnele şi anularea

determinanţilor ∆1 , ∆ 2 , ∆ 3 prezentate în următorul tabel:
∆1 ∆2 ∆3 Natura punctului critic

1) + + + minim
2) − + − maxim
0 + +
0 + −
− 0 −
+ 0 +
+ + 0
3)
− + 0
Se studiază cu definiţia
0 0 +
0 0 −
+ 0 0
− 0 0
0 + 0
0 0 0
+ − −
+ + −
+ − +
− + +
− − −
− − +
4) + 0 − Nu este punct de extrem
− 0 +
+ − 0
− − 0
0 − −
0 − +
0 − 0


1. f : R3 → R , f ( x, y, z ) = 2 x2 + y2 + z3 − 2 x − 2 y − 3z + 2 xy + 7 .
Rezolvare.
f x′( x, y , z ) = 4 x − 2 + 2 y = 0 , f y′( x, y, z ) = 2 y − 2 + 2 x = 0 ,
f z′( x, y , z ) = 3z 2 − 3 = 0 ,
de unde rezultă punctele critice (0,1,1) , (0,1, −1) .
II) Stabilirea naturii punctelor critice cu criteriul Sylvester.
Avem
a11 = f x′′2 = 4 , a22 = f y′′2 = 2 , a33 = f z′′2 = 6 z , a12 = a21 = f xy′′ = 2 ,
a13 = a31 = f xz′′ = 0 , a23 = a32 = f yz′′ = 0 .
Apoi
a11 a12 4 2
∆1 = a11 = 4 , ∆ 2 = = = 4,
a21 a22 2 2
a11 a12 a13 4 2 0
∆ 3 = a21 a22 a23 = 2 2 0 = 24 z .
a31 a32 a33 0 0 6 z
În punctul (0,1,1) avem ∆1 > 0 , ∆ 2 > 0 , ∆ 3 = 24 > 0 , deci
(0,1,1) este punct de minim local strict pentru funcţia f şi
f (0,1,1) = 4 .
În punctul (0,1, −1) avem ∆1 > 0 , ∆ 2 > 0 , ∆ 3 = −24 < 0 ,
adică suntem în cazul 4) din criteriul Sylvester şi deci punctul critic
(0,1, −1) nu este de extrem.

2. f : R3 → R , f ( x, y, z ) = 2 x 2 + 3 y 3 + z 2 + 2 xz − 4 x − 9 y + 13 .
Rezolvare.
 f x′( x, y , z ) = 4 x + 2 z − 4 = 0  x = 2
 
 f y′( x, y, z ) = 9 y − 9 = 0 ⇒  y = ±1
2
 ′ z = −x
 f z ( x, y , z ) = 2 z + 2 x = 0 
şi punctele critice sunt M1 (2,1, −2) , M 2 (2, −1, −2) .
a11 = f x′′2 = 4 , a22 = f y′′2 = 18 y , a33 = f z′′2 = 2 , a12 = a21 = f xy′′ = 0 ,
a13 = a31 = f xz′′ = 2 , a23 = a32 = f yz′′ = 0 .
În punctul M1 (2,1, −2) rezultă
a11 a12 4 0
∆1 = a11 = 4 > 0 , ∆ 2 = = = 72 > 0 ,
a21 a22 0 18
a11 a12 a13 4 0 2
∆ 3 = a21 a22 a23 = 0 18 0 = 72 > 0 .
a31 a32 a33 2 0 2
Deci M1 (2,1, −2) este punct de minim local strict al funcţiei
f şi valoarea minimului este f (2,1, −2) = 3 .
În punctul M 2 (2, −1, −2) avem
a11 a12 4 0
∆1 = a11 = 4 > 0 , ∆ 2 = = = −72 < 0 ,
a21 a22 0 −18
a11 a12 a13 4 0 2
∆ 3 = a21 a22 a23 = 0 −18 0 = −72 < 0 ,
a31 a32 a33 2 0 2
adică suntem în cazul 4) din criteriul lui Sylvester şi deci punctul critic
M 2 (2, −1, −2) nu este de extrem.

3. f ( x, y, z ) = sin x + sin y + sin z − sin ( x + y + z ) , 0 < x < π ,

0 < y < π, 0 < z < π.
Rezolvare.
 f x′( x, y, z ) = cos x − cos ( x + y + z ) = 0
 cos x = cos y = cos z
 f y′( x, y, z ) = cos y − cos ( x + y + z ) = 0 ⇒  ⇒
 cos x = cos ( x + y + z )
 f z′( x, y , z ) = cos z − cos ( x + y + z ) = 0
x = y = z x = y = z
⇒ ⇒
cos x = cos 3x 3x = ± x + 2k π, k ∈ Z
π
şi deoarece 0 < x < π rezultă x = .
2
π π π
Singurul punct critic este  , ,  .
2 2 2
II) Natura punctului critic. Avem
a11 = f x′′2 = − sin x + sin ( x + y + z ) , a22 = f y′′2 = − sin y + sin ( x + y + z ) ,
a33 = f z′′2 = − sin z + sin ( x + y + z ) , a12 = a13 = a23 = sin ( x + y + z )
π π π
care în punctul critic  , ,  devin
2 2 2
a11 = a22 = a33 = −2 , a12 = a13 = a23 = −1 .
Apoi avem
a11 a12 −2 −1
∆1 = a11 = −2 < 0 , ∆ 2 = = = 3> 0,
a21 a22 −1 −2
a11 a12 a13 − 2 −1 − 1
∆ 3 = a21 a22 a23 = −1 −2 −1 = −4 < 0
a31 a32 a33 −1 −1 −2
π π π
şi în baza criteriului Sylvester, punctul critic  , ,  este de maxim
2 2 2
 π π π
iar f  , ,  = 4 .
2 2 2

4. f ( x, y, z ) = x + y + z − 2 x − 4 y + 7 , f : R3 → R
2 2 4
Rezolvare
 f x′( x, y , z ) = 2 x − 2 = 0

 f y′( x, y, z ) = 2 y − 4 = 0 ⇒ (1,2,0) unicul punct critic.

 f z′( x, y, z ) = 4 z = 0
3
II) Natura punctului critic. Avem a11 = 2 , a22 = 2 ,

a33 = 12 z 2 , a12 = a13 = a23 = 0 şi în (1,2,0) rezultă
a11 a12 2 0
∆1 = a11 = 2 , ∆ 2 = = = 4,
a21 a22 0 2
a11 a12 a13 2 0 0
∆ 3 = a21 a22 a23 = 0 2 0 = 0 ,
a31 a32 a33 0 0 0
adică ∆1 > 0 , ∆ 2 > 0 , ∆ 3 = 0 , ceea ce arată că suntem în cazul 3) din
criteriul Sylvester, deci natura punctului critic (1,2,0) o studiem cu
definiţia. Avem
f ( x, y, z ) − f (1,2,0) = x 2 + y 2 + z 4 − 2 x − 4 y + 7 − 2 =
= ( x 2 − 2 x + 1) + ( y 2 − 4 y + 4 ) + z 4
= ( x − 1) + ( y − 2 ) + z 4 ⇒
2 2
f ( x, y, z ) − f (1,2,0) > 0, ( ∀ ) ( x, y, z ) ∈ R 3 \ {(1,2,0)} ,

ceea ce arată că (1,2,0) este punct de minim local strict al funcţiei f
cu f (1,2,0) = 2 .
5. f ( x, y, z ) = x2 + y 2 − z 4 , f : R3 → R .
Rezolvare.
 f x′( x, y , z ) = 2 x = 0

 f y′( x, y, z ) = 2 y = 0 ⇒ (0,0,0) unicul punct critic.

 f z′( x, y, z ) = −4 z = 0
3
II) Natura punctului critic. Avem a11 = 2 , a22 = 2 ,

a33 = −12 z 2 , a12 = a13 = a23 = 0 şi în (0,0,0) rezultă

a11 a12 2 0
∆1 = a11 = 2 , ∆ 2 = = = 4,
a21 a22 0 2
a11 a12 a13 2 0 0
∆ 3 = a21 a22 a23 = 0 2 0 = 0 ,
a31 a32 a33 0 0 0
adică ∆1 > 0 , ∆ 2 > 0 , ∆ 3 = 0 , ceea ce arată că suntem în cazul 3) din
criteriul Sylvester, deci natura punctului critic (0,0,0) o studiem cu
definiţia. Avem
 > 0, pentru z = 0 şi ( ∀) ( x, y ) ≠ (0,0)
f ( x, y, z ) − f (0,0,0) = x 2 + y 2 − z 4 
< 0, pentru x = y = 0 şi ( ∀ ) z ≠ 0
şi deci punctul critic (0,0,0) nu este de extrem.
6. f ( x, y, z ) = x + y + z , f : R3 → R .
3 3 2
Rezolvare.
I) Avem f x′( x, y , z ) = 3x 2 = 0 , f y′( x, y, z ) = 3 y 2 = 0 ,
f z′( x, y, z ) = 2 z ⇒ (0,0,0) unicul punct critic.
II) Avem a11 = 6 x , a22 = 6 y , a33 = 2 , a12 = a13 = a23 = 0 şi în
(0,0,0) rezultă
0 0 0
0 0
∆1 = 0 , ∆ 2 = = 0 , ∆3 = 0 0 0 = 0 .
0 0
0 0 2
Deci natura punctului critic (0,0,0) se discută cu definiţia. Avem
< 0, pentru y = z = 0 şi x < 0
f ( x, y, z ) − f (0,0,0) = x3 + y 3 + z 2 
> 0, pentru y = z = 0 şi x > 0,
ceea ce arată că (0,0,0) nu este punct de extrem.


7. f ( x, y, z ) = x 2 + 2 y 2 + 3z 2 − 2 x + 4 y − 6 z + 7 , f : R3 → R
8. f ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2 + 2 x + 4 y − 6 z − 4 , f : R3 → R
9. f ( x, y, z ) = x 2 + 3 y 2 + 3z 2 − 2 xy + 2 xz + 5 , f : R3 → R
10. f ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 3 − 2 x − 2 y − 3z + 2 , f : R3 → R
11. f ( x, y, z ) = 2 x 2 + 2 y 2 − xy + z 4 − 2 z 2 , f : R3 → R
12. f ( x, y, z ) = x 3 + y 3 + z 4 − 3xy − 3 y − 4 z + 8 , f : R3 → R
y2 z2 2
13. f ( x, y, z ) = x + + + , x > 0, y > 0, z > 0
4x y z
14. f ( x, y, z ) = xy 2 z 3 ( 7 − x − 2 y − 3z ) , x > 0 , y > 0 , z > 0
15. f ( x, y , z ) = x 4 + y 2 + z 2 − 2 y + 2 z + 5 , f : R3 → R
16. f ( x, y, z ) = x 4 + y 4 − z 4 , f : R3 → R
17. f ( x, y, z ) = x 3 + y 2 − z 2 , f : R3 → R

7. (1, −1,1) este punct de minim local strict cu f (1, −1,1) = 13 .
8. ( −1, −2,3) este punct de minim local strict cu
f ( −1, −2,1) = −5 .
9. (0,0,0) este punct de minim local strict cu f (0,0,0) = 5 .
10. (1,1,1) este punct de minim local strict cu f (1,1,1) = −2 ,
iar (1,1, −1) este punct critic dar nu de extrem.
11. (0,0,1) este punct de minim local strict cu f (0,0,1) = −1 ,
iar (0,0,0) şi (0,0, −1) sunt puncte critice dar nu de extrem.
12. (1,1,1) este punct de minim local strict cu f (1,1,1) = 1 .
1  1 
13.  ,1,1 este punct de minim local strict cu f  ,1,1 = 4 .
2  2 
14. (1,1,1) este punct de maxim local strict cu f (1,1,1) = 1 .

15. (0,1, −1) este punct de minim local strict cu

f (0,1, −1) = 3 , ceea ce se poate stabili cu definiţia.
16. (0,0,0) este punct critic dar nu de extrem, ceea ce se
poate stabili cu definiţia.
17. (0,0,0) este punct critic dar nu de extrem, ceea ce se
poate stabili cu definiţia.

7. EXTREME CU LEGĂTURI
(EXTREME CONDIŢIONATE)

1) Extreme condiţionate pentru funcţii de două variabile
Fie f , g : A ⊂ R 2 → R, S = {( x, y ) ∈ A | g ( x, y ) = 0} .
Definiţie. ( x0 , y0 ) ∈ S se numeşte punct de maxim (respectiv
minim) local condiţionat strict al funcţiei f relativ la S , dacă există
un disc D = D(( x0 , y0 ), r ) aşa încât
f ( x, y ) < f ( x0 , y0 ) , respectiv f ( x, y ) > f ( x0 , y0 ) ,
( ∀) ( x, y ) ∈ D ∩ S \ {( x0 , y0 )} .
Teoremă. Fie f , g ∈ C1 ( A), A ⊂ R 2 deschisă. Dacă
( x0 , y0 ) ∈ S este un punct de extrem local condiţionat strict al funcţiei
f relativ la S , iar g ′y ( x0 , y0 ) ≠ 0 , atunci există λ ∈ R (numit
multiplicatorul lui Lagrange) aşa încât ( x0 , y0 ) este punct critic (liber)
al funcţiei Lagrange
L( x, y ) = f ( x, y ) + λg ( x, y ), ( x, y ) ∈ A ,
adică
Lx′ ( x0 , y0 ) = f x′( x0 , y0 ) + λg ′x ( x0 , y0 ) = 0 
.
L′y ( x0 , y0 ) = f y′( x0 , y0 ) + λg ′y ( x0 , y0 ) = 0 
Consecinţă. Punctele de extrem local condiţionat ale funcţiei
f relative la condiţia g ( x, y ) = 0 se găsesc printre soluţiile
sistemului:
Lx′ ( x, y ) = f x′( x, y ) + λg ′x ( x, y ) = 0 

L′y ( x, y ) = f y′( x, y ) + λg ′y ( x, y ) = 0 

g ( x, y ) = 0 
format din trei ecuaţii cu trei necunoscute x , y , λ , care reprezintă
condiţiile necesare de extrem local condiţionat.

76 7. Extreme cu legături
Natura punctelor critice condiţionate (adică a soluţiilor

sistemului de mai sus) poate fi stabilită, fie din interpretarea
geometrică a problemei, fie cu definiţia.
2) Extreme condiţionate pentru funcţii de trei variabile

cu o legătură
Fie f , g : A ⊂ R 3 → R , S = {( x, y, z ) ∈ A g ( x, y, z ) = 0} .
Definiţia punctelor de extrem local condiţionat pentru acest
caz este similară cu cea dată pentru funcţia de două variabile. Funcţia
Lagrange este
L ( x, y , z ) = f ( x, y , z ) + λg ( x, y , z ) ,
iar condiţiile necesare devin
Lx′ ( x, y, z ) = f x′( x, y, z ) + λg′x ( x, y, z ) = 0 

L′y ( x, y, z ) = f y′( x, y, z ) + λg′y ( x, y, z ) = 0
.
Lz′ ( x, y, z ) = f z′( x, y, z ) + λg′z ( x, y, z ) = 0 
g( x, y, z ) = 0 

3) Extreme condiţionate pentru funcţii de trei variabile

cu două legături
Fie f , g , h : A ⊂ R 3 → R ,
S = {( x, y , z ) ∈ A | g ( x, y, z ) = 0, h( x, y , z ) = 0} .
În acest caz funcţia Lagrange este
L( x, y, z ) = f ( x, y, z ) + λg ( x, y, z ) + µh( x, y, z ) ,
iar condiţiile necesare sunt
 Lx′ ( x, y, z ) = f x′( x, y, z ) + λg ′x ( x, y, z ) + µhx′ ( x, y, z ) = 0
 L′ ( x, y, z ) = f ′( x, y, z ) + λg ′ ( x, y , z ) + µh′ ( x, y, z ) = 0
 y y y y

 Lz′ ( x, y, z ) = f z′( x, y, z ) + λg ′z ( x, y , z ) + µhz′ ( x, y , z ) = 0 .
 g ( x, y , z ) = 0

 h( x, y, z ) = 0

7. Extreme cu legături 77

1. Să se determine punctele de extrem local condiţionat ale
funcţiei f : R 2 → R , f ( x, y ) = xy relativ la mulţimea
S = {( x, y ) ∈ R 2 x + y − 2 = 0} .
Rezolvare.
În acest caz legătura este x + y − 2 = 0 şi funcţia Lagrange
L( x, y ) = xy + λ( x + y − 2) .
I) Determinarea punctelor critice condiţionate. Avem
 Lx′ ( x, y ) = y + λ = 0 
  ⇒ x = y = −λ
 L′y ( x, y ) = x + λ = 0 

 x + y − 2 = 0 ⇒ −2λ − 2 = 0 ⇒ λ = −1 ⇒ x = y = 1,
adică (1,1) este singurul punct critic condiţionat.
II) Natura punctului critic o studiem cu definiţia. Avem
f ( x, y ) − f (1,1) = xy − 1 şi ţinând cont de legătură x + y − 2 = 0 ⇒
y = 2 − x , rezultă f ( x, y ) − f (1,1) = x(2 − x ) − 1 = − x 2 + 2 x − 1 =
= −( x − 1)2 < 0 pentru ( ∀) x ≠ 1 . Deci pentru orice disc D ( (1,1), r )
avem
f ( x, y ) < f (1,1), ( ∀ ) ( x, y ) ∈ ( D ( (1,1), r ) ∩ S ) \ {(1,1)} ,
adică (1,1) este punct de maxim local condiţionat strict pentru funcţia
f ( x, y ) = xy şi condiţia x + y − 2 = 0 cu f (1,1) = 1 .
2. Să se determine extremele locale condiţionate ale funcţiei
f : R → R , f ( x, y ) = x 2 + y 2 − 2 x − 2 y + 3 relativ la mulţimea
2
{
S = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 = 2 . }
Rezolvare.
În acest caz legătura este x 2 + y 2 = 2 iar funcţia Lagrange
L( x, y ) = x 2 + y 2 − 2 x − 2 y + 3 + λ( x 2 + y 2 − 2) .
I) Punctele critice condiţionate se determină din sistemul
′
 Lx ( x , y ) = 2 x − 2 + 2λ x = 0  1
 ′ ⇒ x= y=
 Ly ( x , y ) = 2 y − 2 + 2λ y = 0  1+ λ

 x2 + y2 = 2 ⇒ 2
= 2 ⇒ 1 + λ = ±1 ⇒ λ1 = 0, λ 2 = −2.
 (1 + λ ) 2

Deci punctele critice condiţionate sunt (1,1) şi ( −1, −1) .

II) Natura punctelor critice condiţionate
1) Stabilirea naturii punctelor critice prin interpretarea
geometrică a problemei. Avem z = f ( x, y ) = ( x − 1)2 + ( y − 1)2 + 1 ,
adică ecuaţia unui paraboloid de rotaţie cu vârful în (1,1,1) iar
x 2 + y 2 = 2 reprezintă ecuaţia unui cilindru de rotaţie cu generatoarele
paralele cu Oz . Generatoarea cilindrului care trece prin (1,1)
intersectează paraboloidul în vârful lui de cotă z = 1 şi deci (1,1) este
punct de minim local condiţionat. Generatoarea cilindrului care trece
prin ( −1, −1) intersectează paraboloidul în punctul ( −1, −1,9) şi deci
( −1, −1) este punct de maxim local condiţionat.
2) Natura punctelor critice ( −1, −1) , (1,1) poate fi stabilită şi
cu definiţia.
Punctul critic (1,1) se obţine pentru λ = 0 adică
 Lx′ ( x, y ) = f x′( x, y ) = 2 x − 2 = 0
L( x, y ) = f ( x, y ) şi  ⇒ (1,1) este
 L′y ( x, y ) = f y′( x, y ) = 2 y − 2 = 0
punct critic liber pentru funcţia f ( x, y ) . Avem r = f x′′2 ( x, y ) = 2 ,
s = f xy′′ ( x, y ) = 0 , t = f y′′2 ( x, y ) = 2 ⇒ δ = 4 > 0 şi cum r=2>0
rezultă că (1,1) este punct de minim local strict (liber) şi deci cu atât
mai mult condiţionat.
În punctul critic ( −1, −1) avem f ( −1, −1) = 9 .
Fie ( x, y ) ∈ D ( ( −1, −1),1) ∩ S . Avem
f ( x, y ) − f ( −1, −1) = x 2 + y 2 − 2 x − 2 y − 6
şi ţinând cont de legătură x 2 + y 2 = 2 , rezultă
f ( x, y ) − f ( −1, −1) = −2 x − 2 y − 4 =
(
= −2( x + y + 2) = −2 x + 2 − 2 − x 2 . )
Cum însă −2 < − 2 < x < 0 ⇒ x + 2 > 0 , arătăm că
x + 2 − 2 − x2 ≥ 0 ⇔ x + 2 ≥ 2 − x2 ⇔ x2 + 4 x + 4 ≥ 2 − x2 ⇔
⇔ 2 x 2 + 4 x + 2 ≥ 0 ⇔ 2( x + 1)2 ≥ 0
deci f ( x, y ) − f ( −1, −1) < 0 ⇒
f ( x, y ) < f ( −1, −1) ( ∀ ) ( x, y ) ∈ ( D ( ( −1, −1),1) ∩ S ) \ {( −1, −1)} ,

ceea ce arată că ( −1, −1) este punct de maxim local strict condiţionat
cu f ( −1, −1) = 9 .
3. Să se determine punctele de cotă minimă de pe
paraboloidul eliptic 2 x 2 + 3 y 2 = z situate în planul de ecuaţie
2x + 3y − 6 = 0 .
Rezolvare.
Problema revine la determinarea extremelor funcţiei
f ( x, y ) = 2 x 2 + 3 y 2 cu legătura g ( x, y ) = 2 x + 3 y − 6 = 0 . Funcţia
Lagrange este
L( x, y ) = 2 x 2 + 3 y 2 + λ ( 2 x + 3 y − 6 )
iar condiţiile necesare devin
 Lx′ ( x, y ) = 4 x + 2λ = 0  λ
 ′ ⇒ x= y=−
 Ly ( x, y ) = 6 y + 3λ = 0  2

 g ( x, y ) = 2 x + 3 y − 6 = 0
3 12
şi legătura ne dă −λ − λ − 6 = 0 ⇒ λ = − . Deci avem un singur
2 5
 6 6  6 6
punct critic  ,  . Din considerente geometrice deducem că  , 
5 5 5 5
este un punct de minim. Rezultă un singur punct de cotă minimă şi
6
{
anume x0 = y0 = , z0 = min 2 x 2 + 3 y 2 ( x, y ) ∈ R 2 ,2 x + 3 y − 6 = 0 =
5
}
6 6 36 36 36
= f  , = 2 +3 = .
5 5 25 25 5
6 6
Putem, însă, determina natura punctului critic  ,  şi cu
5 5
definiţia. Avem
6 6 6 6 36
∆f  ,  = f ( x, y ) − f  ,  = 2 x 2 + 3 y 2 −
5 5 5 5 5
6 − 2x
şi ţinând cont de legătură 2 x + 3 y − 6 = 0 ⇒ y = obţinem
3
6 6 ( 6 − 2 x )2 36 2 6
= (5 x − 6 ) > 0, ( ∀) x ≠ ,
2
∆f  ,  = 2 x 2 + 3 −
5 5 9 5 15 5
deci

6 6   6 6     6 6  
f ( x, y ) > f  ,  , ( ∀ ) ( x, y ) ∈  D   ,  , r  ∩ S  \   ,   ,
5 5   5 5     5 5  
unde S = {( x, y ) ∈ R 2 2 x + 3 y − 6 = 0} , iar r > 0 arbitrar, ceea ce arată
că punctul critic este de minim local condiţionat strict.
4. Să se determine distanţa minimă dintre dreapta ( D ) de
ecuaţie y − x + 2 = 0 şi parabola de ecuaţie y = x 2 .
Rezolvare.
Fie ( x, y ) un punct oarecare pe parabolă, distanţa lui la
dreapta ( D ) (fig. 1) este dată de formula
y−x+2
d ( ( x, y ), D ) = .
2
Fig. 1
Problema revine la determinarea extremelor funcţiei
y−x+2
f ( x, y ) = cu legătura g ( x, y ) = x 2 − y = 0 .
2
Funcţia Lagrange este
y−x+2
L( x, y ) = + λ ( x2 − y ) ,
2
iar condiţiile necesare de extrem

 ′ 1
 Lx ( x, y ) = − 2 + 2λx = 0

 1
 L′y ( x, y ) = −λ = 0
 2
 g ( x, y ) = x 2 − y = 0


1 1 1
ne dau un singur punct critic condiţionat λ 0 = , x0 = , y0 = .
2 2 4
1 1
Din considerente geometrice deducem că  ,  este punct
2 4
de minim local condiţionat şi deci distanţa minimă cerută este
 1 1   1 1 1 1 1  7
d   , , D  = f  ,  =  − + 2 = .
 2 4   2 4 24 2  4 2
1 1
Natura punctului critic  ,  poate fi studiată şi cu
2 4
definiţia. Avem
1 1 1 1 1  7
∆f  ,  = f ( x, y ) − f  ,  =  y− x+2− 
2 4 2 4 2 4
şi ţinând cont de legătură y = x , obţinem
2
2
1 1 1  2 1 1  1 1
∆f  ,  = x − x+ =  x −  > 0, ( ∀ ) x ≠ ,
2 4 2 4 2 2 2
deci
1 1   1 1     1 1  
f ( x, y ) > f  ,  , ( ∀ ) ( x, y ) ∈  D   ,  , r  ∩ S  \   ,   ,
2 4   2 4     2 4  
{
unde S = ( x, y ) ∈ R 2 y = x 2 } iar r > 0 arbitrar, de unde rezultă că
1 1
 ,  este punct de minim local condiţionat.
2 4
5. Se cere să se confecţioneze dintr-o bucată de tablă de arie
2
6a , o cutie cu capac de forma unui paralelipiped dreptunghic, în care
să încapă cât mai mult.
Rezolvare.
Dacă notăm prin x , y , z dimensiunile paralelipipedului,
volumul acestuia va fi xyz , iar aria 2( xy + yz + zx ) . Problema revine

deci la determinarea punctului de maxim pentru funcţia

f ( x, y, z ) = xyz pe mulţimea punctelor ( x, y, z ) ∈ R 3 cu x > 0 , y > 0 ,
z > 0 şi xy + yz + zx = 3a 2 .
L( x, y, z ) = xyz + λ ( xy + yz + zx − 3a 2 ) ,
 Lx′ ( x, y , z ) = yz + λ( y + z ) = 0
 L′ ( x, y , z ) = xz + λ ( x + z ) = 0
 y

 Lz′ ( x, y, z ) = xy + λ ( x + y ) = 0
 xy + yz + zx = 3a 2

Întrucât x > 0 , y > 0 , z > 0 din primele două ecuaţii
yz xz yz xz
obţinem λ = − şi respectiv λ = − ⇒− =− ⇒
y+z x+z y+z x+z
⇒ xy + yz = xy + xz ⇒ y = x . Procedând analog cu ecuaţiile doi şi trei
obţinem y = z . Deci z = y = x care introduse în legătură (a patra
ecuaţie) ne dau 3x 2 = 3a 2 ⇒ x = a , adică avem un singur punct critic
condiţionat ( a, a, a ) .
Din considerente geometrice rezultă că ( a, a, a ) este punct de
maxim condiţionat, adică cutia cerută are forma unui cub de muchie
a.
Natura punctului critic ( a, a, a ) poate fi stabilită şi cu
definiţia folosind inegalitatea dintre media aritmetică şi cea
geometrică a trei numere reale strict pozitive α1 , α2 , α3 , care nu sunt
toate egale, adică
3 α α α <
α1 + α2 + α3
1 2 3 . (*)
3
În cazul de faţă avem ( x, y, z ) ≠ ( a, a, a ) cu x > 0 , y > 0 ,
z > 0 şi
1
f ( x, y , z ) − f ( a, a, a ) = xyz − a 3 = [( yz )( zx )( xy ) ]2 − a 3 ,
iar dacă luăm α1 = yz , α2 = zx , α3 = xy inegalitatea mediilor (*)
conduce la
3 3
 yz + zx + xy  2  3a 2  2
f ( x, y , z ) − f ( a , a , a ) <   − a 3
=   −a = 0,
3
 3   3 

( ∀) ( x, y, z ) ∈ R 3 \ {(a, a, a )} cu x > 0, y >0, z>0 şi

yz + zx + xy = 3a arată că ( a, a, a ) este punct de maxim local strict
2
condiţionat.
6. Prin punctul M (1,2,3) să se ducă un plan care să formeze
cu planele de coordonate (în primul octant) un tetraedru de volum
minim.
Rezolvare.
Dacă notăm tăieturile pe axele de coordonate ale planului
( P ) din enunţ cu x , y şi z , care în baza ipotezei sunt strict pozitive
(fig. 2) ecuaţia planului ( P ) este
X Y Z
+ + − 1 = 0 unde ( X , Y , Z ) ∈ P .
x y z
Fig. 2
1 2 3
M (1,2,3) ∈ P ⇒ + + − 1 = 0 , care reprezintă legătura. Volumul
x y z
xyz
tetraedrului este V = . Considerăm funcţia f ( x, y, z ) = ln V , adică
6
f ( x, y, z ) = ln x + ln y + ln z − ln 6 . Funcţia Lagrange este
 1 2 3
L( x, y, z ) = ln x + ln y + ln z − ln 6 + λ  + +  iar condiţiile
x y z
necesare
1 λ 1 2λ 1 3λ 1 2 3
Lx′ = − 2 = 0 , L′y = − 2 , Lz′ = − 2 = 0 , + + − 1 = 0 .
x x y y z z x y z

Din primele trei ecuaţii obţinem x = λ , y = 2λ , z = 3λ , care

introduse în ultima ecuaţie ne dau λ 0 = 3 şi apoi x0 = 3 , y0 = 6 ,
X Y Z
z0 = 9 . Ecuaţia planului cerut este ( P ) + + − 1 = 0 iar volumul
1 2 3
minim Vmin = 27 unităţi cubice.
Natura punctului critic (3,6,9) poate fi stabilită şi cu
definiţia. Avem
xyz 3⋅ 6 ⋅ 9 xyz
f ( x, y , z ) − f (3,6,9) = ln − ln = ln .
6 6 6 ⋅ 27
1 2 3
+ + =1
1 2 3x y z
Întrucât = = ⇔ x = 3 , y = 6 , z = 9 , rezultă că
x y z
pentru ( x, y , z ) ≠ (3,6,9) inegalitatea mediilor (*) din rezolvarea
1 1 1
problemei 5 cu α1 = , α2 = , α3 = ne dă
x y z
1 2 3
+ + 1 2 3
+ + =1
x y z
x y z 1 2 3 1 6 1 6
>3 ⋅ ⋅ ⇔ >3 ⇔ > ⇔
3 x y z 3 xyz 27 xyz
xyz xyz xyz
⇔ > 27 ⇔ > 1 ⇔ ln > ln1 = 0.
6 6 ⋅ 27 6 ⋅ 27
Deci
f ( x, y , z ) − f (3,6,9) > 0 , ( ∀) ( x, y, z ) ∈ R 3 \ (3,6,9)
1 2 3
cu x > 0 , y > 0 , z > 0 şi + + = 1 ceea ce arată că (3,6,9) este
x y z
punct de minim local strict condiţionat.
7. Să se determine extremele funcţiei f ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2
cu legăturile x + y + z = 1 , x + 2 y + 3z = 0 .
Rezolvare.
L( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2 + λ ( x + y + z − 1) + µ ( x + 2 y + 3z )

  1
  x = − 2 (λ + µ)
 Lx′ ( x, y, z ) = 2 x + λ + µ = 0  
 L′ ( x, y , z ) = 2 y + λ + 2µ = 0  ⇒  y = − 1 ( λ + 2µ )
 y  
  2
 Lz′ ( x, y, z ) = 2 z + λ + 3µ = 0   1
  z = − 2 ( λ + 3µ )

 x + y + z −1 = 0

 x + 2 y + 3z = 0
14
şi din ultimele două ecuaţii obţinem λ = − , µ = 2 . Deci singurul
3
 4 1 2 
punct critic este  , , −  .
 3 3 3
Natura punctului critic o stabilim cu definiţia. Avem
4 1 2 4 1 2 7
∆f  , , −  = f ( x, y , z ) − f  , , −  = x 2 + y 2 + z 2 − .
 3 3 3  3 3 3 3
Din sistemul de legături
x + y + z −1 = 0

 x + 2 y + 3z = 0
obţinem x = z + 2 , y = −2 z − 1 şi atunci deducem
4 1 2 7  4 4
∆f  , , −  = ( z + 2 ) + ( 2 z + 1) + z 2 − = 6  z 2 + z +  =
2 2
 3 3 3 3  3 9
2
 2 2
= 6  z +  > 0, ( ∀ ) z ≠ − ,
 3 3
4 1 2  4 1 2  
deci f ( x, y, z ) > f  , , −  , ( ∀ ) ( x, y , z ) ∈ R 3 \  , , −   cu
 3 3 3  3 3 3  
4 1 2
x + y + z − 1 = 0 , x + 2 y + 3z = 0 , ceea ce arată că  , , −  este
 3 3 3
punct de minim local condiţionat pentru funcţia f şi valoarea
4 1 2 7
minimului este f  , , −  = .
 3 3 3 3

8. Să se calculeze semiaxele elipsei determinată de planul

x + y + z = 0 pe cilindrul x 2 + y 2 − 2 = 0 .
Rezolvare.
Întrucât centrul de simetrie al elipsei de intersecţie din enunţ
este originea O a sistemului de coordonate, rezultă că semiaxele
elipsei sunt valorile extreme ale funcţiei
f ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2 = OM , în care M ( x, y, z ) se află atât pe
cilindrul x 2 + y 2 − 2 = 0 cât şi pe planul x + y + z = 0 . Deci problema
revine la determinarea extremelor funcţiei f ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2 cu
legăturile x 2 + y 2 − 2 = 0 , x + y + z = 0 . Funcţia lui Lagrange este
L( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2 + λ ( x 2 + y 2 − 2) + µ( x + y + z )
 
 Lx′ = 2 x + 2λx + µ = 0   2(1 + λ ) x + µ = 0
  
 L′y = 2 y + 2λy + µ = 0  ⇒  2(1 + λ ) y + µ = 0
  
 Lz′ = 2 z + µ = 0  z = − µ
  2

 x + y −2=0
2 2
 x+ y+z =0
a) Dacă λ + 1 = 0 , atunci µ = 0 şi z = 0 iar x , y se
determină din sistemul x 2 + y 2 − 2 = 0 , x + y = 0 , care conduce la
punctele critice P1 ( −1,1,0) , P2 (1, −1,0) .
µ µ
b) Dacă λ + 1 ≠ 0 atunci x = y = − , z = − . Din
2(1 + λ ) 2
legătura x + y − 2 = 0 rezultă ( x, y ) ≠ (0,0) şi deci µ ≠ 0 . Legătura
2 2
 2 
x + y + z = 0 ne dă µ  + 1 = 0 şi cum µ ≠ 0 ⇒ λ = −3 şi
1+ λ 
µ µ
x= y= , z=− iar din x 2 + y 2 − 2 = 0 rezultă µ = ±4 şi deci
4 2
punctele critice sunt P3 ( −1, −1,2) , P4 (1,1, −2) .
Avem f ( P1 ) = f ( P2 ) = 2 iar f ( P3 ) = f ( P4 ) = 6 rezultă că P1 ,
P2 sunt puncte de minim iar P3 , P4 puncte de maxim şi deci
semiaxele elipsei sunt a = 6 , b = 2 .


Să se determine extremele următoarelor funcţii cu legăturile
indicate:
9. f ( x, y ) = x 2 + y 2 , x + y − 2 = 0
10. f ( x, y ) = x + 2 y , x 2 + y 2 − 5 = 0
11. f ( x, y ) = 3 − 2 x − 2 y , x 2 + y 2 = 2
12. f ( x, y ) = xy , x 2 + y 2 = 2
13. f ( x, y, z ) = x − 2 y + 2 z , x 2 + y 2 + z 2 = 9
14. f ( x, y, z ) = x + y + z , x − y + z = 2 , x 2 + y 2 + z 2 = 4
15. Să se determine distanţa minimă a punctului A(1,0) la
elipsa 4 x 2 + 9 y 2 − 36 = 0 .
16. Să se determine dreptunghiul de arie maximă înscris în
elipsa x + 4 y 2 − 8 = 0 .
2
17. Să se determine punctele de cote extreme de pe curba de

intersecţie a suprafeţei z = x 3 + y 3 (fig. 3) cu cilindrul x 2 + y 2 = 2 .
Fig. 3 (suprafaţa z = x 3 + y 3 )

7.4. Indicaţii şi răspunsuri la problemele propuse

9. L( x, y ) = x 2 + y 2 + λ( x + y − 2) , condiţiile necesare
Lx′ = 2 x + λ = 0 , L′y = 2 y + λ = 0 , x + y − 2 = 0 conduc la unicul punct
critic condiţionat x0 = y0 = 1 , λ 0 = −2 . Pentru a stabili natura
punctului (1,1) aplicăm definiţia. Avem
∆f (1,1) = f ( x, y ) − f (1,1) = x 2 + y 2 − 2
şi ţinând cont de legătura x + y − 2 = 0 obţinem
∆f (1,1) = x 2 + (2 − x )2 − 2 = 2 x 2 − 4 x + 2 = 2( x − 1)2 > 0, ( ∀) x ≠ 1 .
Deci (1,1) este punct de minim local condiţionat şi
{ }
min f ( x, y ) ( x, y ) ∈ R 2 , x + y − 2 = 0 = f (1,1) = 2 .
10. L( x, y ) = x + 2 y + λ( x + y 2 − 5) şi condiţiile necesare
2
Lx′ = 1 + 2λx = 0 , L′y = 2 + 2λy = 0 , x 2 + y 2 − 5 = 0 au două soluţii

1 1
(1,2) , λ1 = − , ( −1, −2) , λ 2 = . Întrucât f (1,2) = 5 iar
2 2
f ( −1, −2) = −5 rezultă că (1,2) este punct de maxim iar ( −1, −2)
punct de minim local condiţionat, având în vedere semnificaţia
geometrică a problemei. La acelaşi rezultat se ajunge şi folosind
definiţia. Pentru (1,2) avem succesiv
1
f ( x, y ) = x + 2 y − 5 = − (5 + 5 − 2 x − 4 y ) =
2
1 1
= − ( x 2 + y 2 + 5 − 2 x − 4 y ) = − ( x − 1)2 + ( y − 2)2  ≤ 0
2 2
rezultă f ( x, y ) < f (1,2) ( ∀ ) ( x, y ) ≠ (1,2) cu x + y − 2 = 0 deci (1,2)
este punct de maxim local condiţionat.
Analog se arată că ( −1, −2) este punct de minim local.
11. Funcţia Lagrange este
L( x, y ) = 3 − 2 x − 2 y + λ( x 2 + y 2 − 2) ,
iar ( −1, −1) , (1,1) sunt puncte critice.
Natura punctelor critice o studiem cu definiţia.
Pentru punctul critic (1,1) avem
x2 + y 2 = 2
f ( x, y ) − f (1,1) = 3 − 2 x − 2 y − 1 = 2 − 2 x − 2 y + 2 =
= x 2 + y 2 − 2 x − 2 y + 2 = ( x − 1)2 + ( y − 1)2 ≥ 0, ( ∀) ( x, y ) ∈ R 2 .

Deci
f (1,1) < f ( x, y ) , ( ∀ ) ( x, y ) ∈ R 2 \ {(1,1)} cu x 2 + y 2 = 2 ,
ceea ce arată că (1,1) este punct de minim local condiţionat şi
f (1,1) = −1 .
Analog se arată că ( −1, −1) este punct de maxim local
condiţionat cu f ( −1, −1) = 7 .
12. L( x, y ) = xy + λ ( x 2 + y 2 − 2). Se obţin patru puncte
critice condiţionate ( −1, −1) , ( −1,1) , (1, −1) , (1,1) . Avem
f ( −1, −1) = f (1,1) = 1 iar f ( −1,1) = f (1, −1) = −1 şi ţinând cont de
interpretarea geometrică a problemei, rezultă că ( −1,1) , (1, −1) sunt
puncte de minim local condiţionat, iar ( −1, −1) , (1,1) puncte de
maxim local condiţionat. La acelaşi rezultat se ajunge şi folosind
definiţia. Avem
1 1
∆f (1,1) = ∆f ( −1, −1) = xy − 1 = (2 xy − 2) = (2 xy − x 2 − y 2 ) =
2 2
1
= − ( x − y )2 < 0, ( ∀) ( x, y ) ∈ R 2 cu x 2 + y 2 = 2,( x, y ) ≠ (1,1)
2
şi respectiv ( x, y ) ≠ ( −1, −1).
Deci (1,1) şi ( −1, −1) sunt puncte de maxim local condiţionat strict.
Analog se arată că ( −1,1) , (1, −1) sunt puncte de minim.
13. L( x, y, z ) = x − 2 y + 2 z + λ ( x 2 + y 2 + z 2 − 9). Condiţiile
necesare Lx′ = 1 + 2λx = 0 , L′y = −2 + 2λy = 0 , Lz′ = 2 + 2λz = 0 ,
x 2 + y 2 + z 2 = 9 , conduc la două puncte critice condiţionate (1, −2,2)
şi ( −1,2, −2) .
Natura punctelor critice se poate studia cu definiţia.
Pentru punctul (1, −2,2) avem
1
f ( x, y , z ) − f (1, −2,2) = x − 2 y + 2 z − 9 = (2 x − 4 y + 4 z − 9 − 9) =
2
1
= (2 x − 4 y + 4 z − x 2 − y 2 − z 2 − 9) =
2
1
= − ( x − 1)2 + ( y + 2)2 + ( z − 2)2  ≤ 0, ( ∀ ) ( x, y , z ) ∈ R 3 .
2
Rezultă
f ( x, y, z ) < f (1, −2,2) , ( ∀) ( x, y, z ) ∈ R 3 \ {(1, −2,2)} cu x2 + y 2 + z 2 = 9 .

Deci (1, −2,2) este punct de maxim local condiţionat. Analog se arată
că ( −1,2, −2) este punct de minim.
14. L( x, y, z ) = x + y + z + λ( x − y + z − 2) + µ( x 2 + y 2 + z 2 − 4).
Sistemul condiţiilor necesare
Lx′ = 1 + λ + 2µx = 0 , L′y = 1 − λ + 2µy = 0 , Lz′ = 1 + λ + 2µz = 0
x − y + z = 2 , x2 + y2 + z 2 = 4
4 2 4
are două soluţii (0, −2,0) ,  , ,  .
 3 3 3
Natura punctelor critice o discutăm cu definiţia. Pentru
punctul critic (0, −2,0) avem f (0, −2,0) = −2 şi apoi avem succesiv
f ( x, y , z ) − f (0, −2,0) = x + y + z + 2 = x − y + z + 2 y + 2 =
2
1 1
= 2 + 2 y + 2 = (4 + 4 y + 4 ) = (4 + 4 y + x 2 + y 2 = z 2 ) =
2 x2 + y 2 + z2 2
1 2
=  x + ( y + 2)2 + z 2  ≥ 0
2
şi deci
f ( x, y, z ) > f (0, −2,0) ( ∀) ( x, y, z ) ∈ R 3 ,
cu x 2 + y 2 + z 2 = 4 , x − y + z = 2 , ( x, y, z ) ≠ (0, −2,0) , ceea ce arată
că (0, −2,0) este punct de minim local condiţionat.
4 2 4  4 2 4  10
Pentru punctul critic  , ,  avem f  , ,  = şi
 3 3 3  3 3 3 3
apoi avem succesiv, ţinând cont de legături
4 2 4 10 1  20 
f ( x, y , z ) − f  , ,  = x + y + z − = −  − 2 x − 2 y − 2 z  =
 3 3 3 3 2 3 
1 2  1 2 
= − 8 − ⋅ 2 − 2 x − 2 y − 2 z  = − 8 − ( x − y + z ) − 2 x − 2 y − 2 z  =
2 3  2 3 
1 8 4 8  1 8 4 8 
= − 4 + 4 − x − y − z  = − 4 + x 2 + y 2 + z 2 − x − y − z  =
2 3 3 3  2 3 3 3 
1  4 
2 2 2
4  2 
= −  x −  +  y −  +  z −   ≤ 0.
2  3  3  3  

Deci
4 2 4
f ( x, y, z ) < f  , ,  , ( ∀ ) ( x, y, z ) ∈ R 3 cu x 2 + y 2 + z 2 = 4,
 3 3 3
4 2 4
x − y + z = 2,( x, y, z ) ≠  , ,  ,
 3 3 3
4 2 4
ceea ce arată că  , ,  este punct de maxim local condiţionat.
 3 3 3
15. Distanţa punctului A(1,0) la un punct curent M ( x, y ) al
elipsei este d ( A, M ) = ( x − 1)2 + y 2 (fig. 4). Problema revine la
determinarea extremelor funcţiei f ( x, y ) = ( x − 1)2 + y 2 cu legătura
4 x 2 + 9 y 2 − 36 = 0 .
Fig. 4
Se obţin patru puncte critice condiţionate M1 ( −3,0) cu
1 9 8 1 9 8
λ = −1 , M 2 (3,0) cu λ = − , M 3  ,  cu λ = − şi M 4  , − 
6  5 5 9 5 5
1
cu λ = − .
9
Calculând cele patru distanţe deducem că M1 , M 2 sunt de
maxim iar M 3 , M 4 sunt de minim şi distanţa minimă cerută va fi
2
 9  64 4
d min = d ( A, M 3 ) = d ( A, M 4 ) = =  − 1 + = (fig. 4).
 5  25 5

16. Fie 2x şi 2 y lungimile laturilor unui dreptunghi înscris

în elipsă (fig. 5). Rezultă x > 0 , y > 0 , M ( x, y ) este pe elipsă, deci
legătura este x 2 + 4 y 2 − 8 = 0 iar aria A( x, y ) = 4 xy . Funcţia Lagrange
este L( x, y ) = 4 xy + λ( x 2 + 4 y 2 − 8) iar condiţiile necesare
Lx′ = 4 y + 2λx = 0 , L′y = 4 x + 8λy = 0 , x 2 + 4 y 2 − 8 = 0 au ca unică
soluţie x0 = 2 , y0 = 1 , λ 0 = −1 .
Fig. 5
Din considerente geometrice (2,1) este punct de maxim local
condiţionat al funcţiei A( x, y ) = 4 xy şi legătura x 2 + 4 y 2 − 8 = 0 .
Rezultă că dreptunghiul căutat are dimensiunile 4 şi 2 iar aria
A(2,1) = 8u 2 . Precizăm însă că natura punctului critic poate fi stabilită
şi cu definiţia. Avem
∆A(2,1) = A( x, y ) − A(2,1) = 4 xy − 8 = 4 xy − x 2 − 4 y 2 =
= −( x − 2 y )2 < 0, ( ∀ ) ( x, y ) ∈ R 2 \ {(1,2)} cu x 2 + 4 y 2 = 8
şi deci punctul este de maxim.
17. Problema revine la determinarea extremelor funcţiei
f ( x, y ) = x 3 + y 3 cu legătura x 2 + y 2 = 2 . În acest caz
{ }
S = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 = 2 ,
iar funcţia Lagrange este
L( x, y ) = x 3 + y 3 + λ( x 2 + y 2 − 2) .
Se obţin punctele critice (1,1) , ( −1, −1) , ( 2,0) , (0, 2 ) , ( − 2,0) ,
(0, − 2 ) .
Să studiem natura punctului critic (1,1) . Deoarece
x + y − 2 < 0 în semiplanul ce conţine originea, rezultă că

x + y < 2 , ( ∀ ) ( x, y ) ∈ ( D ( (1,1),1) ∩ S ) \ {(1,1)} (fig. 6). Apoi avem

0 ≤ x( x − 1)2 + y ( y − 1)2 = x 3 + y 3 − 2( x 2 + y 2 ) + x + y =
= ( x 3 + y 3 − 2) + ( x + y − 2) < x 3 + y 3 − 2 = f ( x, y ) − f (1,1),
de unde rezultă
f (1,1) < f ( x, y ) , ( ∀) ( x, y ) ∈ ( D ( (1,1),1) ∩ S ) \ {(1,1)} ,
ceea ce arată că (1,1) este punct de minim local condiţionat cu
zmin = f (1,1) = 2 .
Fig. 6
Analog se arată că ( −1, −1) este punct de maxim local
condiţionat cu zmax = f ( −1, −1) = −2 .
Să studiem acum natura punctului critic ( 2,0) . Ţinând cont
de legătura x 2 + y 2 = 2 avem succesiv
x2 + y2 =2
f ( x, y ) − f ( 2,0) = x + y − 2 2
3 3
= x 3 + y 3 − 2( x 2 + y 2 ) =
( )
= x 2 ( x − 2) + y 2 ( y − 2) < 0, ( ∀) ( x, y ) ∈ D ( 2,0),1 ∩ S \ ( 2,0) { }
 x 2 ≤ 2  x ≤ 2
căci x 2 + y 2 = 2 ⇒  2 ⇒ , ceea ce arată că ( 2,0) este
 y ≤ 2  y ≤ 2
punct de maxim local condiţionat cu zmax = f ( 2,0) = 2 2 .
Analog se arată că (0, 2 ) este punct de maxim local
condiţionat cu zmax = f (0, 2 ) = 2 2 , iar ( − 2,0) , (0, − 2) sunt
puncte de minim local condiţionat cu
zmin = f ( − 2,0) = f (0, − 2 ) = −2 2 .

8. FUNCŢII IMPLICITE

1) Funcţii de o variabilă definite implicit
Fie F : A → R , A ⊂ R 2 , A1 = prx A , A2 = pry A şi E ⊂ A1 . O
funcţie f : E → A2 se numeşte soluţie (în raport cu y ) a ecuaţiei
F ( x, y ) = 0 (1)
dacă F ( x, f ( x ) ) = 0 , ( ∀) x ∈ E .
Funcţiile definite cu ajutorul unor ecuaţii de forma (1) se
numesc funcţii definite implicit sau pe scurt funcţii implicite.
Teorema 1 (a funcţiilor implicite) (TFI). Fie F : A → R o
funcţie de clasă C1 pe mulţimea deschisă A ⊂ R 2 şi ( x0 , y0 ) ∈ A .
Dacă F ( x0 , y0 ) = 0 şi Fy′ ( x0 , y0 ) ≠ 0 , atunci ecuaţia F ( x, y ) = 0 are
(în raport cu y ) o soluţie unică, în sensul că există un interval I
centrat în x0 şi o funcţie f : I → R care îndeplineşte următoarele
condiţii: y0 = f ( x0 ) , f este de clasă C1 pe I ,
F ( x, f ( x ) ) = 0 , ( ∀ ) x ∈ I (2)
şi
Fx′ ( x0 , y0 )
f ′ ( x0 ) = − . (3)
Fy′ ( x0 , y0 )
Prin derivare în raport cu x , din (2) obţinem
Fx′( x, f ( x )) + Fy′( x, f ( x )) ⋅ f ′ ( x ) = 0 , ( ∀) x ∈ I (4)
şi în particular Fx′ ( x0 , y0 ) + Fy′ ( x0 , y0 ) ⋅ f ′ ( x0 ) = 0 de unde rezultă (3).
Dacă F este de clasă C 2 , atunci şi f este de clasă C 2 şi
derivata de ordinul doi a lui f se obţine din (4) prin derivare. Avem
( )
Fx′′2 + Fxy′′ f ′ + Fyx′′ + Fy′′2 f ′ f ′ + Fy′ f ′′ = 0 (5)
de unde se poate explicita f ′′ ( x0 ) ţinând cont şi de (3).

96 8. Funcţii implicite
Aplicaţie la determinarea extremelor unei funcţii de o

variabilă definită implicit
Extremele funcţiei implicite y = f ( x ) definită de relaţia
F ( x, y ) = 0 se determină punând condiţia necesară f ′( x ) = 0 , adică
rezolvând sistemul
F ( x, y ) = 0 , Fx′ ( x, y ) = 0 , Fy′ ( x, y ) ≠ 0 . (6)
Dacă ( x0 , y0 ) este o soluţie a sistemului (6), atunci f ′( x0 ) = 0 , iar din
(5) rezultă
Fx′′2 ( x0 , y0 )
f ′′ ( x0 ) = − (7)
Fy′ ( x0 , y0 )
şi x0 este punct de maxim pentru f ′′ ( x0 ) < 0 şi de minim dacă
f ′′ ( x0 ) > 0 .
Din punct de vedere geometric, determinarea extremelor
funcţiei implicite y = f ( x ) definită de ecuaţia F ( x, y ) = 0 , revine la
aflarea punctelor de ordonată maximă şi respectiv minimă situate pe
curba F ( x, y ) = 0 .
2) Funcţii de două variabile definite implicit

Teorema 2 (a funcţiilor implicite). Fie F : A → R o funcţie
de clasă C1 pe deschisul A ⊂ R 3 şi ( x0 , y0 , z0 ) ∈ A . Dacă
F ( x0 , y0 , z0 ) = 0 şi Fz′ ( x0 , y0 , z0 ) ≠ 0 , atunci ecuaţia F ( x, y, z ) = 0 are
o soluţie unică z = f ( x, y ) cu proprietăţile: z0 = f ( x0 , y0 ) , f este de
clasă C1 pe o mulţime D ⊂ R 2 , ( x0 , y0 ) ∈ D ,
F ( x, y, f ( x, y )) = 0 , ( ∀)( x, y ) ∈ D (8)
şi
Fx′ ( x0 , y0 , z0 ) F′ ( x , y , z )
f x′ ( x0 , y0 ) = − , f y′ ( x0 , y0 ) = − y 0 0 0 . (9)
Fz′ ( x0 , y0 , z0 ) Fz′ ( x0 , y0 , z0 )
Dacă F este de clasă C 2 atunci şi f este de clasă C 2 .

8. Funcţii implicite 97
Derivatele de ordinul doi ale funcţiei z = f ( x, y ) se obţin

plecând de la identitatea (8), pe care o derivăm succesiv în raport cu x
respectiv y . Avem
 Fx′ + Fz′ f x′ = 0
 ′
 Fy + Fz′ f y′ = 0,
apoi
 x
( z )
 F ′′2 + Fxz′′ f x′ + Fzx′′ + F ′′2 f x′ f x′ + Fz′ f ′′2 = 0
x

( )
 Fxy′′ + Fxz′′ f y′ + Fzy′′ + Fz′′2 f y′ f x′ + Fz′ f xy′′ = 0 (10)

( )
 Fy′′2 + Fyz′′ f y′ + Fzy′′ + Fz′′2 f y′ f y′ + Fz′ f y′′2 = 0.
Aplicaţie la determinarea extremelor unei funcţii de două

variabile definită implicit
Pentru determinarea extremelor locale ale unei funcţii
z = f ( x, y ) definită implicit de ecuaţia F ( x, y , z ) = 0 , aflăm mai întâi
punctele critice din sistemul de condiţii necesare
F ( x, y, z ) = 0 , Fx′( x, y, z ) = 0 , Fy′( x, y, z ) = 0 , Fz′( x, y , z ) ≠ 0 , (11)
şi apoi studiem semnul discriminantului δ = rt − s 2 în punctele critice.
Fie ( x0 , y0 , z0 ) o soluţie a sistemului (11), ceea ce înseamnă
că f x′( x0 , y0 ) = 0 , f y′( x0 , y0 ) = 0 şi în ( x0 , y0 , z0 ) din (10) obţinem
Fx′′2 ( x0 , y0 , z0 ) F ′′ ( x , y , z )
r0 = f x′′2 ( x0 , y0 ) = − , s0 = f xy′′ ( x0 , y0 ) = − xy 0 0 0 ,
Fz′ ( x0 , y0 , z0 ) Fz′ ( x0 , y0 , z0 )
Fy′′2 ( x0 , y0 , z0 )
t0 = f y′′2 ( x0 , y0 ) = −
Fz′ ( x0 , y0 , z0 )
 F ′′2 ⋅ F ′′2 − ( F ′′ )2 
şi deci δ0 = r0t0 − s02 =  x (x , y , z )
y xy
care are acelaşi
 ( Fz′)  0 0 0
2
 
semn cu
( )
δ0 ( F ) = Fx′′2 ⋅ Fy′′2 − ( Fxy′′ ) ( x0 , y0 , z0 ) .
2
(12)
Din punct de vedere geometric, determinarea extremelor
funcţiei implicite z = f ( x, y ) , definită de relaţia F ( x, y, z ) = 0 revine
la aflarea punctelor de cotă maximă şi respectiv minimă situate pe
suprafaţa F ( x, y, z ) = 0 .

3) Două funcţii de o variabilă definite implicit de un

sistem de două ecuaţii
Teorema 3 (a sistemelor de funcţii implicite). Fie funcţiile
F , G : A → R de clasă C1 pe mulţimea deschisă A ⊂ R 3 şi
( x0 , y0 , z0 ) ∈ A . Dacă F ( x0 , y0 , z0 ) = 0 , G ( x0 , y0 , z0 ) = 0 şi
D( F , G ) def F ′ Fz′
y
( x0 , y0 , z0 ) = (x , y , z ) ≠ 0 ,
D( y, z ) G ′y Gz′ 0 0 0
atunci sistemul de ecuaţii
 F ( x, y , z ) = 0

G ( x , y , z ) = 0
are o soluţie unică y = f ( x ) , z = g ( x ) cu propietăţile y0 = f ( x0 ) ,
y0 = g ( x0 ) , f , g sunt de clasă C1 pe un interval I centrat în x0 şi
 F ( x, f ( x ), g ( x )) = 0
 ( ∀) x ∈ I , (13)
G ( x, f ( x ), g ( x )) = 0,
iar f ′( x0 ) , g ′( x0 ) se determină din sistemul obţinut derivând (13) în
raport cu x .
4) Două funcţii de două variabile definite implicit de un

sistem de două ecuaţii
Teorema 4 (a sistemelor de funcţii implicite). Fie funcţiile
F , G : A → R de clasă C1 pe mulţimea deschisă A ⊂ R 4 şi
( x0 , y0 , u0 , v0 ) ∈ A . Dacă F ( x0 , y0 , u0 , v0 ) = 0 , G ( x0 , y0 , u0 , v0 ) = 0 şi
D( F , G ) def F ′ Fv′
( x0 , y0 , u0 , v0 ) = (x , y ,u , v ) ≠ 0 ,
u
D ( u, v ) Gu′ Gv′ 0 0 0 0
atunci sistemul de ecuaţii
 F ( x , y , u, v ) = 0

G ( x , y , u, v ) = 0
are o soluţie unică u = f ( x, y ) , v = g ( x, y ) cu propietăţile
u0 = f ( x0 , y0 ) , v0 = g ( x0 , y0 ) , f , g sunt de clasă C1 pe o mulţime
deschisă D ⊂ R 2 cu ( x0 , y0 ) ∈ D şi
 F ( x, y , f ( x, y ), g ( x, y )) = 0
 ( ∀ ) ( x, y ) ∈ D , (13')
G ( x, y , f ( x, y ), g ( x, y )) = 0

iar f x′( x0 , y0 ) , g ′x ( x0 , y0 ) , respectiv f y′( x0 , y0 ) , g ′y ( x0 , y0 ) se

determină din sistemele obţinute derivând (13') în raport cu x
respectiv y .

1. Să se arate că F : R 2 → R , F ( x, y ) = x 2 + y 3 − 2 x + 3 y − 3
îndeplineşte condiţiile TFI în punctul (1,1) şi apoi să se calculeze
y ′(1) , y ′′(1) pentru funcţia implicită y = y ( x ) definită de ecuaţia
F ( x, y ) = 0 în jurul punctului (1,1) .
Rezolvare. Funcţia F este de clasă C1 pe R 2 , F (1,1) = 0 ,
Fy′( x, y ) = 3 y 2 + 3 şi Fy′(1,1) ≠ 0 , rezultă că F îndeplineşte condiţiile
TFI în (1,1) şi atunci există I cu 1 ∈ I , y = y ( x ) , x ∈ I cu
proprietăţile din teoremă.
Pentru calculul derivatelor y′(1) , y ′′(1) dispunem de două
procedee.
Metoda I (cu formule). Derivata de ordinul întâi y ′(1) o
calculăm cu formula (3), care aici devine
F ′(1,1)
y ′(1) = − x (14)
Fy′(1,1)
iar derivata a doua se obţine din (5), avem
y′′(1) = −
( )
Fx′′2 (1,1) + Fxy′′ (1,1) y′(1) + Fxy′′ (1,1) + Fy′′2 (1,1) y′(1,1) y′(1)
(15)
Fy′(1,1)
În cazul de faţă avem
Fx ( x, y ) = 2 x − 2 , Fy′( x, y ) = 3 y 2 + 3 , Fx′2 ( x, y ) = 2 , Fxy′′ ( x, y ) = 0 ,
′
Fy′′2 ( x, y ) = 6 y
(14)
şi Fx′(1,1) = 0 , Fy′(1,1) = 6 , Fx′′2 (1,1) = 2 , Fxy′′ (1,1) = 0 . Deci y ′(1) = 0
(15)
2 1
iar y ′′(1) = − =− .
6 3
Metoda II (fără formule). În baza TFI există y = y ( x ) cu
y (1) = 1 , care verifică ecuaţia
x 2 + y 3 ( x ) − 2 x + 3 y ( x ) − 3 = 0 , ( ∀) x ∈ I ,

de unde prin derivare în raport cu x ∈ I , obţinem

2 x + 3 y 2 ( x ) y ′( x ) − 2 + 3 y ′( x ) = 0 (16)
şi de aici pentru x = 1 , y (1) = 1 deducem y′(1) = 0 .
Pentru a obţine y ′′(1) derivăm (16) în raport cu x ∈ I ,
avem
2 + 6 y ( x )( y ′( x ))2 + 3 y 2 ( x ) y ′′( x ) + 3 y ′′( x ) = 0
1
de unde pentru x = 1 , y (1) = 1 , y′(1) = 0 rezultă y ′′(1) = − .
3
2. Să se determine extremele funcţiei implicite y = y ( x )
definită de relaţia
x 3 − y 3 − 3x − 3 y + 6 = 0 , pentru x > 0 .
Rezolvare. Fie F ( x, y ) = x 3 − y 3 − 3x − 3 y + 6 . Condiţiile
necesare de extrem (6) devin aici
 F ( x, y ) = 0

 Fx′( x, y ) = 3x − 3 = 0
2
 ′
 Fy ( x, y ) = −3 y − 3 ≠ 0.
2
Din a doua ecuaţie obţinem x = ±1 , dar condiţia x > 0 conduce la

unica rădăcină x0 = 1 . Avem
F (1, y ) = 1 − y 3 − 3 − 3 y + 6 = 0 ⇒ y 3 + 3 y − 4 = 0
care admite pe y0 = 1 ca unică rădăcină reală. Apoi
Fy′(1,1) = −6 ≠ 0 .
Deci (1,1) este singurul punct care verifică condiţiile necesare de
extrem.
Avem Fx′′2 ( x, y ) = 6 x . Formula (7) ne dă
Fx′′2 (1,1) 6
y ′′(1) = − =− =1> 0
Fy′(1,1) −6
şi deci x0 = 1 este punct de minim local pentru funcţia
implicită y = y ( x ) cu ymin = y (1) = 1 .
3. Să se verifice că ecuaţia
x 2 + y 2 + z 2 + z 3 − xy + x + y − 3 = 0
îl defineşte implicit pe z = z ( x, y ) în jurul punctului (1, −1, −1) şi apoi
să se calculeze z ′x (1, −1) , z ′y (1, −1) .

Rezolvare. Fie F : R 3 → R unde

F ( x, y , z ) = x 2 + y 2 + z 2 + z 3 − xy + x + y − 3 .
Evident F este de clasă C1 , apoi F (1, −1, −1) = 0,
Fz′( x, y, z ) = 3z 2 + 2 z şi Fz′(1, −1, −1) = 1 ≠ 0 , condiţiile TFI sunt astfel
îndeplinite.
Pentru calculul derivatelor parţiale z ′x (1, −1) , z ′y (1, −1) avem
la dispoziţie două procedee.
Metoda I (cu formule). Avem
Fx′( x, y, z ) = 2 x − y + 1 , Fy′( x, y, z ) = 2 y − x + 1 ,
Fx′(1, −1, −1) = 4 , Fy′(1, −1, −1) = −2 .
Formulele (9) conduc la
F ′(1, −1, −1) F ′(1, −1, −1)
z ′x (1, −1) = − x = −4 , z ′y (1, −1) = − y =2.
Fz′(1, −1, −1) Fz′(1, −1, −1)
Metoda II (fără formule). În baza TFI există
z = z ( x, y ), ( x, y ) ∈ D ⊂ R 2 aşa încât z (1, −1) = −1 şi
x 2 + y 2 + z 2 ( x, y ) + z 3 ( x, y ) − xy + x + y − 3 = 0 , ( ∀) ( x, y ) ∈ D ,
pe care o derivăm în raport cu x şi apoi în raport cu y , ţinând cont de
faptul că x şi y sunt variabile independente şi z este funcţie de x şi
y derivabilă parţial. Avem
2 x + 2 z ( x, y ) z ′x ( x, y ) + 3z 2 ( x, y ) ⋅ z ′x ( x, y ) − y + 1 = 0
2 y + 2 z ( x, y ) z ′y ( x, y ) + 3z 2 ( x, y ) z ′y ( x, y ) − x + 1 = 0
de unde, pentru x = 1 , y = −1 , z (1, −1) = −1 obţinem z ′x (1, −1) = −4 ,
z ′y (1, −1) = 2 .
4. Verificând în prealabil că F : R 3 → R cu
F ( x, y , z ) = x 3 + y 3 + z 3 − x 2 + z 2 − xz + x − 2 y − 2
îndeplineşte condiţiile TFI în (1,0,1) , considerând ca funcţie implicită
pe z = z ( x, y ) , să se calculeze derivatele parţiale de ordinul unu şi doi
ale lui z ( x, y ) în punctul (1,0) .
Rezolvare. Avem F ∈ C1 ( R 3 ) , F (1,0,1) = 0 ,
Fz′( x, y, z ) = 3z + 2 z − x , Fz′(1,0,1) = 4 , deci îndeplineşte condiţiile
2
TFI în (1,0,1) faţă de funcţia implicită z = z ( x, y ) . Rezultă că există

un D ⊂ R 2 cu (1,0) ∈ D , există z = z ( x, y ) care verifică proprietăţile

din teoremă în punctul (1,0) .
Pentru calculul derivatelor parţiale de ordinul unu şi doi ale
funcţiei z ( x, y ) vom utiliza ambele procedee.
Metoda I (cu formule). Avem
Fx′( x, y, z ) = 3x 2 − 2 x − z + 1 Fx′(1,0,1) = 1
Fy′( x, y, z ) = 3 y 2 − 2 Fy′(1,0,1) = −2
Fx′′2 ( x, y, z ) = 6 x − 2 Fx′′2 (1,0,1) = 4
Fy′′2 ( x, y, z ) = 6 y Fy′′2 (1,0,1) = 0
Fz′′2 ( x, y, z ) = 6 z + 2 Fz′′2 (1,0,1) = 8
Fxy′′ ( x, y, z ) = 0 Fxy′′ (1,0,1) = 0
Fxz′′ ( x, y, z ) = −1 Fxz′′ (1,0,1) = −1
Fyz′′ ( x, y, z ) = 0 Fyz′′ (1,0,1) = 0
Formulele (9) ne dau
F ′(1,0,1) 1 F ′(1,0,1) 1
z ′x (1,0) = − x = − , z ′y (1,0) = − y =
Fz′(1,0,1) 4 Fz′(1,0,1) 2
iar din formulele (10) deducem
z ′′x2 (1,0) = − x
( )
F ′′2 + Fxz′′ z ′x + Fxz′′ + Fz′′2 z ′x z ′x
(1,0,1) = −
5
Fz′ 4
Fxy′′ + Fxz′′ z ′y + ( Fyz′′ + Fz′′2 z ′y ) z ′x 3
z ′′xy (1,0) = − (1,0,1) =
Fz′ 8
F ′′2 + Fyz′′ z ′y + ( Fyz′′ + Fz′′2 z ′y ) z ′y 1
z ′′y 2 (1,0) = − y (1,0,1) = − .
Fz′ 2
Metoda II (fără formule). În baza TFI există z ( x, y ) care
verifică ecuaţia
x 3 + y 3 + z 3 ( x, y ) − x 2 + z 2 ( x , y ) −
− xz ( x, y ) + x − 2 y − 2 = 0 ( ∀) ( x, y ) ∈ D,
care derivată în raport cu x respectiv y şi ţinând cont de faptul că x
şi y sunt variabile independente iar z este funcţie de x şi y , ne dă
3x 2 + 3z 2 z ′x ( x, y ) − 2 x + 2 zz ′x ( x, y ) − z − xz ′x ( x, y ) + 1 = 0 (17)
3 y 2 + 3z 2 z ′y ( x, y ) + 2 zz ′y ( x, y ) − xz ′y ( x, y ) − 2 = 0 (18)

1
de unde pentru x = 1, y = 0, z =1 obţinem z ′x (1,0) = − ,
4
1
z ′y (1,0) =.
2
Pentru calculul derivatelor parţiale de ordinul doi, derivăm
(17) în raport cu x respectiv y iar (18) în raport cu y ştiind că x , y
sunt variabile independente, z , z ′x şi z ′y sunt funcţii de x şi y , avem
6 x + 6 z ( z ′x )2 + 3z 2 z ′′x2 − 2 + 2( z ′x )2 + 2 zz ′′x2 − z ′x − z ′x − xz ′′x2 = 0
6 zz ′x z ′y + 3z 2 z ′′xy + 2 z ′y z ′x + 2 zz ′′xy − z ′y − xz ′′xy = 0
6 y + 6 z ( z ′y )2 + 3z 2 z ′′y 2 + 2( z ′y )2 + 2 zz ′′y 2 − xz ′′y 2 = 0
1 1
care pentru x = 1 , y = 0 , z = 1 , z ′x = − , z ′y = devin
4 2
4 z ′′x2 (1,0) + 5 = 0
3
4 z ′′xy (1,0) + =0
2
4 z ′′y 2 (1,0) + 2 = 0,
5 3 1
de unde obţinem z ′′x2 (1,0) = − , z ′′xy (1,0) = , z ′′y 2 (1,0) = − .
4 8 2
5. Să se determine extremele funcţiei z = z ( x, y ) definită
implicit de relaţia x 4 + y 2 + 4 xy + 4 x + z 3 + z + 1 = 0 .
Rezolvare. Punctele critice se determină din sistemul
condiţiilor necesare (11), care în acest caz sunt
F ( x, y , z ) = x 4 + y 2 + 4 xy + 4 x + z 3 + z + 1 = 0
Fx′( x, y, z ) = 4 x 3 + 4 y + 4 = 0   x 3 + y + 1 = 0
⇒
Fy′( x, y, z ) = 2 y + 4 x = 0   y = −2 x ⇒ x0 = 1, y0 = −2
Fz′( x, y, z ) = 3z 2 + 1 ≠ 0 , ( ∀) z ∈ R .
Apoi F (1, −2, z ) = 1 + 4 − 8 + 4 + z 3 + z + 1 = 0 ⇒ z 3 + z + 2 = 0
⇒ z0 = −1 . Deci unica soluţie este (1, −2, −1) .
Natura punctului critic (1, −2) pentru funcţia z = z ( x, y ) o
studiem cu discriminantul (12)
δ0 ( F ) = Fx′′2 ( x0 , y0 , z0 ) ⋅ Fy′′2 ( x0 , y0 , z0 ) − ( Fxy′′ ( x0 , y0 , z0 ) ) .
2

Avem
Fx′′2 ( x, y, z ) = 12 x 2 ⇒ Fx′′2 (1, −2, −1) = 12
Fy′′2 ( x, y, z ) = 2 ⇒ Fy′′2 (1, −2, −1) = 2
Fxy′′ ( x, y , z ) = 4 ⇒ Fxy′′ (1, −2, −1) = 4 .
Rezultă
δ0 ( F ) = Fx′′2 (1, −2, −1) ⋅ Fy′′2 (1, −2, −1) − ( Fxy′′ (1, −2, −1) ) = 24 − 16 > 0
2
şi cum r0 = Fx′′2 (1, −2, −1) = 12 > 0 deducem că (1, −2) este punct de
minim local al funcţiei z = z ( x, y ) cu zmin = −1 .
6. Verificând în prealabil că sistemul
1 + x 2 − y 2 + z 3 = 0

1 + x + y − z = 0
2 2
defineşte implicit funcţiile y = y ( x ) , z = z ( x ) în jurul punctului

( −1,1, −1) , să se calculeze y ′( −1) , z ′( −1) .
Rezolvare. Notând F ( x, y , z ) = 1 + x 2 − y 2 + z 3 ,
G ( x, y , z ) = 1 + x + y 2 − z 2 avem că F , G sunt de clasă C1 pe R 3 ,
F ( −1,1, −1) = 0 , G ( −1,1, −1) = 0 şi
D( F , G ) Fy′ Fz′
( −1,1, −1) = ( −1,1, −1) =
D( y, z ) G ′y Gz′
−2 y 3 z 2
= ( −1,1, −1) = −10 ≠ 0,
2 y −2 z
deci sunt îndeplinite condiţiile TFI. Aceasta înseamnă că există
funcţiile y = y ( x ) , z = z ( x ) de clasă C1 pe un interval I cu
y ( −1) = 1 , z ( −1) = −1 aşa încât
1 + x 2 − y 2 ( x ) + z 3 ( x ) = 0 
 ( ∀) x ∈ I ,
1 + x + y 2 ( x ) − z 2 ( x ) = 0 
de unde prin derivare în raport cu x obţinem
2 x − 2 y ( x ) y ′( x ) + 3z 2 ( x ) z ′( x ) = 0 

1 + 2 y ( x ) y ′( x ) − 2 z ( x ) z ′( x ) = 0 
şi pentru x = −1 , y ( −1) = 1 , z ( −1) = −1 deducem

−2 − 2 y ′( −1) + 3z ′( −1) = 0 
,
1 + 2 y ′( −1) + 2 z ′( −1) = 0 
7 1
sistem care conduce la y ′( −1) = − , z ′( −1) = .
10 5
 xy + yv = 0

uv − xy = 5
defineşte implicit funcţiile u = u( x, y ) , v = v( x, y ) în jurul punctului
(1, −1,2,2) , să se calculeze derivatele parţiale de ordinul unu ale
acestora în punctul (1, −1) .
Rezolvare. Dacă notăm F ( x, y, u, v ) = xu + yv ,
G ( x, y , u, v ) = uv − xy − 5 , avem că F , G sunt de clasă C1 pe R 4 ,
F (1, −1,2,2) = 0 , G (1, −1,2,2) = 0 şi
D( F , G ) Fu′ Fv′
(1, −1,2,2) = (1, −1,2,2) =
D ( u, v ) Gu′ Gv′
x y
= (1, −1,2,2) = 4 ≠ 0.
v u
Deci TFI asigură existenţa (şi unicitatea) funcţiilor u( x, y ) , v( x, y ) pe
un D ⊂ R 2 cu (1, −1) ∈ D şi u(1, −1) = 2 , v(1, −1) = 2 , care verifică
sistemul
xu( x, y ) + yv( x, y ) = 0 
 , ( ∀ ) ( x, y ) ∈ D .
u( x, y )v ( x, y ) − xy − 5 = 0 
Derivând acest sistem în raport cu x respectiv y obţinem
u( x, y ) + xu′x ( x, y ) + yv′x ( x, y ) = 0 

u′x ( x, y )v( x, y ) + u( x, y )v′x ( x, y ) − y = 0 
şi respectiv
xu′y ( x, y ) + v( x, y ) + yv′y ( x, y ) = 0 

u′y ( x, y )v ( x, y ) + u( x, y )v′y ( x, y ) − x = 0 
de unde pentru x = 1 , y = −1 , u(1, −1) = v(1, −1) = 2 , rezultă
5 3 3 5
u′x (1, −1) = − , v′x (1, −1) = , u′y (1, −1) = − , v′y (1, −1) = .
4 4 4 4

8. Fie F : D ⊂ R 2 → R de clasă C1 aşa încât ecuaţia

 z z
Fx + , y +  = 0, x ≠ 0, y ≠ 0
 y x
îl defineşte implicit pe z = z ( x, y ) . Să se arate că
xz ′x + yz ′y = z − xy .
z z
Rezolvare. Notând u = x + , v = y + , avem
y x
z 1 z 1
u′x = 1 , u′y = − 2 , u′z = , v′x = − 2 , v′y = 1 , v′z = .
y y x x
Apoi deducem
 z 
Fu′ + Fv′  − 2 
F′ F ′ ⋅ u′ + Fv′ ⋅ v′x  x  = − y ⋅ x Fu′ − zFv′ ,
2
z ′x = − x = − u x =−
Fz′ Fu′ ⋅ uz′ + Fv′ ⋅ v′z 1
Fu′ + Fv′
1 x xFu′ + yFv′
y x
 z 
Fu′  − 2  + Fv′
Fy′ Fu′ ⋅ u′y + Fv′ ⋅ v′y  y  x − zFu′ + y 2 Fv′
′
zy = − =− =− =− ⋅
Fz′ Fu′ ⋅ u′z + Fv′ ⋅ vz′ 1
Fu′ + Fv′
1 y xFu′ + yFv′
y x
şi
x 2 yFu′ − yzFv′ − xzFu′ + xy 2 Fv′
xz ′x + yz ′y = − =
xFu′ + yFv′
z ( xFu′ + yFv′) − xy ( xFu′ + yFv′)
= = z − xy ,
xFu′ + yFv′
deci ecuaţia este verificată.


9. Verificând în prealabil că F : R 2 → R ,
F ( x, y ) = x 3 + y 3 + x 2 − x − y − 10
îndeplineşte condiţiile TFI în (2,1) relativ la funcţia y = y ( x ) ,
definită implicit de ecuaţia F ( x, y ) = 0 , să se calculeze y ′(2) şi
y′′(2) .
10. Să se arate că ecuaţia e y − e x + xy = 0 defineşte implicit
funcţia y = y ( x ) în jurul punctului (0,0) şi apoi să se calculeze y ′(0)
şi y′′(0) .
11. Să se determine extremele funcţiei y = f ( x ) definită
implicit de relaţia x 2 − y 3 + 2 xy + 2 = 0 .
12. Fie funcţia F ( x, y ) = x 3 + 8 y 3 − 6 xy , cu x > 0 , y > 0 . Să
se determine extremele funcţiei y = f ( x ) definită implicit de ecuaţia
F ( x, y ) = 0 .
13. Să se determine extremele funcţiei de o variabilă
y = f ( x ) , definită implicit de ecuaţia
x 3 + y 3 − 3xy 2 + 1 = 0 , cu x > 0 , y > 0 .
14. Să se arate că ecuaţia e z + x 2 y + z − 1 = 0 îl defineşte
implicit pe z = z ( x, y ) în jurul punctului (1,0,0) şi apoi să se
calculeze z ′x (1,0) , z ′y (1,0) .
15. Verificând în prealabil TFI pentru F : R 3 → R ,
F ( x, y, z ) = ( x + y )sin z − y ( x + z ) + 1
în punctul (1,1,0) relativ la funcţia implicită z = z ( x, y ) definită de
ecuaţia F ( x, y , z ) = 0 , să se calculeze z ′x (1,1) , z ′y (1,1) .
16. Să se arate că F : R 3 → R ,
F ( x, y , z ) = ( x + y )e z − xy − z
verifică TFI în (2,2,0) pentru z = z ( x, y ) definită implicit de ecuaţia
F ( x, y , z ) = 0 şi apoi să se calculeze derivatele parţiale de ordinul unu
şi doi ale lui z ( x, y ) în (2,2) .
17. Să se determine extremele funcţiei z = z ( x, y ) definită
implicit de relaţia x 2 + y 2 + z 3 − 2 x − 2 y + z + 2 = 0 .
18. Fie funcţia F : R 3 → R ,

F ( x, y , z ) = x 4 + y 4 − 4 x + 2 y 2 + z 3 + 2 z .
Să se determine extremele funcţiei de două variabile z = z ( x, y )
definită implicit de ecuaţia F ( x, y , z ) = 0 .
 x − y + 2 z − 1 = 0
3 3 3

 x + y − z = 0
2 2
defineşte implicit funcţiile y = y ( x ) , z = z ( x ) în jurul punctului

(0,1,1) , să se calculeze y ′(0) , z ′(0) .
20. Să se verifice că sistemul
u + v − x + y = 0

 y sin u − x sin v = 0
defineşte implicit funcţiile u = u( x, y ) , v = v( x, y ) în jurul punctului
(1,1,0,0) şi apoi să se calculeze derivatele parţiale de ordin unu şi doi
ale acestora în punctul (1,1) .
21. Fie F : D ⊂ R 2 → R de clasă C1 aşa încât ecuaţia
F ( x sin y, y sin x ) = 0 îl defineşte implicit pe y = y ( x ) . Să se
calculeze y ′( x ) .
22. Dacă funcţia F : D ⊂ R 2 → R este de clasă C1 şi ecuaţia
F ( x − z , y − z ) = 0 îl defineşte implicit pe z = z ( x, y ) , atunci
∂z ∂z
+ = 1.
∂x ∂y
23. Presupunând că ecuaţia
z
x 2 + y 2 + z 2 = yf   , y ≠ 0 , f de clasă C1
 y
îl defineşte implicit pe z = z ( x, y ) , să se arate că
( x 2 − y 2 − z 2 ) ∂∂xz + 2 xy ∂∂yz = 2 xz .
x y
24. Dacă ecuaţia F  ,  = 0 cu z ≠ 0 , F ∈ C1 îl defineşte
z z
implicit pe z = z ( x, y ) , să se arate că
∂z ∂z
x +y = z.
∂x ∂y

8.4. Indicaţii şi răspunsuri la problemele propuse

9. F este de clasă C 2 , F (2,1) = 0 , Fy′ ( x, y ) = 3 y 2 − 1 şi
Fy′(2,1) = 2 ≠ 0 , deci sunt îndeplinite condiţiile TFI. Apoi cu
15 703
formulele (3) şi (5) se obţin y′(2) = − , y′′(2) = − .
2 4
10. F ( x, y ) = e y − e x + xy este de clasă C 2 pe R 2 ,
F (0,0) = 0 , Fy′( x, y ) = e y + x , Fy′(0,0) = 1 ≠ 0 adică sunt îndeplinite
cerinţele TFI. Cu formulele (3) şi (5) obţinem y ′(0) = 1 , y ′′(0) = −2 .
11. Avem F ( x, y ) = x 2 − y 3 + 2 xy + 2 şi condiţiile necesare
(6) devin
F ( x, y ) = x 2 − y 3 + 2 xy + 2 = 0
Fx′( x, y ) = 2 x + 2 y = 0
Fy′( x, y ) = −3 y 2 + 2 x ≠ 0
care au ca unică soluţie pe ( −1,1) . Din (7) obţinem
F ′′2 ( −1,1) 2
f ′′( −1) = − x =− > 0 şi deci x0 = −1 este punct de minim
Fy′( −1,1) −5
local pentru funcţia y = f ( x ) definită implicit, cu ymin = 1 .
12. Avem F ( x, y ) = x 3 + 8 y 3 − 6 xy . Punctele critice se
determină din condiţiile necesare (6) care aici devin
F ( x, y ) = 0 , Fx′( x, y ) = 3x 2 − 6 y = 0 , Fy′( x, y ) = 24 y 2 − 6 x ≠ 0
1
şi care sunt verificate de unicul punct x0 = 3 2 , y0 = 3
. Apoi
2
 1   1  12
Fx′′2 ( x, y ) = 6 x , Fx′′2  3 2, 3  = 6 3 2 , Fy′  3 2, 3  = 3 iar formula
 2  2 4
(7) ne dă
 1 
Fx′′2  3 2, 3 
( )
y ′′ 3 2 = − 
3
2
1 
= −1 < 0
Fy′  2, 3 
 2

şi deci x0 = 3 2 este punct de maxim local pentru funcţia y = f ( x )

1
definită implicit de ecuaţia dată şi ymax = 3 .
2
13. Fie F ( x, y ) = x + y − 3xy + 1 . Condiţiile necesare de
3 3 2
extrem (6) devin

F ( x, y ) = 0 , Fx′( x, y ) = 3x 2 − 3 y 2 = 0 , Fy′( x, y ) = 3 y 2 − 6 xy ≠ 0
care conduc la unica soluţie x0 = y0 = 1 . Apoi Fx′′2 ( x, y ) = 6 x ,
Fx′′2 (1,1) = 6 . Formula (7) ne dă
F ′′2 (1,1) 6
y ′′(1) = − x =− =2>0
Fy′(1,1) −3
deci x0 = 1 este punct de minim local pentru y = f ( x ) cu ymin = 1 .
14. F ( x, y, z ) = e z + x 2 y + z − 1 este de clasă C1 pe R 3 ,
F (1,0,0) = 0 , Fz′( x, y, z ) = e z + 1 , Fz′(1,0,0) = 2 ≠ 0 şi deci condiţiile
TFI sunt îndeplinite. Apoi avem Fx′( x, y , z ) = 2 xy , Fx′(1,0,0) = 0 ,
Fy′( x, y, z ) = x 2 , Fy′(1,0,0) = 1 . Formulele (9) ne dau
Fx′(1,0,0) F ′(1,0,0) 1
z ′x (1,0) = − = 0 , z ′y (1,0) = − y =− .
Fz′(1,0,0) Fz′(1,0,0) 2
15. Avem F ∈ C1 ( R 3 ) ,
F (1,1,0) = 0 , Fz′( x, y, z ) = ( x + y )cos z − y cu Fz′(1,1,0) = 1 ≠ 0 .
Apoi cu formulele (9) rezultă z ′x (1,1) = 1 , z ′y (1,1) = 1 .
1 10
16. z ′x (2,2) = z ′y (2,2) = , z ′′x2 (2,2) = z ′′y 2 (2,2) = − ,
3 27
1
z ′′xy (2,2) = − .
27
17. Condiţiile necesare (11) devin
F ( x, y , z ) = x 2 + y 2 + z 3 − 2 x − 2 y + z + 2 = 0
Fx′( x, y, z ) = 2 x − 2 = 0 
 ⇒ x0 = y0 = 1
Fy′( x, y, z ) = 2 y − 2 = 0 
Fz′( x, y , z ) = 3z 2 + 1 ≠ 0, ( ∀ ) z ∈ R
şi apoi din F (1,1, z ) = 1 + 1 + z 3 − 2 − 2 + z + 2 = 0 ⇒ z 3 + z = 0
⇒ z0 = 0 . Rezultă unica soluţie (1,1,0) .

Avem Fx′′2 ( x, y, z ) = 2 , Fy′′2 ( x, y , z ) = 2 , Fxy′′ ( x, y , z ) = 0 , deci

discriminantul (12) este δ0 ( F ) = 4 > 0 şi cum r0 = Fx′′2 (1,1,0) = 2 > 0
rezultă că (1,1) este punct de minim local al funcţiei z = z ( x, y ) cu
zmin = 0 .
18. Condiţiile necesare (11) devin
F ( x, y , z ) = x 4 + y 4 − 4 x + 2 y 2 + z 3 + 2 z = 0
Fx′( x, y, z ) = 4 x 3 − 4 = 0 
 ⇒ x0 = 1, y0 = 0
Fy′( x, y, z ) = 4 y 3 + 4 y = 0 
Fz′( x, y , z ) = 3z 2 + 2 ≠ 0, ( ∀ ) z ∈ R.
Apoi F (1,0, z ) = z 3 + 2 z − 3 = 0 ⇒ z0 = 1 , adică o singură
soluţie (1,0,1) . Pentru natura punctului (1,0) folosim discriminatul
δ0 ( F ) din formula (12) şi obţinem
δ0 ( F ) = Fx′′2 (1,0,1) Fy′′2 (1,0,1) − ( Fxy′′ (1,0,1) ) = 48 > 0 ,
2
cum r0 = Fx′′2 (1,0,1) = 12 > 0 rezultă că (1,0) este punct de minim local
pentru z = z ( x, y ) cu zmin = 1 .
1
19. y ′(0) = −1 , z ′(0) = − .
2
1 1 1
20. u′x (1,1) = v′x (1,1) = , u′y (1,1) = v′y (1,1) = − , u′′x2 (1,1) = ,
2 2 2
1 1 1 1 1
v′′x2 (1,1) = − , u′′xy (1,1) = − , v′′xy (1,1) = , u′′y 2 (1,1) = , v′′y 2 (1,1) = − .
2 2 2 2 2
21. Se notează u = x sin y , v = y sin x şi se obţine
F′ F ′ sin y + Fv′y cos x
y ′( x ) = − x = − u .
Fy′ Fu′x cos y + Fv′ sin x

9. SCHIMBĂRI DE VARIABILE ÎN CAZUL
FUNCŢIEI DE O VARIABILĂ

O ecuaţie diferenţială de ordin n ∈ N∗ este o relaţie de forma
 dy d 2 y dn y 
F  x, y, , 2 ,..., n  = 0 , (*)
 dx dx dx 
în care x ∈ I ⊂ R este variabilă independentă, y = y ( x ) este o funcţie
dy d2 y d3 y
necunoscută iar y ′ = , y ′′ = 2 , y ′′′ = 3 etc. sunt derivatele lui
dx dx dx
y ( x ) . Soluţie a ecuaţiei (*) este orice funcţie y = f ( x ) de clasă C n
pe I care verifică identic ecuaţia.
Nu există metode generale de rezolvare a ecuaţiilor de forma
(*), dar se cunosc numeroase situaţii particulare în care acest lucru
este posibil (cum ar fi cazul ecuaţiilor liniare cu coeficienţi constanţi).
Scopul capitolului de faţă este de a schimba variabila x sau
funcţia y ( x ) sau pe amândouă în ecuaţia (*) de aşa natură încât noua
ecuaţie obţinută să se încadreze într-un tip cunoscut.
În toate împrejurările problema revine la exprimarea
derivatelor vechii funcţii în raport cu vechea variabilă cu ajutorul
derivatelor aceleiaşi funcţii sau a noii funcţii în raport cu noua
variabilă.
1) Schimbarea variabilei independente

Fie f : I → R, x∈I o funcţie dată iar x = ϕ ( t ) cu
ϕ : J → I , ϕ ( J ) = I o schimbare de variabilă, unde I , J ⊂ R sunt
intervale deschise. Presupunem că funcţiile f şi ϕ sunt de clasă
C n ( n ∈ N∗ ) pe I , respectiv J cu ϕ′ ( t ) ≠ 0 , ( ∀) t ∈ J .
În acest caz problema revine la exprimarea derivatelor
dy d2 y d3 y
y′ = , y ′′ = 2 , y ′′′ = 3 , …
dx dx dx
cu ajutorul derivatelor

114 9. Schimbări de variabile în cazul funcţiei de o variabilă
dy d2y d3 y
yɺ = y = 2 , ɺɺɺ
, ɺɺ y= 3 ,…
dt dt dt
Avem y ( t ) = y ( x ( t ) ) , de unde după regula de derivare a
dy dy dx dy 1 dy
funcţiilor compuse obţinem = ⋅ care ne dă = ⋅ sau
dt dx dt dx dx dt
dt
yɺ ( t )
y ′( x ) = . (1)
xɺ ( t )
dy
Se observă că derivata se obţine aplicând operatorul
dx
d 1 d
= ⋅ (2)
dx xɺ ( t ) dt
funcţiei y .
d2 y
Derivata de ordinul doi se obţine aplicând
dx 2
yɺ ( t )
operatorul (2) funcţiei y ′( x ) = şi avem
xɺ ( t )
d 2 y d  dy  d (2)
1 d  yɺ ( t ) 
=   = ( y ′( x ) ) = ⋅  ,
dx 2
dx  dx  dx xɺ ( t ) dt  xɺ ( t ) 
adică
d2 y 1 ɺɺ y ( t ) xɺ ( t ) − yɺ ( t ) ɺɺ
x (t )
= ⋅
dx 2
xɺ ( t ) xɺ ( t )
2
deci
y (t ) xɺ (t ) − yɺ (t ) ɺɺ
ɺɺ x(t )
y ′′( x ) = 3
. (3)
xɺ (t )
Analog se obţine derivata de ordinul trei
d 3 y d  d 2 y  (2)+ (3) 1 d  ɺɺ x(t ) 
y (t ) xɺ (t ) − yɺ (t ) ɺɺ
3
=  2 =  3 .
dx dx  dx  xɺ (t ) dt  xɺ (t ) 
În cazul particular al schimbării de variabilă x = et se obţin
formulele
y ′ = e − t yɺ (4)
y ′′ = e −2 t ( ɺɺy − yɺ ) (5)
− 3t
y ′′′ = e (ɺɺɺ y − 3 ɺɺy + 2 yɺ ) . (6)

9. Schimbări de variabile în cazul funcţiei de o variabilă 115
2) Schimbarea funcţiei
Fie y = f ( x, z ) , cu f : D → R o funcţie de clasă C n pe
mulţimea deschisă D ⊂ R 2 . Problema care se pune este exprimarea
derivatelor vechii funcţii y ( x ) cu ajutorul derivatelor noii funcţii
z ( x ) , variabila x rămânând neschimbată.
Din y ( x ) = f ( x, z ( x ) ) , după regula de derivare a funcţiilor
compuse obţinem y ′ = f x′ + f z′z ′ apoi
( )
y ′′ = f x′′2 + f xz′′ z ′ + f zx′′ + f z′′2 z ′ z ′ + f z′z ′′
şi analog se calculează derivata de ordin trei.
3) Schimbarea rolului variabilei cu al funcţiei

În acest caz, dacă x este variabilă independentă şi y este
funcţie de x , problema cere să considerăm pe y variabilă
independentă iar pe x ca funcţie de y , adică să trecem la funcţia
inversă.
Presupunând îndeplinite condiţiile de derivare şi inversiune,
avem x = x( y ) şi întrucât, în situaţia de faţă, t = y operatorul (2)
devine
d 1 d
=
dx dx dy
dy
şi deci
dy 1 dy
= ,
dx dx dy
dy
adică
dy 1
= (7)
dx d x
dy
care este formula cunoscută de derivare a funcţiei inverse. Derivata a
doua se calculează astfel

    d2 x
−
d 2 y d  dy  d  1  1 d  1  1 dy 2
=  =  =  =
dx 2 dx  dx  dx  dx  dx dy  dx  dx  dx 2
 dy  dy  dy  dy  
     dy 
adică
d2 x
d2 y dy 2
=− 3
. (8)
dx 2  dx 
 dy 
 
4) Schimbarea simultană a variabilei şi a funcţiei

Fie x = f ( t , u ) , y = g ( t , u ) , cu f , g de clasă C n pe
mulţimea deschisă D ⊂ R 2 . Considerând pe t ca nouă variabilă şi
u = u ( t ) ca nouă funcţie avem

 xɺ = f t′ + f u′uɺ , ( )
x = f t′′2 + f tu′′uɺ + f ut′′ + f u′′2 uɺ uɺ + f u′uɺɺ
ɺɺ

 yɺ = g t′ + g 'u uɺ, ɺɺ ( )
y = gt′′2 + g tu′′ uɺ + g ut′′ + g u′′2 uɺ uɺ + g u′ uɺɺ
iar derivatele y ′ şi y ′′ se obţin din (1) respectiv (3) ţinând cont de
formulele anterioare.

1. Să se transforme ecuaţia diferenţială de ordin doi (numită
de tip Euler)
x 2 y ′′ + xy ′ − y = 0 , ( x > 0)
prin schimbarea de variabilă x = e t .
Rezolvare. Aplicăm formulele (4) şi (5), adică y ′ = e − t yɺ ,
y ′′ = e −2 t ( ɺɺy − yɺ ) şi ecuaţia dată devine
e 2 t ⋅ e −2 t ( ɺɺy − yɺ ) + e t e − t yɺ − y = 0 ⇒
ɺɺy − y = 0 ,
care este o ecuaţie liniară de ordinul doi cu coeficienţi constanţi şi are
soluţia y (t ) = c1 e − t + c2 e t , de unde rezultă că ecuaţia dată are ca

c1
soluţie generală pe y ( x ) = + c2 x , unde c1 şi c2 sunt constante
x
arbitrare.
2. Să se transforme ecuaţia diferenţială de ordinul trei (de tip
Euler)
x 3 y ′′′ + 2 x 2 y′′ + xy ′ + 3 y = 0, ( x > 0 )
efectuând schimbarea de variabilă x = e t .
Rezolvare. Folosim formulele (4), (5) şi (6) adică
y ′ = e − t yɺ , y ′′ = e −2 t ( ɺɺy − yɺ ) şi y ′′′ = e −3t (ɺɺɺ
y − 3ɺɺy + 2 yɺ ) .
Înlocuind în ecuaţia dată obţinem
e e (ɺɺɺ
3t − 3t
y − 3ɺɺ y + 2 yɺ ) + 2e 2 t e −2 t ( ɺɺ
y − yɺ ) + e t e − t yɺ + 3 y = 0 ,
adică
y − ɺɺ
ɺɺɺ y + yɺ + 3 y = 0 .
3. Să se transforme ecuaţia diferenţială de ordinul trei (de tip
Euler)
( x − 4)3 y ′′′ − 2( x − 4) y ′ + 2 y = ln( x − 4) , x − 4 > 0 ,
prin schimbarea de variabilă x − 4 = et .
Rezolvare. Întrucât xɺ = ɺɺ x = ɺɺɺ
x = et rezultă că rămân valabile
formulele (4), (6) adică
y ′ = e − t yɺ , y ′′′ = e −3t (ɺɺɺ
y − 3 ɺɺ
y + 2 yɺ )
şi ecuaţia dată devine
e 3t ⋅ e −3t (ɺɺɺ
y − 3 ɺɺy + 2 yɺ ) − 2e t e − t yɺ + 2 y = t ,
de unde deducem
y − 3ɺɺ
ɺɺɺ y + 2y = t .
4. Să se transforme ecuaţia diferenţială de ordinul doi cu
coeficienţi variabili
xy ′′ − y ′ − 4 x 3 y = 0
prin schimbarea de variabilă x = t , t > 0 .
Rezolvare. Aplicăm formulele (1) şi (3) adică
yɺ ( t ) y (t ) xɺ (t ) − yɺ (t ) ɺɺ
ɺɺ x(t )
y ′( x ) = , y ′′( x ) = .
xɺ ( t ) 3
xɺ (t )
1 1
Avem xɺ = , ɺɺx=− şi deci
2 t 4t t

 ɺɺ
y 1 
y′ = 2 t yɺ , y ′′ = 8t t  + yɺ  = 2(2tyɺɺ + yɺ ) .
 2 t 4t t 
Ecuaţia dată devine 2 t ( 2tyɺɺ + yɺ ) − 2 t yɺ − 4t t y = 0 adică ɺɺ y − y = 0.
5. Să se transforme ecuaţia diferenţială de ordinul doi cu
coeficienţi variabili
(1 + x 2 )2 y ′′ + 2 x(1 + x 2 ) y ′ + 4 y = x
 π π
prin schimbarea de variabilă x = tg t , t ∈  − ,  .
 2 2
Rezolvare. Utilizăm formulele (1) şi (3) adică
yɺ ( t ) y (t ) xɺ (t ) − yɺ (t ) ɺɺ
ɺɺ x(t )
y ′( x ) = , y ′′( x ) = .
xɺ ( t ) 3
xɺ (t )
1 2sin t
Avem xɺ = 2
x=
, ɺɺ şi obţinem
cos t cos3 t
 ɺɺ y sin t 
y ′ = cos2 t yɺ , y ′′ = cos6 t  2
− 2 yɺ 3 
= cos3 t ( ɺɺ y cos t − 2 yɺ sin t ) .
 cos t cos t 
Ecuaţia dată devine
ɺɺy + 4 y = tg t .
6. Să se transforme ecuaţia diferenţială de ordinul doi
x 2 y ′′ + 4 xy ′ + ( 2 − x 2 ) y = 4 x
z
luând ca nouă funcţie pe z ( x ) dată de relaţia y = , x ≠ 0.
x2
Rezolvare. Avem succesiv
y ′ = −2 x −3 z + x −2 z ′ , y ′′ = 6 x −4 z − 2 x −3 z ′ − 2 x −3 z ′ + x −2 z ′′ ,
y′′ = x −2 ( z ′′ − 4 x −1 z ′ + 6 x −2 z )
şi înlocuind în ecuaţie obţinem
z ′′ − z = 4 x .
7. Să se schimbe rolul variabilei cu al funcţiei în ecuaţia
diferenţială
y ′′ − xy ′3 + y ′3 cos y = 0 .

Rezolvare. Înlocuind valorile derivatelor y ′ şi y ′′ date de

formulele (7) şi (8), adică
d2 x
dy 1 d2 y dy 2
= , = − 3
d x d x dx 2  dx 
dy  dy 
 
ecuaţia dată devine
d2 x
− 2
dy 1 1
3
−x 3
+ 3
cos y = 0
 dx   dx   d x 
 dy   dy   d y 
     
şi deci obţinem ecuaţia
d2 x
+ x = cos y .
dy 2
8. Să se schimbe rolul variabilei cu al funcţiei în ecuaţia
diferenţială de ordin doi
y ′′ − 2 xy ′3 + 4e − y y ′3 = 0 .
Rezolvare. Înlocuim derivatele y ′ , y ′′ prin valorile date de
formulele (7) şi (8), obţinem
d2 x
− 2
dy 1 1
3
− 2x 3
+ 4e − y 3
=0
 dx   dx   dx 
 dy     
   dy   dy 
adică
d2 x
2
+ 2 x = 4e − y .
dy
xyy ′′ − xy '2 + y 2 = 0 , în care x > 0 şi y ( x ) > 0
prin schimbarea x = et , y = e u , luând ca nouă variabilă pe t şi ca
nouă funcţie pe u(t ) .
Rezolvare. Avem
xɺ = ɺɺ
x = et , yɺ = e u uɺ , ɺɺy = e u uɺ 2 + e u uɺɺ
care introduse în (1) şi respectiv (3) ne dau

uɺ u eu uɺ 2 et + eu ue
ɺɺ t − eu ue
ɺ t uɺɺ + uɺ 2 − uɺ u
y′ =e , y ′′ = = e ,
et e 3t e2 t
apoi acestea înlocuite în ecuaţia dată conduc la
uɺɺ − uɺ + et = 0 .
10. Ce devine ecuaţia diferenţială de ordinul doi
x 4 y ′′ + xyy ′ − 2 y 2 = 0
prin schimbarea simultană a variabilei şi a funcţiei x = et , y = u e 2 t
dacă luăm pe t ca nouă variabilă şi pe u = u(t ) ca nouă funcţie ?
Rezolvare. Avem
xɺ = ɺɺ x = e t , yɺ = (uɺ + 2u )e 2 t , ɺɺy = (uɺɺ + 4uɺ + 4u )e 2 t
care introduse în formulele (1) şi respectiv (3) ne dau
yɺ
y ′ = ⇒ y ′ = (uɺ + 2u )e t
xɺ
yx − yx
ɺɺɺ ɺɺɺ
y ′′ = 3
⇒ y ′′ = uɺɺ + 3uɺ + 2u.
xɺ
e 4 t (uɺɺ + 3uɺ + 2u ) + e t u e 2 t (uɺ + 2u )e t − 2u 2 e 4 t = 0 ,
adică
uɺɺ + (u + 3)uɺ + 2u = 0 .
11. Să se treacă în coordonate polare ecuaţia
( x 2 + y 2 )( x + yy ′) = ( x 2 + y 2 + x )( xy ′ − y ) ,
luând θ ca nouă variabilă şi ρ = ρ( θ) ca nouă funcţie, ştiind că
x = ρ( θ)cos θ , y = ρ( θ)sin θ .
Rezolvare. Avem
 dx
 ɺ
x = = ρɺ cos θ − ρ sin θ
dθ

 yɺ = dy = ρɺ sin θ + ρ cos θ
 dθ
yɺ ρɺ sin θ + ρ cos θ
care introduse în formula y′ = dau y ′ = .
xɺ ρɺ cos θ − ρ sin θ

 ρɺ sin θ + ρ cos θ 
ρ2  ρ cos θ + ρ sin θ =
 ρɺ cos θ − ρ sin θ 
 ρɺ sin θ + ρ cos θ 
= (ρ2 + ρ cos θ)  ρ cos θ − ρ sin θ  ,
 ρɺ cos θ − ρ sin θ 
de unde rezultă ρɺ = ρ + cos θ , adică
dρ
− ρ = cos θ .
dθ

În următoarele ecuaţii să se facă schimbarea de variabilă
indicată:
12. x 2 y ′′ + 3xy ′ + 2 y = 0 , x > 0 , x = et
13. x 2 y ′′ + 4 xy ′ − y = x , x > 0 , x = et
14. x 3 y ′′′ − x 2 y ′′ − 3xy ′ + 5 y = ln x , x > 0 , x = et
15. x 3 y ′′′ + 3x 2 y ′′ + xy ′ + y = 0 , x > 0 , x = et
16. ( x − 1)2 y ′′ + 4( x − 1) y ′ + 2 y = ln( x − 1) , x − 1 > 0 , x = 1 + et
17. ( x + 2)3 y ′′′ + 5( x + 2)2 y ′′ = x + 3 , x + 2 > 0 , x = et − 2
18. (1 − x 2 ) y ′′ − xy ′ + y = 0 , x = cos t , t ∈ (0, π)
1
19. x 4 y ′′ + 2 x 3 y ′ − y = 0 , x = , t ≠ 0
t
20. ( )
4 xy ′′ + 2 1 + x y ′ + y = 0 , x > 0 , x = t 2 , t > 0
xy ′′ − y ′ + xy = 0
prin schimbarea y = xz , luând ca nouă funcţie pe z ( x ) .
π π
22. Prin schimbarea de funcţie y = tg z cu − < z < , să se
2 2
transforme ecuaţia
(1 + y 2 ) y ′′ − 2(1 + y )( y ′)2 − y 2 − 1 = 0 ,
luând pe z = z ( x ) ca nouă funcţie.
23. Luând ca nouă funcţie pe z = z ( x ) , să se transforme
ecuaţia
x 2 y ′′ + ( x 2 − 6) y = 0 , x > 0

prin schimbarea de funcţie y = z x .

yy ′′ + y ( y ′)3 − 4( y ′)2 = 0
prin schimbarea rolului variabilei cu al funcţiei.
25. Să se schimbe rolul variabilei x cu al funcţiei y = y ( x )
în ecuaţia diferenţială de ordinul doi
y 2 y ′′ + ( y ′)3 sin y + 2 y ( y ′)2 = 0 .
26. Să se facă schimbarea simultană a variabilei x şi a
funcţiei y = y ( x ) în ecuaţia diferenţială de ordinul doi
(1 − x 2 ) y ′′ − 3xy ′ + 3 y = 0
u  π
prin x = sin t , y = , t ∈  0,  luându-l pe t ca nouă variabilă şi
cos t  2
pe u = u(t ) ca nouă funcţie.
27. În ecuaţia diferenţială de ordinul doi
2 y ′′ + 4( y ′)2 tg y + 2(e x − 1) y ′ + e 2 x sin 2 y = 0
să se schimbe simultan variabila x şi funcţia y = y ( x ) prin x = ln t ,
 π
t > 0 şi y = arctg u , y ∈  0,  , luându-l pe t ca nouă variabilă şi pe
 2
u = u(t ) ca nouă funcţie.
28. Ce devine ecuaţia
y ′′ + ( x + y )(1 + y ′)3 = 0
prin schimbarea simultană a variabilei x şi a funcţiei y = y ( x ) cu o
nouă variabilă t şi o nouă funcţie u = u(t ) date de relaţiile x = u + t ,
y = u−t ?
29. Să se treacă la coordonatele polare ( θ, ρ) , punând
x = ρ cos θ , y = ρ sin θ în ecuaţia diferenţială
dy x + y
= , x≠ y,
dx x − y
 π
considerându-l pe θ ∈  0,  ca nouă variabilă şi pe ρ = ρ( θ) ca nouă
 4
funcţie.
30. Să se transcrie în coordonate polare ecuaţia diferenţială
( xy ′ − y )2 − 2 xy (1 + y ′2 ) = 0 , x > 0 , y > 0 ,

 π
prin schimbarea x = ρ cos θ , y = ρ sin θ , luând θ ∈  0,  ca nouă
 2
variabilă şi ρ = ρ( θ) ca nouă funcţie.

y + 2 yɺ + 2 y = 0
12. ɺɺ
y + 3 yɺ − y = e t
13. ɺɺ
y − 4 ɺɺ
14. ɺɺɺ y + 5y = t
y+ y=0
15. ɺɺɺ
y + 3 yɺ + 2 y = t
16. ɺɺ
y + 2 ɺɺ
17. ɺɺɺ y − 3 yɺ = 1 + e t
y+ y=0
18. ɺɺ
y− y=0
19. ɺɺ
y + yɺ + y = 0
20. ɺɺ
21. x 2 z ′′ + xz ′ + ( x 2 − 1) z = 0
22. z ′′ − 2( z ′)2 = cos 2 z
 25 
23. x 2 z ′′ + xz ′ +  x 2 −  z = 0
 4 
d2 x dx
24. y 2
+4 = y
dy dy
d2 x dx
25. y2
2
− 2y = sin y
dy dy
26. uɺɺ + 4u = 0
27. uɺɺ + uɺ + u = 0
28. uɺɺ + 8u(uɺ )3 = 0
dρ
29. =ρ
dθ
2
 dρ  1 − sin 2θ 2
30.   = ρ
 dθ  sin 2θ

10. SCHIMBĂRI DE VARIABILE LA FUNCŢII DE
DOUĂ VARIABILE

O ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul unu este o relaţie de
forma
 ∂z ∂z 
F  x, y , z , ,  = 0 ,
 ∂x ∂y 
iar una de ordin doi este
 ∂ z ∂z ∂ 2 z ∂ 2 z ∂ 2 z 
F  x, y , z , , , 2 , , =0,
 ∂x ∂y ∂x ∂x∂y ∂y 2 
în care ( x, y ) ∈ D ⊂ R 2 sunt variabile independente, z = z ( x, y ) este
∂z ∂z ∂ 2 z ∂ 2 z ∂ 2 z
funcţie necunoscută iar , , , , sunt derivatele
∂x ∂y ∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
parţiale de ordinul unu şi doi ale lui z .
Problema relativă la aceste ecuaţii constă în rezolvarea lor,
adică în găsirea unor funcţii z = f ( x, y ) , numite soluţii care să
verifice ecuaţiile respective.
Nu există însă metode generale de rezolvare pentru asemenea
ecuaţii, dar se cunosc situaţii particulare în care ele pot fi soluţionate.
Scopul capitolului de faţă este de a schimba variabilele x , y
sau funcţia z ( x, y ) sau atât variabilele cât şi funcţia de aşa manieră
încât noua ecuaţie obţinută să poată fi rezolvată.
În toate împrejurările problema revine la exprimarea
derivatelor parţiale ale vechii funcţii în raport cu vechile variabile cu
ajutorul derivatelor parţiale aceleiaşi funcţii sau a noii funcţii în raport
cu noile variabile.

126 10. Schimbări de variabile la funcţii de două variabile
1) Schimbarea variabilelor independente

Fie z = f ( x, y ) , f : D → R o funcţie de clasă C 2 pe
mulţimea deschisă D ⊂ R 2 şi schimbarea de variabile
u = ϕ( x, y )
 ,
 v = ψ ( x, y )
unde ϕ , ψ sunt funcţii de clasă C 2 pe mulţimea deschisă E ⊂ R 2 aşa
încât
∂ϕ ∂ϕ
D ( u, v ) ∂x ∂y
= ≠ 0 în E .
D( x, y ) ∂ψ ∂ψ
∂x ∂y
Se cere să se exprime derivatele parţiale
∂z ∂z ∂ 2 z ∂ 2 z ∂ 2 z
, , , ,
∂x ∂y ∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
cu ajutorul derivatelor parţiale
∂z ∂z ∂ 2 z ∂ 2 z ∂ 2 z
, , , , .
∂u ∂v ∂u 2 ∂u∂v ∂v 2
Avem z ( x, y ) = z ( u( x, y ), v( x, y ) ) , de unde prin derivări
parţiale obţinem
∂z ∂z ∂u ∂z ∂v 
= ⋅ + ⋅
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x 
∂z ∂z ∂u ∂z ∂v 
(1)
= ⋅ + ⋅
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y 
∂2z ∂2z ∂2z
iar de aici se deduc derivatele parţiale de ordin doi , , .
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2

10. Schimbări de variabile la funcţii de două variabile 127
2) Schimbarea variabilelor independente când legăturile

între noile şi vechile variabile conţin şi funcţia
În acest caz avem
u = f ( x, y , z ) 

v = g ( x, y , z ) 
cu f , g de clasă C 2 , de unde rezultă
∂u ∂f ∂f ∂z
= + ⋅
∂x ∂x ∂z ∂x
∂v ∂g ∂g ∂z
= + ⋅
∂x ∂x ∂z ∂x
∂u ∂f ∂f ∂z
= + ⋅
∂y ∂y ∂z ∂y
∂v ∂g ∂g ∂z
= + ⋅
∂y ∂y ∂z ∂y
∂z ∂z
care se introduc în relaţiile (1), de unde se calculează , .
∂x ∂y
3) Schimbarea funcţiei
Fie z = f ( x, y , w ) cu f : Ω → R , o funcţie de clasă C 2 pe
mulţimea deschisă Ω ⊂ R 3 . Problema care se pune este exprimarea
derivatelor parţiale ale vechii funcţii z ( x, y ) cu ajutorul derivatelor
parţiale ale noii funcţii w ( x, y ) , variabilele x şi y rămânând
neschimbate.
Din z ( x, y ) = f ( x, y, w ( x, y ) ) , rezultă
∂z ∂f ∂f ∂w ∂ z ∂ f ∂ f ∂ w
= + ⋅ ; = + ⋅
∂x ∂x ∂w ∂x ∂ y ∂ y ∂ w ∂ y
iar de aici obţinem derivatele parţiale de ordinul doi.
4) Schimbarea simultană a variabilelor şi a funcţiei

Distingem două situaţii:
a) legăturile dintre vechile variabile x , y şi noile variabile
u , v nu conţin vechea funcţie z şi nici noua funcţie w , adică avem
u = f ( x, y ) , v = g ( x, y ) şi z = h( x, y, w) .

b) legăturile dintre noile variabile şi vechile variabile conţin

şi vechea funcţie, adică avem
u = f ( x, y , z ) , v = g ( x , y , z ) , z = h ( x , y , w ) .
∂z ∂ z
Pentru calculul derivatelor , se pleacă, în ambele
∂x ∂y
cazuri, de la z = h( x, y, w) , pe care o derivăm parţial în raport cu x ,
∂u ∂v ∂u
respectiv y , iar în cele două relaţii obţinute înlocuim , , ,
∂x ∂x ∂y
∂v
cu valorile lor obţinute din datele problemei.
∂y

1. Prin schimbarea u = x , v = x 2 + y 2 , luând u şi v ca noi
variabile, să se transforme ecuaţia
∂z ∂z
y − x =0.
∂x ∂y
Rezolvare. Plecând de la z ( x, y ) = z ( u( x, y ), v( x, y ) ) , prin
derivare parţială în raport cu x respectiv y , obţinem
∂z ∂z ∂u ∂z ∂v ∂z ∂z ∂u ∂z ∂v
= ⋅ + ⋅ , = ⋅ + ⋅ ,
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y
∂u ∂v ∂u ∂v
în care înlocuim = 1, = 2x , =0, = 2 y şi deducem
∂x ∂x ∂y ∂y
∂z ∂z ∂z ∂z ∂z
= + 2x , = 2y .
∂x ∂u ∂v ∂y ∂v
Introducând în ecuaţia dată rezultă
∂z ∂z ∂z ∂z
y + 2 xy − 2 xy =0⇒ =0
∂u ∂v ∂u ∂u
ecuaţie care poate fi rezolvată. Avem z = ϕ( v ) = ϕ( x 2 + y 2 ) unde ϕ
este o funcţie arbitrară derivabilă şi care reprezintă soluţia ecuaţiei
date.

2. Să se transforme ecuaţia cu derivate parţiale de ordinul doi

∂2z ∂2 z
x2 2 − y2 2 = 0
∂x ∂y
x
prin schimbarea de variabile u = xy , v = , y ≠ 0 , luând u şi v ca
y
noi variabile.
∂u ∂u ∂v 1 ∂v x
Rezolvare. Avem = y, = x, = , = − 2 şi din
∂x ∂y ∂x y ∂y y
z ( x, y ) = z ( u( x, y ), v ( x, y ) ) rezultă
∂z ∂z ∂u ∂z ∂v
= ⋅ + ⋅
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x
∂z ∂z ∂u ∂z ∂v
= ⋅ + ⋅
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y
adică
∂z ∂z 1 ∂z
=y +
∂x ∂u y ∂v
∂z ∂z x ∂z
=x − 2 .
∂y ∂u y ∂v
Pentru derivatele parţiale de ordinul doi avem
∂2 z ∂  ∂z  1 ∂  ∂z   ∂2 z ∂2z 1 
= y   +   = y  2 y + +
∂x 2 ∂x  ∂u  y ∂x  ∂v   ∂u ∂v∂u y 
1  ∂2 z ∂2z 1 
+  y+ 2 
y  ∂u∂v ∂v y 
adică
∂2 z 2 ∂ z
2
∂2z 1 ∂2 z
=y +2 + ,
∂x 2 ∂u 2 ∂u∂v y 2 ∂v 2
apoi
∂2 z ∂  ∂z  2 x ∂z x ∂  ∂z 
= x  + 3 −  =
∂y 2
∂y  ∂u  y ∂v y 2 ∂y  ∂ v 
 ∂2z x ∂ 2 z  2 x ∂z x  ∂ 2 z x ∂2z 
= x 2 x − 2  + −  x − 
 ∂u y ∂u∂v  y 3 ∂v y 2  ∂u∂v y 2 ∂v 2 
adică

∂2 z 2 ∂ z
2
x2 ∂2 z x 2 ∂ 2 z 2 x ∂z
= x − 2 + +
∂y 2 ∂u 2 y 2 ∂u∂v y 4 ∂v 2 y 3 ∂v
care introduse în ecuaţia dată ne dau
∂ 2 z ∂z
2u − =0.
∂u∂v ∂v
3. Trecând la noile variabile u şi v , să se transforme ecuaţia
∂2 z ∂2 z ∂2 z
sin 2 x 2 − 2 y sin x + y2 2 = 0 ,
∂x ∂x∂y ∂y
x
luând u = y tg şi v = y , −π < x < π .
2
∂u y ∂u x ∂v ∂v
Rezolvare. Avem = , = tg , = 0, =1
∂x 2cos 2 x ∂y 2 ∂x ∂y
2
şi din z ( x, y ) = z ( u( x, y ), v ( x, y ) ) rezultă
∂z ∂z ∂u ∂z ∂v y ∂z
= ⋅ + ⋅ = ⋅
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x 2cos2 x ∂u
2
∂z ∂z ∂u ∂z ∂v x ∂z ∂z
= ⋅ + ⋅ = tg ⋅ + ,
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y 2 ∂u ∂v
de unde deducem
 x 
∂ z y
2
 sin ∂z 1  ∂ 2 z ∂u ∂ 2 z ∂v  
= 2 ⋅ + ⋅ + ⋅ 

∂x 2 2  cos3 x ∂u cos2 x  ∂u 2 ∂x ∂v∂u ∂x  
 2 2 
adică
 
∂2 z y  y ∂2z x ∂z 
=  ⋅ + tg .
∂x 2 2cos2 x  2cos2 x ∂u 2 2 ∂u 
2 2 
Analog obţinem
∂2 z 2 x ∂ z
2
x ∂2 z ∂2 z
= tg + 2 tg +
∂y 2 2 ∂u 2 2 ∂u∂v ∂v 2
∂2 z 1 ∂z y x ∂2z y ∂2 z
= + tg + .
∂x∂y 2cos2 x ∂u 2cos2 x 2 ∂u 2 2cos 2 x ∂u∂v
2 2 2

Introducând aceste valori în ecuaţia dată obţinem

∂2z x x ∂z ∂ 2 z sin x ∂z
y 2 − 2 tg cos2 = 0 sau încă 2 − = 0.
∂v 2 2 ∂u ∂v y ∂u
x
2 tg x u
Însă sin x = 2 şi cum tg = , y = v rezultă
x 2 v
1 + tg 2
2
u
2
sin x v 2u
= = 2 şi deci forma finală a ecuaţiei este
y  u  u + v2
2
v 1 + 2 
 v 
∂2 z 2u ∂z
− 2 = 0.
∂v u + v 2 ∂u
2
4. Luând pe u şi v ca noi variabile, să se transforme ecuaţia

( x + z ) z ′x + ( y + z ) z ′y + x + y + z = 0
dacă u = x + z , v = y + z .
Rezolvare. Avem
z ′x = zu′ u′x + zv′ v′x = zu′ (1 + z ′x ) + zv′ z ′x
z ′y = zu′ u′y + zv′ v′y = zu′ z ′y + zv′ (1 + z ′y )
zu′ zv′
adică z ′x = , z ′y = .
1 − zu′ − zv′ 1 − zu′ − zv′
( z − v ) zu′ + ( z − u ) zv′ + u + v − z = 0 .
5. Ce devine ecuaţia
∂ 2 z ∂z ∂z
( x − y)− + =0
∂x∂y ∂x ∂y
w
prin schimbarea de funcţie z = , x≠ y.
x− y
Rezolvare. Avem
w′ w w′y w
z ′x = x − , z ′y = +
x − y ( x − y) 2
x − y ( x − y )2

w′′xy w′x w′y 2w

z ′′xy = + − − .
x− y ( x − y) 2
( x − y) 2
( x − y )3
Înlocuind în relaţia dată obţinem w′′xy = 0 , ecuaţie care poate
fi rezolvată. Avem ( w′x ) y′ = 0 ⇒ w′x = ϕ( x ) ⇒ w = ∫ ϕ( x )dx + g ( y ) ,

f ( x) + g( y)
adică w = f ( x ) + g ( y ) ⇒ z = , oricare ar fi funcţiile
x− y
derivabile f şi g şi care reprezintă soluţia ecuaţiei date.
6. Să se transforme ecuaţia
z ′′x2 + 2 z ′′xy + z ′′y 2 = 0
prin schimbarea u = x + y , v = x − y , w = xy − z , luând ca nouă
funcţie pe w ( u, v ) şi ca noi variabile pe u , v .
Rezolvare. Avem z = xy − w şi deci
z ′x = y − wu′ u′x − wv′ v′x = y − wu′ − wv′
z ′y = x − wu′ u′y − wv′ v′y = x − wu′ + wv′
z ′′x2 = − wu′′2 − wuv
′′ − wvu
′′ − wv′′2 = − wu′′2 − 2wuv
′′ − wv′′2
z ′′xy = 1 − wu′′2 + wuv
′′ − wvu
′′ + wv′′2 = 1 − wu′′2 + wv′′2
z ′′x2 = − wu′′2 + wuv
′′ + wvu
′′ − wv′′2 = − wu′′2 + 2wuv
′′ − wv′′2
1
wu′′2 = ,
2
ecuaţie ce poate fi rezolvată. Avem
u ′ u  u2 ′
( wu′ )′u =   ⇒ wu′ = + ϕ( v ) ⇒ ( w)′u =  + uϕ( v )  ⇒
 2 u 2  4 u
u2
⇒ w( u , v ) = + uϕ( v ) + ψ( v )
4
de unde rezultă
1
w( x, y ) = ( x + y )2 + ( x + y )ϕ( x − y ) + ψ( x − y ) ,
4
sau ţinând cont de z = xy − w( x, y ) obţinem
1
z = xy − ( x + y )2 − ( x + y )ϕ( x − y ) − ψ( x − y ) ,
4

care reprezintă soluţia generală a ecuaţiei date, unde ϕ şi ψ sunt

funcţii arbitrare de clasă C 2 .
7. Să se treacă la coordonatele polare ρ şi θ , punând
x = ρ cos θ , y = ρ sin θ , în expresia
∂z ∂z
E=x −y .
∂y ∂x
Rezolvare. Întrucât ρ şi θ sunt funcţii de x şi de y din
x = ρ cos θ , y = ρ sin θ , prin derivare în raport cu x , respectiv y
obţinem
 ∂ρ ∂θ  ∂ρ ∂θ
1 = ∂x cos θ − ρ ∂x sin θ 1 = ∂y cos θ − ρ ∂y sin θ
 
0 = ∂ρ sin θ + ρ ∂θ cos θ 0 = ∂ρ sin θ + ρ ∂θ cos θ
 ∂x ∂x  ∂y ∂y
de unde deducem
∂ρ ∂θ 1 ∂ρ ∂θ 1
= cos θ , = − sin θ , = sin θ , = cos θ . (*)
∂x ∂x ρ ∂y ∂y ρ
Din z ( x, y ) = z (ρ( x, y ), θ( x, y ) ) rezultă
 ∂z ∂z ∂ρ ∂z ∂θ
 ∂x = ∂ρ ⋅ ∂x + ∂θ ⋅ ∂x

 ∂z = ∂z ⋅ ∂ρ + ∂z ⋅ ∂θ
 ∂y ∂ρ ∂y ∂θ ∂y
de unde cu (*) obţinem
∂z ∂z 1 ∂z 
= cos θ − sin θ 
∂x ∂ρ ρ ∂θ 
. (**)
∂z ∂z 1 ∂z 
= sin θ + cos θ
∂y ∂ρ ρ ∂θ 
Înlocuind în expresia dată, rezultă
∂z ∂z ∂z ∂z ∂z ∂z
E = x − y = ρ sin θ cos θ + cos2 θ − ρ sin θ cos θ + sin 2 θ
∂y ∂x ∂ρ ∂θ ∂ρ ∂θ
adică
∂z
E= .
∂θ

8. Să se scrie în coordonate polare ecuaţia lui Laplace

∂2 z ∂2z
+ =0.
∂x 2 ∂y 2
Rezolvare. Procedând ca în problema 7, din x = ρ cos θ ,
y = ρ sin θ rezultă formulele (*). Apoi din relaţiile (**) prin derivare
în raport cu x respectiv y obţinem
∂ 2 z  ∂ 2 z ∂ρ ∂ 2 z ∂θ  ∂z ∂θ
= 2 ⋅ + ⋅  cos θ − ⋅ sin θ +
∂x 2
 ∂ρ ∂x ∂θ∂ρ ∂x  ∂ρ ∂x
1 ∂ρ ∂z 1  ∂ 2 z ∂ρ ∂ 2 z ∂θ  1 ∂z ∂θ
+ sin θ −  ⋅ + 2 ⋅  sin θ − ⋅ cos θ
ρ ∂x ∂θ
2
ρ  ∂ρ∂θ ∂x ∂θ ∂x  ρ ∂θ ∂x
∂ 2 z  ∂ 2 z ∂ρ ∂ 2 z ∂θ  ∂z ∂θ
= 2 ⋅ + ⋅  sin θ + ⋅ cos θ −
∂y 2
 ∂ρ ∂y ∂θ∂ρ ∂y  ∂ρ ∂x
1 ∂ρ ∂z 1  ∂ 2 z ∂ρ ∂ 2 z ∂θ  1 ∂z ∂θ
− cos θ +  ⋅ + 2 ⋅  cos θ − ⋅ sin θ
ρ ∂y ∂θ
2
ρ  ∂ρ∂θ ∂y ∂θ ∂y  ρ ∂θ ∂y
de unde cu formulele (*) rezultă
∂2 z ∂2z 1 ∂2z 1 ∂2z 2
= cos 2
θ − sin 2 θ + sin θ +
∂x 2 ∂ρ2 ρ ∂θ∂ρ ρ2 ∂θ2
1 ∂z 1 ∂z 2
+ 2 sin 2θ + sin θ
ρ ∂θ ρ ∂ρ
∂2 z ∂2z 1 ∂2z 1 ∂2 z
= cos θ + sin 2θ
2
+ cos θ 2 −
2
∂y 2 ∂ρ2 ρ ∂ρ∂θ ρ2 ∂θ
1 ∂z 1 ∂z
− 2 sin 2θ + cos2 θ .
ρ ∂θ ρ ∂ρ
Înlocuind în ecuaţia lui Laplace, obţinem
∂ 2 z 1 ∂ 2 z 1 ∂z
+ + = 0.
∂ρ2 ρ2 ∂θ2 ρ ∂ρ

∂2 z ∂2z ∂z ∂z
(1 − x 2 ) 2 + (1 − y 2 ) 2 = x + y ,
∂x ∂y ∂x ∂y
luând pe u şi v ca noi variabile şi pe w = w(u, v ) ca nouă funcţie
dacă
 π π
x = sin u , y = sin v , z = e w , u, v ∈  − ,  .
 2 2
Rezolvare. Întrucât din relaţiile x = sin u , y = sin v rezultă că
u şi v sunt funcţii de x şi y obţinem
 ∂u  ∂v  ∂u 1  ∂v
1 = cos u ⋅ ∂x 0 = cos v ⋅ ∂x  ∂x = cos u  ∂x = 0
 şi  ⇒ şi 
0 = cos u ⋅ ∂u 1 = cos v ⋅ ∂v  ∂u = 0  ∂v = 1 .
 ∂y  ∂y  ∂y  ∂y cos v
Din z = e obţinem
w
 ∂z w  ∂w ∂u ∂w ∂v  w ∂w 1
 ∂x = e  ∂u ⋅ ∂x + ∂v ⋅ ∂x  = e ∂u ⋅ cos u
  

 ∂z = e w  ∂w ⋅ ∂u + ∂w ⋅ ∂v  = e w ∂w ⋅ 1 .
 
 ∂y  ∂u ∂y ∂v ∂y  ∂v cos v
Apoi avem
 ∂2 z w  ∂w 1 
2
w ∂ w
2
1 ∂w sin u
 2 = e  ⋅  + e ⋅ + ew ⋅
 ∂x  ∂u cos u  ∂u cos u ∂u cos3 u
2 2
 2 2
∂ z w  ∂w w ∂ w w ∂w
2
1  1 sin v
 ∂y 2 = e  ∂v ⋅ cos v  + e ∂v 2 ⋅ cos2 v + e ∂v ⋅ cos3 v .

Introducând în ecuaţia dată rezultă
2 2
∂ 2 w ∂ 2 w  ∂w   ∂w 
+ +  +  =0.
∂u 2 ∂v 2  ∂u   ∂v 


În următoarele ecuaţii să se facă schimbarea de variabile
u = u( x, y ) , v = v( x, y ) indicată, luând pe u şi v ca noi variabile:
∂z ∂z y
10. x + y − z = 0 , dacă u = x , v = , x ≠ 0 .
∂x ∂y x
∂z ∂z
11. ( x + y ) − ( x − y ) = 0 , dacă u = ln x 2 + y 2 ,
∂x ∂y
y
v = arctg , x ≠ 0.
x
∂ 2 z ∂ 2 z ∂ 2 z ∂z ∂z
12. 2 2 + − + + = 0 , dacă u = x + 2 y + 2 ,
∂x ∂x∂y ∂y 2 ∂x ∂y
v = x − y −1.
∂2 z ∂2 z ∂2 z
13. 2 − 4 + 4 2 = 0 , dacă u = 2 x + y , v = y .
∂x ∂x∂y ∂y
∂2 z ∂2z ∂2 z
14. − 4 + 3 = 0 , dacă u = 3x + y , v = x + y .
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
∂2 z ∂2 z ∂2 z
15. + 2 + = 0 , dacă u = x + y , v = x − y .
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
∂2z 2 ∂ z
2
∂z ∂z y
16. xy +y + x + 2y = 0 , dacă u = x , v =
∂x∂y ∂y 2
∂x ∂y x
cu x ≠ 0 .
∂2 z ∂2z ∂2z ∂z
17. + 2cos x − sin 2
x − sin x = 0 , dacă
∂x 2
∂x∂y ∂y 2
∂y
u = x − y + sin x , v = x + y − sin x .
∂2 z 2 ∂2z ∂2 z ∂z ∂z
18. xy + ( x 2
+ y ) + xy − y − x = 0 , dacă
∂x 2
∂x∂y ∂y 2
∂x ∂y
y
u = x 2 − y 2 , v = , cu x ≠ 0 .
x
În următoarele două ecuaţii să se facă schimbarea de variabile
u = u( x, y, z ) , v = v ( x, y , z ) indicată, luând pe u şi v ca noi variabile:
∂z ∂z x y
19. x + y = , prin schimbarea u = 2 x − z 2 , v = cu
∂x ∂y z z
z ≠0.

∂z ∂z y
20. x +y = z x 2 + y 2 + z 2 , prin schimbarea u = ,
∂x ∂y x
v = z + x 2 + y 2 + z 2 , cu x ≠ 0 .
21. Să se arate că ecuaţia
∂2 z ∂2z ∂2z
+ 2 + =0,
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
nu îşi schimbă forma dacă se face schimbarea de variabile u = x + z ,
v= y+z.
22. Luând ca nouă funcţie pe w( x, y ) dată de relaţia
x+ y
z = e w să se transforme ecuaţia
∂ 2 z ∂ z ∂z
− − + 2z = 0 .
∂x∂y ∂x ∂y
Luând u şi v ca noi variabile independente, w = w(u, v ) ca
nouă funcţie, să se transforme următoarele ecuaţii:
∂z ∂z 1 1
23. y − x = ( y − x ) z , dacă u = x 2 + y 2 , v = + şi
∂x ∂y x y
z = e x + y + w , cu xy ≠ 0 .
 ∂z ∂z  y
24. z  x + y  + x 2 + y 2 = 0 , dacă u = , v = x 2 + y 2 şi
 ∂x ∂y  x
z = w , cu x ≠ 0 , w > 0 .
∂2z ∂z 2 x
25. y 2 + 2 = , dacă u = , v = x şi w = xz − y , cu
∂y ∂y x y
y ≠ 0.
∂2 z ∂2 z  y  ∂2 z
26. −2 +  1 +  2 = 0 , dacă u = x , v = x + y şi
∂x 2 ∂x∂y  x  ∂y
w = x + y + z , cu x ≠ 0 .
∂2 z ∂2 z ∂2 z y z
27. 2 − 2 + 2 = 0 , dacă u = x + y , v = şi w = ,
∂x ∂x∂y ∂y x x
cu x ≠ 0 .
∂z ∂z
( x − y) + ( x + y) = z
∂x ∂y
în coordonatele polare θ şi ρ prin x = ρ cos θ , y = ρ sin θ .

Să se treacă la coordonatele polare θ şi ρ , punând

x = ρ cos θ , y = ρ sin θ , în expresiile:
∂z ∂z
29. E1 = x +y .
∂x ∂y
∂2z ∂2 z 2 ∂ z
2
30. E2 = x 2
+ 2 xy +y .
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2

∂z ∂ 2w
10. u −z=0 22. +w=0
∂u ∂x∂y
∂z ∂z ∂w
11. − =0 23. =0
∂u ∂v ∂v
∂ 2 z ∂z ∂w
12. 3 + =0 24. +1 = 0
∂u∂v ∂u ∂v
∂2 z ∂ 2w
13. =0 25. =0
∂v 2 ∂u 2
∂2 z ∂ 2w  u  ∂ 2w
14. =0 26. +  − 1 =0
∂u∂v ∂u 2  v  ∂v 2
∂2 z ∂ 2w
15. =0 27. =0
∂u 2 ∂v 2
∂ 2 z ∂z ∂z ∂z
16. v + =0 28. ρ + =z
∂u∂v ∂u ∂ρ ∂θ
∂2 z ∂z
17. =0 29. E1 = ρ
∂u∂v ∂ρ
∂ 2 z ∂z ∂2 z
18. u − =0 30. E2 = ρ2
∂u∂v ∂v ∂ρ2
∂z
19. v( z 2 − u ) − z ( z 2 + u ) = 0
∂v
∂z
20. ( z + 1) − z = 0
∂v

11. INTEGRALA NEDEFINITĂ

1) Primitive şi integrale nedefinite
Definiţie. Se numeşte primitivă a funcţiei f : I → R ,
( I ⊂ R interval) o funcţie F : I → R , derivabilă, astfel încât
F ′( x) = f ( x), ( ∀ ) x ∈ I .
Teoremă. Orice funcţie continuă f : I → R admite
primitive.
Consecinţă. Orice funcţie elementară adminte primitive.
Observaţie. Dacă F0 : I → R este o primitivă a funcţiei
f : I → R , atunci orice altă primitivă F : I → R a lui f este de
forma
F ( x) = F0 ( x) + c , ( ∀ ) x ∈ I , ( ∀ ) c ∈ R .
Definiţie. Dacă f : I → R admite primitive, atunci mulţimea
tuturor primitivelor lui f se notează
∫ f ( x)dx
şi se numeşte integrala nedefinită a funcţiei f ; rezultă
∫ f ( x)dx = F ( x) + C , C = {c c ∈ R} ,
unde F : I → R este o primitivă oarecare a funcţiei f .
Dacă f , g : I → R admit primitive şi λ ∈ R ∗ , atunci λ f ,
f + g admit primitive şi
a) ∫ λ f ( x)dx = λ ∫ f ( x)dx
b) ∫ ( f ( x) + g ( x) ) dx = ∫ f ( x)dx + ∫ g ( x)dx
2) Tablou de primitive imediate
10. ∫ dx = x + C
xn+1 xα +1
20. ∫ xndx = + C , n∈N; ∫ xα dx = + C , α ∈R \{−1}, x > 0
n +1 α +1

140 11. Integrala nedefinită
dx
30. ∫
x
= ln x + C , x ≠ 0
dx
40. ∫ = 2 x +C, x > 0
x
50. ∫ e x dx = e x + C , x ∈ R
ax
60. ∫ a x dx = + C , a > 0 , a ≠ 1, x ∈ R
ln a
70. ∫ sin x dx = − cos x + C , x ∈ R
80. ∫ cos x dx = sin x + C , x ∈ R
dx π π
90 . ∫ cos 2
x
= tg x + Ck , (2k − 1)
2
< x < (2k + 1) , k ∈ Z
2
dx
100. ∫ sin 2 x = − ctg x + Ck , kπ < x < (k + 1)π , k ∈ Z
dx
110. ∫ 1 + x 2 = arctg x + C , x ∈ R
dx
120. ∫ 1 − x 2 = arcsin x + C , −1 < x < 1
dx 1 x
130. ∫ x 2 + a 2 = a arctg a + C , a > 0 , x ∈ R
dx x
140. ∫ a 2 − x 2 = arcsin a + C , a > 0 , −a < x < a
150.
dx
( )
∫ a 2 + x 2 = ln x + a + x + C , a > 0 , x ∈ R
2 2
dx  ( )
ln x + x 2 − a 2 + C ,dacă 0 < a < x
1
160. ∫ x2 − a2 = 
ln x + x 2 − a 2 + C2 ,dacă x < −a < 0

1 x−a
 2a ln x + a + C1 ,dacă x < − a < 0

dx 1 x−a
170. ∫ x 2 − a 2 =  2a ln x + a + C2 ,dacă − a < x < a, a > 0

1 x−a
 ln + C3 ,dacă 0 < a < x
 2a x + a

11. Integrala nedefinită 141
180. Dacă a ≠ 0 , ∆ = b2 − 4ac > 0 şi x1 , x2 cu x1 < x2 sunt

rădăcinile trinomului, atunci
 1 x − x1
 a ( x − x ) ln x − x + C1 ,dacă x < x1
 1 2 2
dx  1 x−x
∫ ax 2 + bx + c =  a ( x1 − x2 ) ln x − x12 + C2 ,dacă x1 < x < x2

 1 x − x1
 ln + C3 ,dacă x2 < x
 a ( x1 − x2 ) x − x2
dx 2 2ax + b
190. ∫ 2 = arctg + C , x ∈ R , ∆ < 0 şi a ≠ 0
ax + bx + c −∆ −∆
π π
200. ∫ tg x dx = − ln cos x + Ck , (2k − 1) < x < (2k + 1) , k ∈Z
2 2
21 . ∫ ctg x dx = ln sin x + Ck , kπ < x < (k + 1)π , k ∈ Z
0
sin x 1 π π
220. ∫ cos
2
x
dx =
cos x
+ Ck , (2k − 1) < x < (2k + 1) , k ∈ Z
2 2
cos x 1
230. ∫ 2 dx = − + Ck , kπ < x < (k + 1)π , k ∈ Z
sin x sin x
dx x
240. ∫ = ln tg + Ck , kπ < x < (k + 1)π , k ∈ Z
sin x 2
dx x π π π
250. ∫ cos x = ln tg  2 + 4  + C
k , (2k −1) < x < (2k +1) , k∈Z
2 2
3) Integrarea prin schimbarea variabilei

Pentru calculul integralelor de forma
I = ∫ f (u ( x))u′( x)dx
unde u : I1 → J este derivabilă cu u′ continuă, iar f : J → R are
primitive, se procedează după schema:
1) se face substituţia t = u ( x)
2) se diferenţiază dt = u ′( x)dx
3) se introduce în I şi se obţine I = ∫ f (t )dt
4) se calculează o primitivă F (t ) a lui f (t )
5) se scrie
I = ∫ f (u ( x))u′( x)dx = F (u ( x)) + C .

4) Integrarea prin părţi

Fie f , g : I → R derivabile cu derivatele f ′ , g ′ continue.
Are loc egalitatea
∫ f ( x) g ′( x)dx = f ( x) g ( x) − ∫ f ′( x) g ( x)dx
numită formula de integrare prin părţi.
5) Integrarea funcţiilor raţionale

Integralele din funcţii raţionale sunt de forma
P ( x)
∫ Q ( x ) dx
unde P şi Q sunt polinoame.
Funcţiile raţionale:
A Ax + B
, cu a ≠ 0 , ∆ = b 2 − 4ac < 0 , n ∈ N∗
(ax + b) (ax + bx + c) n
n 2
se numesc fracţii simple de tipul I respectiv II.

P( x)
Teorema de descompunere. Orice funcţie raţională în
Q( x)
care grad P < grad Q se descompune în mod unic într-o sumă finită de
fracţii simple de tipul I sau (şi) tipul II.
Observaţie. În cazul grad P ≥ grad Q se face împărţirea şi în
baza teoremei împărţirii cu rest se obţine
P( x) = Q( x)C ( x) + R( x)
în care C ( x) este câtul iar R( x) restul, cu grad R < grad Q , de unde
rezultă
P( x) R ( x) P( x) R ( x)
= C ( x) + ⇒∫ dx = ∫ C ( x)dx + ∫ dx
Q( x) Q( x) Q( x) Q( x)
şi ultimei integrale îi aplicăm teorema de descompunere.
1
Integrala fracţiei simple de tipul II, , ∆ < 0 este
ax + bx + c
2
dată în formula 190 din tabelul de primitive imediate şi este

dx 2 2ax + b
∫ ax 2 + bx + c = −∆ arctg −∆ + C , ∆ < 0 .
Calculul integralei din fracţia simplă de tipul II
Ax + B
I =∫ 2 dx , ∆ < 0
ax + bx + c
se face punând în evidenţă la numărător derivata numitorului.

6) Integrale iraţionale de forma

 ax + b p2 ax + b ax + b 
I = ∫ R  x, p1 , ,..., pn  dx
 cx + d cx + d cx + d 
Funcţia R de sub integrală este o funcţie raţională în
variabilele respective.
ax + b M
Prin schimbarea de variabilă = t , unde
cx + d
M = c.m.m.m.c ( p1 , p2 ,..., pn ) integrala I se transformă într-o
integrală din funcţie raţională.
7) Integrale iraţionale de forma
( )
I = ∫ R x, ax 2 + bx + c dx , x ∈ J
unde R este o funcţie raţională în două variabile, numite de tip Euler.
Teoremă. Integralele Euler se transformă în integrale
raţionale în următoarele trei cazuri cu substituţiile indicate
( E1 ) a > 0, ax 2 + bx + c = t ± x a
( E2 ) c > 0, ax 2 + bx + c = c ± tx
( E3 ) ∆ > 0, a ( x − x1 )( x − x2 ) = t ( x − x1 )
unde x1 , x2 sunt rădăcinile trinomului.
{
Observaţie. Se impune condiţia J ⊂ x ∈ R ax 2 + bx + c > 0 , }
iar domeniul lui t se determină pentru fiecare exerciţiu.
8) Integrale din funcţii trigonometrice de forma

I = ∫ R (sin x, cos x)dx ,
unde R este o funcţie raţională în două variabile, se transformă în
integrale din funcţii raţionale în următoarele cazuri, cu substituţiile
indicate:
a) a1) dacă R (− sin x, cos x) = − R(sin x, cos x) cu substituţia
cos x = t
a2) dacă R (sin x, − cos x) = − R(sin x, cos x) cu substituţia
sin x = t
b) dacă R (− sin x, − cos x) = R(sin x, cos x) cu substituţia

π
tg x = t , 0 < x <
2
dt t 1
dx = , sin x = , cos x =
1+ t 2
1+ t2 1+ t2
c) în toate celelalte cazuri se face schimbarea de variabilă
x
tg = t , − π < x < π ,
2
numită substituţia generală (întrucât ea poate fi făcută în orice situaţie,
dar uneori conduce la calcule laborioase), în acest caz
2dt 2t 1− t2
dx = , sin x = , cos x = .
1+ t2 1+ t2 1+ t2

I n = ∫ sin n x dx , J m = ∫ cos m x dx , n, m ∈ N
Integralele I 2 = ∫ sin 2 x dx , J 2 = ∫ cos 2 x dx se calculează
folosind formulele
1 − cos 2 x 1 + cos 2 x
sin 2 x = , cos 2 x = (1)
2 2
şi obţinem
(1 − cos 2 x ) dx =  x −
1 1 sin 2 x 
I2 =
2 ∫ 2 2 
+C
1 1 sin 2 x 
J 2 = ∫ (1 + cos 2 x ) dx =  x + +C
2 2 2 
Integralele I 4 = ∫ sin 4 x dx , J 4 = ∫ cos 4 x dx se calculează
folosind tot formulele (1) şi obţinem
I 4 = ∫ ( sin 2 x ) dx = ∫ (1 − cos 2 x ) dx
2 1 2
4
1
J 4 = ∫ ( cos2 x ) dx = ∫ (1 + cos 2 x ) dx
2 2
4
La fel se procedează pentru I 6 şi J 6 etc...
Dacă indicii n şi m sunt numere impare, adică
I 2 p +1 = ∫ ( sin 2 x ) sin x dx , J 2 q +1 = ∫ ( cos 2 x ) cos x dx
p q
atunci integralele se încadrează în tipul 8) cazul a).

Avem
I 2 p +1 = ∫ (1 − cos 2 x ) sin x dx , J 2 q +1 = ∫ (1 − sin 2 x ) cos x dx
p q
şi se fac substituţiile cos x = t respectiv sin x = y . Obţinem

I 2 p +1 = − ∫ (1 − t 2 ) dt , J 2 q +1 = ∫ (1 − y 2 ) dy .
p q
∫ sin αx cos βx dx sau ∫ sin αx sin βx dx sau ∫ cos αx cos βx dx

Se transformă produsele în sume cu formulele:
1
sin αx cos βx = sin ( α − β ) x + sin ( α + β ) x 
2
1
sin αx sin βx = cos ( α − β ) x − cos ( α + β ) x 
2
1
cos αx cos βx = cos ( α − β ) x + cos ( α + β ) x  .
2

Să se calculeze următoarele integrale cu metoda
schimbării variabilei
1. I = ∫ x 5 x 2 + 1dx , x ∈ R .
Rezolvare. Notăm x 2 + 1 = t ⇒ 2 xdx = dt şi integrala devine

1
1 +1
5
1 5 1 1 t 5
+ C = 5 ( x 2 + 1) + C .
6
I=
2 ∫ t dt = ∫ t d t =
2
5
2 1 +1 12
5
2. I = ∫ x 2 e 4 x +5 dx , x ∈ R .
3
Rezolvare. Notăm 4 x 3 + 5 = t ⇒ 12 x 2dx = dt şi integrala

devine
1 t 1 1
∫
3
I= e dt = e t + C = e 4 x +5 + C .
12 12 12

dx
3. I = ∫ ( arctg x )
3
, x∈R .
1 + x2
dx
Rezolvare. Notăm arctg x = t ⇒ = dt şi integrala devine
1 + x2
t4 1
I = ∫ t 3dt = + C = ( arctg x ) + C .
4
4 4
dx
4. I = ∫ 3 arcsin x , x ∈ ( −1,1) .
1 − x2
dx
Rezolvare. Notăm arcsin x = t ⇒ = dt şi obţinem
1 − x2
4
1
t3 3
I = ∫ 3 t dt = ∫ t dt = + C = 3 (arcsin x )4 + C .
3
4 4
3
5. I = ∫ x 2 sin(4 x 3 + 7)dx , x ∈ R .
Rezolvare. Notăm 4 x 3 + 7 = t ⇒ 12 x 2dx = dt şi integrala

devine
1 1 1
I=
12 ∫ sin tdt = cos t + C = − cos(4 x 3 + 7) + C .
12 12
6. I = ∫ sin x cos7 xdx , x ∈ R .
Rezolvare. Notăm cos x = t ⇒ − sin xdx = dt şi obţinem

t8 1
I = − ∫ t 7dt = − + C = − cos8 x + C .
8 8
dx  π π
7. I = ∫ tg 4 x 2
, x ∈− ,  .
cos x  2 2
dx
Rezolvare. Notăm tg x = t ⇒ = dt şi integrala devine
cos2 x
1 1
I = ∫ t 4dt = t 5 + C = tg5 x + C .
5 5

sin x
8. I = ∫ dx , x ∈ R .
3
4cos x + 5
Rezolvare. Notăm 4cos x + 5 = t ⇒ −4sin xdx = dt şi obţinem
1 −1 1 3 2 3
I = − ∫ t 3 dt = − ⋅ t 3 + C = − 3 ( 4cos x + 5) + C .
2
4 4 2 8
x2
9. I = ∫ dx , x ∈ R .
x 6 + 25
Rezolvare. Notăm x 3 = t ⇒ 3x 2dx = dt şi integrala devine
1 dt 1 1 t 1 x3
I= ∫ 2 = ⋅ arctg + C = arctg + C .
3 t + 25 3 5 5 15 5
3
1 + ln x
10. I = ∫ dx , x > 0 .
x
dx
Rezolvare. Notăm 1 + ln x = t ⇒ = dt şi obţinem
x
3 4 3
I = ∫ 3 t dt = ∫ t 3 dt = t 3 + C = 3 (1 + ln x ) + C .
1 4
4 4
x3 + x
11. I = ∫ dx , x ∈ R .
x4 + 2 x2 + 7
Rezolvare. Notăm x 4 + 2 x 2 + 7 = t ⇒ 4( x 3 + x )dx = dt şi
integrala devine
1 dt 1 1
I = ∫ = ln t + C = ln ( x 4 + 2 x 2 + 7 ) + C .
4 t 4 4
(
12. I = ∫ 3 ln x + x 4 + 4 ) dx
x2 + 4
, x∈R .
(
Rezolvare. Notăm ln x + x 2 + 4 = t 3 ⇒ ) dx
x +4
2
= 3t 2dt şi
obţinem
( )
4
3 3 3 
I = 3∫ t 3dt = t 4 + C =  ln x + x + 4  + C .
2
4 4 

dx
13. I = ∫ , x∈R .
5 + 4 x2
dx
Rezolvare. Avem I = ∫ . Notăm 2 x = t ⇒ 2dx = dt
5 + (2 x )2
şi obţinem
1 dt 1 t 1 2x
I= ∫
2 5+t 2
=
2 5
arctg
5
+C =
2 5
arctg
5
+C.
dx  2 2
14. I = ∫ , x ∈− , .
4 − 9 x2  3 3
dx
Rezolvare. Avem I = ∫ . Notăm 3x = t ⇒ 3dx = dt
4 − (3x )2
şi obţinem
1 dt 1 t 1 3
I= ∫
3 4−t 2
= arcsin + C = arcsin x + C .
3 2 3 2
dx 2
15. I = ∫ , x> .
25 x − 4
2 5
dx
Rezolvare. Avem I = ∫ . Notăm 5x = t ⇒ 5dx = dt
(5 x )2 − 4
şi obţinem
1 dt 1
I=
5 ∫ = ln t + t 2 − 4 + C =
t2 − 4 5
1
5
1
(
= ln 5 x + 25 x 2 − 4 + C = ln 5 x + 25 x 2 − 4 + C .
5
)
Să se calculeze cu metoda integrerării prin părţi,
următoarele integrale
16. I = ∫ x e x dx , x ∈ R .
 f ( x) = x  f ′( x ) = 1
Rezolvare. Notăm  de unde rezultă  şi
 g ′( x ) = e  g( x) = e
x x
formula de integrare prin părţi ne dă

I = x e x − ∫ e x dx = x e x − e x + C = ( x − 1)e x + C .

17. I = ∫ x 2 e x dx , x ∈ R .
 f ( x ) = x 2  f ′( x ) = 2 x
Rezolvare. Notăm  ⇒  şi formula de
 g ′( x ) = e  g( x) = e
x x
integrare prin părţi ne dă

I = x 2 e x − 2 ∫ x e x dx = x 2 e x − 2( x − 1)e x + C .
18. I = ∫ x arctg x dx , x ∈ R .
 ′ 1
 f ( x) =
 f ( x) = arctg x  1 + x2
Rezolvare. Notăm  ⇒ obţinem
 g ′( x ) = x
2
 g( x) = x
 2
x 2
1 x 2
x 2
1 x + 1 −1
2
I = arctg x − ∫ dx = arctg x − ∫ dx =
2 2 1+ x 2
2 2 1 + x2
x2 1 1 dx x2 x 1
= arctg x − ∫ dx + ∫ = arctg x − + arctg x + C.
2 2 2 1+ x 2
2 2 2
19. I = ∫ ln x dx , x > 0 .
 1
 f ( x) = ln x  f ′( x) =
Rezolvare. Notăm  ⇒ x şi integrala devine
g′( x) = 1 g( x) = x
I = x ln x − ∫ dx = x ln x − x + C = x ( ln x − 1) + C .
dx
20. I 2 = ∫ , a > 0, x∈R .
( x + a2 )
2 2
dx
Rezolvare. Integrăm prin părţi pe I1 = ∫ . Avem
x + a2
2
1 x dx
arctg = ∫ 2 = I1 .
a a x + a2
 1  2x
 f ( x) = 2  f ′( x ) = − 2
Notăm  x +a ⇒
2
( x + a 2 )2 şi cu
 g ′( x ) = 1  g( x) = x

formula de integrare prin părţi obţinem

1 x x x2 x x2 + a2 − a2
arctg = 2 + 2 ∫ x2 + a2 2 dx = + 2 ∫ x 2 + a 2 2 dx =
a a x + a2 ( ) x2 + a 2 ( )
x dx dx
= + 2∫ 2 − 2a 2 ∫ =
x +a x +a ( x2 + a2 )
2 2 2 2
x 1 x
= + 2 arctg − 2a 2 I 2
x +a22
a a
de unde deducem
1 x 1 x
I2 = 2 2 + 3 arctg + C .
2a x + a 2
2a a
Să se calculeze următoarele integrale din funcţii raţionale

dx
21. I = ∫ , x∈R .
x − x +1
2
Rezolvare. Avem ∆ = −3 şi formula 190 din tabloul de

2 2x −1
primitive imediate ne dă I = arctg +C .
3 3
Integrala poate fi calculată şi fără formula 190 prin scrierea
trinomului sub formă canonică.
2 − 3x
22. I = ∫ dx , x ∈ R .
x + x +1
2
Rezolvare. Avem ∆ = −3 şi deci este o integrală din fracţie

simplă tipul II. Punem în evidenţă la numărător derivata numitorului.
Avem ( x 2 + x + 1)′ = 2 x + 1 şi apoi succesiv
2 4 4 
x− 2x − ( 2 x + 1) −  + 1
I = −3∫ 2 3 dx = − ∫ 2
3 3 dx = − 3  3  dx =
x + x +1 2 x + x +1 2 ∫ x + x +1
2
3 2x + 1 7 dx
=− ∫ 2 dx + ∫ 2 =
2 x + x +1 2 x + x +1
3 7 2 2x +1
= − ln ( x 2 + x + 1) + arctg + C.
2 2 3 3

x4 + 1
23. I = ∫ dx , unde x > 1 .
x3 − 1
Rezolvare. Gradul numărătorului fiind mai mare decât gradul
numitorului facem împărţirea şi obţinem
x4 + 1 x +1
= x+ 3 ,
x −1
3
x −1
iar integrala devine
x +1 x2 x +1
I = ∫ x dx + ∫ 3 d x = +∫ dx .
x −1 2 ( x − 1) ( x 2 + x + 1)
Avem
x +1 A Bx + C
= + 2 =
( x − 1) ( x + x + 1) x − 1 x + x + 1
2
( A + B) x2 + ( A − B + C ) x + A − C
=
x3 − 1
rezultă
( A + B ) x 2 + ( A − B + C ) x + A − C = x + 1 , (∀) x ∈ R
şi deci
 A + B = 0  A + B = 0 3 A = 2
  
 A − B + C = 1 ⇒ 2 A − B = 2 ⇒  B = 2 A − 2 ⇒
 A−C =1  A−C =1  C = A −1
  
2 2 1
⇒ A= , B=− , C =− .
3 3 3
Integrala devine
x 2 2 dx 1 2x + 1
I= + ∫ − ∫ 2 dx =
2 3 x −1 3 x + x +1
x2 2 1
= + ln( x − 1) − ln ( x 2 + x + 1) + C .
2 3 3
x3 − x2 + 4 x − 1
24. I = ∫ dx , x ∈ R .
x2 − x + 1
Rezolvare. Gradul numărătorului fiind mai mare decât gradul
numitorului, facem împărţirea şi rezultă

1
x−
 3x − 1  x2
I = ∫x + 2  dx = + 3∫ 2 3 dx =
 x − x + 1  2 x − x +1
2  2
2 2x − 2 (2 x − 1) +  1 − 
x 3
+ ∫ 2 3 dx = x + 3  3  dx =
=
2 2 x − x +1 2 2 ∫ x − x +1
2
x 2
3 1 2x −1
= + ln ( x 2 − x + 1) + arctg + C.
2 2 3 3
x4 + x3 + x2 − x
25. I = ∫ dx , cu x > 1 .
x4 − 1
Rezolvare. Gradul numărătorului este egal cu cel al
numitorului şi facem împărţirea. Rezultă
 x3 + x2 − x + 1  x3 + x2 − x + 1
I = ∫ 1 +  dx = x + ∫ ( x − 1)( x + 1)( x 2 + 1) dx .
 x4 − 1 
Avem
x3 + x2 − x + 1 A B Cx + D
= + + 2
( x − 1)( x + 1)( x + 1) x − 1 x + 1 x + 1
2
1 1
de unde rezultă A = , B = − , C = 1 , D = 0 . Deci
2 2
1 dx 1 dx dx 1 x −1
I = x+ ∫ − ∫ +∫ 2 = x + ln + arctg x + C .
2 x −1 2 x +1 x +1 2 x +1
x4 + x3 + 2 x2 − 3
26. I = ∫ 4 dx , x > 0 .
2 x + 3x 3 + x 2 + 6 x
Rezolvare. Gradele fiind egale, prin împărţire obţinem
1  x 3 − 3x 2 + 6 x + 6  1
I = ∫ 1 − 4  dx = ( x − I1 ) ,
2  2 x + 3x + x + 6 x 
3 2
2
unde
x 3 − 3x 2 + 6 x + 6 x 3 − 3x 2 + 6 x + 6
I1 = ∫ 4 dx = ∫ dx =
2 x + 3x 3 + x 2 + 6 x x(2 x 3 + 3x 2 + x + 6)
x 3 − 3x 2 + 6 x + 6
=∫ dx .
x ( x + 2)(2 x 2 − x + 3)

Apoi avem
x 3 − 3x 2 + 6 x + 6 A B Cx + D
= + + 2
x ( x + 2)(2 x − x + 3) x x + 2 2 x − x + 3
2
de unde rezultă A = 1 , B = 1 , C = −3 , D = 1 . Deci

1
dx dx 3x − 1 x−
I1 = ∫ + ∫ −∫ 2 dx = ln x + ln( x + 2) − 3∫ 2 3 dx =
x x+2 2x − x + 3 2x − x + 3
4  4
4x − (4 x − 1) + 1 − 
3
= ln x( x + 2) − ∫ 2 3 dx = ln x( x + 2) − ∫
3  3  dx =
4 2x − x + 3 4 2x − x + 3
2
3 1 2 4x −1
= ln x( x + 2) − ln(2x2 − x + 3) + arctg .
4 4 23 23
1 1 4x −1
Rezultă I = x − ln x 2 + 2 x − arctg +C.
2 4 23 23
Să se calculeze următoarele integrale iraţionale

2+ 3 x
27. I = ∫ dx , unde x ≥ 0 .
1+ x
Rezolvare. Integrala se încadrează la cazul 6) a integralelor
iraţionale. Avem a = 1 , b = 0 , c = 0 , d = 1 , M = 6 . Schimbarea de
variabilă devine
x = t 6 ⇒ dx = 6t 5dt
şi integrala se transformă în
2 + t2 5 t 7 + 2t 5
I = 6∫ t d t = 6 ∫ t 3 + 1 dt
1 + t3
prin împărţire obţinem
2t 2 − t  t5 t3 t2 
I = 6 ∫ ( t 4 + 2t 2 − t ) d t − 6 ∫ 3 dt = 6  + 2 −  −
t +1 5 3 2
2t 2 − t  t5 2 3 t2 
−6 ∫ dt = 6  + t −  − 6 I 1 .
( t + 1) ( t 2 − t + 1) 5 3 2
Avem
2t 2 − t A Bt + C
= + 2 ⇒ A = B = 1 , C = −1
( t + 1) ( t − t + 1) t + 1 t − t + 1
2
şi

dt t −1 1 2t − 1 − 1
I1 = ∫ +∫ 2 dt = ln(t + 1) + ∫ 2 dt =
t +1 t − t +1 2 t − t +1
1 1 dt
= ln(t + 1) + ln ( t 2 − t + 1) − ∫ 2 =
2 2 t − t +1
1 1 2t − 1
= ln(t + 1) + ln ( t 2 − t + 1) − arctg
2 3 3
care introdusă în ultima expresie a lui I ne dă
 t5 t3 t2  6 2t − 1
I = 6  + 2 −  − 6ln(t + 1) − 3ln ( t 2 − t + 1) − arctg +C
5 3 2 3 3
6
unde pe t îl înlocuim prin x.
1 − x + 1 dx
28. I = ∫ ⋅ , x +1 > 0 .
1+ 3 x +1 x +1
Rezolvare. Avem M = 6 şi facem schimbarea de variabilă
x + 1 = t ⇒ dx = 6t 5dt şi integrala devine
6
1 − t 3 t 5 dt t3 −1  t +1 
I = 6∫ ⋅ = − 6 ∫ dt = 6 ∫  1 − 3  dt = 6 ( t + I 1 )
1+ t t2 6
t +t
3
 t +t
t +1
unde I1 = ∫ 3 dt . Avem
t +t
t +1 A Bt + C
= + 2 ⇒ A = 1 , B = −1 , C = 1
t (t + 1) t
2
t +1
şi
dt −t + 1 1
I1 = ∫ + ∫ 2 dt = ln t − ln(t 2 + 1) + arctg t .
t t +1 2
Deci
I = 6t − 6ln t − 3ln(t 2 + 1) + 6arctg t + C
unde pe t îl înlocuim cu 6
x +1 .
1 − x dx
29. I = ∫ ⋅ cu x ∈ (0,1) .
1+ x x
Rezolvare. Punem
1− x 1− x 2 1 − t2 t
=t⇒ =t ⇒x= ⇒ dx = −4 dt , 0 < t < 1
1+ x 1+ x 1+ t (1 + t 2 )
2 2
şi integrala devine

1+ t2 t t2
I = −4 ∫ t ⋅ ⋅ d t = − 4 ∫ (1 − t 2 )(1 + t 2 ) dt =
1 − t 2 (1 + t 2 )2
 1 1  t −1
= 2∫  2 − 2  dt = 2arctg t − ln +C
 t +1 t −1 t +1
1− x
unde t = .
1+ x
Să se calculeze următoarele integrale iraţionale de tip

Euler
dx
30. I = ∫ cu x > 2 .
x x + 4 x − 12
2
Rezolvare. Avem a = 1 > 0 şi ∆ = 16 + 48 = 64 deci x1 = −6 ,

x2 = 2 . Putem face oricare din substituţiile ( E1 ) , ( E3 ) . Fie substituţia
( E1 ) , adică
x 2 + 4 x − 12 = t + x ⇒ x 2 + 4 x − 12 = t 2 + 2tx + x 2 ⇒
x (4 − 2t ) = t 2 + 12 ⇒ 4 − 2t > 0
şi deci
12 + t 2 −t 2 + 4t + 12
x= ⇒ dx = 2 dt
4 − 2t ( 4 − 2t ) 2
Din schimbarea de variabilă deducem
12 + t 2 −t 2 + 4t + 12
x 2 + 4 x − 12 = t + = ⇒ −2 < t < 2 .
4 − 2t 4 − 2t
Integrala dată devine astfel
4 − 2t 4 − 2t 2 ( −t 2 + 4t + 12 ) dt
I =∫ ⋅ 2 ⋅ dt = 2 ∫ 2 =
12 + t −t + 4t + 12
2
( 4 − 2t ) 2
t + 12
2 t 1 x 2 + 4 x − 12 − x
= arctg = arctg + C.
12 12 3 2 3
dx  1
31. I = ∫ , unde x ∈  0,  .
x − 1 + x − x2  2
Rezolvare. Avem c = 1 > 0 şi ∆ = 1 + 4 = 5 > 0 deci putem
utiliza oricare din substituţiile ( E2 ) , ( E3 ) . Să facem ( E2 )

1 + x − x 2 = tx + 1 ⇒ 1 + x − x 2 = t 2 x 2 + 2tx + 1 ⇒
1 − 2t 1 1 2 ( t 2 − t − 1)
⇒x= ⇒ < t < şi dx = dt .
1 + t2 (1 + t 2 )
2
4 2
Apoi
1 − 2t −t 2 + t + 1 t 2 − 3t
1 + x − x2 = t + 1 = , x − 1 + x − x 2
= .
1 + t2 1 + t2 1 + t2
Integrala dată devine
1 + t 2 2 ( t − t − 1)
2
t2 − t −1
I =∫ 2 d t = 2 ∫ (t 2 − 3t )(t 2 + 1) dt .
t − 3t (1 + t 2 )2
Avem
t2 − t −1 A B Ct + D
= + + 2 ⇒
t (t − 3)(t + 1) t t − 3 t + 1
2
1 1 1 1
⇒ A= , B= , C =− , D = .
3 6 2 6
Deci
1
−t +
2 dt 1 d t 3 dt =
I= ∫ + ∫
3 t 3 t − 3 ∫ t2 + 1
+
2 1 1 1
= ln t + ln t − 3 − ln(t 2 + 1) + arctg t + C
3 3 2 3
unde t =
1
x
( 1 + x − x2 − 1 . )
dx
32. I = ∫ , unde x ∈ (1,2) .
( x − 2) − x2 + 4 x − 3
Rezolvare. Avem ∆ = 16 − 12 = 4 , şi x1 = 1 , x2 = 3 , deci

singurul caz este ( E3 ) . Substituţia este
− x 2 + 4 x − 3 = t ( x − 1) , cu t > 0 ⇒ ( 3 − x )( x − 1) = t ( x − 1) ⇒
( 3 − x )( x − 1) = t 2 ( x − 1)2 ⇒ 3 − x = t 2 ( x − 1) ⇒
t2 + 3 − 4t
x= ⇒ dx = 2 dt .
t +1
2
(t + 1)2

Apoi avem
1 − t2  t2 + 3  2
x−2 = , − x + 4t − 3 = t  2
2
− 1 = t 2 .
1+ t 2
 t +1  t +1
Integrala devine
2 t −1 3 − x − x −1
I =∫ dt = ln + C = ln +C =
t −1
2
t +1 3 − x + x −1
1 − − x2 + 4 x − 3
= ln + C.
2− x
dx
33. I = ∫ , x > 1.
2 x − 3x + 1
2
Rezolvare. Integrala se încadrează în fiecare din cazurile

( E1 ) , ( E2 ) şi ( E3 ) , dar poate fi calculată mai simplu prin aducerea
trinomului la forma canonică. Avem
 2 3 1  3
2
1
2 x − 3x + 1 = 2  x − x +  = 2  x −  − 
2
 2 2  4  16 
3 1
şi cu notaţia x − = t , rezultă t > , iar integrala devine
4 4
1 dt
I=
2 ∫ 1
,
t −
2
16
0
de unde cu formula 16 din tabloul de primitive imediate, obţinem
1  1  1  3 1 
I= ln  t + t 2 −  + C = ln  x − + 2 x 2 − 3x + 1  + C .
2  16  2  4 2 
3x + 1
34. I = ∫ dx , x ∈ R .
x2 + x + 1
Rezolvare. Integrala este de tip Euler şi se pot face subtituţiile
( E1 ) sau ( E2 ) , dar poate fi calculată şi altfel. Punem în evidenţă la
numărător derivata trinomului de la numitor. Avem
( x + x + 1)′ = 2 x + 1 şi apoi succesiv
2

1 2 2 
x+ 2x + (2 x + 1) +  − 1
I = 3∫ 3 dx = 3 3 dx = 3  3  dx =
x + x +1
2 2 ∫ x + x +1
2 2 ∫ x + x +1
2
3 2x + 1 1 dx 1 dx
= ∫ dx − ∫ = 3 x2 + x + 1 − ∫ .
2 x2 + x + 1 2 x2 + x + 1 2 x2 + x + 1
dx
Integrala I1 = ∫ o calculăm cu procedeul utilizat în
x + x +1
2
2
 1 3 1
problema 33. Avem x 2 + x + 1 =  x +  + şi cu notaţia x + = t ,
 2 4 2
integrala devine
dt 15  3  
0
1
I1 = ∫ = ln  t + t 2 +  = ln  x + + x 2 + x + 1 
3  4  2 
t2 +
4
şi deci obţinem
1  1 
I = 3 x 2 + x + 1 − ln  x + + x 2 + x + 1  + C .
2  2 
Să se calculeze următoarele integrale din funcţii

trigonometrice
sin x
35. I = ∫ dx , x ∈ R .
2 + cos2 x
Rezolvare. Se observă că
sin x
R( − sin x,cos x ) = − = − R(sin x,cos x )
2 + cos2 x
şi deci suntem în cazul 8a1. Punem cos x = t şi obţinem − sin xdx = dt
iar integrala devine
dt 1 t 1 cos x
I = −∫ =− arctg +C = − arctg +C.
2+t 2
2 2 2 2
dx π π
36. I = ∫ , x∈ , .
sin x(5 + 2cos x )
2
4 2
Rezolvare. Înmulţind cu sin x numărătorul şi numitorul
rezultă

sin xdx sin xdx

I =∫ =∫
sin x (5 + 2cos x )
2 2
(1 − cos x )(5 + 2cos2 x )
2
şi suntem în cazul 8a1.

Punem cos x = t , − sin xdx = dt şi obţinem
dt 1  2 1 
I = −∫ = ∫− 2 + 2 dt =
(1 − t )( 2t + 5) 7  2t + 5 t − 1 
2 2
 
1 dt dt  1 2 2 1 t −1 
=  −∫
7  t2 + 5 ∫ t2 −1 
+ = − arctg t + ln  + C,
7 5 5 2 t +1 
 2 
unde t = cos x .
cos3 x
37. I = ∫ dx , x ∈ R .
1 + sin 2 x
Rezolvare. Avem R(sin x, − cos x ) = − R(sin x,cos x ) şi deci
suntem în cazul 8a2. Punem sin x = t , cos xdx = dt şi integrala devine
cos2 x ⋅ cos x 1 − t2 t2 −1
I =∫ dx = ∫ dt = − ∫ dt =
1 + sin 2 x 1+ t2 1 + t2
t2 + 1 −1 −1 t2 + 1 dt
= −∫ dt = − ∫ dt + 2 ∫ =
1+ t 2
1+ t 2
1+ t2
= −t + 2arctg t = − sin x + 2arctg sin x + C .
dx  π
38. I = ∫ , x ∈ 0,  .
cos x (1 + sin x )
2
 4
Rezolvare. Avem R(sin x, − cos x ) = − R(sin x,cos x ) adică
suntem în cazul 8a2 şi facem substituţia sin x = t ⇒ cos xdx = dt .
Integrala devine
cos xdx cos x dx dt
I =∫ =∫ =∫ =
cos x(1 + sin x )
2 2
(1 − sin x )(1 + sin x )
2 2
(1 − t )(1 + t 2 )
2
1  1 1  1 1 t −1
= ∫  2 − 2  dt = arctg t − ln
2  t +1 t −1 2 4 t +1
+C =
1 1 sin x − 1 1 1 1 − sin x
= arctg(sin x ) − ln + C = arctg(sin x ) − ln + C.
2 4 sin x + 1 2 4 1 + sin x

sin x  π
39. I = ∫ dx , cu x ∈  0,  .
sin x + cos x  2
Rezolvare. Avem R ( − sin x, − cos x ) = R (sin x,cos x ) şi
dt
suntem în cazul 8b. Facem substituţia tg x = t ⇒ dx = . Avem
1 + t2
t 1
sin x = , cos x = şi integrala devine
t +1
2
1 + t2
t
I =∫ 1 + t2 dt tdt
1 1 + t 2 ∫ ( t + 1) ( t 2 + 1)
=
t
+
1 + t2 1 + t2
şi descompunând în fracţii simple
t A Bt + C
= + 2 ,
( t + 1) ( t + 1) t + 1 t + 1
2
1 1 1
rezultă A = − , B = , C = . Integrala devine
2 2 2
1 dt 1 t + 1 1 1 2tdt 1 dt
I =− ∫ + ∫ 2
2 ⋅ 2 t2 + 1 2 ∫ t2 + 1
∫
dt = − ln(t + 1) + + =
2 t +1 2 t +1 2
1 1 1
= − ln(t + 1) + ln ( t 2 + 1) + arctg t + C =
2 4 2
1 1 1
= − ln(tg x + 1) + ln ( tg 2 x + 1) + arctg ( tg x ) + C =
2 4 2
x
= − ln tg x + 1 + ln 4 1 + tg 2 x + + C .
2
1 + sin x cos x  π
40. I = ∫ dx , cu x ∈  0,  .
1 + cos x
2
 2
Rezolvare. Avem R ( − sin x, − cos x ) = R (sin x,cos x ) deci
dt
suntem în cazul 8b şi facem substituţia tg x = t ⇒ dx = . Apoi
1 + t2
t 1
sin x = , cos x = şi integrala devine
1 + t2 1 + t2

t
1+
dt t2 + t + 1
I = ∫ 1+ t ⋅
2
1 1 + t 2 ∫ (t 2 + 2)(t 2 + 1)
= dt .
1+
1+ t2
Descompunem în fracţii simple şi avem
t2 + t + 1 At + B Ct + D
= 2 + 2
(t + 1)(t + 2) t + 1
2 2
t +2
care conduce la A = 1 , B = 0 , C = −1 , D = 1 . Integrala devine
t −t + 1
I = ∫ 2 dt + ∫ 2 dt =
t +1 t +2
1 1 1 t
= ln(t 2 + 1) − ln(t 2 + 2) + arctg +C =
2 2 2 2
1 + tg 2 x 1 tg x
= ln + arctg + C.
2 + tg x
2
2 2
dx
41. I = ∫ , x ∈ ( −π, π) .
sin x + cos x + 3
Rezolvare. Se observă că funcţia de sub integrală nu
îndeplineşte nici condiţia 8a şi nici condiţia 8b, deci facem substituţia
x 2dt 2t 1 − t2
generală tg = t ⇒ dx = şi sin x = , cos x = .
2 1+ t2 1 + t2 1+ t2
Integrala devine
I =∫
1
⋅
2dt
= 2∫
( t 2 + 1) dt
=
2t
+
1 − t2
+3
1 + t2 ( 2t + 1 − t 2 + 3 + 3t 2 )(1 + t 2 )
1 + t2 1 + t2
 1
dt + 
=∫ 2
dt
=∫
dt
=∫  2 =
t +t+2 1 1
t2 + 2 t + + 2 −
1  1 7
2
2 4 4 t +  +
 2 4
1 x
2 t + 2 2t + 1 2 7 2 tg +1
= arctg 2 = arctg = arctg 2 + C.
7 7 7 7 7 7
2

1 + sin x  π π
42. I = ∫ dx , x ∈  − ,  .
1 + cos x  2 2
Rezolvare. Se observă că integrala nu este nici în cazul 8a şi
x 2dt
nici în cazul 8b, facem deci substituţia generală tg = t ⇒ dx = .
2 1+ t2
2t 1 − t2
Avem sin x = , cos x = şi integrala devine
1 + t2 1+ t2
2t
1+
2dt t 2 + 2t + 1 2tdt
I = ∫ 1 + t2 ⋅
2
1− t 1+ t 2
= ∫ t +1
2
dt = ∫ d t + ∫
1 + t2
=
1+
1 + t2
x  x
= t + ln(1 + t 2 ) + C = tg + ln  1 + tg 2  + C =
2  2
x x
= tg − 2ln cos + C .
2 2
dx
43. I = ∫ , x ∈ ( 0, π ) .
sin x
Rezolvare. Integrala se încadrează în cazul 8a1 şi se poate
face substituţia cos x = t . Vom face însă substituţia generală
x 2dt 2t
tg = t ⇒ dx = , sin x = şi integrala devine
2 1+ t 2
1 + t2
1 + t 2 2dt dt x
I =∫ ⋅ = ∫ = ln t + C = ln tg + C .
2t 1 + t 2
t 2
dx  π π
44. I = ∫ , x ∈− ,  .
cos x  2 2
 π
d x + 
 x π
Rezolvare. Avem I = ∫ 
2
= ln tg  +  + C .
π  2 4
sin  + x 
2 
45. I = ∫ cos3 xdx , x ∈ R .
Rezolvare. Avem I = ∫ (1 − sin 2 x )cos xdx , punem

sin x = t ⇒ cos xdx = dt şi integrala devine

t3
I = ∫ (1 − t 2 )dt = t − +C ,
3
adică
sin 3 x
I = sin x − +C .
3
46. I = ∫ cos5 xdx , x ∈ R .
Rezolvare. Avem I = ∫ (1 − sin 2 x )2 cos xdx , punem

sin x = t ⇒ cos xdx = dt şi integrala devine
2 1
I = ∫ (1 − t 2 )2 dt = ∫ (1 − 2t 2 + t 4 )dt = t − t 3 + t 5 + C
3 5
adică
2 1
I = sin x − sin 3 x + sin 5 x + C .
3 5
47. I = ∫ sin 6 xdx , x ∈ R .
Rezolvare. Avem I = ∫ (sin 2 x )3 dx şi cu formula

1 − cos 2 x
sin 2 x = integrala devine
2
3
 1 − cos 2 x  1
I = ∫  dx = ∫ (1 − 3cos 2 x + 3cos 2 x − cos 2 x )dx =
2 3
 2  8
1 3 
=  x − sin 2 x + 3∫ cos 2 2 xdx − ∫ cos3 2 xdx  .
8 2 
Dar
1 1 1 
I1 = ∫ cos2 2 xdx = ∫ (1 + cos 4 x )dx =  x + sin 4 x 
2 2 4 
I 2 = ∫ cos3 2 xdx = ∫ (1 − sin 2 2 x )cos 2 xdx ,
punem, sin 2 x = t ⇒ 2cos 2 xdx = dt şi integrala devine
1 1  t3  1  sin 3 2 x 
I 2 = ∫ (1 − t 2 )dt =  t −  =  sin 2 x − .
2 2 3  2 3 
Rezultă
1 3 3 3 1 1 
I =  x − sin 2 x + x + sin 4 x − sin 2 x + sin 3 2 x  + C ,
8 2 2 8 2 6 

adică
1 5 3 1 
I =  x − 2sin 2 x + sin 4 x + sin 3 2 x  + C .
82 8 6 
48. I = ∫ sin 3 x cos4 x dx , x ∈ R .
Rezolvare. Avem I = ∫ (1 − cos 2 x )cos 4 x sin x dx , punem

cos x = t ⇒ − sin xdx = dt şi integrala devine
t7 t5
I = − ∫ (1 − t 2 )t 4dt = ∫ (t 6 − t 4 )dt = − +C ,
7 5
adică
cos7 x cos5 x
I= − +C .
7 5
49. I = ∫ sin 2 x cos 4 x dx , x ∈ R .
1 − cos2 x 1 + cos2 x
Rezolvare. Cu formulele sin2 x = , cos2 x =
2 2
integrala devine
1 1
I = ∫ (1 − cos2 x )(1 + cos2 x )2 dx = ∫ (1 + cos2 x − cos2 2 x − cos3 2 x )dx =
8 8
1 sin 2 x 
= x+ − ∫ cos2 2 xdx − ∫ cos3 2 xdx  .
8 2 
Avem (a se vedea problema 47)
1 1 sin 4 x 
I1 = ∫ cos2 2 xdx = ∫ (1 + cos 4 x )dx =  x + 
2 2 4 
1 sin 3 2 x 
I 2 = ∫ cos3 2 xdx =  sin 2 x − .
2 3 
Deci
1 sin 2 x 1 1 1 1 
I = x+ − x − sin 4 x − sin 2 x + sin 3 2 x  + C
8 2 2 8 2 6 
adică
1 1 1 
I =  x − sin 4 x + sin 3 2 x  + C .
16  4 3 

50. I = ∫ sin 3x cos 4 x dx , x ∈ R .
Rezolvare. Avem
1 1 cos7 x 
I = ∫ ( − sin x + sin 7 x )dx =  cos x − +C .
2 2 7 

Să se calculeze următoarele integrale nedefinite prin
metoda schimbării variabilei
∫ x x + 1dx , x ∈ R
2
51.
x
52. ∫ dx , x ∈ R
2x + 32
x2
53. ∫ x3 + 1
dx , x > − 1
cos x
54. ∫ sin 2 x dx , x ∈ (0, π)
sin x  π π
55. ∫ cos3 x dx , x ∈  − 2 , 2 
tg x  π π
56. ∫ cos2 x dx , x ∈  − 2 , 2 
ctg x
57. ∫ sin 2 x dx , x ∈ (0, π)
dx  π π
58. ∫ cos2 x tg x − 1 , x ∈  4 , 2 
ln ( x + 1)
59. ∫ x +1
dx , x > − 1
cos x  π 7π 
60. ∫ dx , x ∈  − , 
2sin x + 1  6 6 
sin 2 x  π
61. ∫ dx , x ∈  0, 
(1 + cos 2 x ) 2
 2
sin 2 x
62. ∫ 1 + sin 2 x
dx , x ∈ R

tg x + 1  π π
63. ∫ 2
cos x
dx , x ∈  − , 
 4 2
cos 2 x  π
64. ∫ dx , x ∈  0, 
( 2 + 3sin 2 x ) 3
 4
sin 3x  π π
65. ∫ 3
cos 3x 4
dx , x ∈  − , 
 6 6
ln 2 x
66. ∫ x dx , x > 0
arcsin x
67. ∫ 1 − x 2 dx , x ∈ ( −1,1)
arctg x
68. ∫ 1 + x 2 dx , x ∈ R
arccos 2 x
69. ∫ 1 − x 2 dx , x ∈ ( −1,1)
arcctg x
70. ∫ 1 + x 2 dx , x ∈ R
x
71. ∫ x 2 + 1 dx , x ∈ R
x +1
72. ∫ x 2 + 2 x + 3 dx , x ∈ R
cos x
73. ∫ 2sin x + 3 dx , x ∈ R
dx
74. ∫ x ln x , x > 1
∫ 2 x( x + 1) dx , x ∈ R
2 4
75.
 π π
76. ∫ tg x dx ,
x ∈− , 
 2 2
dx
77. ∫ ,x>0
(1 + x ) arctg x
2
dx  π
78. ∫ cos x (3tg x + 1) ,
2
x ∈  0, 
 2
 π π
3
tg x
79. ∫ 2
dx , x ∈  − , 
cos x  2 2

dx
80. ∫ 1 − x 2 arcsin x
, x ∈ (0,1)
cos 2 x  π
81. ∫ 2 + 3sin 2 x dx , x ∈  0, 4 
cos ( ln x )
82. ∫ x dx , x > 0
dx
83. ∫ cos (arctg x ) 1 + x 2 , x ∈ R
∫ e dx , x ∈ R
2x
84.
∫x
3
85. 2
e 2 − x dx , x ∈ R
86. ∫ e sin x
cos x dx , x ∈ R
87. ∫ a
2
x
x dx , x ∈ R
dx
88. ∫ e arctg x , x∈R
1 + x2
∫ (e ) dx , x ∈ R
2x 2
89.
90. ∫ 3 e dx , x ∈ R
7x 7x
91. ∫ (2 3 ) dx , x ∈ R
x x 4
92. ∫ ( e + a ) dx , a > 0 , a ≠ 1 , x ∈ R
5x 5x
93. ∫ e ( x + 2 ) dx , x ∈ R
x2 +4 x +3
94. ∫
( a − b ) dx , a > 0 , b > 0 , a ≠ 1 , b ≠ 1 , a ≠ b ,
x x 2
x∈R
x x
ab
ex
95. ∫ 3 + 4e x dx , x ∈ R
e2 x
96. ∫ dx , x ∈ R
2 + e2 x
dx
97. ∫ , x∈R
1 + 2 x2
dx  1 1 
98. ∫ , x ∈− , 
1 − 3x 2  3 3

dx  4 4
99. ∫ 16 − 9 x2
, x ∈− , 
 3 3
dx
100. ∫ 9 − x 2 , x ∈ ( −3,3)
dx
101. ∫ 4 + x2 , x ∈ R
dx
102. ∫ 9 x2 + 4 , x ∈ R
dx 2
103. ∫ 4 − 9 x2 , x > 3
dx
104. ∫ 4 x2 + 9 , x ∈ R
dx a
105. ∫ b2 x 2 − a 2 , x > b > 0 , b > 0
dx
106. ∫ b2 + a 2 x 2 , a > 0 , b > 0 , x ∈ R
dx c
107. ∫ a 2 x 2 − c2 , x > a > 0 , a > 0
x2
108. ∫ 5 − x 6 dx , x > 6 5
x
109. ∫ 1 − x 4 dx , x ∈ ( −1,1)
x
110. ∫ x 4 + a 4 dx , a ≠ 0 , x ∈ R
ex
111. ∫ 1 − e 2 x dx , x < 0
dx  3 3
112. ∫ 3 − 5x2 , x ∈ − , 
 5 5
cos x
113. ∫ a 2 + sin 2 x dx , a > 0 , x ∈ R
dx 1 
114. ∫ x 1 − ln 2 x , x ∈  e ,e 

arccos x − x
115. ∫ 1 − x2
dx , x ∈ ( −1,1)
x − arctg x
116. ∫ 1 + x2
dx , x ∈ R
1 + ln x 1
117. ∫ x
dx , x >
e
1+ x
118. ∫ x
dx , x > 0
dx
119. ∫ , x>0
x 1+ x
ex
120. ∫ dx , x ∈ R
1 + e2 x
cos x
121. ∫ dx , x ∈ (0, π)
3
sin 2 x
122. ∫ 1 + 3cos 2 x sin 2 x dx , x ∈ R
sin 2 x
123. ∫ dx , x ∈ R
1 + cos2 x
cos3 x
124. ∫ dx , x ∈ (0, π)
sin 4 x
3
tg 2 x  π π
125. ∫ 2
cos x
dx , x ∈  − , 
 2 2
Să se calculeze următoarele integrale nedefinite prin

metoda integrării prin părţi
∫ x e dx , x ∈ R
x
126.
127. ∫ x ln x dx , x > 0
128. ∫ x sin x dx , x ∈ R
129. ∫ ln x dx , x > 0
130. ∫ arcsin x dx , x ∈ ( −1,1)
131. ∫ ln (1 − x ) dx , x < 1

∫ x ln x dx , x > 0
n
132.
133. ∫ x arctg x dx , x ∈ R
2
134. ∫ x arcsin x dx , x ∈ [ −1,1]

135. ∫ ln ( x + 1) dx , x ∈ R
2
136. ∫ arctg x dx , x > 0

arcsin x
137. ∫ x
dx , x ∈ (0,1]
x
138. ∫ arcsin dx , x > 0
x +1
∫ x cos x dx , x ∈ R
2
139.
Să se calculeze următoarele integrale nedefinite din

funcţii raţionale
dx
140. ∫x 2
+ 2x + 5
, x∈R
dx
141. ∫ 3x 2 − 2 x + 4 , x ∈ R
dz
142. ∫ 2z2 − 2z + 1 , x ∈ R
dx
143. ∫ 3x 2 − 2 x + 2 , x ∈ R
3x − 2
144. ∫ 5 x 2 − 3x + 2 dx , x ∈ R
3x − 1
145. ∫ x 2 − x + 1 dx , x ∈ R
2x −1
146. ∫ ( x − 1)( x − 2) dx , x ∈ (1,2)
x
147. ∫ ( x + 1)( x + 3)( x + 5) dx , x > −1
x5 + x4 − 8
148. ∫ x3 − 4 x
dx , x > 2

x4
149. ∫ ( x 2 − 1) ( x + 2 ) dx , x > 1
dx
150. ∫ ( x − 1) ( x − 2 ) ,
2
x>2
2 x 2 − 3x − 3
151. ∫ ( x − 1)( x 2 − 2 x + 5) dx , x > 1
dx
152. ∫ x 3 + 1 , x > −1
x 3 + 3x 2 − 2 x − 1
153. ∫ x 3 + x 2 − x + 2 dx , x > − 2
x 4 + 3x 3 + 7 x 2 + 5 x + 2
154. ∫ x 3 + 3 x 2 + 5 x + 3 dx , x > − 1
funcţii iraţionale
x
155. ∫ 4
x3 + 1
dx , x > 0
x3 − 3 x
156. ∫ 64 x
dx , x > 0
6
x +1
157. ∫ 6
x + 4 x5
7
dx , x > 0
2+ 3 x
158. ∫ 6
x + 3 x + x +1
dx , x > 0
1 − x dx
159. ∫ 1 + x x2
, x ∈ (0,1)
1 − x dx
160. ∫ 1+ x x
, x ∈ (0,1)
7
x+ x
161. ∫ 7
x + 14 x15
8
dx , x > 0
2 + 3x
162. ∫ x−3
dx , x > 3

Să se calculeze următoarele integrale nedefinite de tip

Euler
dx
163. ∫x x − x+3
2
, x>0
dx
164. ∫x 2 + x − x2
, x>2
dx
165. ∫x x2 + 4 x − 4
, x >1
x2 + 2 x
166. ∫ x
dx , x > 0
dx
167. ∫ x − x2 − 1
, x >1
x2 + 4 x
168. ∫ x2
dx , x > 0
dx
169. ∫ x2 + x + 1
, x∈R
dx
170. ∫ 2 + x − x2
, x ∈ ( −1,2)
2x +1
171. ∫ x2 − x + 1
dx , x ∈ R
1 − 4x 1− 5 1+ 5 
172. ∫ 1 + x − x2
dx , x ∈  , 
 2 2 

funcţii trigonometrice
173. ∫ sin 3 x dx , x ∈ R
174. ∫ sin 5 xdx , x ∈ R
175. ∫ cos4 x sin 3 x dx , x ∈ R
cos3 x
176. ∫ sin 4 x dx , x ∈ (0, π)
177. ∫ cos2 x dx , x ∈ R

178. ∫ sin 4 x dx , x ∈ R
179. ∫ cos6 x dx , x ∈ R
180. ∫ sin 4 x cos 4 x dx , x ∈ R
 π π
∫ tg x dx , x ∈  − , 
3
181.
 2 2
182. ∫ ctg 5 x dx , x ∈ (0, π)
183. ∫ ctg 3 x dx , x ∈ (0, π)
dx  π π
184. ∫ cos x
, x ∈− , 
8
 2 2
 π π
4
sin x
185. ∫ cos8 x dx , x ∈  − 2 , 2 
dx  π π
186. ∫ cos4 x , x ∈  − 2 , 2 
cos x
187. ∫ sin 2 x dx , x ∈ (0, π)
sin 3 x  π π
188. ∫ 3 cos4 x dx , x ∈  − 2 , 2 
189. ∫ sin x sin 3x dx , x ∈ R
190. ∫ cos 4 x cos7 x dx , x ∈ R
191. ∫ cos 2 x sin 4 x dx , x ∈ R
1 3
192. ∫ sin x cos x dx , x ∈ R
4 4
193. ∫ cos x cos 2 x cos3x dx , x ∈ R
194. ∫ sin 2 x cos2 3x dx , x ∈ R
dx  π
195. ∫ 4 − 5sin x , x ∈  0, 
 6
dx
196. ∫ 5 − 3cos x , x ∈ ( −π, π)
sin x  π 
197. ∫ 1 + sin x dx , x ∈  − ,π
 2 

cos x
198. ∫ 1 + cos x dx , x ∈ ( −π, π)
sin 2 x
199. ∫ cos x + sin 4 x
4
dx , x ∈ R
dx
200. ∫ , x ∈ ( −π, π)
(1 + cos x )2
dx  π
201. ∫ sinx + tg x
2 2
, x ∈  0, 
 2
sin 2 x  π π
202. ∫ dx , x ∈  − , 
1 + cos x
2
 2 2

1
( x 2 + 1) + C
3
51.
3
1
52. 2 x2 + 3 + C
2
2 3
53. x +1 + C
3
1
54. − +C
sin x
1
55. +C
2cos2 x
tg 2 x
56. +C
2
ctg 2 x
57. − +C
2
58. 2 tg x − 1 + C
ln 2 ( x + 1)
59. +C
2
60. 2sin x + 1 + C
1
61. +C
2(1 + cos 2 x )
62. 2 1 + sin 2 x + C

2
63. ( tg x + 1)3 + C
3
1 1
64. − +C
12 ( 2 + 3sin 2 x )2
1
65. 3
+C
cos3x
ln 3 x
66. +C
3
arcsin 2 x
67. +C
2
arctg 2 x
68. +C
2
arccos3 x
69. − +C
3
arcctg 2 x
70. − +C
2
1
71. ln ( x 2 + 1) + C
2
1
72. ln ( x 2 + 2 x + 3) + C
2
1
73. ln ( 2sin x + 3) + C
2
74. ln ln x + C
( x 2 + 1)5
75. +C
5
76. − ln(cos x ) + C
77. ln(arctg x ) + C
1
78. ln(3tg x + 1) + C
3
tg 4 x
79. +C
4
80. ln(arcsin x ) + C
1
81. ln(2 + 3sin 2 x ) + C
6

82. sin ( ln x ) + C
83. sin ( arctg x ) + C
1
84. e 2 x + C
2
1 3
85. − e 2− x + C
3
86. e + C
sin x
2
ax
87. +C
2ln a
88. e arctg x + C
1
89. e 4 x + C
4
37 x e 7 x
90. +C
7(ln 3 + 1)
24 x ⋅ 34 x
91. +C
4ln 6
1  5x a5 x 
92. e + +C
5 ln a 
1 x2 +4 x +3
93. e +C
2
x x
a b
    −
94.  b   a  − 2x + C
ln a − ln b
1
95. ln ( 3 + 4e x ) + C
4
1
96. ln ( 2 + e 2 x ) + C
2
97.
1
2
(
arctg x 2 + C)
98.
1
3
(
arcsin x 3 + C )
1 3x
99. arcsin + C
3 4

x
100. arcsin +C
3
1 x
101. arctg + C
2 2
1 3x
102. arctg + C
6 2
1 2 + 3x
103. ln +C
12 2 − 3x
( )
104. ln 2 x + 4 x 2 + 9 + C
1
105. ln bx + b2 x 2 − a 2 + C
b
1
(
106. ln ax + b2 + a 2 x 2 + C
a
)
1 ax − c
107. ln +C
2ac ax + c
1 x3 + 5
108. ln +C
6 5 x3 − 5
1
109. arcsin x 2 + C
2
1 x2
110. arctg +C
2a 2 a2
111. arcsin e x + C
1 5
112. arcsin x+C
5 3
1  sin x 
113. arctg  +C
a  a 
114. arcsin ( ln x ) + C
1
− ( arccos x ) + 1 − x 2 + C
2
115.
2
1 1
116. ln(1 + x 2 ) − (arctg x )2 + C
2 2
2
117. (1 + ln x )3 + C
3

4
(1 + x )
3
118. +C
3
119. 4 1 + x + C
120. arctg e x + C
121. 3 3 sin x + C
2
(1 + 3cos2 x ) + C
3
122. −
9
123. −2 1 + cos2 x + C
1 1
124. − +C
sin x 3sin 3 x
3
125. 3 tg 5 x + C
5
126. e x ( x − 1) + C
1 2 1
127. x  ln x −  + C
2  2
128. sin x − x cos x + C
129. x ( ln x − 1) + C
130. x arcsin x + 1 − x 2 + C
131. − x − (1 − x ) ln (1 − x ) + C
x n +1  1 
132.  ln x − +C
n +1 n +1
1
133.  2 x 2 arctg x − x 2 + ln( x 2 + 1)  + C
6
1
134. (2 x 2 − 1)arcsin x + x 1 − x 2  + C
4 
135. x ln ( x 2 + 1) − 2 x + 2arctg x + C
136. ( x + 1) arctg x − x + C
137. 2 x arcsin x + 2 1 − x + C
x
138. x arcsin − arctg x − x + C
x +1
x2 1 1
139. + x sin 2 x + cos 2 x + C
4 4 8

1 x +1
140. arctg +C
2 2
1 3x − 1
141. arctg +C
11 11
142. arctg ( 2 z − 1) + C
1 3x − 1
143. arctg +C
5 5
3 11 10 x − 3
144. ln (5 x 2 − 3x + 2 ) − arctg +C
10 5 31 31
3 1 2x −1
145. ln ( x 2 − x + 1) + arctg +C
2 3 3
( x − 2 )3
146. ln +C
x −1
1 ( x + 3) 6
147. ln +C
8 ( x + 5)5 ( x + 1)
x2 ( x − 2)
5
x3 x2
148. + + 4 x + ln +C
3 2 ( x + 2 )3
x2 1 ( x − 1) 16
149. − 2 x + ln + ln( x + 2) + C
2 6 ( x + 1)3 3
1 x−2
150. + ln +C
x −1 x −1
3
( x 2 − 2 x + 5) 2 1 x −1
151. ln + arctg +C
x −1 2 2
1 ( x + 1)2 1 2x −1
152. ln 2 + arctg +C
6 x − x +1 3 3
1 2x −1
153. x + ln( x + 2) + ln( x 2 − x + 1) − 3 arctg +C
2 3
x2 x +1
154. + ln( x + 1) + ln x 2 + 2 x + 3 − 2 arctg +C
2 2
4
155.  4 x 3 − ln( 4 x 3 + 1) + C
3 

2 4 9 2 12 13
156. x − x +C
27 13
6
x
12
(
157. − 6 + 12 + 2ln x − 24ln 12 x + 1 + C
x
)
66 5 36 4
158. x − x + 4 6 x3 − 6 6 x2 +
5 2
( 3
) (
+6 6 x − 9ln 6 x + 1 + ln 6 x 2 + 1 + 3arctg 6 x + C
2
)
1− x + 1+ x 1 − x2
159. ln − +C
1− x − 1+ x x
1− x 1+ x − 1− x
160. 2arctg + ln +C
1+ x 1+ x + 1− x
 1 1 1 1 
161. 14 14 x − 7 x + 14 x 3 − 7 x 2 + 14 x 5  + C
 2 3 4 5 
11  7 7 
162. 3x 2 − 7 x − 6 + ln  x − + x 2 − x − 2  + C
2 3  6 3 
1 x2 − x + 3 − 3 1
163. ln + +C
3 3 2 3
1 2 + x − x2 + 2 1
164. − ln + +C
2 x 2 2
1 x−2
165. arcsin +C
2 x 2
166. (
x 2 + 2 x + ln x + 1 + x 2 + 2 x + C )
167.
x2 x 2
2 2
+
1
(
x − 1 − ln x + x 2 − 1 + C
2
)
168. −
8
x + x + 4x
2 (
+ ln x + 2 + x 2 + 4 x + C )
 1 
169. ln  x + + x 2 + x + 1  + C
 2 
2 + x − x2
170. 2arctg +C
x−2

 1 
171. 2 x 2 − x + 1 + 2ln  x − + x 2 − x + 1  + C
 2 
2x −1
172. 4 1 + x − x 2 − arcsin +C
2 5
1 3
173. cos x − cos x + C
3
2 cos5 x
174. − cos x + cos3 x − +C
3 5
1 1
175. − cos5 x + cos7 x + C
5 7
1 1
176. − +C
sin x 3sin 3 x
x 1
177. + sin 2 x + C
2 4
3 sin 2 x sin 4 x
178. x− + +C
8 4 32
1 sin 3 2 x 3 
179.  5 x + 4sin 2 x − + sin 4 x  + C
16  3 4 
1  sin 8 x 
180.  3x − sin 4 x + +C
128  8 
tg 2 x
181. + ln(cos x ) + C
2
1 1
182. − ctg 4 x + ctg 2 x + ln(sin x ) + C
4 2
2
ctg x
183. − − ln sin x + C
2
tg 7 x 3tg 5 x
184. + + tg 3 x + tg x + C
7 5
7 5
tg x tg x
185. + +C
7 5
1
186. tg x + tg 3 x + C
3
1
187. C−
sin x

3  53   − 13 
188.  cos x  + 3  cos x  + C
5   
sin 4 x sin 2 x
189. − + +C
8 4
sin11x sin 3x
190. + +C
22 6
cos6 x cos 2 x
191. − − +C
12 4
cos x 1
192. − + cos x + C
2 2
sin 6 x sin 4 x sin 2 x x
193. + + + +C
24 16 8 4
1 sin 8 x sin 4 x 1 3 
194. x− − − sin 2 x  + C
4 16 8 3 
x
1 tg − 2
195. ln 2 +C
3 2 tg x − 1
2
1 x
196. arctg 2 tg + C
2 2
2
197. + x+C
x
1 + tg
2
x
198. x − tg + C
2
199. arctg ( 2sin 2 x − 1) + C
1 x 1 3x
200. tg + tg + C
2 2 6 2
1 1  tg x 
201. − ctg x + arctg   + C
2 2  2 
 tg x 
202. 2 arctg  − x+C
 2

12. INTEGRALA DEFINITĂ

1) Dacă f : [ a, b] → R este continuă şi F este o primitivă a
sa atunci are loc egalitatea
b
∫ a
f ( x )dx = F (b) − F ( a )
numită formula Leibniz-Newton.
ϕ
2) Fie [ a, b]  →[ c, d ] 
f
→ R , astfel ca:
( α) f este continuă pe [ c, b]
(β) ϕ este derivabilă cu derivata continuă pe [ a, b] .
Atunci are log egalitatea
b ϕ( b)
∫ a
f (ϕ( x ))ϕ′( x )dx = ∫
ϕ( a )
f (t )dt
numită prima formulă de schimbare de variabilă.
3) Dacă f , g : [ a, b] → R sunt funcţii derivabile cu derivatele
continue, atunci are loc formula de integrare prin părţi
b b
∫ f ( x ) g ′( x )dx = f ( x ) g ( x ) a − ∫ f ′( x ) g ( x )dx .
b
a a
4) Proprietăţi ale integralelor definite
a
10 ∫ a
f ( x )dx = 0
b a
20 − ∫ f ( x )dx = ∫ f ( x )dx
a b
b b
∫ kf ( x )dx = k ∫ f ( x )dx , k constantă
0
3
a a
b b b
40 ∫ [ f ( x ) + g ( x ) ] d x = ∫ f ( x )dx + ∫ g ( x )dx
a a a
50 dacă c ∈ [ a, b] atunci
b c b
∫ a
f ( x )dx = ∫ f ( x )dx + ∫ f ( x )dx
a c
60 dacă f : [ −a, a ] → R este pară, adică f ( − x ) = f ( x ) ,
a a
x ∈ [ −a, a ] , atunci ∫ −a
f ( x )dx = 2 ∫ f ( x )dx
0

184 12. Integrala definită
70 dacă f : [ −a, a ] → R este impară, adică

a
f ( − x ) = − f ( x ) , x ∈ [ −a, a ] atunci ∫ −a
f ( x )dx = 0
80 dacă f ( x) > 0 pentru orice x ∈ [ a , b] atunci
b
∫ a
f ( x )dx ≥ 0 .

Să se calculeze următoarele integrale definite
1 dx
1. I = ∫ .
0
1 + x2
1
Rezolvare. Avem I = ln( x + 1 + x 2 ) = ln(1 + 2 ) .
0
2 dx
2. I = ∫ .
1 x − 16
2
dx 1 x−a
Rezolvare. Utilizăm formula ∫x 2
−a 2
= ln
2a x + a
+ C din
tabloul de primitive imediate. Avem

1 x −4 2 1 1 3 1 5
I = ln =  ln − ln  = ln .
8 x +4 1 8 3 5 8 9
π
sin x
3. I = ∫ 2 dx .
0 1 + cos 2 x
Rezolvare. Facem schimbarea de variabilă
cos x = t ⇒ − sin x dx = dt . Pentru x = 0 ⇒ t =1 şi pentru
π
x = ⇒ t = 0 . Integrala devine
2
0 dt 1 dt 1 π
I = −∫ =∫ = arctg t = arctg1 = .
1 1+ t 2 0 1+ t 2
0 4

12. Integrala definită 185
π
4. I = ∫ sin 2 x dx .
2
0
Rezolvare. Avem
π
1 π 1 sin 2 x  π
I = ∫ 2 (1 − cos 2 x ) dx = x− 2= .
2 0 2 2  4
0
π
5. I = ∫ cos3 x dx .
2
0
π π
Rezolvare. Avem I = ∫ cos x dx = ∫ (1 − sin 2 x ) cos x dx .
2 3 2
0 0
Facem schimbarea de variabilă sin x = t ⇒ cos x dx = dt , pentru
π
x = 0 ⇒ t = 0 şi pentru x = ⇒ t = 1 . Integrala devine
2
1  t3  1 2
I = ∫ (1 − t 2 )dt =  t −  = .
0
 30 3
2π
6. I = ∫ sin x dx .
0
Rezolvare. Avem
sin x, dacă 0 ≤ x ≤ π
sin x =  .
 − sin x, dacă π ≤ x ≤ 2π
Integrala devine
π 2π π 2π
I = ∫ sin x dx − ∫ sin x dx = − cos x + cos x =4.
0 π 0 π
2 dx
7. I = ∫ .
0 x − x +1
2
Rezolvare. Folosim formula

dx 2 2ax + b
∫ ax 2 + bx + c = −∆ arctg −∆ + C
unde ∆ = b2 − 4ac < 0 . În cazul de faţă ∆ = −3 şi deci
2 2x −1 2 2  1  π
I= arctg =  arctg 3 + arctg = .
3 3 0 3 3 3
Se poate calcula integrala şi fără utilizarea formulei,
restrângând în pătrate trinomul de la numitor, adică

 1 1 2
d x −  x −
I =∫
2 dx
=∫
2
 2
=
2
arctg 2 = π .
2 2
0
 1 3 0
 1 3 3 3 3
x−  + x−  + 0
 2 4  2 4 2
1
dx
8. I = ∫ 2 .
0 x − 3x + 2
2
Rezolvare. Avem
1 1 A B
= = + ⇒ A = −1, B = 1 .
x − 3x + 2 ( x − 1)( x − 2 ) x − 1 x − 2
2
Deci integrala devine

1 1 1 1
dx dx 3
I = −∫ 2
+∫ 2
= − ln x − 1 2 + ln x − 2 2 = ln .
0 x −1 0 x−2 2
0 0
1
9. I = ∫ x 2 arctg x dx .
0
Rezolvare. Vom folosi formula de integrare prin părţi, care

pentru integrala definită este
b b
∫ f ( x ) g ′( x )dx = f ( x ) g ( x ) a − ∫ f ′( x ) g ( x )dx .
b
a a
În cazul de faţă avem
 ′ 1
f ( x) =
 f ( x ) = arctg x  1 + x2
 ⇒
 g ′( x ) = x
2 3
 g( x) = x
 3
şi integrala devine
x3 1 1 1 x3 π 1 1 x 
I = arctg x − ∫ dx = − ∫  x − 2  dx =
3 0 3 0 1+ x 2
12 3 0  x +1
π 1  x2 1 1 π 1 1
= −  − ln( x 2 + 1)  = − + ln 2.
12 3  2 2  0 12 6 6

3 1
10. I = ∫ 1 arctg dx .
3 x
Rezolvare. Integrăm prin părţi
 1  1
 f ( x ) = arctg  f ′( x ) = −
 x ⇒ 1 + x2 .
 g ′( x ) = 1  g ( x ) = x
Obţinem
3
1 3 x
I = x arctg 1 +∫1 dx =
3 1+ x
2
x
3
3
π 3 1 π 3
= + ln (1 + x ) 1 =
2
+ ln 3.
18 2 18
3
1 x
11. I = ∫ dx .
0 ( x + 1)2
2
Rezolvare. Notăm x 2 + 1 = t ⇒ 2 x dx = dt . Pentru x = 0 ⇒

t = 1 , pentru x = 1 ⇒ t = 2 şi integrala devine
1 2 dt 1 2 1
I = ∫ 2 =− = .
2 t 1 2t 1 4
π
x
12. I = ∫ π2 dx .
4 sin 2 x
Rezolvare. Integrând prin părţi obţinem
π π
π π
2 π 2 π 1
I = ∫ x( − ctg x )′dx = − x ctg x + ∫ ctg x dx = + lnsin x = + ln 2 .
2
π π
2
4 π 4 4 π 4 2
4 4

e dx
13. I = ∫ .
e x (2 − ln x )ln x
Rezolvare. Facem schimbarea de variabilă ln x = t ⇒
dx 1
= dt . Pentru x = e ⇒ t = şi pentru x = e ⇒ t = 1 . Deci
x 2
1
1 dt 1 d(t − 1) π
I = ∫1 = ∫1 = arcsin(t − 1) 1 = .
2 (2 − t )t 2 1 − ( t − 1)
2 6
2
π
14. I = ∫ 2
π cos x − cos3 x dx .
−
2
Rezolvare. Funcţia fiind pară, avem

π π
I = 2∫ 2
cos x − cos x dx = 2 ∫
3 2
cos x (1 − cos 2 x ) dx =
0 0
π π
= 2∫ 2
cos x sin x dx = 2 ∫
2 2
cos x sin x dx.
0 0
Facem schimbarea de variabilă cos x = t ⇒ − sin xdx = dt .
π
Pentru x = 0 ⇒ t = 1 şi pentru x = ⇒ t = 0 . Deci
2
1 4 23 1 4
I = 2 ∫ t dt = t = .
0 3 0 3
π
dx
15. I = ∫ 2 .
0 3 + 2cos x
x
Rezolvare. Facem schimbarea de variabilă tg =t⇒
2
2dt π
dx = . Pentru x = 0 ⇒ t = 0 şi pentru x = ⇒ t = 1 . Avem
1+ t 2
2
1− t 2
cos x = .
1 + t2
Deci
1 dt 2 t 1 2 1
I = 2∫ 2 = arctg = arctg .
0 t +5
5 50 5 5


1
dx 2x −1
0
16. ∫ 2 32. ∫
−1 x − 3 x + 2
2
dx
0
1 − x2
π 1 3x + 1
33. ∫ 2 dx
17. ∫
0
3
tg x dx 0 x + x +1
π
1
18. ∫2
x
dx 34. ∫
0
4
cos3 x dx
0
3 + 4x 2
π
π
cos x 35. ∫2
sin 5 x dx
19. ∫
0
3
1 + sin x
dx 0
3 x4 + 1
π 36. ∫ x3 − 1
dx
∫
2
20. 2
cos2 x dx
0 π
π
37. ∫ 4
sin x sin 3x dx
21. ∫2
0
sin 3 x dx 0
π
π
38. ∫2
sin x cos 3x dx
22. ∫
0
2
sin x cos 2 x dx 0
π
23. ∫
1 dx 39. ∫
0
2
cos 2 x cos3x dx
−1 x + x + 1
2
π
24. ∫
1
x arctg x dx
40. ∫2
0
sin x sin 2 x sin 3x dx
0 π
∫ sin x − sin 3 x dx
1
25. ∫
2
x 2 arcsin x dx 41.
0 0
π e dx
26. ∫
0
2
e 2 x cos x dx 42. ∫
1 x 3 1 + ln x
2 dx 2π x
27. ∫
0
x + 1 + ( x + 1)3
43. ∫ cos 4 dx
0 4
π
dx
3 x 44. ∫ 4
28. ∫
0
arcsin
x +1
dx 0 cos 4 x
29. ∫
3 dx 45. ∫
0
1
(
ln x + x 2 + 1 dx )
1
x x + 5x + 1 2 π
tg x
1 46. ∫ 4
dx
∫ 1 + 3 x dx 1 + tg 2 x
15 8
30. x 0
0
1
dx
31. ∫
0
3
3x − 2 x + 2
2


π 16
16. 32. ln
4 27
17. ln 2 3 π
33. ln 3 +
2− 3 2 6 3
18.
4 5 2
34.
2+ 3 12
19. ln
2 8
35.
π 15
20.
4 5 1 28
36. + ln
2 2 3 13
21.
3 1
37.
1 4
22.
3 1
38. −
π 2
23.
3 3
39.
π−2 5
24.
4 1
40.
π 2 4
25. −
6 9 2
41.
e2 − 2 3
26.
π
5 42.
3 3
2
( 4 −1 )
27. 3π
6 43.
4 4
28. π− 3 4
3 44.
7+2 7 3
29. ln 45. 1 − 2 + ln(1 + 2 )
9
29 1
30. 46.
270 4
1 1
31. arctg
5 5

13. INTEGRALA IMPROPRIE

În paragraful precedent s-a definit integrala unei funcţii f
definită şi mărginită pe un interval mărginit [ a, b] ⊂ R . Aici se dă o
extindere a noţiunii de integrală, considerând intervale nemărginite
sau funcţii nemărginite.
1) Cazul intervalului nemărginit

Definiţie. Fie f : [ a, ∞ ) → R o funcţie integrabilă pe orice
interval [ a, t ] cu a ≤ t < +∞ . Dacă există şi este finită
t
lim ∫ f ( x )dx = L ,
t →∞ a
atunci vom spune că f este integrabilă în sens generalizat sau

impropriu pe intervalul [ a, +∞ ) . Numărul L se numeşte integrala
∞
improprie a funcţiei f pe [ a, +∞ ) şi se notează ∫ f ( x ) dx . Deci
a
∞ t
∫ f ( x ) dx = lim ∫ f ( x ) dx .
a t →∞ a
∞
În acest caz se mai spune că integrala improprie ∫ a
f ( x )dx este
convergentă.
t
Dacă lim ∫ f ( x )dx nu există, sau există dar nu este finită,
t →∞ a
∞
spunem că ∫ a
f ( x )dx este divergentă.
b
Observaţie. Integrala improprie ∫ −∞
f ( x )dx se tratează
∞ ∞
similar cu ∫ a
f ( x )dx , iar studiul integralei improprii ∫ −∞
f ( x )dx se
reduce la cele două cazuri întrucât
∞ c ∞
∫ −∞
f ( x )dx = ∫
−∞
f ( x )dx + ∫ f ( x )dx
c
unde c ∈ ( −∞, ∞ ) .

192 13. Integrale improprii
Teoremă (criteriu practic). Fie f : [ a, ∞ ) → R , a > 0 , o

funcţie pozitivă şi integrabilă pe orice interval [ a, t ], t ≥ a . Să
presupunem că există un număr real α astfel încât
lim x α f ( x ) = L ∈ [0, ∞] .
x →∞
∞
10 Dacă α > 1 şi L ≠ ∞ , atunci ∫ a
f ( x )dx este
convergentă.
∞
20 Dacă α ≤ 1 şi L ≠ 0 , atunci ∫ a
f ( x )dx este
divergentă.
Fie P , Q două polinoame de grad p respectiv q , astfel
P( x ) ∞ P( x )
încât Q ( x ) ≠ 0 , > 0 , ( ∀) x > a > 0 . Atunci ∫ dx este
Q( x ) a Q( x )
convergentă dacă q ≥ p + 2 şi divergentă dacă q < p + 2 . În

particular, dacă Ax 2 + Bx + C > 0 pentru x>a >0, atunci
∞ dx
∫a Ax 2 + Bx + C este convergentă.
2) Cazul funcţiei nemărginite
Definiţie. Fie f : ( a, b] → R integrabilă pe orice interval
[ a + ε, b] , cu 0 < ε ≤ b − a . Dacă există şi este finită
b
lim
ε→0 ∫
a +ε
f ( x )dx = L ,
atunci se spune că f este integrabilă în sens generalizat sau

impropriu pe intervalul ( a, b] . Numărul L se numeşte integrala
b
improprie a lui f şi se notează ∫

a+
f ( x )dx . Deci
b b
∫
a+
f ( x )dx = lim
ε→0 ∫
a +ε
f ( x )dx .
b
În acest caz se mai spune că integrala improprie ∫

a+
f ( x )dx este
convergentă.

13. Integrale improprii 193
Dacă lim
ε→0 ∫
a +ε
f ( x )dx este infinită sau nu există, atunci spunem
b
că ∫
a+
f ( x )dx este divergentă.
Observaţie. Analog se studiază convergenţa integralei

b−
improprii ∫ a
f ( x )dx cu f : [ a, b) → R , analizând
b −ε
lim ∫ f ( x )dx .
ε→0 a
Teoremă (criteriu practic). Fie f : ( a, b] → R o funcţie

pozitivă, integrabilă pe orice interval [ a + ε, b] , 0 < ε ≤ b − a . Să
presupunem că există un număr real α astfel încât
lim( x − a )α f ( x ) = L ∈ [0, ∞] .
x →a
x >a
b
10 Dacă α < 1 şi L ≠ ∞ , atunci ∫ a+
f ( x )dx este
convergentă.
b
20 Dacă α ≥ 1 şi L ≠ 0 , atunci ∫ a+
f ( x )dx este
divergentă.
O teoremă similară este adevărată pentru integrala improprie
b−
∫ a
f ( x )dx .

Folosind definiţia să se stabilească natura următoarelor
integrale improprii în cazul intervalului nemărginit
∞
1. ∫ 0
e − x dx .
Rezolvare. Avem
e − x dx = lim ∫ e − x dx = lim  − e − x  0 = lim ( − e − t + 1) = 1 ,
∞ t t
∫0 t →∞ 0 t →∞ t →∞
şi deci integrala este convergentă având valoarea 1.

Semnificaţia geometrică a acestui rezultat constă în faptul că

mulţimea subgraficului funcţiei f ( x ) = e − x , x ∈ [0, ∞] are arie finită
(egală cu 1) cu toate că ea este o mulţime plană nemărginită (fig. 1).
y
(0,1)
y = e− x
O x
Fig.1
∞
2. ∫ 0
e x dx .
Rezolvare. Avem,
e x dx = lim ∫ e x dx = lim e x  0 = lim ( e t − 1) = ∞
∞ t t
∫
0 t →∞ 0 t →∞ t →∞
şi deci integrala este divergentă.

În acest caz, subgraficul nemărginit al funcţiei f ( x ) = e x ,
x ∈ [0, ∞ ) are aria egală cu ∞ (fig. 2).
y
y = ex
(0,1)
O x
Fig.2

∞ dx
3. ∫
0 1 + x2
.
Rezolvare. Avem
∞ dx t dx π
∫0 1 + x 2 = lim ∫
t →∞ 0 1 + x 2
= lim arctg t = .
t →∞ 2
∞ dx
4. ∫ −∞ 1 + x 2
.
Rezolvare. Avem
∞ dx 0 dx ∞ dx
∫−∞ 1 + x 2 = ∫−∞ 1 + x 2 + ∫0 1 + x 2 .
∞ dx π
Am văzut că ∫ = , iar
0 1 + x2 2
0 dx 0 dx π
∫−∞ 1 + x 2 = tlim
→−∞ ∫−∞ 1 + x 2
= − lim arctg t = .
t →−∞ 2
Deci, integrala dată este convergentă şi are ca valoare
numărul π . (fig. 3)
y
(0,1)
1
y=
x +1
2
O x
Fig. 3
∞
5. ∫ cos x dx .
0
t
Rezolvare. Avem F (t ) = ∫ cos x dx = sin t şi cum lim F (t ) nu
0 t →∞
există, rezultă că integrala dată este divergentă.

Folosind definiţia să se stabilească natura integralelor

improprii pentru care funcţia este nemărginită
1
6. ∫
0
ln x dx .
Rezolvare. Avem
1 1  1 1 
∫ 0
ln x dx = lim ∫ ln x dx = lim  x ln x − ∫ dx  =
ε↓0 ε ε↓0
 ε ε 
= lim[ −ε ln ε − 1 + ε] = −1
ε↓0
şi deci integrala este convergentă, având valoarea −1 .
Din punct de vedere geometric rezultă că mulţimea
nemărginită din figura 4 determinată de graficul lui f are aria finită
egală cu 1.
1 dx
7. ∫
0 x
.
Rezolvare. Avem
1 dx 1
lim ∫ = lim ln x = − lim ln ε = ∞
ε↓0 ε x ε↓0 ε ε↓0
şi deci integrala este divergentă (fig. 5).

y
y
O (1,0) x
y = ln x y=
1
x
O (2,0) x
Fig. 4 Fig. 5

1 dx
8. ∫ 0 x
.
Rezolvare. Avem
( )
1 dx 1 dx 1
∫0 x = lim ∫
ε↓0 ε
= lim 2 x = lim 2 1 − ε = 2
x ε↓0 ε ε↓0
şi deci integrala este convergentă având valoarea 2 .
Folosind criteriile practice să se stabilească natura

următoarelor integrale improprii
∞ dx
9. ∫1 5
x7 + 1
.
Rezolvare. Avem
7
α−
5
1 x 7
lim x α = lim = 1 , pentru α = > 1.
x →∞ 5
x +1
7 x →∞ 1 5
5 1+
x7
Deci integrala este convergentă.
∞ x3 x
10. ∫ 1 1 + x2
dx .
Rezolvare. Avem
2
α−
3 3
x x x 2
lim x α = lim = 1 , pentru α = < 1 .
x →∞ 1+ x 2 x →∞ 1
1+ 2 3
x
Deci integrala este divergentă.
π
dx
11. ∫ 2
0 sin x
.
1 1
Rezolvare. Avem lim x α = 1 pentru α = < 1 şi deci
x ↓0 sin x 2
integrala este convergentă.

2 dx
12. ∫
0
8 − x3
.
Rezolvare. Avem
1
α−
1 (2 − x ) 2
1 1
lim(2 − x )α = lim = , pentru α = <1
x ↑2
8 − x 3 x ↑2 4 + 2 x + x 2 2 3 2
şi deci integrala este convergentă.
5 dx
13. ∫ 4 x − 6x + 8
2
.
Rezolvare. Avem
1 1
lim( x − 4)α = , pentru α = 1
( x − 4)( x − 2) 2
x ↓4
şi deci integrala este divergentă.

Folosind definiţia, să se arate că următoarele integrale
improprii sunt convergente şi au valoarea indicată
∞ dx 1 1 dx
14. ∫ = 21. ∫ =π
10 x ln 2 x −
ln10 1
1 − x2
∞ x dx π
15. ∫ dx = 0
1
22. ∫ =
( x + 4)
2
−∞ 2
(
0 2− x
) 1− x 2
0 1
− dx 1 1
16. ∫ −∞
x 2 e x dx = 2 23. ∫
−1
3
= ln
3 2+ 3
∞ x 1 3x2 − 2x −1
17. ∫ dx = 1
dx 1
( x + 1) 24. ∫ 2
2
0 2 2 2
=
0 x ln x ln 2
∞ x ∞ dx
18. ∫ −∞ 1 + x 4
dx = 0 25. ∫ 2 = 1
1 x
∞ a ln 2
19. ∫ 0
e − ax cos bx dx =
a + b2
2
, 26. ∫ −∞
e x dx = 2
a>0 8 dx
2 x 8
27. ∫ 0 3 x
=6
20. ∫1 x −1
dx =
3 1 arcsin x π2
28. ∫ 0
1 − x2
dx =
8

1 (
ln 2 + 3 x ) dx = 6 − 9 ln 3 32. ∫
1∞ 1
sin dx = 1
29. ∫ −1 x 3
2
x
2
2
π x
∞ arctg x π 1
6 dx 33. ∫ dx = − ln 2
30. ∫ (4 − x )
2 3 2
= 63 2 1 x 2
4 2
∞ dx
31. ∫ 2 = 1 − ln 2
1 x ( x + 1)
Folosind criteriile practice de convergenţă să se arate că

următoarele integrale improprii sunt convergente
∞ dx x
34. ∫
1
1
x x +1
2 41. ∫0
1 − x8
dx
∞ x2 3
35. ∫ 2 x
1 1+ x 4
dx 42. ∫1 x 3 − 1 dx
−1 dx
36. ∫ 1 ln x
−∞
x ( x 2 + 1) 43. ∫ 1 dx
2 1− x
2
1 dx ex
37. ∫ 1
0 3
1 − x4
44. ∫0 1 − x 2 dx
1 dx
38. ∫ 45. ∫
∞ ln x
dx
0 3 arctg x
2
1 + x3
1 dx
39. ∫ 46. ∫
∞ x arctg x
dx
0 4
1− x 4
0 3
1 + x7
∞ ln x
40. ∫ dx
0 1 + x2
Folosind criteriile practice, să se arate că următoarele

integrale sunt divergente
∞ dx ∞ x x
47. ∫ 50. ∫ dx
1
2x + x + 1
3 2 0 1 + x2
3 ∞
48. ∫
x2
∞
dx
51. ∫
1
x cos x dx
0 1 + x2 4 cos x
2 dx
52. ∫ 3
( x 3 − 27)3
dx
49. ∫
1 ln x

14. FUNCŢIILE GAMA ŞI BETA ALE LUI EULER

1) Funcţia gama
Teoremă. Pentru orice x > 0 integrala improprie
∞
Γ( x ) = ∫ e − t ⋅ t x −1dt ,
0
numită funcţia gama a lui Euler, este convergentă şi are proprietăţile:
1. Γ(1) = 1
2. Γ( x + 1) = xΓ( x ) , ( ∀) x > 0
3. Γ( n + 1) = n ! , ( ∀ ) n ∈ N∗
4. Γ( x + n + 1) = ( x + n )( x + n − 1)...( x + 1) xΓ( x ) , ( ∀ ) n ∈ N .
2) Funcţia beta
Teoremă. Pentru orice p, q > 0 integrala improprie
1
Β( p, q ) = ∫ t p −1 (1 − t )q −1 dt
0
numită funcţia beta a lui Euler, este convergentă şi are proprietăţile:
1. Β( p, q ) = Β( q, p )
Γ ( p )Γ( q )
2. Β( p, q ) =
Γ( p + q )
π
3. Β( p,1 − p ) = , 0 < p <1
sin pπ
x p −1
∞
4. Β( p, q ) = ∫ dx .
0 (1 + x ) p + q
Proprietatea 4 se obţine din definiţia lui Β( p, q ) prin

x
substituţia t = .
1+ x
Consecinţe
π
1. Γ( p )Γ(1 − p ) = , 0 < p <1
sin pπ

202 14. Funcţiile gama şi beta ale lui Euler
1
2. Γ   = π
2
∞
∫
2
3. e − x dx = π .
−∞
Observaţie. Prin schimbarea de variabilă t = cos2 θ , funcţia

beta se scrie sub forma
π
Β( p, q ) = 2 ∫ 2 cos2 p −1θ ⋅ sin 2 q −1 θ dθ . (1)
0

Folosind funcţiile gama şi beta ale lui Euler, să se
calculeze următoarele integrale
1
1. I = ∫ x (1 − x )dx .
0

 3  3
1 Γ Γ 
 3 3
dx = Β  ,  =     =
1
1 2 2
I = ∫ x (1 − x ) 2 2
0
2 2 Γ ( 3)
2
 1  1  1 
Γ 1 +   2 Γ  2 
2
  π
= 
2 
= = .
2Γ(2) 2 8
1 dx
2. I = ∫ , n ∈ N \ {0,1} .
0 n
1 − xn
Rezolvare. Punem x n = t , de unde rezultă nx n −1dx = dt adică
1 1 1−n
dx = x1−n dt = t n dt şi integrala devine
n n
 1
1 1 1−nn −
1
1 1 n1 −1 1−  −1
I = ∫ t (1 − t ) dt = ∫ t (1 − t )
n  n
dt =
n 0 n 0
1 1 1 1 π
= Β  ,1 −  = ⋅ .
n n n  n sin π
n

14. Funcţiile gama şi beta ale lui Euler 203
π
3. I = ∫ cos2 x sin 4 x dx .
2
0
Rezolvare. Avem
π 3 5
1 2⋅ −1 2⋅ −1
I = ⋅ 2 ∫ 2 cos 2 x sin 2 x dx ,
2 0
de unde cu formula (1) obţinem

 3 5
Γ Γ 
1 3 5 1
I = Β ,  = ⋅     ,
2 2
2 2 2 2 Γ (4)
 3  1 1 1 π
Γ   = Γ 1 +  = Γ   =
2  2 2 2 2
5  3 3  3 3 π
Γ   = Γ 1 +  = Γ   =
2  2 2 2 4
Γ ( 4 ) = 3! = 6.
Deci
3
π
1 8 π
I= ⋅ = .
2 6 32
∞ dx
4. I = ∫ , n ∈ N∗ .
0 1+ x 2n
1
Rezolvare. Facem schimbarea de variabilă = t şi
1 + x 2n
1 dt
obţinem x 2 n = − 1 , rezultă 2nx 2 n −1dx = − 2 , adică
t t
1− 2 n
1 1− t  2n dt
dx = −   .
2n  t  t2
Deci
1 1 − 21n 1
−1 1  1 1  1 π
I= ∫
2n 0
t (1 − t ) 2n
dt = Β 1 − ,  = ⋅
2n  2n 2n  2n sin π
.
2n

2 dx
5. I = ∫ .
−1 3
(2 − x )(1 + x )2
Rezolvare. Facem schimbarea de variabilă 2 − x = t şi
integrala devine
3 dt 1 3 dt
I =∫ = 3 ∫
0 3
t (3 − t ) 2
9 0
 t
2
3 t 1−
 
 3
t
unde punem = u şi obţinem
3
1 2 2 1
1 du 1 − − 1 −1 −1
I =∫ = ∫ u (1 − u ) du = ∫ u (1 − u ) 3 du ,
3 3 3
0 3
u(1 − u )2 0 0
deci
 2 1  1 1 π 2π
I = Β  ,  = Β 1 − ,  = = .
 3 3  3 3  sin π 3
3
1
6. I = ∫ x 2 α−1 (1 − x 2 )−α dx , 0 < α < 1 .
0
Rezolvare. Facem schimbarea de variabilă x= t⇒

dt
dx = . Obţinem
2 t
1 1 2 α−1
−
1
1 1
I= ∫ t 2
(1 − t ) t dt = ∫ t α−1 (1 − t )(1−α )−1 dt =
−α 2
2 0 2 0
1 1 π
= Β( α,1 − α) = ⋅ .
2 2 sin απ
∞ dx
7. I = ∫ .
0 1 + x5
Rezolvare. Facem schimbarea de variabilă x 5 = t şi obţinem
4 1
− −1
5 5
1 t∞ 1 ∞ t
I= ∫
5 1+ t
0
dt = ∫
5 0 1 4
+
dt
(1 + t ) 5 5
de unde cu proprietatea 4 a funcţiei beta obţinem

1 1 4 1 1 1 1 π
I = Β  ,  = Β  ,1 −  = .
5 5 5 5 5 5  5 sin π
5
1
1
8. I = ∫ x 3 (1 − x 3 ) 4 dx .
0
Rezolvare. Prin schimbarea de variabilă 1 − x 3 = t obţinem

1 4
1 1 1 1 1 5 −1 −1
I = ∫ t 4 (1 − t ) 3 dt = ∫ t 4 (1 − t ) 3 dt ⇒
3 0 3 0
5 4
Γ Γ 
1 5 4 1 4  3
I = Β ,  = .
3 4 3 3 5 4
Γ + 
4 3
π
dx
9. I = ∫ 2 .
0 sin x
Rezolvare. Avem
π 1 π 1 1
− 1 2⋅ −1 2⋅ −1
I = ∫ 2 sin 2
x dx = ⋅ 2 ∫ 2 sin 4 x cos 2 x dx
0 2 0
şi cu formula (1) obţinem

1 1 1
Γ Γ  Γ 
1 1 1 1 4 2 π 4
I = Β ,  = = ⋅ .
2 4 2 2  3 2  3
Γ  Γ 
4 4
∞ xπ
10. I = ∫ dx .
0 x (1 + x π )
Rezolvare. Prin schimbarea de variabilă x π = t obţinem
1
1 π1 −1
x = t ⇒ dx = t dt şi integrala devine
π
π
1 1
−1 −1
2 2
1 t ∞ 1 ∞ t
I= ∫
π 1+ t
0
dt = ∫
π 0 1 1
+
dt
(1 + t ) 2 2
şi cu proprietatea 4 a funcţiei beta obţinem

1 1
Γ Γ 
1 1 1 1 2 2
I = Β ,  = = 1.
π 2 2 π Γ(1)
π
11. I = ∫ 2
tg x dx .
0
Rezolvare. Avem
π 1 1 π 3 1
− 1 2 −1 2 −1
I = ∫ 2 sin 2 x cos 2
x dx = ⋅ 2 ∫ 2 sin 4 x cos 4 xdx
0 2 0
şi în baza formulei (1) obţinem

1 3 1 1  1 1 1 π π 2
I = Β  ,  = Β 1 − ,  = ⋅ = .
2  4 4  2  4 4  2 sin π 2
4
π
12. I = ∫ 2 cos x sin 2 x dx .
0

π π 3 1
I = ∫ 2 cos x 2sin x cos x dx = 2 ∫ 2 cos 2 x sin 2 x dx =
0 0
π 5 3
2 2⋅ −1 2⋅ −1
2 ∫0
= ⋅ 2 cos 2
x sin x dx 4 4
de unde în baza formulei (1) obţinem

 5  3
Γ Γ
2  5 3 2  4   4 
I= Β ,  = .
2 4 4 2 Γ(2)
Avem Γ(2) = 1 ,
5  3 1   3 1 1  1 1 π π 2
Γ   Γ   = Γ  + 1 Γ   = Γ   Γ  1 −  = =
4 4  4   4  4  4   4  4 sin π 4
4
şi deci
2 π 2 π
I= ⋅ = .
2 4 4


Folosind funcţiile gama şi beta ale lui Euler, să se calculeze
integralele
∞ x 2dx 4 dx
13. ∫ 28. ∫
(1 + x 6 ) −
( x + 2)(4 − x )3
0 2 2 4
1 dx
14. ∫
1 dx 29. ∫
−1 6
−1 3
(1 − x )(1 + x )2 (1 − x )4 (1 − x 2 )
dx 2 x2
∫0 4 (4 − x 4 )3 dx
1
15. ∫ 30.
0 3
1− x 3
1 dx 3 dx
16. ∫ 31. ∫
0 4
1 − x4 0 3
x (9 − x 2 )
∞ dx
∞ 4 x
17. ∫
0 1+ x 4 32. ∫0 1 + x 2 dx
∞ dx
18. ∫
1
33. ∫ x 2 1 − x 2 dx
0
(1 + x ) x 3 0
1
π
34. ∫ x 5 (1 − x 3 )3 dx
19. ∫ cos x sin x dx
2 4 6
0
0 π
dϕ
∫
π 2
35.
20. ∫ ctg x dx
2 3 0
1
0 1 − sin 2 ϕ
π 2
21. ∫ 2 sin n −1 x dx , n ∈ N ∗ ∞ dx
0
36. ∫
π 0 (1 + x 2 )3
22. ∫ 2 sin n 2 x dx
0 ∞ x4
23. ∫
1 dx 37. ∫0 (1 + x 2 )4 dx
0 − ln x x
3
x6 ∞ e
∞ −
24. ∫ x 8 e 2 dx 38. ∫ dx
−∞ 1 + e x
0
∞ dx
39. ∫
4 3
x
∞ −
25. ∫ xe dx 2 0
x (1 + x )3
0
2 π
26. ∫ 0
5
x 2 (2 − x )3 dx 40. ∫
0
2
sin 6 x cos2 x dx
π
sin 2 x 2 x −1
27. ∫
0
2
cos x
dx 41. ∫
1 4
(2 − x )3
dx

14.4. Indicaţii şi răspunsuri la problemele

propuse
Cu schimbarea de variabilă precizată la fiecare problemă se
obţine valoarea integralei
t π 4 3
x 16
13. x 6 = , I= 25. =t, I =
1− t 12 2 3
1+ x 2π 12 π
14. =t, I = 26. x = 2t , I = ⋅
2 3 25 sin 2π
2π 5
15. x 3 = t , I =
3 3 27. I = π
π 2 28. x = 2(2 − 3t ) , I = π 2
16. x 4 = t , I =
4 1− x
29. = t , I = 2π
1 π 2 2
17. t = 4 , I=
x +1 4 x4 π 2
30. =t, I =
1 2π 4 4
18. =t, I =
1+ x 3 x π 3
31. = t , I =
3π 3 3
19. I =
512 1 1 π
32. 1 + x 2 = , I = ⋅
π t 2 sin 3π
20. I =
3 8
n π
Γ  33. x = t , I =
2 π 16
21. I = 1
 n +1 2 34. x 3 = t , I =
Γ  60
 2 
2 35. cos ϕ = t , t = x ,
4
  n + 1 
Γ   I=
1 1 1
Β , 
n −1   2  
22. I = 2 2 2 4 2
Γ( n + 1)
3π
23. − ln x = t , I = π 36. x 2 = t , I =
16
x6 2π π
24. =t, I = 37. x 2 = t , I =
2 3 32

2π 2
38. e x = t , I = 40. I =
3 63
39. x = t , I =1 16
41. x − 1 = t , I =
5

15. INTEGRALA DUBLĂ

1) Integrala dublă pe dreptunghi
Fie funcţia f : D = [ a , b ] × [ c, d ] → R continuă. Au loc
formulele de calcul:
f ( x, y )dxdy = ∫  ∫ f ( x, y )dy  dx ,
b d
∫∫
[ a ,b ]×[ c ,d ]
 c
a  
(1)
f ( x, y )dxdy = ∫  ∫ f ( x, y )dx  dy
d b
∫∫
[ a ,b ]×[ c ,d ]
c  a 
(2)
∫∫
[ a ,b ]×[ c ,d ]
f1 ( x ) f 2 ( y )dxdy = (∫ b
a
f1 ( x )dx )( ∫
c
d
)
f 2 ( y )dy . (3)
2) Integrala dublă pe un intergrafic

O mulţime D ⊂ R 2 se numeşte conexă dacă orice două
puncte din D pot fi unite printr-o linie poligonală conţinută în D .
Mulţimea D se numeşte compactă dacă este mărginită şi închisă.
Fie D ⊂ R 2 un domeniu conex, compact şi în plus intergrafic
în raport cu axa Oy , adică
D = {( x, y ) ∈ R 2 | a ≤ x ≤ b, ϕ1 ( x ) ≤ y ≤ ϕ2 ( x )} ,
unde ACB : y = ϕ1 ( x ) , AEB′ : y = ϕ2 ( x ) , x ∈ [ a, b] (fig. 1).
y
E
B′
A (D)
B
C
O a b x
Fig. 1

212 15. Integrala dublă
Dacă funcţia f : D → R este continuă atunci are loc formula

de calcul
b 
ϕ2 ( x )
∫∫D f ( x , y ) dx d y = ∫a  ϕ ∫( x )
 f ( x , y ) d y  dx . (4)
1 

Dacă domeniul de integrare este un intergrafic în raport cu
axa Ox (fig. 2), adică
D = {( x, y ) ∈ R 2 c ≤ y ≤ d , ψ1 ( y ) ≤ x ≤ ψ 2 ( y )} ,
unde ACB : x = ψ1 ( y ) , AEB′ : x = ψ 2 ( y ) , atunci formula de calcul
devine
d 
ψ2 ( y )
∫∫D f ( x , y ) d x d y = ∫c  ψ ∫( y )
 f ( x , y ) d x  dy . (5)
 1 
y
A
d
C (D) E
c
B B′
O x
Fig. 2
Dacă domeniul de integrare nu este intergrafic în raport cu
nici una din axe, atunci acesta se descompune în subdomenii care sunt
intergrafice.
3) Proprietăţi ale integralei duble

a) ∫∫ λf ( x, y )dxdy = λ ∫∫ f ( x, y )dxdy , (∀) λ ∈ R
D D
b) ∫∫ [ f ( x, y ) + g ( x, y )] dxdy = ∫∫ f ( x, y )dxdy + ∫∫ g ( x, y )dxdy

D D D
c) Dacă D = D1 ∪ D2 cu D1 ∩ D2 = ∅ , atunci
∫∫ D
f ( x, y )dxdy = ∫∫ f ( x, y )dxdy + ∫∫
D1 D2
f ( x, y )dxdy .

15. Integrala dublă 213
4) Trecerea în coordonate polare

Fie ( θ, ρ) coordonatele polare ale unui punct M ( x, y ) din
plan (fig. 3). Avem 0 ≤ θ ≤ 2 π , ρ ≥ 0 şi legăturile dintre coordonatele
carteziene şi cele polare sunt
 x = ρ cos θ
 .
 y = ρ sin θ
y
M
y
ρ
θ
O x x
Fig. 3
Dacă funcţia f : D → R este continuă, atunci
∫∫ D
f ( x, y )dxdy = ∫∫
D ( θ,ρ )
f (ρ cos θ, ρ sin θ)ρ dρdθ , (6)
unde D( θ, ρ) este domeniul corespunzător lui D în coordonate
polare.
5) Trecerea în coordonate polare generalizate specifice

elipsei
Fie schimbarea de variabile
 x = aρ cos θ
 , 0 ≤ θ ≤ 2π , 0 ≤ ρ , a, b ∈ R ∗+ ,
 y = bρ sin θ
care transformă domeniul eliptic
 x2 y2 
D = ( x, y ) ∈ R 2 2 + 2 ≤ 1
 a b 
în discul ρ ≤ 1 .
Dacă f : D → R este continuă atunci
∫∫ f ( x, y ) dxdy = ∫∫
D D ( θ,ρ )
f ( aρ cos θ, bρ sin θ) abρ dρdθ , (7)
unde D( θ, ρ) este domeniul de variaţie pentru θ şi ρ .

6) Aplicaţii ale integralei duble

a) Aria unui domeniu plan D este dată de formula
A( D ) = ∫∫ dxdy . (8)
D
b) Calculul volumului unui domeniu Ω ⊂ R 3

Fie f : D → R o funcţie continuă şi f > 0 . După cum ştim,
z = f ( x, y ) , ( x, y ) ∈ D reprezintă ecuaţia explicită a unei suprafeţe
S . Volumul domeniului Ω ⊂ R 3 , limitat de suprafaţa S , domeniul
D ⊂ R 2 şi cilindrul care proiectează S pe planul xOy (fig. 4) este
V (Ω ) = ∫∫ f ( x, y )dxdy . (9)
D
z
(S)
(Ω)
O
y
(D)
x
Fig. 4
c) Coordonatele centrului de greutate G ale unei plăci plane
omogene având forma domeniului D sunt date de formulele
∫∫ x dxdy , y = ∫∫D y dxdy .
xG = D (10)
∫∫ dxdy ∫∫ dxdy
G
D D
d) Momentele de inerţie ale unei plăci plane, omogene de

densitate 1 având forma domeniului D sunt date de formulele:
I O = ∫∫ ( x 2 + y 2 )dxdy - momentul de inerţie polar
D
I x = ∫∫ y 2dxdy , I y = ∫∫ x 2dxdy ,
D D
ultimele două fiind momentele de inerţie axiale (faţă de Ox , respectiv
faţă de Oy ).


Să se calculeze următoarele integrale duble pe dreptunghi
1. I = ∫∫ ( x + y + 1) dxdy , unde D = [ 0,1] × [ 0,2] .
D
Rezolvare. În acest caz avem a = 0 , b = 1 , c = 0 , d = 2 şi

deci, în baza formulei (1) deducem
2
1 y2 
I = ∫  ∫ ( x + y + 1) dy  dx = ∫  xy +
1 2 1
+ y  dx = 2 ∫ ( x + 2 ) dx = 5 .

0 0 
 0
 2 0 0
2. I = ∫∫ ( xy + 1) dxdy , D = {( x, y ) ∈ R 2 |1 ≤ x ≤ 2,0 ≤ y ≤ 1} .
D
Rezolvare. În baza formulei de calcul (1) avem

2 y2 1 2 x 
I = ∫  ∫ ( xy + 1)dy  dx = ∫  x + y  dx = ∫  + 1 dx =
2 1
1  0  1
 2 0 1
2 
 x2 2 7
=  + x = .
 4 1 4
sin 2 x  π  π
3. I = ∫∫ 2
dxdy , D = 0,  × 0,  .
D cos y
 2  4
Rezolvare. Avem în baza formulei (3)
π
 π2 2  π4 dy  1 π2
I =  ∫ sin x dx  ∫ 2  = ∫0 (1 − cos 2 x ) dx ⋅ tg y 4 =
  cos y  2
0 0
0
π
1 sin 2 x  π
= x− 2= .
2 2  4
0
dxdy  π π
4. I = ∫∫ tg x 2
, D = ( x, y ) ∈ R2 | 0 ≤ x ≤ , 0 ≤ y ≤  .
D cos 2 y  4 8
Rezolvare. Întrucât domeniul de integrare este un dreptunghi
şi funcţia este un produs se poate aplica formula (3). Avem
π π
 π4  8π dy  1 ln 2
I =  ∫ tg x dx  ∫ 2  = − ln cos x 4 ⋅ tg 2 y 8 = .
  cos 2 y  2 4
0 0
0 0

Să se calculeze următoarele integrale duble pe intergrafic

x2
5. ∫∫ dxdy , unde D = {( x, y ) ∈ R 1 ≤ xy,0 < y ≤ x ≤ 2} .
D y2
1
Rezolvare. În acest caz avem a = 1 , b = 2 , ϕ1 ( x ) = ,
x
ϕ2 ( x ) = x (fig. 5) şi cu formula (4) obţinem
x
 x x2  2 x
2
1  9
dx = − ∫ x 2  − x  dx = ∫ ( x3 − x ) dx = .
2 2 2
I =∫  ∫ 1x y 2 
dy dx = − ∫
1
  1 y 1 1
x  1 4
x
y
y=x
2
1 D 1
y=
x
O 1 2 x
Fig. 5
{
6. I = ∫∫ y dxdy , D = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 2, x 2 ≤ y .
D
}
Rezolvare. Domeniul de integrare este cel din fig. 6.
Abscisele celor două puncte de intersecţie dintre cerc şi parabolă se
obţin rezolvând sistemul
 x + y = 2  y = x
2 2 2
 ⇒  2 ⇒ x1 = −1 , x2 = 1 .
 y = x  x + x = 2
2 4
Domeniul D de integrare este un intergrafic în raport cu axa Oy şi

anume
{
D = ( x, y ) ∈ R 2 −1 ≤ x ≤ 1, x 2 ≤ y ≤ 2 − x 2 . }
Avem ϕ1 ( x ) = x 2 , ϕ2 ( x ) = 2 − x 2 şi formula (4) ne dă

1  2− x2  1 1 2− x2
I = ∫ ∫ 2 y dy  dx = ∫ y 2 2
dx =
−1 2 −1
 x  x
1
1 1 1 x3 x5  22
= ∫ (2 − x 2 − x 4 )dx =  2x − −  = .
2 −1 2 3 5  −1 15
y
y = x2
x2 + y2 = 2
B(-1,0) O A(1,0) x
Fig. 6
7. I = ∫∫ xy dxdy , D = {( x, y ) ∈ R 2 | y 2 ≤ 2 x ≤ 8, xy ≥ 4} .
D
Rezolvare. Domeniul de integrare este cel din fig. 7. Abscisa

punctului de intersecţie dintre hiperbola echilateră xy = 4 şi parabola
y 2 = 2 x se obţine rezolvând sistemul
 4
 xy = 4 y = 16
 2 ⇒ x ⇒ 2 = 2x ⇒ x = 2 .
 y = 2x  y2 = 2x x

Se observă că domeniul de integrare este un intergrafic în
raport cu axa Oy şi anume
 4 
D = ( x, y ) ∈ R 2 | 2 ≤ x ≤ 4, ≤ y ≤ 2 x 
 x 
4
cu ϕ1 ( x ) = , ϕ2 ( x ) = 2 x . Formula (4) ne dă
x

2x
4  2x  1 4 1 4  16 
I =∫ x  ∫ 4 y dy  dx = ∫ xy 2 4 dx = ∫ x  2 x − 2  dx =
2
 x  2 2 2 2  x 
x
1 4  2 16   x3  4 56
= ∫  2 x −  dx =  − 8ln x  = − 8ln 2.
2 2 x  3 2 3
y
y 2 = 2x
E(0, 2 2 )
C(0,2)
4
y=
x
O A(2,0) B(4,0) x
Fig. 7
8. I = ∫∫ (1 − y )dxdy unde D este domeniul din fig. 8
D
y2 = −x y
B(0,1)
(D)
A(-1,0) O x
Fig. 8

Rezolvare. Se observă că D este intergrafic în raport cu

ambele axe, să-l privim ca intergrafic în raport cu axa Ox , adică
{
D = ( x, y ) ∈ R 2 0 ≤ y ≤ 1, − y 2 ≤ x ≤ 0 , }
cu ψ1 ( y ) = − y 2 , ψ 2 ( y ) = 0 şi formula (5) ne dă
1
I = ∫ (1 − y )  ∫ 2 dx  dy = ∫ (1 − y ) y 2dy =
1 0 1
0  − y  0 12
9. I = ∫∫ ( x − y )dxdy unde D este domeniul din fig. 9
D
y
C(0,1)
arc de elipsă
(D)
O A(1,0) B(2,0) x
Fig. 9
Rezolvare. Din figură rezultă că semiaxele elipsei sunt a = 2 ,
x2 y2
b = 1 şi deci ecuaţia este + − 1 = 0 ⇒ x = 2 1 − y 2 . Ecuaţia
4 1
dreptei AC este x + y − 1 = 0 ⇒ x = 1 − y . Se observă că D este
intergrafic în raport cu axa Ox şi avem
{
D = ( x, y ) ∈ R 2 0 ≤ y ≤ 1;1 − y ≤ x ≤ 2 1 − y 2 }
cu ψ1 ( y ) = 1 − y , ψ 2 ( y ) = 2 1 − y 2 . Formula (5) ne dă
1  2 1− y 2  1 x  2 1 − y2
2
I = ∫ ∫ ( x − y )dx  dy = ∫  − yx  dy =
0
 1− y  0
 2  1− y
1 3 7  2
= ∫  + 2 y − y 2 − 2 y 1 − y 2  dy = .

0 2 2  3

10. I = ∫∫ xy dxdy , unde D este domeniul din fig. 10

D
y
C(0,1)
arc de cerc
(D)
O B(1,0) x
A(0,-1)
Fig. 10
Rezolvare. Se observă că raza cercului este 1 şi deci ecuaţia
lui este x 2 + y 2 = 1 ⇒ y = 1 − x 2 , iar dreapta AB are ecuaţia
x − y − 1 = 0 ⇒ y = x − 1 . Domeniul D este intergrafic în raport cu
axa Oy şi
{
D = ( x, y ) ∈ R 2 0 ≤ x ≤ 1; x − 1 ≤ y ≤ 1 − x 2 }
cu ϕ1 ( x ) = x − 1 , ϕ2 ( x ) = 1 − x 2 iar formula de calcul (4) ne dă
1  1− x 2  1 1 1 − x2
I = ∫ x ∫ y dy  dx = ∫ xy 2 dx =
0
 x −1  2 0 x −1
1 1 1
x (1 − x 2 − ( x − 1)2 ) dx = ∫ ( x 2 − x 3 ) dx = .
1
= ∫
2 0 0 12

Să se calculeze următoarele integrale duble trecând în

coordonate polare
11. I = ∫∫ ( x 2 + y 2 )dxdy , unde D este sectorul de cerc din
D
fig. 11a.
y ρ
B
R
(D)
ρ M ( D(θ, ρ) )
α θ
O A(R,0) x O α θ
Fig. 11a Fig. 11b
Rezolvare. Trecerea la coordonatele polare ( θ, ρ) cu legăturile
x = ρ cos θ , y = ρ sin θ se face cu formula (6), obţinem
I = ∫∫ ρ3dρdθ ,
D ( θ ,ρ )
unde noul domeniu D( θ, ρ) este dreptunghiul din fig. 11b, adică

0 ≤ θ ≤ α
D( θ, ρ)  .
0 ≤ ρ ≤ R
În baza formulei (3), rezultă
α R R4
I = ∫ dθ ⋅ ∫ ρ d ρ = α ⋅
3
.
0 0 4
y
12. I = ∫∫ dxdy , D = {( x, y ) ∈ R2 | x2 + y2 ≤ 1, y ≥ 0} .
D
x +y
2 2
Rezolvare. Domeniul de integrare este semidiscul din

fig. 12a.
y
(D)
ρ M
θ
B(-1,0) O A(1,0) x
Fig. 12a

 x = ρ cos θ
Trecem în coordonate polare  şi domeniul D se
 y = ρ sin θ
transformă în
D( θ, ρ) = {( θ, ρ ) ∈ [0,2π] × R | ρ2 ≤ 1, ρ sin θ ≥ 0}
ρ
1
( D( θ, ρ) )
O π θ
Fig. 12b
adică D( θ, ρ) = {( θ, ρ) ∈ [0,2π] × R 0 ≤ ρ ≤ 1,0 ≤ θ ≤ π} . Deci D( θ, ρ)
este un dreptunghi (fig. 12b). Noul domeniu D( θ, ρ) poate fi obţinut
şi din interpretarea geometrică a variabilelor θ şi ρ .
În baza formulei (6) integrala dată devine
( )( )
1
π 1 ρ2 π
I = ∫∫ ρ sin θ dθdρ = ∫ sin θdθ ∫ ρdθ = − cos θ 0 ⋅ = 1.
D ( θ,ρ ) 0 0 2 0
13. I = ∫∫ e x dxdy , D = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 1, x ≥ 0} .
2
+ y2
D
y
B(0,1)
ρ M
θ
O A(1,0) x
(D)
C(0,-1)
Fig. 13

Rezolvare. Domeniul de integrare este semidiscul din fig. 13.

Prin trecere în coordonate polare obţinem
 π π 
D( θ, ρ) = ( θ, ρ ) ∈ [0,2π] × R | − ≤ θ ≤ , 0 ≤ ρ ≤ 1
 2 2 
şi cu formula (6) integrala devine
I = ∫∫
D ( θ,ρ )
2  π  1 2
 −2 
(0
1
2 )
2 1 π
ρ eρ dρdθ =  ∫ 2π dθ  ∫ ρ eρ dρ = π eρ = ( e − 1) .
0 2
14. I = ∫∫
D
dxdy
x + y +1
2 2
{ }
, D = ( x, y) ∈R2 | x2 + y2 ≤1, x 3 ≤ y, y ≥ 0
Rezolvare. Domeniul de integrare este porţiunea de disc din

fig. 14. Prin trecere în coordonate polare obţinem noul domeniu
 π 
D( θ, ρ) = ( θ, ρ) ∈ [0,2 π] × R ≤ θ ≤ π,0 ≤ ρ ≤ 1
 3 
şi în baza formulei (6) integrala devine
ρ  π  1 ρ 
I = ∫∫ dθ dρ =  ∫ π d θ   ∫ dρ  =
D ( θ,ρ )
ρ2 + 1  3   0 ρ2 + 1 
2
( )
1
π
= θ π ⋅ ρ2 + 1 = π 2 − 1 .
3 0 3
y
M
ρ π
3
(D) θ
B(-1,0) O A(1,0) x
Fig. 14
15. I = ∫∫
D
{
x 2 + y 2 dxdy , D = (x, y) ∈R2 2x ≤ x2 + y2 ≤ 4x, y ≥ 0 .}
Rezolvare. Avem
2 x ≤ x 2 + y 2 ⇒ x 2 + y 2 − 2 x ≥ 0 ⇒ ( x − 1) + y 2 ≥ 1
2
adică mulţimea punctelor exterioare discului de raza 1 şi centru (1,0) ,

iar

x 2 + y 4 ≤ 4 x ⇒ x 2 + y 2 − 4 x ≤ 0 ⇒ ( x − 2)2 + y 2 ≤ 4 ,
adică interiorul discului de rază 2 şi centru (2,0) , având în vedere şi
condiţia y ≥ 0 , domeniul de integrabilitate este cel din fig. 15. Din
x 2 + y 2 ≤ 4 x rezultă x ≥ 0 . Prin trecere în coordonate polare
condiţiile care definesc domeniul D devin
2ρ cos θ ≤ ρ2 ≤ 4ρ cos θ , ρ sin θ ≥ 0 , ρ cos θ ≥ 0
şi deci
 π
0 ≤ θ ≤
D( θ, ρ)  2
 2cos θ ≤ ρ ≤ 4cos θ.
(D)
M
ρ
θ
O A(1,0) B(2,0) C(4,0) x
Fig. 15
Cu formula (6) integrala devine
π
4 cos θ
I = ∫∫ 2
ρ dρdθ = ∫  ∫ 2
ρ 2 dρ  dθ =
D ( θ,ρ ) 0 
 2 cos θ 
1 π2 3 4 cos θ 1 π2
3 ∫0 2 cos θ 3 ∫0
= ρ d θ = (64cos3 θ − 8cos3 θ)dθ =
56 π2 56 π2
= ∫ cos θ dθ = ∫ (1 − sin 2 θ)d(sin θ) =
3
3 0 3 0
π
56  sin 3 θ  2 112
=  sin θ −  = .
3 3 0 9
y
16. I = ∫∫ x arctg dxdy ,
D x
 1 
D = ( x, y ) ∈ R 2 1 ≤ x 2 + y 2 ≤ 9,0 < x ≤ y ≤ 3x  .
 3 

Rezolvare. Domeniul D este cel din fig. 16 care prin trecere

în coordonate polare se transformă în dreptunghiul:
π π
 ≤θ≤
D( θ, ρ)  6 3
1 ≤ ρ ≤ 3
sin θ
I = ∫∫ ρ2 cos θ arctg dθdρ =
D ( θ,ρ ) cos θ
= ∫∫
D ( θ,ρ ) ( 3
)  π 
ρ2 cos θdθdρ = ∫ ρ2dρ  ∫ π3 θ cos θ dθ  =
1
 6 
π
13  2 3 −1 
3
1
= ρ3 ( θ sin θ + cos θ) π3 =  1 − 3 + π .
3 1 6 3  6 
y
D(0,3)
(D) M
ρ
B(0,1) π
3
π
6
θ
O A(1,0) C(3,0) x
Fig. 16
Să se calculeze următoarele integrale duble prin trecere

în coordonate polare generalizate specifice elipsei
 x2 y2
x2
y 2
 + ≤1
17. I = ∫∫ 2
+ 2 dxdy , unde D  a 2 b2
D a b 0 ≤ y ≤ x
Rezolvare. Prin trecere în coordonate polare generalizate

specifice elipsei, domeniul D (fig. 17) devine

0 ≤ ρ ≤ 1
ρ2 ≤ 1 
D( θ, ρ)  adică D( θ, ρ)  a
0 ≤ bρ sin θ ≤ aρ cos θ 0 ≤ θ ≤ arctg b
deci un dreptunghi şi cu formula (7) obţinem
a
arctg
b
1 ab a
I = ∫∫ ρabρ dρdθ = ab ∫ ρ2dρ ⋅ ∫ dθ = arctg .
D ( θ,ρ ) 0 3 b
0
y y=x
B
x2 y2
+ −1 = 0
a2 b2
(D)
O A(a,0) x
Fig. 17
x2 y2
18. I = ∫∫ xy 1 − 2 − 2 dxdy ,
D a b
x2 y2
D = {( x, y ) ∈ R 2 + ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0}
a 2 b2
Rezolvare. Se observă că domeniul de integrare D este
subgraficul sfertului de elipsă din cadranul întâi (fig. 18).
y
B(b,0)
(D)
O A(a,0) x
Fig. 18
Trecem în coordonate polare generalizate specifice elipsei
 x = aρ cos θ

 y = bρ sin θ

Noul domeniu de integrare devine dreptunghiul

 π
0 ≤ θ ≤
D( θ, ρ)  2
0 ≤ ρ ≤ 1
şi integrala se transformă cu formula (7) adică
I = a 2b2 ∫∫ ρ3 sin θ cos θ 1 − ρ2 dρdθ =
D ( θ,ρ )
=
a 2b2  π2
2 

 ∫0 sin 2θ dθ 

(∫ ρ
0
1
3
)
1 − ρ 2 dρ =
π
a 2b2 1 a 2b2 1
=− cos 2θ 2 ∫ ρ3 1 − ρ2 dρ = ∫ρ
3
1 − ρ 2 dρ
4 0 2 0
0
în care facem schimbarea 1 − ρ2 = t 2 ⇒ ρdρ = −tdt şi integrala devine
1
a 2b2 0 a 2b2  t 5 t 3  a 2b2
I =− ∫ (1 − t )t dt = −  −  =
2
.
2 1 2  5 3 0 15
dxdy
19. I = ∫∫ ,
D
y2
3− x −2
9
 y2 
D =  ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + ≤ 1;0 ≤ 3 x ≤ y ≤ 3 3 x 
 9 
Rezolvare. Domeniul D este porţiunea din interiorul elipsei
din fig. 19.
Prin trecerea în coordonate generalizate specifice elipsei
x = ρ cos θ , y = 3ρ sin θ domeniul D devine
0 ≤ ρ ≤ 1
D( θ, ρ) 
 3ρ cos θ ≤ 3ρ sin θ ≤ 3 3ρ cos θ
adică
0 ≤ ρ ≤ 1 0 ≤ ρ ≤ 1
 
D( θ, ρ)  1 = π π
 3 ≤ tg θ ≤ 3  6 ≤ θ ≤ 3

şi întrucât dxdy = 3ρ dρdθ , integrala se transformă cu formula (7) în

π
3ρ 1 ρ
I = ∫∫ dρdθ = 3∫ π3 dθ∫ dρ =
D ( θ,ρ )
3−ρ 2
6
0
3 − ρ2
π 1
π
= 3θ ⋅ ( − 3 − ρ2 ) =
3
π ( 3 − 2 ).
6
0 2
y
y = 3 3x
B(3,0)
y = 3x
(D)
A(1,0)
O x
Fig. 19
Aplicaţii ale integralei duble
20. Să se calculeze aria domeniului mărginit de curbele
y2 = 4 x , x2 + y2 − 2 x = 0 , x = 2 , y ≥ 0 .
Rezolvare. Din condiţiile problemei rezultă domeniul D din
fig. 20.
Aria domeniului D este dată de formula (8)
A( D ) = ∫∫ dxdy .
D
Domeniul D este un intergrafic în raport cu axa Oy şi anume
D= {( x, y ) ∈ R 2
| 0 ≤ x ≤ 2, 2 x − x2 ≤ y ≤ 2 x . }
Integrala devine
A ( D ) = ∫  ∫
2 2 x
0  2 x− x 2
dy  dx = 2 y 2 x

 ∫0
2 x − x2 0
2
dx = ∫ 2 x − 2 x − x 2 dx = ( )
1
2 2 8 2 2
= 2∫ x 2 dx − ∫ 2 x − x 2 dx = − ∫ 2 x − x 2 dx.
0 0 3 0

Avem
2 2
I1 = ∫ 2 x − x 2 dx = ∫ 1 − ( x − 1)2 dx .
0 0
Facem schimbarea de variabilă x − 1 = cos t ⇒ dx = − sin t dt , pentru
x = 0 ⇒ t = π , pentru x = 2 ⇒ t = 0 şi obţinem
π π π
I1 = ∫ 1 − cos2 t sin t dt = ∫ sin 2 t dt = .
0 0 2
y
y2 = 4x
(D)
O A(1,0) B(2,0) x
Fig. 20
Deci
8 2 π
A( D ) = − .
3 2
21. Folosind integrala dublă să se calculeze aria domeniului
mărginit de o elipsă.
x2 y2
Rezolvare. Fie elipsa de ecuaţie + − 1 = 0 din fig. 21.
a 2 b2
Trecem în coordonate polare generalizate specifice elipsei
x = aρ cos θ , y = bρ sin θ şi noul domeniu devine
0 ≤ θ ≤ 2π
E ( θ, ρ) 
0 ≤ ρ ≤ 1
iar formula ariei
A( E ) = ∫∫ dxdy
E
se transformă astfel

1
2π 1 ρ2
A( E ) = ∫∫ abρ dρdθ = ab ∫ dθ∫ ρdρ = 2πab .
E 0 0 2 0
y
B(0,b)
(E)
A′(-a,0) O A(a,0) x
B′(0,-b)
Fig. 21
Deci aria domeniului mărginit de elipsa de semiaxe a şi b este
A( E ) = πab .
În particular aria discului de rază R este πR 2 .
22. Folosind integrala dublă să se calculeze volumul
domeniului
 y2 y2 
Ω = ( x, y , z ) ∈ R 3 | x 2 + ≥ z2 , x2 + ≤ 1, z ≥ 0  .
 4 4 
Rezolvare. Ţinând cont de interpretarea geometrică a
condiţiilor date rezultă că Ω este domeniul din fig. 22, adică
y2
mulţimea punctelor ( x, y, z ) ∈ R exterioare conului x +
3 2
= z2 ,
4
2
y
interioare cilindrului x 2 + = 1 situate deasupra planului xOy .
4
y2
Ecuaţia explicită a ,,capacului’’, adică a conului este z = x + şi 2
4
în baza formulei (9) obţinem
y2
V ( Ω ) = ∫∫ x2 + dxdy
D 4
unde
 y2 
D = prxOy Ω = ( x, y ) ∈ R x +
2 2
≤ 1 .
 4 

Pentru calculul integralei trecem în coordonate polare

generalizate specifice elipsei, adică
x = ρ cos θ , y = 2ρ sin θ
şi noul domeniu devine
0 ≤ θ ≤ 2π
D( θ, ρ)  .
0 ≤ ρ ≤ 1
z
C(0,2,1)
(Ω)
(D) O y
B(0,2,0)
A(1,0,0)
x
Fig. 22
Obţinem
2π 1 4π
V (Ω ) = 2 ∫∫ ρ2dρdθ = 2 ∫ dθ∫ ρ2dρ = .
D ( θ,ρ ) 0 0 3
23. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate pentru
placa omogenă
D = {( x, y ) ∈ R 2 | x ≤ x 2 + y 2 ≤ 2 x, y ≥ 0} .
Rezolvare. Se observă că domeniul D este cel din fig. 23.

y
(D)
O 1 B(1,0) C(2,0) x
A( ,0)
2
Fig. 23

Dacă centrul de greutate este G ( xG , yG ) atunci în baza

formulelor (10) avem
∫∫ x dxdy , y = ∫∫D y dxdy .
xG = D
∫∫ dxdy ∫∫ dxdy
G
D D
Întrucât
1 π  3π
∫∫
dxdy = A( D ) rezultă A( D ) =  π −  =
D 2 4 8
.
Pentru calculul celorlalte două integrale trecem în coordonate

polare x = ρ cos θ , y = ρ sin θ şi noul domeniu devine
 π
0 ≤ θ ≤
D( θ, ρ)  2 .
 cos θ ≤ ρ ≤ 2cos θ
Avem
(∫ )
π
2 cos θ
I1 = ∫∫ x dxdy = ∫∫ ρ2 cos θ dρdθ = ∫ 2 cos θ ρ 2 dρ dθ =
D D ( θ,ρ ) 0 cos θ
1 π2 3 2 cos θ 7 π2 7 π2
= ∫ cos θρ cos θ dθ = ∫ cos θ dθ =4
∫ (1 + cos 2θ)2 dθ =
3 0 3 0 3⋅ 4 0
π
7  π  7 π 1 π 
= ( θ + sin 2θ) 02 + ∫ 2 cos2 2θ dθ =  + ∫ 2 (1 + cos 4θ)dθ  =
12  0
 12  2 2
0

7π
=
16
(∫ )
π
2 cos θ
I 2 = ∫∫ x dxdy = ∫∫ ρ sin θ dρdθ = ∫ sin θ
2 2
ρ 2 dθ =
D D ( θ,ρ ) 0 cos θ
7 π2 7 π
7
= ∫ θ θ θ = − θ 2 =
3 4
sin cos d cos .
3 0 3⋅ 4 0 12
Deci
7π 8 7 7 8 14
xG = ⋅ = , yG = ⋅ = .
16 3π 6 12 3π 9π
24. Să se calculeze momentele de inerţie în raport cu axele de
coordonate pentru placa omogenă de densitate 1
D = {( x, y ) ∈ R 2 x + y ≥ 1, x ≤ 1, y ≤ 1} .

Rezolvare. Momentele de inerţie cerute au formulele

I Ox = ∫∫ y 2dxdy , I Oy = ∫∫ x 2dxdy
D D
unde D este triunghiul din fig. 24, adică un intergrafic în raport cu
Oy şi anume
D = {( x, y ) ∈ R 2 | 0 ≤ x ≤ 1, 1 − x < y ≤ 1} .
y
B(0,1) C(1,1)
(D)
O A(1,0) x
Fig. 24
Avem
1 1 1 1 1 1
I Ox = ∫  ∫ y 2dy  dx = ∫ y 3
1 1
dx = ∫ 1 − (1 − x )  dx =
3
0 1− x 
 3 0 1− x 3 0 4
1
I Oy = ∫ x 2  ∫ dy  dx = ∫ x 3dx = .
1 1 1
0  1− x  0 4
25. Să se calculeze momentul de inerţie polar pentru placa
omogenă de densitate 1
D = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 ≤ y, x ≥ y 2 } .
Rezolvare. Formula momentului de inerţie polar este

I 0 = ∫∫ ( x 2 + y 2 ) dxdy
D
unde D este intergraficul din fig. 25, adică
{
D = ( x, y ) ∈ R 2 | 0 ≤ x ≤ 1, x 2 ≤ y ≤ x . }
Deci
1 y3  x
I 0 = ∫  ∫ 2 ( x 2 + y 2 ) dy  dx = ∫  x 2 y +  2 dx =
1 x
0 x  3x
0

1 x x x6  6
= ∫  x2 x + − x 4 −  dx = .
0
 3 3 35

y
B(0,1) C(1,1)
x = y2
(D)
y = x2
O A(1,0) x
Fig. 25

Să se calculeze următoarele integrale duble pe dreptunghi
 x
D
 y
{
26. ∫∫  x 2 y +  dxdy , D = ( x, y ) ∈ R 2 0 ≤ x ≤ 1;1 ≤ y ≤ 2 . }
27. ∫∫ ( x 2 + y 2 )dxdy , D = {( x, y ) ∈ R 2 −1 ≤ x ≤ 1;1 ≤ y ≤ 3} .
D
dxdy
28. ∫∫ , D = {( x, y ) ∈ R 2 3 ≤ x ≤ 4;1 ≤ y ≤ 2} .
D ( x + y )2
y  1 1 
29. ∫∫ dxdy , D = ( x, y) ∈R 2 − ≤ x ≤ ,0 ≤ y ≤ 3 .
D
1 − x2  2 2 
30. ∫∫ ( x 2 + y 2 )dxdy , D = {( x, y ) ∈ R 2 0 ≤ x ≤ 1;1 ≤ y ≤ x} .
D
Să se calculeze următoarele integrale pe intergrafic

, D = {( x, y ) ∈ R 2 x ≥ 1, y ≥ 1, x + y ≤ 3} .
dxdy
31. ∫∫
D ( x + y )3
32. ∫∫ D
{
( xy + x + y )dxdy , D = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 ≤ y , y 2 ≤ x .}
33. ∫∫
D
{
xy dxdy , D = ( x, y ) ∈ R 2 1 ≤ x ≤ 2, x ≤ y ≤ x 3 . }
x  x 
34. ∫∫ D x + y
2 2
dxdy , D = ( x, y) ∈ R2 1 ≤ x ≤ 3, ≤ y ≤ x .
 3 

∫∫ ( x + y ) dxdy , D = {( x, y ) ∈ R y ≤ x, x + y ≤ 2, y ≥ 0} .
2
35.
D
36. ∫∫ (1 + y ) dxdy , D = {( x, y ) ∈ R y ≤ x ≤ y} . 2 2
D
37. ∫∫ x dxdy , D = {( x, y ) ∈ R y − x ≤ 2; x ≤ y} . 2 2
D
38. ∫∫ xy dxdy , D = {( x, y) ∈R x + y ≤ 2, x ≤ y , x ≥ − y ; y ≥ 0} .
2 2 2 2 2
D
39. ∫∫ D
dxdy
x +4 y + 4
2
, D= {( x, y ) ∈ R 2
y ≤ x; − x ≤ y ; x ≤ 1 . }
Trecând la coordonate polare, să se calculeze următoarele
integralele duble
40. ∫∫ (1 − x 2 − y 2 ) dxdy ,
D
D= {( x, y ) ∈ R 2
x 2 + y 2 ≤ 1; x ≥ 0; y ≥ 0 . }
41. ∫∫ D
{
x 2 + y 2 dxdy , D = ( x, y ) ∈ R 2 1 ≤ x 2 + y 2 ≤ 4; y ≥ 0 . }
, D = {( x, y ) ∈ R }
dxdy
∫∫ x2 + y2 ≤ a2 , x ≥ 0 .
2
42.
1+ x + y
D 2 2
y
43. ∫∫ arctg dxdy ,
D x
 x 
D = ( x, y ) ∈ R 2 1 ≤ x 2 + y 2 ≤ 9, ≤ y ≤ x 3 .
 3 
ln( x + y )
2 2
44. ∫∫
D x2 + y 2
{
dxdy , D = ( x, y ) ∈ R 2 1 ≤ x 2 + y 2 ≤ e 2 . }
∫∫ e dxdy , D = {( x, y ) ∈ R x + y ≤ 1} .
− ( x2 + y2 ) 2 2 2
45.
D
46. ∫∫ sin x + y dxdy , D = {( x, y) ∈ R π ≤ x + y ≤ 4π } .

2 2 2 2 2 2 2
D
47. ∫∫ 1 − x − y dxdy , D = {( x, y ) ∈ R x + y ≤ x}
2 2 2 2 2
D
48. ∫∫ x( x +y )dxdy , D = {( x, y ) ∈ R x + y − 2 y ≤ 0, x ≥ 0} .
2 2 2 2 2
D
49. ∫∫ ( x + y ) dxdy ,
2 2
D
D= {( x, y ) ∈ R 2
x 2 + y 2 ≤ a 2 , y ≥ 0, x ≥ − y 3 . }

y
50. ∫∫ D
x2 + y2
dxdy ,
 y2 
D =  ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + ≤ 1, x 2 + y 2 ≥ 1, y ≥ 0  .
 4 
2
y
{
51. ∫∫ 2 dxdy , D = ( x, y ) ∈ R 2 1 ≤ x 2 + y 2 ≤ 2 x .
D x
}
dxdy
52. ∫∫ ,
( x 2 + y 2 + 5)
D 2
D= {( x, y ) ∈ R 2
4 ≤ x 2 + y 2 ≤ 16, y ≥ x, y ≤ x 3, y ≥ 0 . }
53. ∫∫ D
xy dxdy , D = {( x, y ) ∈ R 2
}
y ≤ x 2 + y 2 ≤ 2 y, x ≥ 0 .
Trecând la coordonate polare generalizate specifice elipsei, să

se calculeze următoarele integrale duble
dxdy  x2 y2 
54. ∫∫ , D =  ( x, y ) ∈ R 1 ≤ 2 + 2 ≤ 4  .
2
D
x 2
y 2
 a b 
5− 2 − 2
a b
 y2 
55. ∫∫ ( x + 2 y ) dxdy , D = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + ≤ 1 .
D
 4 
 x2 y2 
56. ∫∫D  4 + 9  dxdy ,
sin
 x2 y2 
D =  ( x, y ) ∈ R 1 ≤
2
+ ≤ 4,0 ≤ 2 y ≤ 3x  .
 4 9 
x 2
y 
2
 x 2
y2 
57. ∫∫  2 + 2  dxdy , D = ( x, y ) ∈ R2 | 2 + 2 ≤ 1, y ≥ 0 .
D a
 b   a b 
x2 y2
58. ∫∫ D
xy 1 − −
a 2 b2
dxdy ,
 x2 y 2 
D = ( x, y ) ∈ R 2 | 2 + 2 ≤ 1, x ≥ 0  .
 a b 
x  x2 y2 b 3 y b 
59. ∫∫ dxdy , D = ( x, y) ∈R2 |1 ≤ 2 + 2 ≤ 9, − ≤ ≤ .
y  a b a x a 
D

Aplicaţii ale integralei duble

60. Să se calculeze aria domeniului limitat de parabola
y = 2 x şi dreapta y = x .
2
61. Să se calculeze aria domeniului limitat de parabola

y = 4 x şi dreapta x + y = 3 .
2
62. Să se calculeze aria domeniului limitat de curbele

π
y = sin x , y = cos x pentru 0 ≤ x ≤ .
4
63. Să se calculeze aria domeniului mărginit de curbele
y = 4 x , x 2 + y 2 − 2 x = 0 , x = 2 pentru y ≥ 0 .
2
Să se calculeze ariile următoarelor domenii plane

{
64. D = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 ≤ y ≤ x }
 2 x
2

65. D = ( x, y ) ∈ R + y 2 ≤ 1;1 ≤ x ≤ 2 
 4 
66. D = {( x, y ) ∈ R 2
x 2 + y 2 ≤ 2, x 2 ≤ y }
67. D = {( x, y ) ∈ R 2
x 2 − y 2 ≥ 1;1 ≤ x ≤ 2 }
Să se calculeze cu integrala dublă volumele corpurilor
{
68. Ω = ( x, y , z ) ∈ R 3 x 2 + y 2 ≤ z , 0 ≤ z ≤ 4 }
69. Ω = {( x, y , z ) ∈ R 3
x 2 + y 2 ≤ 1, x + y + z ≤ 3, z ≥ 0 }
 R2 
70. Ω = ( x, y, z ) ∈ R x + y + z ≤ R , x + y ≤ , z ≥ 0
3 2 2 2 2 2 2
 4 
{
71. Ω = ( x, y, z ) ∈ R 3 x 2 + y 2 + z 2 ≤ a 2 , x 2 + y 2 − ax ≤ 0, z ≥ 0 }
72. Ω = {( x, y, z ) ∈ R 3
x 2 + y 2 ≤ 2 x, x 2 + y 2 ≤ z 2 , z ≥ 0 }
73. Ω = {( x, y, z ) ∈ R 3
y 2 + z 2 ≤ x , y ≥ x, z ≥ 0 }
74. Ω = {( x, y , z ) ∈ R 3
x 2 + y 2 ≥ z , x 2 + y 2 ≤ 2 x, z ≥ 0}
Să se calculeze coordonatele centrului de greutate pentru
plăcile omogene
 y2 
75. D = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + ≤ 1, − y ≤ x ≤ y , y ≥ 0 
 3 

 x2 y2 
76. D = ( x, y ) ∈ R 2 2 + 2 ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0 
 a b 
77. D = {( x, y ) ∈ R 2
y 2 ≤ 4 x, 2 x ≤ y }
78. D = {( x, y ) ∈ R 2
}
x 2 + y 2 ≤ 2, x 2 ≤ y
79. D = {( x, y ) ∈ R 2
x2 + y2 ≤ a , y ≥ 0}
2
Să se calculeze momentele de inerţie faţă de axele de

coordonate şi momentul de inerţie polar pentru următoarele plăci
plane omogene de densitate 1
{
80. D = ( x, y ) ∈ R 2 y 2 ≤ x, x 2 ≤ y }
81. D = {( x, y ) ∈ R 2
0 ≤ x ≤ a,0 ≤ y ≤ b }
82. D = {( x, y ) ∈ R 2
y2 + x2 ≤ y }
 x2 y2 
83. D = ( x, y ) ∈ R 2 2 + 2 ≤ 1
 a b 
84. D = {( x, y ) ∈ R 2
( x − a ) 2 + y 2 ≤ 2a 2 }

1 23 1
26. (1 + ln 2 ) 32. 39.
2 60 2
56 15 π
27. 33. 40.
3 4 8
25 π( 3 − 1) 7π
28. ln 34. 41.
24 12 3
9π 4 42. π( 1 + a 2 − 1)
29. 35.
4 3 π2
1 1 43.
30. 36. 6
3 4 44. 2π
1 9
31. 37. e− 1
36 45. π
4 e
38. 0 46. −6π

π πab π 1
47. 57. 66. +
3 4 2 3
48.
16
15
58. 2
a 2b 2
15
(
67. 2 3 − ln 2 + 3 )
5πa 4 68. 8π
49. 2 2
59. 4a ln 69. 3π
24 3
4π 2 3
50. −1 2 70. πR 3  − 
3 3 60. 3 4 
3
3 3 64 πa 3
51. π − 61. 71.
2 3 3
π 62. 2 −1 32
52. 72.
378 8 2 π 9
5 63. − π
53. 3 2 73.
8 1 64
54. 2πab 64. 3
6 74. π
55. 0 2
3 2π
3π 65. −
56. ( cos1 − cos 4 ) 2 3
4
3
75. xG = 0 , yG =
π
4a 4b
76. xG = , yG =
3π 3π
2
77. xG = , yG = 1
5
44
78. xG = 0 , yG =
5(2 + 3π)
4a
79. xG = 0 , yG =
3π
3 6
80. I Ox = I Oy = , IO =
35 35
ab 3
ab3
ab( a 2 + b2 )
81. I Ox = , I Oy = , IO =
3 3 3
5π π 3π
82. I Ox = , I Oy = , IO =
64 64 32

πab3 πa 3b πab 2
83. I Ox = , I Oy = , IO = (a + b2 )
4 4 4
3πa 4
84. I Ox = πa 4 , I Oy = 3πa 4 , I O =
2

16. INTEGRALA TRIPLĂ

1) Integrala triplă pe un paralelipiped
Fie f : Ω = [ a1 , b1 ] × [ a2 , b2 ] × [ a3 , b3 ] → R continuă. Are loc
formula de calcul
∫∫∫ f ( x, y, z )dxdydz = ∫ ∫  ∫ f ( x, y , z )dz  dy dx . (1)

[ a1 ,b1 ]×[ a2 ,b2 ]×[ a3 ,b3 ]
b1
a1
b2
a2 
b3
 a3  { }
Dacă f ( x, y , z ) = f1 ( x ) f 2 ( y ) f 3 ( z ) atunci formula devine
∫∫∫
[ a1 ,b1 ]×[ a2 ,b2 ]×[ a3 ,b3 ]
f1 ( x ) f 2 ( y ) f 3 ( z )dxdydz =
(2)
= (∫ b1
a1
f1 ( x )dx )( ∫ b2
a2
f 2 ( y )dy )(∫ b3
a3 )
f 3 ( z )dz .
2) Integrala triplă pe un domeniu Ω oarecare

Fie Ω ⊂ R 3 un domeniu conex şi compact limitat de
suprafeţele
( S1 ) : z = ϕ1 ( x, y ) , ( S2 ) : z = ϕ2 ( x, y ) , ( x, y ) ∈ D = prxOy Ω
ca în fig. 1, adică un intergrafic în raport cu axa Oz
Ω = {( x, y, z ) ∈ R 3 | ( x, y ) ∈ D, ϕ1 ( x, y ) ≤ z ≤ ϕ2 ( x, y )} .
(S2)
z
(Ω)
(S1)
O
y
(D)
x
Fig. 1

242 16. Integrala triplă
Dacă f : Ω → R este continuă, atunci are loc formula de

calcul
 ϕ2 ( x , y ) 
∫∫∫ f ( x, y, z )dxdydz = ∫∫  ∫ f ( x, y , z ) dz  dxdy . (3)
Ω D
 ϕ1 ( x , y ) 
3) Proprietăţile integralei triple sunt similare cu cele ale

integralei duble.
4) Trecerea în coordonate sferice

Coordonatele sferice sunt θ , ϕ , ρ (fig. 2) iar relaţiile dintre
ele si coordonatele carteziene x , y , z sunt
 x = ρ sin ϕ cos θ 0 ≤ θ ≤ 2π
 
 y = ρ sin ϕ sin θ , unde 0 ≤ ϕ ≤ π .
 z = ρ cos ϕ 0 ≤ ρ
 
z
(0,0,z)
(x,y,z)
ρ
ϕ
O (0,y,0)
θ y
x
(x,0,0) (x,y,0)
Fig. 2
Dacă f : Ω → R este continuă, atunci
∫∫∫ f ( x, y, z ) dxdydz =
Ω
(4)
= ∫∫∫ f (ρ sin ϕ cos θ, ρ sin ϕ sin θ, ρ cos ϕ ) ρ2 sin ϕ dθdϕdρ
Ω ( θ,ϕ ,ρ )
unde Ω( θ, ϕ, ρ) este domeniul de variaţie pentru coordonatele sferice.

16. Integrala triplă 243
5) Trecerea în coordonate sferice generalizate

specifice elipsoidului
Schimbarea de variabile
 x = aρ sin ϕ cos θ 0 ≤ θ ≤ 2π
 
 y = bρ sin ϕ sin θ , unde 0 ≤ ϕ ≤ π , a, b, c ∈ R +
*
 z = cρ cos ϕ 0 ≤ ρ
 
transformă domeniul elipsoidal
x2 y2 z 2
Ω: 2 + 2 + 2 ≤1
a b c
în bila închisă caracterizată de ρ ≤ 1 .
Dacă f : Ω → R este continuă, atunci
∫∫∫ f ( x, y, z ) dxdydz =
Ω
(5)
= abc ∫∫∫ f ( aρ sin ϕ cos θ, bρ sin ϕ sin θ, cρ cos ϕ ) ρ2 sin ϕ dθdϕdρ.
Ω ( θ,ϕ ,ρ )
6) Aplicaţii ale integralei triple

a) Volumul unui domeniu Ω ⊂ R 3 este
V (Ω ) = ∫∫∫ dxdydz . (6)
Ω
b) Masa unui corp de densitate µ , care ocupă domeniul
Ω ⊂ R , este dată de formula
3
M (Ω ) = ∫∫∫ µ( x, y , z )dxdydz . (7)

Ω
c) Coordonatele centrului de greutate şi momentele de inerţie
au formule similare cu cele de la integrala dublă.


Să se calculeze următoarele integrale triple
1. I = ∫∫∫ ( x + 2 x 2 yz + yz 2 + 1) dxdydz , Ω = [0,2] × [0,3] × [0,1]
Ω
Rezolvare. Domeniul de integrare fiind un paralelipiped,

aplicăm formula (1). Avem
0{ 
0  0
1
 }
I = ∫ ∫  ∫ ( x + 2 x 2 yz + yz 2 + 1) dz  dy dx =
2 3
2  3 z2 z3 1 
= ∫  ∫  xz + 2 x 2 y + y + z  dy  dx =
0
 
0 2 3 0 
2  3 y   2 y 3
2
1
= ∫  ∫  x + x 2 y + + 1 dy  dx = ∫ ( x + 1) y +  + x 2   dx =
0
 0 3   0
 3  2 0
2 91  2 9 9
= ∫ 3 ( x + 1) +  + x 2   dx = ∫  x 2 + 3x +  dx = 27.
0
 23  
0 2 2
2. I = ∫∫∫ ( x + y + z ) dxdydz , Ω : x + y + z ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0 .
Ω
z
C(0,0,1)
(Ω)
O
(D) B(0,1,0) y
x A(1,0,0)
Fig. 3
Rezolvare. Domeniul de integrare este tetraedrul OABC din
fig. 3, adică intergraficul
Ω = {( x, y, z ) ∈ R 3 | ( x, y ) ∈ D, 0 ≤ z ≤ 1 − x − y}
unde
D = prxOy Ω = {( x, y ) ∈ R 2 | 0 ≤ x ≤ 1,0 ≤ y ≤ 1 − x} .

Aplicăm formula (3). Avem

1− x − y  z2  1 − x − y
I = ∫∫  ∫ ( x + y + z )dz  dxdy = ∫∫ ( x + y ) z +  dx dy =
D 0  D
 20
 1 2
= ∫∫ ( x + y )(1 − x − y ) + (1 − x − y )  dxdy =
D
 2 
1
= ∫∫ 1 − ( x + y )  dxdy =
2
2 D 
1 1  1− x 1
= ∫ ∫
2 0  0
(1 − x 2 − y 2 − 2 xy ) dy  dx = .
 8
3. I = ∫∫∫ z dxdydz , Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ a 2 ; x 2 + y 2 ≤ z 2 ; z ≥ 0 .
Ω
Rezolvare. Domeniul Ω este cel din fig. 4. Fie D = prxOy Ω şi

curba
 x + y + z = a
2 2 2 2
(Γ)  2 2 2
 x + y = z , z > 0
z
(S2)
(Γ)
(Ω)
(S1)
(D)
O y
(Γ0)
x
Fig. 4
Ecuaţia curbei Γ0 = prxOy Γ se obţine eliminându-l pe z între
ecuaţiile curbei Γ . Avem
2
( Γ0 ) : x + y =  
2 a2
 2
deci

( D ) : x 2 + y 2 ≤ 
a 

 2
şi
( S1 ) z = x 2 + y 2 = ϕ1 ( x, y ) ,
( S2 ) z = a 2 − x 2 − y 2 = ϕ2 ( x, y ) .
Aplicând formula (3) obţinem
 a2 − x2 − y 2  1
I = ∫∫  ∫ z dz  dxdy = ∫∫  a 2 − 2 ( x 2 + y 2 ) dxdy
D
 x2 + y 2  2 D
 
şi trecând la coordonate polare x = ρ cos θ , y = ρ sin θ , rezultă
a
2 2π
1 1
I = ∫∫ a − 2ρ  ρ dρdθ = ∫ d θ ∫ ( a 2ρ − 2ρ3 ) dρ =
2 2
2 D ( θ ,ρ ) 20 0
a
 a 2ρ 2 ρ4  2 a4
= π −  =π .
 2 2 0 8
4. I = ∫∫∫ z dxdydz , Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 4, 1 ≤ z ≤ 2 .
Ω
Rezolvare. Domeniul de integrare este interiorul calotei

sferice ABC din fig. 5.
z
C
A B
(Ω)
O (D) y
x
Fig. 5
Avem
D = prxOy Ω = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 3} .

Ω este un intergrafic în raport cu axa Oz , adică

{
Ω = ( x, y , z ) ∈ R 2 | ( x, y ) ∈ D, 1 ≤ z ≤ 4 − x 2 − y 2 . }
Integrala se calculează cu formula (4). Avem
 4− x2 − y2  1 4 − x2 − y2
I = ∫∫  ∫ zdz  dxdy = ∫∫ z 2 dxdy =
D
 1  2 D 1
1
=
2 ∫∫D
(3 − x 2 − y 2 ) dxdy.
Trecem în coordonate polare x = ρ cos θ , y = ρ sin θ şi
obţinem
1 1 2π 9π
( 3 − ρ2 ) ρ dρdθ = ∫ dθ∫ (3ρ − ρ3 )dρ =
3
I= ∫∫
2 D ( θ,ρ ) 2 0 0 4
.
5. I = ∫∫∫
Ω
(x 2
+ y 2 ) dxdydz , Ω : x 2 + y 2 ≤ z ≤ 1 .
Rezolvare. Ecuaţia z = x 2 + y 2 reprezintă un paraboloid de

rotaţie, domeniul Ω se află în interiorul acestui paraboloid cuprins
între vârf şi planul z = 1 .
z
(Ω)
O (D) y
x
Fig. 6
Domeniul este intergraficul din fig. 6, adică
Ω = {( x, y , z ) ∈ R 3 | ( x, y ) ∈ D, x 2 + y 2 ≤ z ≤ 1}
unde D = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 1} .

Cu formula (3) obţinem

1
I = ∫∫  ∫ 2 2 ( x 2 + y 2 ) dz  dxdy = ∫∫ ( x 2 + y 2 ) z 2
1
dx d y =
D
 x +y  D x + y2
= ∫∫
D
(x 2
+ y 2 )(1 − x 2 − y 2 ) dxdy
şi trecând în coordonate polare avem
π
ρ2 (1 − ρ2 ) ρ dρdθ = ∫ dθ∫ ( ρ3 − ρ5 ) dρ =
2π 1
I = ∫∫ .
D ( θ ,ρ ) 0 0 6
6. Trecând în coordonate sferice, să se calculeze integrala
I = ∫∫∫ ( x 2 + y 2 + z 2 ) dxdydz , Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 1, z ≥ 0 .
Ω
Rezolvare. Domeniul Ω este cel din fig. 7. Întrucât funcţia de

integrat şi domeniul de integrare conţin combinaţia x 2 + y 2 + z 2 se
recomandă trecerea în coordonate sferice
 x = ρ sin ϕ cos θ

 y = ρ sin ϕ sin θ
 z = ρ cos ϕ

z
(Ω)
O
(D) y
x
Fig. 7
Avem x 2 + y 2 + z 2 = ρ2 şi din semnificaţia geometrică a
noilor parametri θ , ϕ , ρ rezultă noul domeniu
0 ≤ θ ≤ 2π
 π
Ω( θ, ϕ, ρ)  0 ≤ ϕ ≤ .
 2
 0 ≤ ρ ≤ 1


π
2π 1
I = ∫∫∫ ρ4 sin ϕ dθdϕdρ = ∫ dθ∫ 2 sin ϕ dϕ ∫ ρ4dρ =
Ω ( θ,ϕ ,ρ ) 0 0 0
π 5
ρ 1 2π
= 2 π ( − cos ϕ ) 2 ⋅ = .
5 0 5
0
I = ∫∫∫ z 2dxdydz , Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 2, x 2 + y 2 ≤ z 2 , z ≥ 0 .
Ω
Rezolvare. Domeniul Ω de integrare este cel din fig. 8.

Trecem în coordonate sferice şi noul domeniu este
0 ≤ θ ≤ 2π

 π
Ω( θ, ϕ, ρ) 0 ≤ ϕ ≤ .
 4
0 ≤ ρ ≤ 2
π
2π 2
I = ∫∫∫ ρ4 sin ϕ cos2 ϕ dρdθdϕ = ∫ dθ∫ 4 cos2 ϕ sin ϕ dϕ ∫ ρ4dρ =
Ω ( θ,ϕ ,ρ ) 0 0 0
π
 cos3 ϕ  ρ5 2 2 2 − 1
= 2π  − 4 = π.
 3  5 0 15
0
Fig. 8
I = ∫∫∫ x 2 + y 2 + z 2 dxdydz , Ω = {( x, y , z ) ∈ R 3 x 2 + y 2 + z 2 ≤ z} .
Ω

Rezolvare. Domeniul Ω este cel din fig. 9. Prin trecere în

coordonate sferice cu formula (4) obţinem
I = ∫∫∫ ρ3 sin ϕdθdϕdρ
Ω ( θ,ϕ ,ρ )
noul domeniu Ω( θ, ϕ, ρ) rezultă din semnificaţia geometrică a

parametrilor θ , ϕ , ρ şi prin trecerea în coordonate sferice a condiţiei
x 2 + y 2 + z 2 ≤ z adică ρ2 ≤ ρ cos ϕ de unde deducem
0 ≤ θ ≤ 2π
 π
Ω( θ, ϕ, ρ) 0 ≤ ϕ ≤
 2
0 ≤ ρ ≤ cos ϕ
deci obţinem
4 cos ϕ
2π π
cos ϕ π
ρ
I =∫ dθ ⋅ ∫ sin ϕ  ∫ ρ3dρ dϕ = 2π∫ sin ϕ dϕ =
2 2
0 0  0  0 4 0
π
π π2 π cos5 ϕ π2
= ∫ ϕ ϕ ϕ = − = .
4
cos sin d
2 0 2 5 0 10
ϕM
ρ
O
y
x θ
Fig. 9
9. Trecând în coordonate sferice generalizate specifice
elipsoidului, să se calculeze integrala
 x2 y2 z2  x2 y2 z 2
I = ∫∫∫  2 + 2 + 2  dxdydz , Ω : 2 + 2 + 2 ≤ 1 .
Ω a b c  a b c


Rezolvare. Avem
 x = aρ sin ϕ cos θ 0 ≤ θ ≤ 2π
 
 y = bρ sin ϕ sin θ şi Ω( θ, ϕ, ρ)  0 ≤ ϕ ≤ π .
 z = cρ cos ϕ 0 ≤ ρ ≤ 1
 
2 2 2
x y z
Apoi 2 + 2 + 2 = ρ2 şi în baza formulei (5) integrala
a b c
devine
I = abc ∫∫∫ ρ2 ⋅ρ2 sin ϕ dθdϕdρ =
Ω ( θ,ϕ ,ρ )
= abc ( ∫ dθ)( ∫ ρ dρ)( ∫ sin ϕ dϕ) = 54 abcπ.

2π
0
1
0
4
π
10. Să se calculeze volumul domeniului

Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 2 z ,3 ( x 2 + y 2 ) ≤ z 2 .
Rezolvare. Condiţiile din enunţ devin

1
x 2 + y 2 + ( z − 1)2 ≤ 1, x 2 + y 2 ≤ z 2
3
şi domeniul Ω este cel din fig. 10. Volumul domeniului Ω este dat de
formula (6)
V ( Ω ) = ∫∫∫ dxdydz
Ω
(Ω)
x O y
Fig. 10
şi trecând în coordonatele sferice

0 ≤ θ ≤ 2π
 x = ρ sin ϕ cos θ 
 π
 y = ρ sin ϕ sin θ noul domeniu devine Ω ( θ, ϕ, ρ ) 0 ≤ ϕ ≤
 z = ρ cos ϕ  6
 0 ≤ ρ ≤ 2cos ϕ
deoarece x 2 + y 2 + z 2 ≤ 2 z ⇒ ρ2 ≤ 2ρ cos ϕ ⇒ ρ ≤ 2cos ϕ iar unghiul
α pe care îl face generatoarea conului cu axa Oz rezultă din
1 π
tg α = ⇒α= .
3 6
Obţinem
π
2π 2 cos ϕ
V ( Ω ) = ∫∫∫ ρ2 sin ϕ dθdϕdρ = ∫ dθ∫ 6 sin ϕ  ∫ ρ 2 dρ  dϕ =
Ω ( θ,ϕ ,ρ ) 0 0  0 
2π π6 2cos ϕ 2π π
3 ∫0 3 ∫0
= sin ϕ ⋅ ρ 3
dϕ = ⋅ 8 6 cos3 ϕ sin ϕ dϕ =
0
π
16π  cos 4 ϕ  7π
= − 6= .
3  4  12
0
11. Să se calculeze volumul domeniului
Ω = {( x, y , z ) ∈ R 3 | x 2 + y 2 ≤ 2 z , x + y + z ≤ 1} .
Rezolvare. Volumul este dat de formula (6)

V ( Ω ) = ∫∫∫ dxdydz .
Ω
(Ω )
O y
x
Fig. 11

Frontiera domeniului D = prxOy Ω se obţine prin eliminarea

lui z între ecuaţiile x 2 + y 2 = 2 z , x + y + z = 1 , care conduce la
x 2 + y 2 = 2(1 − x − y ) ⇒ x 2 + y 2 + 2 x + 2 y − 2 = 0
sau ( x + 1)2 + ( y + 1)2 − 4 = 0 , adică un cerc de centru C ( −1, −1) şi
rază r = 2 . Rezultă că
{
D = ( x, y ) ∈ R 2 ( x + 1)2 + ( y + 1)2 ≤ 4 . }
Domeniul Ω este un intergrafic (fig. 11)
 x2 + y2 
Ω = ( x, y , z ) ∈ R 3 ≤ z ≤ 1 − x − y , ( x, y ) ∈ D  .
 2 
Deci
 1− x − y   x2 + y2 
V (Ω ) = ∫∫  ∫ x + y dz  dxdy = ∫∫  1 − x − y −
2 2
 dx d y =
D
 2  D
 2 
1
=
2 ∫∫ D
( 2 − 2 x − 2 y − x 2 − y 2 ) dx d y =
1
= ∫∫ 4 − ( x + 1)2 − ( y + 1)2  dxdy ,
2 D
de unde prin trecere în coordonate polare x + 1 = ρ cos θ ,
y + 1 = ρ sin θ obţinem
1 0 ≤ θ ≤ 2π
V (Ω ) = ∫∫ ( 4 − ρ2 ) ρ dθdρ unde D( θ, ρ) 
2 D ( θ,ρ ) 0 ≤ ρ ≤ 2
(
1 2π
)(
şi deci V (Ω ) = ∫ dθ ∫ ( 4ρ − ρ3 ) dρ = 4π .
2 0 0
2
)
12. Să se calculeze masa corpului
Ω = {( x, y , z ) ∈ R 3 | x 2 + y 2 ≤ 1, 0 ≤ z ≤ 1}
având densitatea µ ( x, y , z ) = x 2 + y 2 .
Rezolvare. Masa este dată de formula (7) care aici devine
M ( Ω ) = ∫∫∫ x 2 + y 2 dxdydz .
Ω
Domeniul Ω este intergrafic (fig. 12)
Ω = {( x, y, z ) ∈ R 3 | ( x, y ) ∈ D, 0 ≤ z ≤ 1}
unde D = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 1} . Deci

x 2 + y 2  ∫ dz  dxdy = ∫∫ x 2 + y 2 dxdy
1
M (Ω ) = ∫∫
D  0  D
care prin trecere în coordonate polare devine

2π 1 2π
M (Ω ) = ∫∫ ρ2dρdθ = ∫ d θ∫ ρ2dρ = .
D ( θ,ρ ) 0 0 3
z
(Ω)
(D)
y
O
x
Fig. 12
13. Să se calculeze masa corpului
Ω = {( x, y, z ) ∈ R 3 | x 2 + y 2 + z 2 ≤ 24, x 2 + y 2 ≤ 2 z}
având densitatea µ ( x, y , z ) = z .
Rezolvare. Masa este dată de formula (7) care aici devine
M ( Ω ) = ∫∫∫ z dxdydz .
Ω
Domeniul Ω este un intergrafic (fig. 13)
 x2 + y2 
Ω =  ( x, y , z ) ∈ R 3 ≤ z ≤ 24 − x 2 − y 2 , ( x, y ) ∈ D  .
 2 
Frontiera lui D se obţine eliminându-l pe z între ecuaţiile
x 2 + y 2 + z 2 = 24 , x 2 + y 2 = 2 z . Se obţine
2
 x2 + y2 
x + y +
2 2
 − 24 = 0 ⇒ x + y = 8 .
2 2
 2 
Deci
{
D = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 8 . }

Masa devine
 24− x2 − y2 
  1   x2 + y2  
2
M (Ω) = ∫∫  ∫ z dz  dxdy = ∫∫ 24 − x − y − 

2 2
  dxdy .
D
 x +y
2 2

2 D

  2  
 2 
z
(Ω)
O (D) y
x
Fig. 13
De unde prin trecere în coordonate polare x = ρ cos θ ,
y = ρ sin θ obţinem
1  ρ4   0 ≤ θ ≤ 2 π
M (Ω ) = ∫∫  24 − ρ2 −  ρ dθdρ , cu D( θ, ρ)  .
2 D ( θ ,ρ )  4  0 ≤ ρ ≤ 2 2
176
Prin calcul rezultă M (Ω ) = π.
3
14. Să se determine coordonatele centului de greutate pentru
optimea de elipsoid
x2 y2 z2
Ω : 2 + 2 + 2 ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0 .
a b c
Rezolvare. Coordonatele centului G de greutate sunt date de
formulele
xG =
∫∫∫Ω x dxdydz , y = ∫∫∫Ω y dxdydz , z = ∫∫∫Ω z dxdydz .
∫∫∫ dxdydz ∫∫∫ dxdydz ∫∫∫ dxdydz
G G
Ω Ω Ω
Domeniul Ω este cel din fig. 14.

Pentru calculul integralelor vom trece în coordonate sferice

generalizate specifice elipsoidului, adică
 x = aρ sin ϕ cos θ

 y = bρ sin ϕ sin θ
 z = cρ cos ϕ

şi cu formula (5) avem
I = ∫∫∫ dxdydz = ∫∫∫ abcρ2 sin ϕ dϕdθdρ
Ω
Ω ( θ,ϕ ,ρ )
unde noul domeniu este


0 ≤ ρ ≤ 1

 π
Ω( θ, ϕ, ρ) 0 ≤ θ ≤ .
 2
 π
0 ≤ ϕ ≤ 2
z
C(0,0,c)
(Ω)
y
O B(0,b,0)
x A(a,0,0)
Fig. 14
Deci
π π
1 abc
I = abc ∫ ρ dρ ∫ dθ∫ sin ϕ dϕ =
2 2 2
π.
0 0 60
Integrala I reprezintă volumul lui Ω , rezultă de aici că

volumul corpului mărginit de elipsoidul de semiaxe a , b , c este
4πabc
V= ,
3
de unde, în particular, pentru a = b = c = R se obţine volumul bilei de
rază R ,

4πR 3
Vsfera = .
3
Apoi avem
I1 = ∫∫∫ x dxdydz = a 2bc ∫∫∫ ρ3 sin 2 ϕ cos θ dϕdθdρ =
Ω
Ω ( θ,ϕ ,ρ )
π π
1 a 2bcπ
= a bc ∫ ρ dρ∫ cos θ dθ∫ sin 2 ϕ dϕ =
2 3 2
. 2
0 0 0 16
3a 3b 3c
Obţinem xG = şi analog deducem yG = , zG = .
8 8 8
15. Să se calculeze momentul de inerţie I Oz pentru corpul
omogen de densitate 1,
Ω : x 2 + y 2 ≤ 1, x + y + z ≤ 2, z ≥ 0 .
Rezolvare. Domeniul Ω se află în interiorul cilindrului
x + y = 1 , este limitat de discul D = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 1} şi
2 2
planul x + y + z = 2 (fig. 15), el este intergraficul

Ω = {( x, y , z ) ∈ R 3 | ( x, y ) ∈ D, 0 ≤ z ≤ 2 − x − y} .
C(0,0,2)
(Ω)
O
(D) B(0,2,0) y
x A(2,0,0)
Fig. 15
Avem
(x + y 2 ) dxdydz = ∫∫ (x + y2 ) ∫
2− x − y
I Oz = ∫∫∫ 2 2
d z  dx d y =
Ω D  0 
= ∫∫
D
(x 2
+ y 2 ) ( 2 − x − y ) dx d y
şi prin trecere în coordonate polare obţinem

I oz = ∫∫ ρ2 ( 2 − ρ cos θ − ρ sin θ) ρ dρdθ =

D ( θ,ρ )
= ∫  ∫ ( 2ρ3 − ρ4 (cos θ + sin θ) ) dρ dθ =

2π 1
0   0 
1
2π  ρ 4 ρ5 
=∫  2 4 − 5 ( cos θ + sin θ) dθ =
0
 0
2π  1 1 
= ∫  − ( cos θ + sin θ)  dθ = π.
0
2 5 

Să se calculeze următoarele integrale triple
16. ∫∫∫ ( x + y 2 + z 3 )dxdydz , unde Ω = [0,3] × [0,2] × [0,1]
Ω
17. ∫∫∫Ω
x 3 y 2 z dxdydz , unde Ω = [0,1] × [ −1,1] × [ −2,3]
dxdydz
18. ∫∫∫
Ω1− x − y
, unde Ω = [0,1] × [2,5] × [2,4]
4
19. ∫∫∫ ( x 2 + y 2 ) dxdydz , unde Ω : x 2 + y 2 ≤ z 2 , 0 ≤ z ≤ 3
Ω 9
20. ∫∫∫Ω
z x 2 + y 2 dx d y d z , Ω : x 2 + y 2 ≤ z , x 2 + y 2 + z 2 ≤ 2
x2 x2
21. ∫∫∫Ω
z
4
+ y 2 dxdydz , Ω : + y 2 ≤ a 2 , 0 ≤ z ≤ a
4
∫∫∫ x + y dxdydz , Ω : x + y ≤ z , 0 ≤ z ≤ 1
2 2 2 2 2
22.
Ω
23. ∫∫∫ x dxdydz , Ω : x + y ≤ (1 − z ) ; 0 ≤ z ≤ 1

2 2 2 2
Ω
24. ∫∫∫ ( x + y ) dxdydz , Ω : x + y ≤ 2 z , z ≤ 2

2 2 2 2
Ω
dxdydz
25. ∫∫∫ ( x + y + z + 2 )
Ω 2
, Ω : x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0 , x + y + z ≤ 2
π
26. ∫∫∫y cos ( x + z ) dxdydz , Ω : x + z ≤ , 0 ≤ y ≤ x , z ≥ 0
Ω 2
x +y
2 2
27. ∫∫∫ dxdydz , Ω : x 2 + y 2 ≤ z , z ≤ 1
Ω
x + y + z +1
2 2

Trecând la coordonate sferice, să se calculeze următoarele

integrale triple
28. ∫∫∫ z ( x 2 + y 2 ) dxdydz , Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ R 2 , z ≥ 0
Ω
∫∫∫ x + y dxdydz , Ω : 4 ≤ x + y + z ≤ 9
2 2 2 2 2
29.
Ω
30. ∫∫∫ ( x + y + z − z ) dxdydz , Ω : x + y + z ≤ z

2 2 2 2 2 2
Ω
31. ∫∫∫ z dxdydz , Ω : x + y + z ≤ 2 , x + y ≤ z ,

2 2 2 2 2 2 2
x ≥ 0,
Ω
y ≥0, z ≥ 0
z dxdydz
32. ∫∫∫ Ω
1+ (x + y + z ) 2 2 2 2
, Ω : x2 + y2 + z 2 ≤ 1 , x ≥ 0,
y ≥0, z ≥ 0
dxdydz
33. ∫∫∫ Ω
x + y + ( z − 2)
2 2 2
, Ω : x2 + y2 + z 2 ≤ 1
dxdydz
34. ∫∫∫ Ω
4a − x − y − z
2 2 2 2
, Ω : x2 + y2 + z2 ≤ a2 , x ≥ 0,
y ≥0, z ≥ 0
35. ∫∫∫
Ω
x2 + y 2 + z 2 dxdydz , Ω:1 ≤ x2 + y2 + z2 ≤ 4 , x2 + y 2 ≤ z 2
Trecând în coordonate sferice generalizate specifice

elipsoidului, să se calculeze următoarele integrale triple
 x2 y2 z2  x2 y2 z 2
36. ∫∫∫  2 + 2 + 2  dxdydz , Ω : 2 + 2 + 2 ≤ 1
Ω a b c  a b c

−1
 x2 y 2 z 2  2 x2 y2 z2
37. ∫∫∫  2 − 2 − 2 − 2  dxdydz , Ω : 2 + 2 + 2 ≤ 1 , z ≥ 0
Ω a b c 
 a b c
x2 y2 z 2
38. ∫∫∫ y dxdydz , Ω : + + ≤ 1 , x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0
Ω 1 4 9
Folosind integrala triplă, să se calculeze volumele

următoarelor domenii
39. Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 4 , x 2 + y 2 ≤ 3z
40. Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 4 , x 2 + y 2 + z 2 ≥ 1 , x 2 + y 2 ≤ z 2

x2 y2 x2 y2
41. Ω : + ≤ 2z , + ≥ z2
4 9 4 9
42. Ω : x + y ≤ 2 y , x + y + z 2 ≤ 4 , z ≥ 0
2 2 2 2
43. Ω : x 2 + y 2 ≥ a 2 z , x 2 + y 2 ≤ 2ax , z ≥ 0 , a > 0

44. Ω : x 2 + y 2 ≥ z , x ≤ x 2 + y 2 ≤ 2 x , z ≥ 0
45. Ω : x 2 + y 2 ≤ az , x 2 + y 2 ≤ a ( a − 2 z ) , a > 0
46. Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 2 z , 3( x 2 + y 2 ) ≤ z 2
x2 y2 z2
47. Ω : 2 + 2 + 2 − 1 ≤ 0
a b c
48. Ω : x + y ≤ z , x + y ≥ z
2 2
49. Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 2az , x 2 + y 2 ≥ z 2 , a > 0
Să se calculeze masa următoarelor corpuri având densitatea

µ ( x, y , z ) = z
50. Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 2 , x 2 + y 2 ≤ z
x2 y2 z2
51. Ω : + + ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0
1 4 9
Să se calculeze coordonatele centrului de greutate G pentru

următoarele corpuri omogene
52. Ω : x 2 + y 2 ≤ 2 z , 0 ≤ z ≤ 2
x2 y2 z 2
53. Ω : + ≤ , 0≤ z≤4
9 4 16
54. Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 2 z , 3( x 2 + y 2 ) ≤ z 2
π
55. Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ r 2 , x 2 + y 2 ≤ z 2 tg 2 α , 0 < α <
2
56. Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 3 , x 2 + y 2 ≤ 2 z
57. Ω : x 2 + y 2 ≤ z , x + y + z ≥ 0
58. Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ R 2 , y 2 + z 2 ≤ x 2 , x ≥ 0
Să se calculeze momentele de inerţie indicate pentru

următoarele corpuri omogene de densitate egală cu 1
59. Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 2 , x 2 + y 2 ≤ z 2 , z ≥ 0 , I Oz = ?

x2 y2 z2
60. Ω : + + − 1 ≤ 0 , I xOz = ?
a 2 b2 c 2
61. Ω : h 2 ( x 2 + y 2 ) ≤ a 2 z 2 , 0 ≤ z ≤ h , I Oz = ?
62. Ω : 1 ≤ x 2 + y 2 + z 2 ≤ 4 , x ≥ 0 , y ≥ 0 , z ≥ 0 , I O = ?
63. Ω : x 2 + y 2 ≤ z ≤ 1 , I Oz = ?
64. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate G şi
momentele de inerţie axiale I Ox , I Oy , I Oz precum şi momentul polar
I O pentru corpul omogen de densitate 1
x y z
Ω : + + ≤ 1, x ≥ 0 , y ≥ 0 , z ≥ 0, a > 0 , b > 0, c > 0 .
a b c

2π
16. 28
5
27.
15
(16 2 − 12 3 − 1 )
17.
12 πR 6
4 28.
18. 10ln 12
5 65π2
24π 29.
19. 4
5 π
34π 30. −
20. 6
105
2 2 −1
2πa 5 31. π
21. 15
3 π
π 32. ( 2 − 1)
22. 8
6 2
π 33. π
23. 3
20
16π π π 3
24. 34.  − 
3 23 2 
15π
25.
3
2
− 2ln 2 35.
2
(
2− 2 )
π2 1 4πabc
26. − 36.
16 2 5

37.
πabc
( π − 2) 53. G ( 0,0,3)
2  37 
3π 54. G  0,0, 
38.  28 
4
 3 
19 55. G  0,0, r (1 + cos α) 
39. π  8 
6
 5 
40.
14
3
( 2− 2 π) 56. G  0,0, (6 3 + 5) 
 83 
41. 8π  1 1 5
57. G  − , − , 
8π  2 2 6
42.
3  3R 
3 3 58. G  (2 + 2 ),0,0 
43. πa  16 
2 4π
45 59. I Oz = (4 2 − 5)
44. π 15
32 4πab3c
πa 3 60. I xOz =
45. 15
12 πa h
4
7π 61. I Oz =
46. 10
12 31π
4πabc 62. I O =
47. 10
3 π
π 63. I Oz =
48. 6
8
a b c a 3bc
πa 3 64. G  , ,  , I Ox = ,
49. 4 4 4 60
3
7π ab3c abc 3
50. I Oy = , I Oz = ,
12 60 60
9π abc 2
51. IO = ( a + b2 + c 2 )
8 60
 4
52. G  0,0, 
 3

17. INTEGRALA CURBILINIE DE SPEŢA ÎNTÂI

1) Lungimea unui arc de curbă
Se numeşte curbă în spaţiul R 3 definită pe intervalul
I = [ α, β] , figura geometrică C formată din mulţimea punctelor
M ∈ R 3 ale căror coordonate x , y , z sunt funcţii continue de
variabila t pe I ,
x = x (t ) , y = y (t ) , z = z (t ) , t ∈ I
care se numesc ecuaţiile parametrice ale curbei C . Dacă notăm prin
i , j , k versorii axelor de coordonate, ecuaţiile curbei C se pot scrie
sub formă vectorială:
r (t ) = x (t ) i + y (t ) j + z (t ) k , t ∈ I
unde r = OM .
Punctele A ( x ( α) , y ( α) , z ( α)) , B ( x (β ) , y (β ) , z ( β ) ) se
numesc capetele curbei C . Dacă A = B atunci curba C se numeşte
închisă.
Curba C se numeşte netedă dacă funcţia vectorială r ( t ) este
de clasă C1 pe I (adică funcţiile scalare x ( t ) , y ( t ) , z ( t ) sunt de
clasă C1 pe I ) şi r′ ( t ) = x′ ( t ) i + y ′ ( t ) j + z ′ ( t ) k ≠ 0 oricare ar fi
t ∈ I , adică în fiecare punct M al curbei C există tangentă unică la
C . O curbă C se numeşte netedă pe porţiuni dacă ea este
juxtapunerea unui număr finit de arce netede.
Curba C se numeşte simplă dacă funcţia vectorială r ( t ) este
injectivă, adică t1 ≠ t2 ⇒ r ( t1 ) ≠ r ( t2 ) , ceea ce înseamnă că la valori
distincte ale parametrului t corespund puncte distincte pe curba C .
Dacă
AB : x = x (t ) , y = y (t ) , z = z (t ) , t ∈ [ α, β]
este un arc neted şi simplu, atunci elementul de arc este
ds = x′2 + y ′2 + z ′2 dt

264 17. Integrala curbilinie de speţa întâi
iar lungimea arcului

β
l ( AB ) = ∫ ( x′(t ) ) + ( y ′(t ) ) + ( z ′(t ) ) dt .
2 2 2
α
Dacă arcul este plan, adică
AB : x = x (t ) , y = y (t ) , t ∈ [ α, β] ,
atunci
β
ds = x′2 + y ′2 dt şi l ( AB ) = ∫ ( x′(t ) ) + ( y ′(t ) ) dt ,
2 2
α
iar dacă arcul este dat printr-o ecuaţie explicită, adică
AB : y = y ( x ) , x ∈ [ a, b] ,
atunci
b
ds = 1 + y ′2 dx şi l ( AB ) = ∫ 1 + ( y ′( x ) ) dx .
2
a
2) Integrala curbilinie de speţa întâi (în raport cu arcul)

Fie arcul de curbă neted şi simplu
AB : x = x ( t ) , y = y ( t ) , z = z ( t ) , t ∈ [ α, β] ,
având capetele A şi B ( A nu corespunde neapărat lui t = α ) şi
funcţia continuă F : Ω → R cu Ω ⊂ R 3 mulţime deschisă, AB ⊂ Ω .
Definiţie. Se numeşte integrală curbilinie de speţa întâi a
funcţiei F de-a lungul arcului AB numărul real notat şi definit astfel:
β
∫ F ( x, y, z )ds = ∫ F ( x(t ), y(t ), z (t )) ( x′(t ))2 + ( y′(t ))2 + ( z′(t ))2 dt .(1)
AB α
Dacă funcţia F este de două variabile x , y iar arcul este în

planul xOy , adică
AB : x = x (t ) , y = y (t ) , t ∈ [ α, β] ,
atunci formula (1) devine
β
∫ F ( x, y )ds = ∫ F ( x(t ), y(t )) ( x′(t )) + ( y′(t )) dt

2 2
(2)
AB α
iar dacă AB : y = y ( x ) , x ∈ [ a, b] atunci formula (2) devine

b
∫ F ( x, y )ds = ∫ F ( x, y( x)) 1 + ( y′( x )) dx .

2
(3)
AB a
Proprietăţi ale integralei curbilinii de speţa întâi:
1. ∫ F ds = ∫ F ds
BA AB

17. Integrala curbilinie de speţa întâi 265
2. ∫ ( F + F ) ds = ∫ F ds + ∫ F ds
1 2 1 2
AB AB AB
3. ∫ (λF ) ds = λ ∫ F ds , (∀) λ ∈ R
AB AB
4. ∫ F ds = ∫ F ds + ∫ F ds , (∀) C ∈ AB
AB AC CB
5. Dacă Γ este o curbă închisă şi A, B, C ∈ Γ , atunci
∫ F ds + ∫ F ds + ∫ F ds = ∫ F ds + ∫ F ds + ∫ F ds
AB BC CA BC CA AB
deci integrala curbilinie pe curba închisă Γ nu depinde de punctul de
plecare şi nici de punctul de sosire şi ca atare poate fi notată
∫ F ds . Γ
6. În baza definiţiei rezultă că integrala curbilinie de speţa
întâi nu depinde de parametrarea curbei.
3) Aplicaţii ale integralei curbilinii de speţa întâi

β
∫ ds = ∫ ( x′(t )) + ( y′(t )) + ( z′(t )) dt

2 2 2
1. Dacă F = 1 , atunci
AB α
adică
l ( AB ) = ∫ ds .
AB
2. Masa unei bare curbe de densitate µ care are ca imagine
geometrică arcul AB este
M ( AB ) = ∫ µ ( x, y, z ) ds .
AB
3. Coordonatele centrului de greutate pentru o bară curbă de
densitate µ ( x, y , z ) având forma arcului AB sunt
∫ xµ ( x, y, z ) ds ∫ yµ ( x, y, z ) ds ∫ zµ ( x, y, z ) ds
xG = AB
, yG = AB
, zG = AB
∫ µ ( x, y, z ) ds ∫ µ ( x, y, z ) ds ∫ µ ( x, y, z ) ds
AB AB AB
iar pentru o bară omogenă
∫ x ds ∫ y ds ∫ z ds
xG = AB
, yG = AB
, zG = AB
.
∫ ds ∫ ds ∫ ds
AB AB AB


1. Să se calculeze integrala curbilinie de speţa întâi
x2 y2
I = ∫ xy ds , unde AB este sfertul de elipsă + − 1 = 0 din
AB 4 1
cadranul întâi (fig. 1).
y
B(0,1)
O A(2,0) x
Fig. 1
Rezolvare. Ecuaţiile parametrice ale arcului de elipsă sunt
 x = 2cos t  x′ = −2sin t  π
 ⇒ , t ∈ 0,  ,
 y = sin t  y ′ = cos t  2
x′2 + y ′2 = 4sin 2 t + cos2 t = 3sin 2 t + 1 ,
iar în baza formulei (2) avem
π
I = ∫ 2 2cos t sin t 1 + 3sin 2 t dt .
0
Facem schimbarea de variabilă 1 + 3sin 2 t = u , adică

1 + 3sin 2 t = u 2 ⇒ 6sin t cos t dt = 2u du şi integrala devine
2 2 2 2 u 3 2 14
3 ∫1
I= u du = ⋅ = .
3 3 1 9
2. Să se calculeze integrala curbilinie de speţa întâi
I= ∫ Γ
x 2 + y 2 ds , unde Γ este cercul de ecuaţie x 2 + y 2 − 2 x = 0.
Rezolvare. Ecuaţia cercului Γ poate fi scrisă sub forma

( x − 1) + y 2 − 1 = 0 . Notând x − 1 = cos t , y = sin t , obţinem
2
parametrarea
 x = 1 + cos t  x′ = − sin t
 ⇒ , t ∈ [0,2π] ,
 y = sin t  y ′ = cos t
t
iar x′2 + y ′2 = sin 2 t + cos2 t = 1 , x 2 + y 2 = 2(1 + cos t ) = 4cos2 .
2

Formula de calcul (2) ne dă

2π t  π t 2π t 
I = 2 ∫ cos dt = 2  ∫ cos dt − ∫ cos dt  =
0 2  0 2 π 2 
 t π t 2π 
= 4  sin − sin  = 8.
 2 0 2 π 
3. Să se calculeze masa unei bare de densitate µ ( x, y ) = y
având forma jumătăţii de buclă de cicloidă
AB : x = t − sin t , y = 1 − cos t , t ∈ [ 0, π] .
Rezolvare. Masa este dată de formula
M ( AB ) = ∫ µ( x, y )ds = ∫ y ds .
AB AB
Avem
x′ = 1 − cos t , y ′ = sin t ⇒ x′2 + y ′2 = 1 − 2cos t + cos 2 t + sin 2 t =
t t
= 2(1 − cos t ) = 4sin 2 ⇒ x′2 + y ′2 = 2 sin .
2 2
Cu formula (2) masa devine
π t π t t
M ( AB ) = 2 ∫ (1 − cos t )sin dt = 4 ∫ sin 2 sin dt =
0 2 0 2 2
π t t
= 4 ∫  1 − cos 2  sin dt.
0
 2 2
Facem schimbarea de variabilă
t 1 t
cos = u ⇒ − sin dt = du
2 2 2
şi obţinem
1 16
M ( AB ) = 8∫ (1 − u 2 )du = .
0 3
4. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate al unei
bare omogene de forma unui arc de cerc având raza R şi măsura
unghiului la centru 2α (fig. 2).

Rezolvare. Avem x = R cos t , y = R sin t , t ∈ [ −α, α] , yG = 0

şi
∫ x ds
xG = AB
, ∫ ds = l ( AB) = 2αR .
∫ ds AB
AB
y
B
α
O −α x
A
Fig. 2
Apoi x′2 + y ′2 = R 2 şi deci cu formula (2) obţinem
α
∫ x ds = ∫R cos t dt = 2 R 2 sin α
2
AB −α
adică
2 R 2 sin α sin α
xG = =R .
2 Rα α
5. Să se determine coordonatele centrului de greutate al unei
bare curbe din spaţiu de densitate µ ( x, y, z ) = z , având forma arcului
de elice cilindrică
 π
AB : x = cos t , y = sin t , z = t , t ∈ 0,  .
 2
Rezolvare. Coordonatele centrului de greutate sunt date în
acest caz, de formulele
1 1 1
xG = ∫
M AB
xz ds , yG = ∫
M AB
yz ds , zG = ∫
M AB
z 2ds
unde
M = ∫ z ds = masa barei.
AB

Avem
x′ = − sin t , y ′ = cos t , z ′ = 1 ⇒ x′2 + y ′2 + z ′2 = 2 ⇒
⇒ ds = x′2 + y ′2 + z ′2 dt = 2dt.
Apoi
π
2 2
M= ∫ z ds = 2 ∫ 2 t d t =
0 8
π
AB
π π
I1 = ∫ xz ds = 2 ∫ t cos t dt = 2 ∫ t (sin t )′dt =
0
2 2
0
AB
 π π 
2
= 2 t sin t 2 − ∫ sin t dt  =
 2
( π − 2)
 0  2
 0 
π π
I2 = ∫ yz ds = 2 ∫ 2 t sin t dt = 2 ∫ 2 t ( − cos t )′dt ⇒
0 0
AB
 π π 
I 2 = 2 −t cos t 2 + ∫ cos t dt  = 2
 2
 0 
 0 
π
2 π3
I 3 = ∫ z 2ds = 2 ∫ 2 t 2dt = .
AB
0 3 8
Deci
I1 π−2 I 8 I π
xG = = 4 2 , yG = 2 = 2 , zG = 3 = .
M π M π M 3

Să se calculeze următoarele integrale curbilinii de speţa întâi
6. I = ∫ x ds , AB : y = x 2 , x ∈ [ 0,1] .
AB
7. I = ∫ y ( 2 − y )ds , unde curba de integrare este sfertul de

AB
cicloidă
 π
AB : x = t − sin t , y = 1 − cos t , t ∈ 0,  .
 2

8. I = ∫ 3 xy ds , unde curba de integrare este sfertul de

AB
astroidă din cadranul întâi
 π
AB : x = cos3 t , y = sin 3 t , t ∈ 0,  .
 2
9. I = ∫ z ds , unde AB : x = t cos t , y = t sin t , z = t , t ∈[0,1] .
AB
ds
10. I = ∫ x + y2 + z2
2
, unde curba pe care se integrează este
AB
arcul de elice cilindrică
 π
AB : x = cos t , y = sin t , z = t , t ∈ 0,  .
 4
11. Să se calculeze masa barei curbe având forma
semicercului AB : x 2 + y 2 = a 2 , y ≥ 0 şi densitatea µ ( x, y ) = x + y .
et + e− t
12. Să se calculeze masa barei curbe AB : x = ,
2
et − e− t
y= , z = t , t ∈ [0,ln 2 ] , având densitatea µ ( x, y , z ) = x .
2
13. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate al barei
curbe AB : x = a (t − sin t ) , y = a (1 − cos t ) , z = 0 , t ∈ [0,2π] având
densitatea µ( x, y ) = y .
14. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate al barei
t3 1 2
curbe omogene AB : x = , y = t , z = t , t ∈ [ −1,1] .
3 2


propuse
6. Avem ds = 1 + y ′2 dx = 1 + 4 x 2 dx şi cu formula (3)
1
integrala devine I = ∫ x 1 + 4 x 2 dx .
0
Cu substituţia 1 + 4x 2 = u , adică 1 + 4x 2 = u 2 obţinem

1 1 5
x dx = u du şi integrala devine I = ∫ u 2du =
2 4 1
1
12
5 5 −1 . ( )
t
7. x′ = 1 − cos t , y ′ = sin t , ds = 2 sin dt .
2
π
t 4
I = 2 ∫ 2 sin t sin dt = .
0 2 3 2
3
8. x′ = −3cos2 t sin t , y ′ = 3sin 2 t cos t , ds =
sin 2t dt .
2
3 π2 3 π2 2 3π
I = ∫ sin t cos t sin 2t dt = ∫ sin 2tdt = .
2 0 4 0 16
9. x′ = cos t − t sin t , y ′ = sin t + t cos t , z ′ = 1 , ds = 2 + t 2 dt .
1 3 2 2
I = ∫ t 2 + t 2 dt = ∫ u 2 d u = 3 − . Am făcut schimbarea de
0 2 3
variabilă 2 + t2 = u .
10. x′ = − sin t , y ′ = cos t , z ′ = 1 , ds = 2dt .
π π
dt
I = 2∫ 4
= 2 arctg t 4 = 2 .
0 1 + t2
0
11. M = ∫ ( x + y ) ds , x = a cos t , y = a sin t , x′ = − a sin t ,
AB
π
y ′ = a cos t , ds = a dt , M = a 2 ∫ (sin t + cos t )dt = 2a 2 .
0
et − e −t et + e −t
12. M = ∫ x ds , x′ =
2
, y′ =
2
, z′ = 1 .
AB

e 2 t + e −2 t 1 1
+ 1 = ( e 2 t + e −2 t + 2 ) = ( e t + e − t ) .
2
x′2 + y ′2 + z ′2 =
2 2 2
1 t −t
Deci ds =
2
(e + e ) dt şi
1 ln 2 t − t t − t 2  15 
M=
2 2 ∫0
( e + e )( e + e ) dt =  + ln 2  .
2  16 
13. Bara AB este o buclă de cicloidă. Deoarece dreapta de
ecuaţie x = πa este axă de simetrie rezultă xG = πa iar
1
yG = ∫ y y ds , M = ∫ yds ,
M AB AB
Avem
x′ = a (1 − cos t ) , y ′ = a sin t , ds = x′2 + y ′2 dt = a 2(1 − cos t )dt .
Deci
2π
M = a 2a ∫ (1 − cos t )dt = 2 2aa π ,
0
2π
I= ∫ y y ds = a 2a ∫ (1 − cos t )2 dt = 3πa 2 2a .
2
0
AB
I 3a
Rezultă yG = = .
M 2
1 1 1
14. xG =
M ∫ x ds , yG =
M ∫ y ds , zG =
M ∫ z ds ,
AB AB AB
M= ∫ ds . Avem
AB
x′ = t 2 , y ′ = 2t , z ′ = 1
x′2 + y ′2 + z ′2 = t 4 + 2t 2 + 1 = (t 2 + 1)2 ⇒ ds = (t 2 + 1)dt
1 1 8 1 1
M = ∫ (t 2 + 1)dt = 2 ∫ (t 2 + 1)dt = , I1 = ∫ x ds = ∫ t 3 (t 2 + 1)dt = 0
−1 0 3 3 −1
AB
1 1 2 2 8 2 1
I2 = ∫ y ds = ∫
2 −1
t (t + 1)dt =
15
, I 3 = ∫ z ds = ∫ t (t 2 + 1)dt = 0
−1
AB AB
2
Rezultă xG = zG = 0 , yG = .
5

18. CÂMPURI SCALARE. CÂMPURI
VECTORIALE

1) Câmp scalar. Derivata după un versor
Prin câmp scalar definit pe Ω ⊂ R 3 se înţelege o funcţie
f : Ω → R . Mulţimea punctelor ( x, y, z ) ∈ Ω care verifică condiţia
f ( x, y , z ) = c
se numeşte suprafaţă de nivel.
Pentru un câmp scalar plan f : D ⊂ R 2 → R , mulţimea
punctelor ( x, y ) ∈ D care verifică ecuţia f ( x, y ) = c se numeşte linie
de câmp.
Suprafeţele, respectiv liniile, de nivel au proprietăţile:
a) prin orice punct din Ω ⊂ R 3 , respectiv din D ⊂ R 2 trece o
suprafaţă, respectiv linie, de nivel;
b) orice două suprafeţe, respectiv linii,de nivel sunt disjuncte.
Definiţie. Fie Ω ⊂ R 3 o mulţime deschisă, ( x0 , y0 , z0 ) ∈ Ω
un punct fixat şi f : Ω → R un câmp scalar de clasă C1 pe Ω , iar
s = i cos α + j cos β + k cos γ un versor dat. Se numeşte derivată a
câmpului scalar f după versorul s câmpul scalar notat şi definit
astfel:
df ∂f ∂f ∂f
= cos α + cos β + cos γ .
ds ∂x ∂y ∂z
Observaţia 1. Derivatele câmpului scalar f : Ω → R după
versorii i , j , k ai axelor de coordonate coincid cu derivatele parţiale
ale funcţiei f în raport cu x , y respectiv z , adică
df ∂f df ∂f df ∂f
= , = , = .
di ∂x dj ∂y dk ∂z
Observaţia 2. Derivata lui f : Ω → R după − s este
df df
=− .
d( − s ) ds

274 18. Câmpuri scalare. Câmpuri vectoriale
Observaţia 3. Dacă, în particular, câmpul f este plan, adică

f : D ⊂ R 2 → R , s = i cos α + j sin α , atunci
df ∂f ∂f
= cos α + sin α .
ds ∂x ∂y
Reguli de calcul pentru derivata după un versor:
d df dg
a) ( f + g) = +
ds ds ds
d df dg
b) ( fg ) = g + f
ds ds ds
df dg
g − f
d  f 
c)   = ds 2 ds
ds  g  g
d df du
d) f (u ) = ⋅ .
ds du ds
2) Câmp vectorial. Derivata după un versor

Prin câmp vectorial definit pe Ω ⊂ R 3 se înţelege o funcţie
vectorială definită pe Ω cu valori în R 3 de forma
V ( x , y , z ) = P ( x, y , z ) i + Q ( x, y , z ) j + R ( x, y , z ) k ,
în care P, Q, R : Ω → R . Câmpul vectorial V se numeşte de clasă C p
dacă funcţiile componente scalare P , Q , R sunt de clasă C p .
Dacă V este de clasă C1 pe Ω atunci
∂V ∂P ∂Q ∂R
= i+ j+ k,
∂x ∂x ∂x ∂x
∂V ∂P ∂Q ∂R
= i+ j+ k,
∂y ∂y ∂y ∂y
∂V ∂P ∂Q ∂R
= i+ j+ k.
∂z ∂z ∂z ∂z
Definiţie. Fie V un câmp vectorial de clasă C1 pe mulţimea
deschisă Ω ⊂ R 3 şi s = i cos α + j cos β + k cos γ un versor. Se
numeşte derivată a câmpului vectorial V după versorul s câmpul
vectorial notat şi definit astfel:
dV dP dQ dR
= i+ j+ k.
ds ds ds ds

18. Câmpuri scalare. Câmpuri vectoriale 275
Aplicând formula de derivare a unui câmp scalar după un

versor, rezultă
dV ∂ V ∂V ∂V
= cos α + cos β + cos γ .
ds ∂x ∂y ∂z
3) Gradientul unui câmp scalar

Definiţie. Se numeşte gradient al câmpului scalar de clasă
C , f : Ω → R , câmpul vectorial definit şi notat astfel:
1
∂f ∂f ∂f
grad f = i +j +k .
∂x ∂y ∂z
∂ ∂ ∂
Operatorul grad = i +j +k se mai notează prin simbolul ∇
∂x ∂y ∂z
numit “nabla”.
Reguli de aplicare a gradientului:
a) grad ( f + g ) = grad f + grad g
b) grad ( fg ) = g grad f + f grad g
 f  g grad f − f grad g
c) grad   =
g g2
df
d) grad f ( u ) = grad u .
du
Ţinând cont de expresia gradientului, derivata câmpului f
după versorul s se scrie:
df
= s ⋅ grad f
ds
sau
df
ds
(
= s ⋅ grad f cos s ,grad f )
adică
df
ds
(
= grad f cos s ,grad f)
şi deci
df
= prs grad f .
ds
Fie S o suprafaţă de nivel de ecuaţie f ( x, y, z ) = c a
câmpului scalar f , de clasă C1 . Din geometria diferenţială se ştie că

vectorul grad f este orientat după normala la suprafaţa S în punctul

considerat, ( x, y , z ) ∈ S .
Dacă s = n = versorul vectorului normal la suprafaţa de nivel
( )
S , atunci s ,grad f = 0 şi
2 2 2
df  ∂f   ∂f   ∂f 
= grad f =   +   +   .
dn  ∂x   ∂y   ∂z 
4) Divergenţa şi rotorul
Definiţia 1. Se numeşte divergenţă a câmpului vectorial
V = Pi + Qj + Rk de clasă C1 pe Ω , câmpul scalar notat şi definit
astfel:
∂P ∂Q ∂R
divV = + + .
∂ x ∂ y ∂z
Dacă câmpurile vectoriale V , V1 , V2 şi câmpul scalar f
sunt de clasă C1 pe Ω , atunci:
( )
a) div V1 + V2 = divV1 + div V2
( )
b) div fV = ( grad f )V + f div V .
Definiţia 2. Se numeşte rotor al câmpului V = Pi + Qj + Rk
câmpul vectorial notat şi definit astfel:
i j k
∂ ∂ ∂  ∂R ∂Q   ∂P ∂R   ∂Q ∂P 
rot V = = −  i + −  j + − k
∂x ∂y ∂z  ∂y ∂z   ∂z ∂x   ∂x ∂y 
P Q R
Dacă câmpurile vectoriale V , V1 , V2 şi câmpul scalar f
sunt de clasă C1 pe Ω , atunci:
( )
a) rot V1 + V2 = rot V1 + rot V2
( )
b) rot fV = ( grad f ) × V + f rot V .

18.2 Probleme rezolvate

Să se determine liniile de nivel ale următoarelor câmpuri
scalare plane:
1. f : R 2 → R , f ( x, y ) = x − y .
Rezolvare. Liniile de nivel ale câmpului scalar f au ecuaţia
f ( x, y ) = c , adică x − y = c , care reprezintă un fascicul de drepte
paralele cu prima bisectoare (fig. 1).
Fig. 1 Fig. 2
2. f : R 2 → R , f ( x, y ) = x 2 + y 2 − 2 x .
Rezolvare. Liniile de nivel au ecuaţia
x 2 + y 2 − 2 x = c ⇒ ( x − 1)2 + y 2 − ( c + 1) = 0
cu c + 1 > 0 , adică o familie de cercuri concentrice, având centrul în
punctul (1,0) (fig. 2).
1
2
+4 y2
3. f : R 2 \ {(0,0)} → R , f ( x, y ) = e x .
1
x2 +4 y2
Rezolvare. Ecuaţia liniilor de nivel este e = c , întrucât
k2
c > 0 putem lua c = e , k > 0 şi obţinem
x2 y2
x2 + 4 y2 = k 2 ⇒ 2 + 2 − 1 = 0 ,
k k
4
adică o familie de elipse raportate la axele de coordonate având
k
semiaxele a = k , b = (fig. 3).
2

Fig. 3 Fig. 4
4. f ( x, y ) = arcsin( x 2 + y 2 ) , cu x 2 + y 2 ≤ 1 .
Rezolvare. Ecuaţia liniilor de nivel este arcsin( x 2 + y 2 ) = c
π
unde 0 ≤ c ≤ . Putem lua c = arcsin k , unde 0 ≤ k ≤ 1 . Rezultă
2
arcsin( x 2 + y 2 ) = arcsin k ⇒ x 2 + y 2 = k ,
adică o familie de cercuri concentrice de centru originea şi rază
k ≤ 1 (fig. 4).
1
5. f ( x, y ) = , cu x ≠ y .
x − y2
2
1 1
Rezolvare. Ecuaţia liniilor de nivel este = , c ≠ 0,
x −y 2
c 2
adică x − y = c , deci o familie de hiperbole echilatere, având ca

2 2
asimptote prima şi a doua bisectoare a axelor de coordonate (fig. 5).
Fig. 5

Să se afle suprafeţele de nivel ale următoarelor câmpuri

scalare din spaţiul R 3 :
6. f : R 3 → R , f ( x, y , z ) = x + 2 y + 3z .
Rezolvare. Ecuaţia suprafeţelor de nivel este f ( x, y , z ) = c
care în acest caz devine x + 2 y + 3z = c , adică o familie de plane
paralele având vectorul director comun V = i + 2 j + 3k (fig. 6).
Fig. 6
x2 y2 z2
7. f : R 3 → R , f ( x, y , z ) = + + .
4 9 16
Rezolvare. Ecuaţia suprafeţelor de nivel este
2 2 2
x y z
+ + = k 2 , adică o familie de elipsoizi având semiaxele
4 9 16
a = 2k , b = 3k , c = 4k , k > 0 .
x2 + y 2
8. f ( x, y , z ) = e z2
, cu z ≠ 0 .
x2 + y2
Rezolvare. Ecuaţia suprafeţelor de nivel este e = c şi

z2
k2
cum c > 0 putem lua c = e , deci x + y = k z , care reprezintă o
2 2 2 2
familie de conuri de rotaţie în jurul axei Oz având vârful în origine.

Dacă notăm prin ϕ măsura unghiului format de generatoare cu axa
Oz rezultă tg ϕ = k > 0 .
9. Să se calculeze derivata câmpului scalar plan f : R 2 → R ,

f ( x, y ) = x 2 + y 2 în punctul (1,1) după versorul s care face cu
π
versorul i un unghi de măsură α = .
3

π π 1 3
Rezolvare. Avem s = i cos + j sin = i + j . Aplicăm
3 3 2 2
formula
df ∂f ∂f
(1,1) = (1,1)cos α + (1,1)sin α .
ds ∂x ∂y
∂f ∂f ∂f ∂f
Avem ( x, y ) = 2 x , ( x, y ) = 2 y şi (1,1) = 2 , (1,1) = 2 deci
∂x ∂y ∂x ∂y
df 1 3
(1,1) = 2 + 2 = 1+ 3 .
ds 2 2
10. Să se calculeze derivata câmpului scalar f : R 2 → R ,
f ( x, y ) = x 2 − xy + y 2 în punctul (1,1) după versorul
df
s = i cos α + j sin α . Pentru ce valori α ∈ [0,2π] , (1,1) are a)
ds
valoarea maximă; b) valoarea minimă; c) valoarea egală cu 0 ?
Rezolvare. Avem
df ∂f ∂f
( x0 , y0 ) = ( x0 , y0 )cos α + ( x0 , y0 )sin α =
ds ∂x ∂y
= (2 x0 − y0 )cos α + ( − x0 + 2 y0 )sin α
rezultă
df
(1,1) = cos α + sin α .
ds
Notăm g ( α) = cos α + sin α şi avem
π 5π
g ′( α) = − sin α + cos α = 0 ⇒ α = şi α = .
4 4
π
Din tabloul de variaţie al funcţiei g ( α) rezultă maxim în α = ,
4
5π
minim în α = .
4
df 3π 7π
Apoi (1,1) = 0 ⇒ α = şi α = .
ds 4 4


f ( x, y , z ) = 1 − ( x 2 + y 2 + z 2 ) , într-un punct curent ( x, y , z ) ∈ R 3 după
versorul normal îndreptat spre interior în acest punct la sfera
x2 + y 2 + z 2 = 1.
Rezolvare. Avem n = −( xi + yj + zk ) ,
df ∂f ∂f ∂f
( x , y , z ) = − x ( x, y , z ) − y ( x, y , z ) − z ( x, y , z ) =
dn ∂x ∂y ∂z
= 2 x 2 + 2 y 2 + 2 z 2 = 2( x 2 + y 2 + z 2 ) = 2.
12. Fie r = xi + yj + zk vectorul de poziţie al unui punct

oarecare ( x, y, z ) ∈ R 3 cu ( x, y , z ) ≠ (0,0,0) şi
f ( x, y , z ) = x 2 + y 2 + z 2 = r = r .
Să se calculeze grad f .
Rezolvare. Dacă notăm u( x, y, z ) = x 2 + y 2 = z 2 , atunci

f = u şi cu regula d) de aplicare a operatorului gradient obţinem
′
u
( )
grad f (u ) = grad u = u grad u =
1
2 u
grad u =
1
= grad ( x 2 + y 2 + z 2 ) =
2 x +y +z
2 2 2
xi + yj + zk
=
1
2r
(2 xi + 2 yj + 2 zk = ) r
,
deci
r
grad r = .
r
13. Fie câmpul scalar, f : R 3 → R ,
f ( x, y , z ) = x 4 − 3 xy 2 z 3 + yz + 1 .
Să se determine suprafaţa de nivel a câmpului f care trece prin punctul
M 0 (1,0, −1) şi derivata după versorul vectorului OM 0 în M 0 .
Rezolvare. Avem f (1,0, −1) = 2 şi suprafaţa de nivel cerută
are ecuaţia f ( x, y, z ) = 2 , adică x 4 − 3xy 2 z 3 + yz − 1 = 0 . Apoi

1 1 1
OM 0 = i − k şi s = vers OM 0 = i− k , adică cos α = ,
2 2 2
1
cos β = 0 , cos γ = − .
2
Derivatele parţiale sunt
∂f ∂f
( x, y, z ) = 4 x 3 − 3 y 2 z 3 , ( x, y, z ) = −6 xyz 3 + z ,
∂x ∂y
∂f
( x, y, z ) = −9 xy 2 z 2 + y
∂z
iar în M 0 obţinem
∂f ∂f ∂f
(1,0, −1) = 4 , (1,0, −1) = −1 , (1,0, −1) = 0 .
∂x ∂y ∂z
Derivata după versorul s în M 0 este
df ∂f ∂f ∂f
(1,0, −1) = (1,0, −1)cos α + (1,0, −1) cos β + (1,0, −1) cos γ ,
ds ∂x ∂y ∂z
adică
df 4
(1,0, −1) = .
ds 2
14. Fie a = i − j + 2k şi câmpul scalar f : R 3 → R ,
f ( x, y, z ) = a ⋅ r , unde r este vectorul de poziţie al punctului
M ( x, y, z ) , adică r = xi + yj + zk . Să se determine suprafaţa de nivel
a câmpului f care trece prin M 0 (1,1,2 ) şi derivata lui f după versorul
df
n al vectorului normalei la această suprafaţă. Să se arate că (M )
ds
depinde doar de s şi nu de punctul M.
Rezolvare. Avem f ( x, y , z ) = a ⋅ r = x − y + 2 z , f (1,1,2) = 4
şi deci ecuaţia suprafeţei de nivel ( S ) este x − y + 2 z = 4 , adică un
plan. Vectorul normal la ( S ) este V = i − j + 2k = a şi
n = vers a =
1
6
( )
i − j + 2k rezultă
1 1 2
cos α = , cos β = − , cos γ = .
6 6 6

Apoi
∂f ∂f ∂f
= 1, = −1 , =2
∂x ∂y ∂z
şi deci
df 1 1 4 6
(1,1,2) = + + = = 6.
dn 6 6 6 6
Pentru un versor oarecare s = i cos α + j cos β + k cos γ , avem
df
( M ) = cos α − cos β + 2cos γ = a ⋅ s
ds
df
ceea ce arată că ( M ) depinde numai de s .
ds
15. Fie câmpul scalar f : R 3 \ {( 0,0,1)} → R ,
f ( x, y , z ) = ln x 2 + y 2 + ( z − 1) .
2
Să se determine punctele în care grad f = 1.

Rezolvare. Avem
1
f ( x, y, z ) = ln  x 2 + y 2 + ( z − 1)2  .
2
1
Dacă notăm u ( x, y , z ) = x 2 + y 2 + ( z − 1) , atunci f = ln u şi cu
2
2
regula d) de aplicare a operatorului gradient obţinem
1 1 11
grad f (u ) = grad(ln u ) = (ln u )′u grad u = grad u =
2 2 2u
1 xi + yj + ( z − 1) k
=  2 xi + 2 yj + 2( z − 1)k  =
2u   x2 + y2 + z − 1 2
( )
şi deci
x 2 + y 2 + ( z − 1)
2
1
grad f = =
x + y + ( z − 1)
2
x 2 + y 2 + ( z − 1)
2 2 2
iar din condiţia grad f = 1 obţinem

x 2 + y 2 + ( z − 1) = 1 ,
2
adică punctele căutate se află pe sfera de centru C (0,0,1) şi raza 1,

care evident trece şi prin originea sistemului de axe.

16. Să se calculeze derivata câmpului vectorial

V ( x, y , z ) = ( x 2 − yz 3 ) i + ( y 2 + x 3 z ) j + ( xy + z 2 ) k , ( x, y , z ) ∈ R 3
după versorul vectorului u = 2i − j + 2k în punctul (0,1,1).
Rezolvare. Utilizăm formula
dV ∂ V ∂V ∂V
= cos α + cos β + cos γ
ds ∂x ∂y ∂z
unde s = i cos α + j cos β + k cos γ .
2 1 2 2
Avem s = vers u = i − j + k , adică cos α = ,
3 3 3 3
1 2
cos β = − , cos γ = . Apoi
3 3
 ∂V  ∂V
 = 2 xi + 3x 2 zj + yk  ( 0,1,1) = k
 ∂x  ∂x
 ∂V  ∂V
 = − z 3i + 2 yj + xk ⇒ ( 0,1,1) = −i + 2 j
 ∂ y  ∂ y
 ∂V  ∂V
 = −3 yz 2i + x 3 j + 2 zk  ( 0,1,1) = −3i + 2k
 ∂z  ∂z
şi deci
dV
ds
2
3
1
3
2
(0,1,1) = k − ( −i + 2 j ) + −3i + 2k
3
( )
adică
dV 5 2
( 0,1,1) = − i − j + 2k .
ds 3 3

Să se determine liniile de nivel ale următoarelor câmpuri
scalare plane:
17. f : R 2 → R , f ( x, y ) = x 2 + y 2
18. f : R 2 → R , f ( x, y ) = x 2 − y 2
1
19. f : R 2 \ {(0,0)} → R , f ( x, y ) = 2
2x + 3y2
20. f ( x, y ) = 4 xy , cu xy > 0

2x
x2 + y 2
21. f ( x, y ) = e , cu ( x, y ) ≠ (0,0)
2y
22. f ( x, y ) = arctg 2 , cu x 2 + y 2 − 4 ≠ 0
x + y −4
2
Să se afle suprafeţele de nivel ale următoarelor câmpuri

scalare din spaţiul R 3 :
23. f : R 3 → R , f ( x, y , z ) = x + y + z
24. f : R 3 → R , f ( x, y , z ) = x 2 + y 2 + z 2
x2 + y2
25. f ( x, y , z ) = , z>0
2z
26. f : R 3 → R , f ( x, y , z ) = x 2 + y 2 − z 2
f ( x, y ) = x 2 − y 2 în punctul (1,1) după versorul s care face cu
π
versorul i un unghi de măsură α = .
6
28. Să se calculeze derivata câmpului scalar
f : R \ {(0,0)} → R , f ( x, y ) = ln( x + y ) în punctul ( x0 , y0 ) ≠ (0,0)
2 2 2
după versorul normal la linia de nivel, care trece prin acest punct,
orientat spre exterior.
29. Fie câmpul scalar f : R 3 → R , f ( x, y , z ) = xyz . Să se
calculeze derivata lui f în punctul M (1,1,1) după versorul vectorului
OM precum şi grad f în acest punct.
30. Fie câmpul scalar f : R 3 → R ,
f ( x, y , z ) = x 3 + 3x 2 + 4 xy + y 2 + xz − z 2
şi punctul M 0 ( −1,0,2). Să se afle:
a) suprafaţa de nivel care trece prin M 0
b) derivata câmpului f după versorul vectorului M 0 M 1 ,
calculat în M ( x, y , z ) şi respectiv M 0 , unde M1 ( 0,1,3)
c) grad f calculat în M ( x, y, z ) şi respectiv M 0
df
d) ( M 0 ) , n fiind versorul vectorului normal la suprafaţa
dn
de nivel care trece prin M 0 .

31. Să se determine măsura ϕ a unghiului format de

gradienţii câmpului f : R 3 → R , f ( x, y , z ) = x 3 + 2 xy 2 + 3x 2 z − z 3 în
punctele M1 ( −1,1,0) şi M 2 ( −1,0,0) .
32. Să se calculeze într-un punct curent gradienţii câmpurilor
scalare f1 , f 2 , f 3 : R 3 → R ,
a) f1 ( x, y, z ) = xyz ⋅ e x + y + z
b) f 2 ( x, y, z ) = g ( x + y + z , x 2 + y 2 + z 2 )
c) f 3 ( x, y , z ) = h( x, xy , xyz )
unde g şi h sunt funcţii de clasă C1 .
33. Fie câmpul scalar f : R 3 → R,
f ( x, y , z ) = x 3 + y 3 + z 3 − 14( x + y + z )
şi punctele M1 (1,2,3) , M 2 (2,3,1) , M 3 (3,1,2) . Să se arate că vectorii
grad f ( M1 ) , grad f ( M 2 ) , grad f ( M 3 ) sunt coplanari.
x2 y2 z2
34. Fie câmpul scalar f : R → R , f ( x, y , z ) = 2 + 2 + 2 ,
3
a b c
unde a > 0 , b > 0 , c > 0 .
1) Să se determine suprafaţa de nivel care trece prin punctul
M 0 ( a, b, c )
2) Să se calculeze derivata câmpului f într-un punct curent
M ( x, y, z ) după versorul vectorului OM .
35. Să se demonstreze că derivata câmpului scalar
y2
f : D = R \ {( 0, y ) | y ∈ R} → R , f ( x, y ) =
2
x
în orice punct M ( x, y ) ∈ D al elipsei 2 x + y − 1 = 0 , după versorul
2 2
s al vectorului normal la elipsă, este nulă.

propuse
17. Cercuri concentrice cu centrul în origine.
18. Familie de hiperbole echilatere având asimptotele
comune y = ± x .
19. Familie de elipse.

20. Familie de hiperbole echilatere situate în cadranele I şi III

având ca asimptote axele de coordonate, iar ca axe de simetrie prima
şi a doua bisectoare.
2x 1
x2 + y2
21. Ecuaţia liniilor de nivel este e = e , cu c ≠ 0 care
c
conduce la x + y − 2cx = 0 sau ( x − c ) + y − c 2 = 0 , adică o

2 2 2 2
familie de cercuri cu centrele pe axa Ox şi trecând prin origine.

22. Familie de cercuri care trec prin punctele ( −2,0) , (2,0)
şi au centrele pe axa Oy .
23. Ecuaţia suprafeţelor de nivel este x + y + z = c , adică un
fascicul de plane paralele, având ca vector director comun pe
V =i + j +k .
24. Ecuaţia suprafeţelor de nivel este x 2 + y 2 + z 2 = c 2 , adică
o familie de sfere concentrice, având centrul în origine.
25. Suprafeţele de nivel au ecuaţia x 2 + y 2 = 2kz , k > 0 ,
adică o familie de paraboloizi de rotaţie în jurul axei Oz , cu vârful în
jos situat în origine.
26. Ecuaţia suprafeţelor de nivel este x 2 + y 2 − z 2 = c , care
pentru c > 0 este o familie de hiperboloizi de rotaţie cu o pânză şi
pentru c < 0 o familie de hiperboloizi de rotaţie cu două pânze, iar
pentru c = 0 suprafaţa de nivel este un con de rotaţie în jurul axei Oz
cu vârful în origine.
π π 3 1
27. Avem s = i cos + j sin = i + j şi formula
6 6 2 2
df ∂f ∂f df
(1,1) = (1,1)cos α + (1,1)sin α ne dă (1,1) = 3 − 1 .
ds ∂x ∂y ds
28. Linia de nivel care trece prin ( x0 , y0 ) are ecuaţia
ln( x 2 + y 2 ) = ln( x02 + y02 ) ⇒ x 2 + y 2 = x02 + y02 adică un cerc de centru
x0i + y0 j
O (0,0) şi rază x02 + y02 , deci n = . Apoi
x02 + y02
df ∂f x0 ∂f y0
( x0 , y0 ) = ( x0 , y0 ) + ( x0 , y0 )
dn ∂x x02 + y02 ∂y x02 + y02
df 2
care conduce la ( x0 , y0 ) = .
dn x0 + y02
2

1 df
29. OM = i + j + k , s = versOM = (i + j + k ) , (1,1,1) = 3 .
3 ds
Apoi
grad f = yzi + zxj + xyk ⇒
( grad f ) (1,1,1) = i + j + k ⇒ ( grad f ) (1,1,1) = 3.
30. a) x 3 + 3x 2 + 4 xy + y 2 + xz − z 2 + 4 = 0
1 df 1
b) s = vers M0 M1 = (i + j + k ) , ( x, y, z ) = ( 3x2 + 11x + 6 y − z )
3 ds 3
df 10
rezultă ( −1,0,2 ) = −
ds 3
c) ( grad f )( x, y , z ) = ( 3x 2 + 6 x + 4 y + z ) i + ( 4 x + 2 y ) j + ( x − 2 z ) k ,
( grad f )( −1,0,2 ) = −i − 4 j − 5k
df
d) aplicăm formula ( x, y , z ) = grad f ( x, y, z ) care aici devine,
dn
df
( −1,0,2) = grad f ( −1,0,2) = −i − 4 j − 5k = 42 .
dn
31. grad f = (3x + 2 y 2 + 6 xz )i + 4 xyj + (3x 2 − 3z 2 )k
grad f ( M1 ) = −i − 4 j + k , grad f ( M 2 ) = 3( −i + k )
grad f ( M1 ) ⋅ grad f ( M 2 ) 1
cos ϕ = = ⇒ ϕ = 70052′
grad f ( M1 ) ⋅ grad f ( M 2 ) 3
32. a) grad f1 = e x + y + z  yz (1 + x )i + xz (1 + y ) j + xy (1 + z )k 
b) notăm u = x + y + z , v = x2 + y2 + z2 , w=i + j +k ,
r = xi + yj + zk şi obţinem grad f 2 = gu′ w + 2 g v′ r
c) notăm u = x , v = xy , w = xyz şi obţinem
grad f 3 = ihu′ + ( yi + xj )hv′ + ( yzi + zxj + xyk )hw′ .
33. Verificăm dacă produsul mixt al celor trei vectori este
nul. Avem
grad f ( x, y, z ) = (3x 2 − 14)i + (3 y 2 − 14) j + (3z 2 − 14)k .
Apoi
grad f ( M1 ) = −11i − 2 j + 13k
grad f ( M 2 ) = −2i + 13 j − 11k

grad f ( M 3 ) = 13i − 11 j − 2k
şi produsul lor mixt
−11 −2 13
grad f ( M1 ) ⋅ ( grad f ( M 2 ) × grad f ( M 3 ) ) = −2 13 −11 = 0 ,
13 −11 −2
deci vectorii sunt complanari.
34. 1) Suprafaţa de nivel care trece prin M 0 ( a, b, c ) are
x2 y2 z 2
+ + = 3 , deci un elipsoid.
ecuaţia f ( x, y , z ) = f ( a, b, c ) , adică
a 2 b2 c 2
r df
2) r = OM = xi + yj + zk , s = . Folosim formula = s ⋅ grad f , care
r ds
aici devine
df r 2  x2 y2 z2  2
= grad f =  2 + 2 + 2  = f .
ds r ra b c  r
df
35. Vom aplica formula = s ⋅ grad f , în care
ds
y2 2y
grad f = − 2 i + j,
x x
iar s este versorul vectorului normal la elipsa 2 x 2 + y 2 − 1 = 0 ,
grad ( 2 x 2 + y 2 − 1) 4 xi + 2 yj 2 xi + yj
s= = =
grad ( 2 x + y − 1)
2 2
4 xi + 2 yj 4 x2 + y2
şi deci
df 1  2 y2 2 y2 
= s ⋅ grad f = − +  = 0.
ds 4x + y2
2
 x x 

19. CIRCULAŢIA UNUI CÂMP VECTORIAL
(INTEGRALA CURBILINIE DE SPEŢA A II-A)

Fie AB un arc de curbă netedă şi simplă având ecuaţia
vectorială
r (t ) = x (t ) i + y (t ) j + z (t ) k
unde t ia valori de la α la β ( α nu este neapărat mai mic decât β ) şi
A ( x ( α ) , y ( α ) , z ( α ) ) , B ( x (β ) , y ( β ) , z (β ) ) .
Considerăm câmpul vectorial continuu pe mulţimea deschisă
Ω ⊃ AB din R 3
V ( x , y , z ) = P ( x, y , z ) i + Q ( x, y , z ) j + R ( x, y , z ) k .
Definiţia 1. Se numeşte circulaţie a câmpului vectorial V
de-a lungul arcului AB numărul real notat şi definit astfel:
∫ V ⋅ dr = ∫ Pdx + Qdy + Rdz =
AB AB
def β
= ∫  P ( x (t ), y (t ), z (t ) ) x′(t ) + (1)
α
Q ( x (t ), y (t ), z (t ) ) y ′(t ) +
R ( x (t ), y (t ), z (t ) ) z ′(t )  dt.
Exprimarea ∫ Pdx + Qdy + Rdz a circulaţiei definită de (1)
AB
justifică denumirea de integrală curbilinie în raport cu coordonatele,
ea se mai numeşte şi integrală curbilinie de speţa a II-a a tripletului
ordonat P, Q, R : Ω → R .
Dacă arcul AB este în planul xOy adică AB : x = x (t ) ,
y = y(t ) , A( x(α), y (α)) , B( x(β), y(β)) , câmpul vectorial este în planul
xOy , adică V ( x, y ) = P( x, y )i + Q ( x, y ) j cu P, Q : D ⊂ R 2 → R ;
atunci circulaţia (integrala curbilinie de speţa a II-a) dată de (1) devine

292 19. Ciculaţia unui câmp vectorial
∫ V ⋅ dr = ∫ Pdx + Qdy =
AB AB
(2)
β
= ∫  P ( x (t ), y (t ) ) x′(t ) + Q ( x (t ), y (t ) ) y ′(t ) dt.
α
Se observă că spre deosebire de integrala curbilinie de prima
speţă, integrala curbilinie de speţa a doua este un obiect matematic
orientat, adică
∫ Vdr = − ∫ Vdr .
BA AB
Celelalte proprietăţi ale integralei curbilinii de prima speţă
rămân valabile şi pentru integrala de a doua speţă.
Definiţia 2. Circulaţia câmpului vectorial continuu
V ( x, y , z ) = P( x, y , z )i + Q ( x, y , z ) j + R( x, y, z )k , ( x, y , z ) ∈ Ω
se numeşte independentă de drum în mulţimea conexă Ω dacă pentru
orice două puncte A, B ∈ Ω valoarea sa este aceeaşi pe toate arcele de
curbă situate în Ω şi care unesc punctele A , B (fig. 1), adică
∫ V ⋅ dr = ∫ V ⋅ dr .
A1B A2 B
(1) (Ω)
A B
(2)
Fig. 1
Dacă circulaţia câmpului V nu depinde de drum, rezultă că
ea depinde numai de punctul de plecare A ( x1 , y1 , z1 ) şi punctul de
sosire B ( x2 , y2 , z2 ) şi deci putem scrie
( x2 , y2 , z2 )
∫ V ⋅ dr în loc de ∫ V ⋅ dr .
( x1 , y1 , z1 ) AB
Propoziţie. Circulaţia câmpului V este independentă de

drum în Ω dacă şi numai dacă valoarea sa este nulă de-a lungul
oricărei curbe închise din Ω .
Definiţia 3. O mulţime conexă Ω ⊂ R 3 se numeşte simplu
conexă dacă pentru orice curbă închisă Γ ⊂ Ω există o suprafaţă
deschisă S ⊂ Ω care se sprijină pe Γ .

19. Ciculaţia unui câmp vectorial 293
Teoremă. Fie V = Pi + Qj + Rk un câmp vectorial de clasă

C pe mulţimea deschisă simplu conexă Ω ⊂ R 3 . Circulaţia câmpului
1
V este independentă de drum în Ω dacă şi numai dacă

rotV = 0 în Ω .
Amintim că
i j k
∂ ∂ ∂  ∂R ∂Q   ∂P ∂R   ∂Q ∂P 
rotV = = −  i + −  j + − k .
∂x ∂y ∂z  ∂y ∂z   ∂z ∂x   ∂x ∂y 
P Q R
Rezultă că
∂ R ∂ Q ∂P ∂R ∂ Q ∂ P
rotV = 0 ⇔ = , = , = în Ω .
∂ y ∂ z ∂z ∂x ∂ x ∂ y
Fig. 2
Dacă circulaţia câmpului V nu depinde de drum în Ω , atunci
circulaţia sa de la punctul A( x1 , y1 , z1 ) ∈ Ω la punctul B( x2 , y2 , z2 ) ∈ Ω
poate fi calculată pe orice drum particular care pleacă din A şi ajunge
în B , de exemplu pe drumul AM1 ∪ M1M 2 ∪ M 2 B din fig. 2. Avem
B M1 M2 B
CA, B (V ) = ∫ V ⋅ dr = ∫ V ⋅ dr + ∫ V ⋅ dr + ∫ V ⋅ dr ,
A A M1 M2
care conduce la
B ( x2 , y2 , z2 )
CA, B (V ) = ∫ V ⋅ dr =
A( x1 , y1 , z1 ) (3)
x2 y2 z2
= ∫ P(t , y1 , z1 )dt + ∫ Q ( x2 , t , z1 )dt + ∫ R( x2 , y2 , t )dt.
x1 y1 z1


Să se calculeze integralele curbilinii de speţa a doua de-a
lungul arcelor de curbă indicate
x2 y2
1. I = ∫ 1 − x 2 dx + xdy , AB :
1
+
4
−1 = 0 , x ≥ 0 , y ≥ 0 ,
AB
A(1,0) , B(0,2) .
x2 y2
Rezolvare. Arcul AB este sfertul de elipsă + −1 = 0
1 4
din cadranul întâi. Ecuaţiile parametrice sunt x = cos t , y = 2sin t
 π
⇒ x′ = − sin t , y ′ = 2cos t , t ∈ 0,  şi formula de calcul (2) ne dă
 2
π π
I = ∫ 2 ( − sin 2 t + 2cos2 t ) dt = ∫ 2 (3cos 2 t − 1)dt =
0 0
π
3 1 3 1 1
= ∫
2 0
(1 + cos 2t )dt − π = π − π = − π.
2
2 4 2 4
2. I = ∫ (1 + y )dx + xdy , AB: y = x −1, y ≤ 0 , A(−1,0) , B(1,0) .
2
AB
Rezolvare. Curba este arcul de parabolă din fig. 3.

y
x
A(-1,0) O B(1,0)
Fig. 3
Putem lua parametrizarea
x = x , y = x 2 − 1 ⇒ x′ = 1 , y ′ = 2 x , x ∈ [ −1,1]
şi formula (2) ne dă
1 1
I = ∫ ( x 2 + 2 x 2 )dx = 3∫ x 2dx = 2 .
−1 −1

3. I = ∫ xdx + ydy + zdz , unde AB este spirala de elice

AB
cilindrică
x = cos t , y = sin t , z = t , t ∈ [0,2π] , A(1,0,0) , B(1,0,2π) .
Rezolvare. Avem x′ = − sin t , y ′ = cos t , z ′ = 1 şi formula (1)
ne dă
2π 2π t 2 2π
I = ∫ ( − sin t cos t + sin t cos t + t )dt = ∫ tdt = = 2 π2 .
0 0 2 0
4. Să se calculeze circulaţia câmpului vectorial plan
V ( x, y ) = ( x − y )i + yj de-a lungul laturilor triunghiului OAB ,
O (0,0) , A(1,0) , B(0,2) parcurs în sens trigonometric (fig. 4).
Rezolvare. Circulaţia este
C = ∫ V ⋅ dr = ∫ ( x − y )dx + ydy = C1 + C2 + C3
OABO OABO
unde
C1 = ∫ V ⋅ dr , C = ∫ V ⋅ dr ,
2 C3 = ∫ V ⋅ dr .
OA AB BO
y
B(0,2)
O A(1,0) x
Fig. 4
Avem
x = t  x′ = 1 1 1
OA  ⇒ , t ∈ [0,1] şi cu formula (2) obţinem C1 = ∫ t dt =
 y = 0  y′ = 0 0 2
y x = t  x′ = 1
AB : x + − 1 = 0 ⇒  ⇒
2  y = 2(1 − t )  y ′ = 2
şi cu formula (2) ne dă

0 0
5
C2 = ∫ (t − 2(1 − t ) − 4(1 − t ))dt = ∫ (7t − 6)dt =
1 1
2
 x = 0  x′ = 0 0
BO  ⇒ şi fomula (2) obţinem C3 = ∫ t dt = −2 .
y = t  y′ = 1 2
Deci
1 5
C = C1 + C2 + C3 = + − 2 = 1.
2 2
5. Să se calculeze circulaţia câmpului vectorial
V ( x, y , z ) = yi + zj + xk , de-a lungul spiralei de elice cilindrică
AB : x = cos t , y = sin t , z = t , t ∈ [0,2π] , A(1,0,0) , B(1,0,2π) .
Rezolvare. Avem x′ = − sin t , y ′ = cos t , z ′ = 1 . Circulaţia
este
C= ∫ V ⋅ dr = ∫ y dx + z dy + x dz ,
AB AB
de unde cu formula (1) obţinem
2π
C = ∫ ( − sin 2 t + t cos t + cos t )dt = −π .
0
6. Să se arate că circulaţia câmpului vectorial

y x xy
V = i + j− 2k
z z z
nu depinde de drum în Ω = {( x, y, z ) ∈ R z ≥ 0} şi apoi să se calculeze
3
circulaţia între punctele A(0,0,1) şi B(1,2,3) .
Rezolvare. Avem rotV = 0 şi deci circulaţia nu depinde de

drum. Circulaţia cerută este
B (1,2,3) (1,2,3)
y x xy
C = ∫ V ⋅ dr = ∫ dx + d y − 2 d z ,
A(0,0,1) (0,0,1)
z z z
care poate fi calculată cu formula (3) luând x1 = y1 = 0 , z1 = 1 , x2 = 1 ,
y2 = 2 , z2 = 3 , obţinem
2 3 dt 2
C = ∫ dt − 2 ∫ 2 = ,
0 1 t 3
sau pe reuniunea segmentelor AM1 ∪ M1 M 2 ∪ M 2 B unde M1 (1,0,1) ,
M 2 (1,2,1) .


7. Să se calculeze integrala curbilinie de speţa a doua
I = ∫ ydx − xdy
AB
de-a lungul semicercului x + y = 1 , y ≥ 0 , unde A(1,0) , B( −1,0) .

2 2
8. Să se calculeze integrala curbilinie de speţa a doua

I = ∫ (1 − y 2 )dx + ydy
AB
x2
de-a lungul sfertului de elipsă + y 2 − 1 = 0 din cadranul întâi, unde
9
A(3,0) , B(0,1) .
9. Să se calculeze integrala curbilinie de speţa a doua din
spaţiu
I = ∫ ( y − z )d x + ( z − x )d y + ( x − y )d z
AB
de-a lungul spiralei de elice cilindrică x = 2cos t , y = 2sin t , z = 3t ,

t ∈ [0,2π] , unde A(2,0,0) , B(2,0,6π) .
V ( x, y , z ) = ( z − y )i + ( x − z ) j + ( y − x )k
de-a lungul laturilor triunghiului ABC unde A( a,0,0) , B(0, b,0) ,
C (0,0, c ) parcurse în sens trigonometric.
V ( x, y ) = − yi + xj + ck , c fiind o constantă, pe cercul
Γ :( x − 2)2 + y 2 − 1 = 0 , z = 0 , parcurs în sens trigonometric.
Să se arate că circulaţia următoarelor câmpuri vectoriale nu
depinde de drum şi apoi să se calculeze circulaţia C între punctele A
şi B indicate
12. V ( x, y) = y(1 + xy)i + x(1 + xy) j , ( x, y) ∈R2 , A(1,2) , B(2,4) .
y2
13. V ( x, y ) = i + 2 y (ln x ) j definit pe
x
D = {( x, y ) ∈ R 2 x > 0} , A(1,0) , B(5,4) .
y x xy
14. V ( x, y , z ) = i + j − 2 k , definit pe
z z z
Ω = {( x, y , z ) ∈ R z > 0} , A( −1,3,1) , B(2,6,3) .
3


propuse
7. Se utilizează ecuaţiile parametrice x = cos t , y = sin t ale
cercului cu t ∈ [0, π] . Se obţine I = −π .
8. Se utilizează ecuaţiile parametrice x = 3cos t , y = sin t ale
 π 1
elipsei cu t ∈ 0,  şi se obţine I = − .
 2 2
9. I = −20 π
10. Avem
C = ∫ V ⋅ dr = ∫ ( z − y )dx + ( x − z )dy + ( y − x )dz =
ABCA ABCA
= ∫ V ⋅ dr + ∫ V ⋅ dr + ∫ V ⋅ dr .
AB BC CA
x y
Pentru latura AB avem ecuaţiile + − 1 = 0 , z = 0 sau
a b
 t b
x = t , y = b  1 −  , z = 0 , x′ = 1 , y ′ = − , z ′ = 0 iar t ia valori de
 a a
la a la 0 şi
b 0
C1 = ∫ V ⋅ dr = ∫ (t − a + t )dt = ab .
AB a a
Analog se obţin
C2 = ∫ V ⋅ dr = bc , C3 = ∫ V ⋅ dr = ca .
BC CA
Deci C = C1 + C2 + C3 = ab + bc + ca .
11. Se parametrează cercul luând x − 2 = cos t , y = sin t ,
z = 0 , t ∈ [0,2π] , rezultă x′ = − sin t , y ′ = cos t , z ′ = 0 şi circulaţia
devine
2π
C = ∫ V ⋅ dr = ∫ − ydx + xdy + cdz = ∫ (sin 2 t + (2 − cos t )cos t )dt =
0
Γ Γ
2π
= ∫ (1 + 2cos t )dt = −2π.
0
12. Avem rotV = 0 în R 2 , deci circulaţia nu depinde de

drum. Pentru calculul circulaţiei de la A(1,2) la B(2,4) aplicăm

formula (3) în care luăm x1 = 1 , y1 = 2 , z1 = 0 , x2 = 0 , y2 = 4 ,

z2 = 0 , obţinem
2 4
C = 2 ∫ (1 + 2t )dt + 2 ∫ (1 + 2t )dt = 36 .
1 2
13. Avem rotV = 0 în D , deci circulaţia nu depinde de

drum. Aplicăm formula (3) în care luăm x1 = 1 , y1 = 0 , z1 = 0 ,
4
x2 = 5 , y2 = 4 , z2 = 0 şi obţinem C = 2(ln 5) ∫ t dt , adică C = 16ln 5 .
0
14. Avem rotV = 0 în Ω , deci circulaţia nu depinde de

drum. Aplicăm formula (3) în care luăm x1 = −1 , y1 = 3 , z1 = 1 ,
x2 = 2 , y2 = 6 , z2 = 3 şi obţinem
2 6 3 1
C = 3∫ dt + 2 ∫ dt − 12 ∫ dt = 7 .
−1 3 1 t2

20. INTEGRALA DE SUPRAFAŢĂ

1) Aria unei porţiuni de suprafaţă
Fie S o suprafaţă dată printr-o ecuaţie explicită
( S ) z = f ( x, y ) , ( x, y ) ∈ D = prxOy S ,
unde f este de clasă C1 .
∂f ∂f
Notăm p = , q= şi H = 1 + p 2 + q 2 .
∂x ∂y
Definiţie. Se numeşte element de suprafaţă al suprafeţei
( S ) z = f ( x, y ) , ( x, y ) ∈ D , în punctul ( x, y , f ( x, y )) numărul real
notat şi definit astfel
dσ = Hdxdy = 1 + p 2 + q 2 dxdy .
Aria suprafeţei S este
A( S ) = ∫∫ 1 + p 2 + q 2 dxdy . (1)
D
2) Integrala de suprafaţă
Fie S o suprafaţă de ecuaţie explicită z = f ( x, y ) , cu f de
clasă C pe D = prxOy S şi funcţia continuă F : Ω → R unde Ω ⊂ R 3
1
este o mulţime deschisă şi S ⊂ Ω .

Definiţie. Se numeşte integrală de suprafaţă a funcţiei F pe
suprafaţa S , numărul real notat şi definit astfel
∫∫ F ( x, y, z )dσ = ∫∫ F ( x, y, f ( x, y ))
S D
1 + p 2 + q 2 dxdy . (2)
În particular, pentru F = 1 , formula (2) devine

∫∫ dσ = ∫∫
S D
1 + p 2 + q 2 dxdy
deci
A ( S ) = ∫∫ dσ . (3)
S

302 20. Integrala de suprafaţă
3) Aplicaţii ale integralei de suprafaţă

a) Coordonatele centrului de greutate G al unei plăci (curbe)
având densitatea µ şi forma S sunt date de formulele:
xG =
∫∫ xµ ( x, y, z ) dσ 
S
∫∫ µ ( x, y, z ) dσ 
S
∫∫ yµ ( x, y , z ) dσ 
yG = S
 (4)
∫∫ µ ( x, y, z ) dσ 
S

∫∫ zµ ( x , y , z ) dσ 
zG = S

∫∫ µ ( x, y, z ) dσ 
S
b) Momentele de inerţie ale unei plăci omogene de densitate

µ = 1 şi având forma S sunt:
I O = ∫∫ ( x 2 + y 2 + z 2 ) dσ moment de inerţie polar
S
I Ox = ∫∫ ( y 2 + z 2 ) dσ moment de inerţie axial

S
I xOy = ∫∫ z 2dσ moment de inerţie planar.

S

1. Să se calculeze aria calotei S decupată de cilindrul
x + y = r 2 pe emisfera nordică x 2 + y 2 + z 2 = R 2 , z ≥ 0 , (0 < r < R )
2 2
(fig. 1).
Rezolvare. Avem
S : z = R 2 − x 2 − y 2 , ( x, y ) ∈ D = prxOy S = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ r 2 }
∂z −x ∂z −y
p= = , q= = ,
∂x R −x −y
2 2 2 ∂y R − x2 − y2
2
R
H = 1 + p2 + q2 =
R − x2 − y2
2
şi deci în baza formulei (1)

R
Acalotă = ∫∫ dxdy
D
R2 − x 2 − y 2

20. Integrala de suprafaţă 303
care prin trecere în coordonate polare x = ρ cos θ , y = ρ sin θ devine

ρ 0 ≤ θ ≤ 2π
Acalotă = R ∫∫
D ( θ,ρ ) R 2 − ρ2
dρdθ , unde D( θ, ρ) 
0 ≤ ρ ≤ r
.
Deci
2π r ρ r
Acalotă = R ∫ dθ∫ dρ = −2πR R 2 − ρ2 =
0 0
R 2 − ρ2 0
(
= 2πR R − R 2 − r 2 )
şi notând cu h înălţimea calotei, adică h = R − R 2 − r 2 obţinem
Acalota = 2 πRh ,
formulă cunoscută din liceu.
z
(S ) h
r
O (D) y
x
Fig. 1
2. Să se calculeze aria porţiunii emisferei nordice
x + y + z 2 = R 2 , z ≥ 0 , decupată de cilindrul x 2 + y 2 − Rx = 0 ,
2 2
numită fereastra lui Viviani (fig. 2).

Rezolvare. Fie S jumătatea fereastrei lui Viviani situată în
primul octant. Avem
S : z = R2 − x2 − y 2 ,
( x, y ) ∈ D = prxOy S = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 − Rx ≤ 0, y ≥ 0} .
În rezolvarea problemei 1 am obţinut pentru sferă
R
H= . Cu formula (1), în baza simetriei, obţinem aria
R2 − x2 − y 2

cerută
1
A = 2 R ∫∫ d xd y ,
D
R − x2 − y2
2
care prin trecere în coordonate polare x = ρ cos θ , y = ρ sin θ , devine

ρ
A = 2 R ∫∫ dρdθ ,
D ( θ,ρ ) R − ρ2
2
π
unde D( θ, ρ) este caracterizat de 0 ≤ θ ≤ , 0 ≤ ρ ≤ R cos θ .
2
Deci
π 
R cos θ ρ π
R cos θ
A = 2R∫ ∫ 2
dρ  d θ = − 2 R ∫ 2 R 2 − ρ 2 dθ =
0

0
R 2 − ρ2  0 0
π π
π 
= −2 R ∫ 2
( R sin θ − R )dθ = 2 R ( θ + cos θ) 2 = 2 R 2  − 1 .
2
0
0 2 
(S)
O
y
(D)
Fig. 2
Rezultă că aria ferestrei lui Viviani este
A = R 2 ( π − 2) .
3. Să se calculeze integrala de suprafaţă
I = ∫∫ ( xy + z )dσ
S
unde S este porţiunea din conul x 2 + y 2 = z 2 pentru care 0 ≤ z ≤ 1.

Rezolvare. Avem
S : z = x 2 + y 2 , ( x, y ) ∈ D = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 1} ,
∂z x ∂z y
p= = , q= = , H = 1 + p2 + q2 = 2 .
∂x x +y 2 2
x +y ∂y 2 2
În baza formulei de calcul (2) obţinem

(
I = ∫∫ xy + x 2 + y 2
D
) 2 dx dy
şi trecând în coordonate polare, rezultă

I = 2 ∫∫ (ρ2 sin θ cos θ + ρ)ρdρdθ =
D ( θ,ρ )
2π  1  1  
= 2 ∫  ∫  ρ3 sin 2θ + ρ2  dρ dθ =
0
 0 2
 
2π  1 1 2π
= 2 ∫  sin 2θ +  dθ = 2.
0
8 3 3
4. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate G
pentru o placă omogenă având forma optimii de sferă x 2 + y 2 + z 2 = 9
din octantul întâi.
Rezolvare. Avem S : z = 9 − x 2 − y 2 , µ = constant şi

formulele (4) ne dau
∫∫ xdσ , y = ∫∫S ydσ , z = ∫∫S zdσ .
xG = S
∫∫ dσ ∫∫ dσ ∫∫ dσ
G G
S S S
Întrucât ∫∫ S
dσ reprezintă aria optimii de sferă de rază 3
9π
rezultă ∫∫ S
dσ =
2
. După cum am mai văzut, pentru sferă avem
R 3
H= = .
R2 − x2 − y 2 9 − x2 − y2
Apoi
D = prxOy S = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 9, x ≥ 0, y ≥ 0} .
Rezultă
x
I1 = ∫∫ x dσ = 3∫∫ dxdy
S D
9 − x2 − y2

care prin trecere în coordonate polare devine

 π
ρ2 cos θ 0 ≤ θ ≤
I1 = 3 ∫∫ 9 − ρ2
dρdθ , unde D( θ, ρ)  2
D ( θ,ρ ) 0 ≤ ρ ≤ 3
şi deci
π
3 ρ2 3 ρ2
I1 = 3∫ 2 cos θdθ∫ dρ = 3∫ dρ .
9 − ρ2
0 0 0
9 − ρ2
Prin schimbarea de variabilă ρ = 3sin t obţinem dρ = 3cos tdt ,
 π
t ∈ 0,  şi
 2
π π π
9sin 2 t 27 2 27π
I1 = 3∫ 2
3cos t dt = 27 ∫ 2 sin 2 t dt = ∫ (1 − cos 2t )dt = .
0 3cos t 0 2 0 4
27π 2 3 3
Rezultă xG = ⋅ = . Analog se obţin yG = zG = .
4 9π 2 2
Deci
 3 3 3
G , , .
2 2 2
5. Să se calculeze momentul de inerţie I Oz pentru o placă
omogenă de densitate 1, având forma porţiunii de paraboloid de
rotaţie x 2 + y 2 = 2 z , 0 ≤ z ≤ 1 .
Rezolvare. Avem I Oz = ∫∫ ( x 2 + y 2 )dσ , unde

S
1 2
S:z=
2
( x + y 2 ) cu 0 ≤ z ≤ 1 ,
D = prxOy S = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 2} ,
∂z ∂z
p=
= x, q= = y , H = 1 + x2 + y2
∂x ∂y
I Oz = ∫∫
D
(x 2
+ y 2 ) 1 + x 2 + y 2 dx dy
care prin trecere în coordonate polare ne dă
2π 2 2
I Oz = ∫∫
D ( θ,ρ )
ρ3 1 + ρ2 dρdθ = ∫ dθ∫ ρ3 1 + ρ2 dρ = 2π∫ ρ3 1 + ρ2 dρ .
0 0 0
Prin schimbarea de variabilă 1 + ρ2 = t obţinem

1 + ρ2 = t 2 , 2ρdρ = 2tdt , t ∈ [1, 3]

şi deci
 t 5 t 3  3 4π
( )
3
I Oz = 2π∫ (t − 1)t dt = 2π  − 
2 2
= 1+ 6 3 .
1
 5 3 1 15

6. Să se calculeze aria porţiunii din paraboloidul de rotaţie
x + y = 2 z situată în interiorul cilindrului x 2 + y 2 = 4 .
2 2
7. Să se calculeze aria porţiunii de sferă x 2 + y 2 + z 2 = R 2 ,

z ≥ 0 cuprinsă în interiorul conului x 2 + y 2 = z 2 .
8. Să se calculeze integrala de suprafaţă
x2 + y2 1
I = ∫∫ dσ unde S : z = ( x 2 + y 2 ) , 0 < z ≤ 1 .
S 2z + 1 2
9. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate pentru o
placă plană omogenă având forma porţiunii S a conului z = x 2 + y 2
cuprinsă în cilindrul x 2 + y 2 = 1 .
10. Să se calculeze momentul de inerţie I Oz pentru o placă
omogenă de densitate µ =1 având forma emisferei
S : z = R2 − x 2 − y 2 .
11. Să se calculeze momentele de inerţie I O , I xOy , I Ox pentru
placa omogenă de densitate µ = 1 având forma porţiunii S a conului
z = x 2 + y 2 cu 0 ≤ z ≤ 1.

propuse
6. Avem
1
S : z = ( x 2 + y 2 ) , ( x, y ) ∈ D = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 4}
2
p = x , q = y , H = 1 + x 2 + y 2 , A = ∫∫ 1 + x 2 + y 2 dxdy
D

2
care trecută în coordonate polare conduce la A = π(5 5 − 1).
3
7. Avem
R
S : z = R2 − x2 − y 2 , H = , ( x, y ) ∈ prxOy S = D ,
R − x2 − y2
2
frontiera lui D se obţine eliminându-l pe z între ecuaţiile

x2 + y 2 + z 2 = R2 , x2 + y 2 = z 2 ,
rezultă
  R  
2
D = ( x, y ) ∈ R | x + y ≤ 
2 2 2
 .
  2  
Deci
dxdy
A = R ∫∫
D
R − x2 − y2
2
care, prin trecere în coordonate polare, conduce la

A = πR 2 (2 − 2 ).
1
{ }
8. Avem S : z = ( x2 + y 2 ) , ( x, y) ∈ D = ( x, y) ∈ R2 x2 + y2 ≤ 2 ,
2
p = x , q = y , H = 1 + x 2 + y 2 , şi
x2 + y2 x2 + y2
I = ∫∫ 1 + x 2
+ y 2
d x d y = ∫∫D 1 + x 2 + y 2 dxdy ,
D 1 + x2 + y2
4π
care prin trecere în coordonate polare conduce la I = .
3
9. Întrucât Oz este axă de simetrie a plăcii S , centrul de
greutate se află pe Oz şi deci xG = yG = 0 , iar
zG =
∫∫ zdσ .
S
∫∫ dσ
S
Avem H = 2 , I = ∫∫ zdσ = 2 ∫∫ x 2 + y 2 dxdy , unde

S D
D = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 1}
2π 2
şi prin trecere în coordonate polare se obţine I = iar
3
2
A = ∫∫ dσ = π 2 . Deci zG = .
S 3

R
10. I Oz = ∫∫ ( x 2 + y 2 ) dσ . Apoi H = şi deci
S
R2 − x2 − y 2
dxdy
I oz = R ∫∫ ( x 2 + y 2 ) ,
D
R2 − x2 − y 2
unde D = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ R 2 } . Prin trecere în coordonate
polare obţinem
ρ3 2π R ρ3
I Oz = R ∫∫
D ( θ,ρ ) R 2 − ρ2
dρdθ = R ∫ dθ∫
0 0
R 2 − ρ2
dρ =
R ρ3
= 2πR ∫ dρ.
R 2 − ρ2
0
Această integrală se poate calcula prin schimbarea de variabilă

4
R 2 − ρ2 = t şi se obţine I Oz = πR 4 .
3
11. Momentele de inerţie cerute sunt date de formulele
I O = ∫∫ ( x 2 + y 2 + z 2 )dσ , I xOy = ∫∫ z 2dσ , I Ox = ∫∫ ( y 2 + z 2 )dσ .
S S S
În cazul de faţă avem S : z = x + y2 ,

2
H = 2,
{
dσ = 2dxdy , D = prxOy S = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 1 şi momentele de }
inerţie devin
I O = 2 2 ∫∫ ( x 2 + y 2 )dxdy , I xOy = 2 ∫∫ ( x 2 + y 2 )dxdy ,
D D
I Ox = 2 ∫∫ ( y + x + y )dxdy .
2 2 2
D
Prin trecere la coordonate polare obţinem
π 3π 2
I O = π 2 , I xOy = , I Ox = .
2 4

21. FLUXUL UNUI CÂMP VECTORIAL

Fie S o suprafaţă de ecuaţie explicită
z = f ( x , y ) , ( x, y ) ∈ D
unde f este clasă C1 iar D este conex şi deci şi S este conexă.
În plus vom presupune că S este o suprafaţă orientabilă
adică are următoarea proprietate: oricare ar fi punctul M ∈ S şi pentru
orice curbă închisă C pe S , care trece prin M , plecând din M cu o
orientare fixată a vectorului normal N şi parcurgând curba C , ne
întoarcem în M cu aceeaşi orientare a lui N .
Toate suprafeţele care vor interveni în acest capitol sunt
orientabile.
Fie
V ( x , y , z ) = P ( x, y , z ) i + Q ( x, y , z ) j + R ( x, y , z ) k
un câmp vectorial continuu pe mulţimea conexă Ω ⊂ R 3 şi S ⊂ Ω o
suprafaţă orientabilă, având ecuaţia explicită z = f ( x, y ) ,
( x, y ) ∈ D = prxOy S .
Fig. 1

312 21. Fluxul unui câmp vectorial
Versorul vectorului normal la suprafaţă într-un punct curent

M ∈ S este
 − pi − qj + k
 = n+ , numită orientare pozitivă
 1 + p 2
+ q 2
n=
 pi + qj − k = n , numită orientare negativă
 1 + p2 + q2 −

∂f ∂f
unde p = , q= (fig. 1).
∂x ∂y
Definiţie. Se numeşte flux al câmpului vectorial V prin
suprafaţa S (cu orientarea versorului n fixată) numărul real notat şi
definit astfel:
( ) ( )
def
Φ S V = ∫∫ V ⋅ n dσ .
S
Pentru orientarea pozitivă, adică n = n+ avem

− pP − qQ + R
V ⋅ n = V ⋅ n+ = ,
1 + p2 + q2
iar pentru orientarea negativă, n = n− avem
pP + qQ − R
V ⋅ n = V ⋅ n− = .
1 + p2 + q2
Întrucât dσ = 1 + p 2 + q 2 dxdy , rezultă
Φ S (V ) = ∫∫ ( − pP − qQ + R )dxdy , pentru orientarea pozitivă (1)
D
Φ S (V ) = ∫∫ ( pP + qQ − R )dxdy , pentru orientarea negativă (2)

D
În ambele cazuri în funcţiile P , Q , R , variabila z se înlocuieşte cu
valoarea sa z = f ( x, y ) dată de ecuaţia explicită a suprafeţei S .

21. Fluxul unui câmp vectorial 313

1. Să se calculeze fluxul câmpului vectorial
V ( x, y, z ) = xi + yj + zk prin porţiunea de paraboloid z = x 2 + y 2
cuprinsă în cilindrul x 2 + y 2 = 4 , luând versorul n cu orientarea
negativă (fig. 2).
Fig. 2
Rezolvare. Avem
∂z ∂z
S : z = x2 + y2 , p = = 2x , q = = 2y ,
∂x ∂y
pP + qQ − R = 2 x 2 + 2 y 2 − z = x 2 + y 2
şi
D = prx 0 y S = {( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 4} .
Φ = ∫∫
D
(x 2
+ y 2 ) dx d y ,
şi trecând în coordonate polare deducem Φ = 8π .
2. Să se calculeze fluxul câmpului
V ( x, y , z ) = 2 xzi − yzj + ( x 2 + y 2 )k
spre exteriorul optimii de sferă de rază 1 cu centrul în origine şi situată
în primul octant (fig. 3).
Rezolvare. Avem S : z = 1 − x 2 − y 2 ,
∂z −x x −y y
p= = =− , q= =− ,
∂x 1 − x2 − y2 z 1 − x2 − y2 z
P( x, y, z ) = 2 xz , Q ( x, y, z ) = − yz , R( x, y , z ) = x 2 + y 2

şi deci
x2 z y2 z
− pP − qQ + R = 2 − + x 2 + y 2 = 3x 2
z z
iar
D = prxOy S = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0} .
Fig. 3
Φ = 3∫∫ x 2dxdy
D
şi apoi prin trecere la coordonate polare deducem
 π
0 ≤ θ ≤
Φ = 3 ∫∫ ρ cos θ dθdρ , unde D( θ, ρ) 
3 2
2 ,
D ( θ,ρ ) 0 ≤ ρ ≤ 1
rezultă
π
1 3π
Φ = 3∫ ρ3dρ ∫ 2 cos2 θdθ = .
0 0 16
3. Să se determine fluxul câmpului vectorial
V ( x, y ) = yi + xj + k ,
prin porţiunea de con z = x 2 + y 2 cuprinsă între planele z = 1 şi
z = 2 , luând orientarea negativă.
Rezolvare. Avem S : z = x 2 + y 2 , ( x, y ) ∈ D unde

{ }
D = prxOy S = ( x, y ) ∈ R 2 1 ≤ x 2 + y 2 ≤ 4 (fig. 4).

∂z x ∂z y
Apoi p= = , q= = , P = y,
∂xx2 + y2 ∂y
x2 + y2
xy xy xy
Q = x , R = 1 , pP + qQ − R = + −1 = 2 −1 .
x2 + y 2 x2 + y 2 x2 + y 2
Fig. 4
 xy 
Φ = ∫∫  2 − 1  dx d y
D 
 x2 + y2 
şi prin trecere în coordonate polare rezultă
0 ≤ θ ≤ 2π
Φ= ∫∫
D ( θ,ρ )
(2ρ2 sin θ cos θ − ρ)dθdρ , unde D( θ, ρ) 
1 ≤ ρ ≤ 2
,
adică
2π
Φ = ∫  ∫ (2ρ2 sin θ cos θ − ρ)dρ dθ ,
2
0   1 
de unde deducem
Φ = 3π .
4. Să se calculeze fluxul câmpului vectorial
V ( x, y, z ) = xi + yj + zk
spre exteriorul suprafeţei S care limitează domeniul
x2 y2 z 2
Ω: + + ≤ 1, 0 ≤ z ≤ 2 .
1 9 4

Rezolvare. Avem S = S1 ∪ S2 (fig. 5), unde ( S1 ) z = 0 ,

y2
( S2 ) z = 2 1 − x 2 − . Deci
9
Φ = ∫∫ V ⋅ ne1dσ + ∫∫ V ⋅ ne2dσ = Φ1 + Φ 2 .
S1 S2
Calculul lui Φ1 . Avem ( S1 ) z = 0 ⇒ p = 0 , q = 0 . Apoi

P = x , Q = y , R = z şi cum ne1 = − k calculăm pP + qQ − R = − z . Cu
formula (2) obţinem Φ1 = 0 .
Fig. 5
Calcului lui Φ 2 . Avem
2
− y
y2 −2 x 9
( S2 ) z = 2 1 − x 2 − , p= , p=
9 y 2
y2
1 − x2 − 1 − x2 −
9 9
şi cum pe S2 luăm orientarea pozitivă, calculăm
2
−2 x 2 − y 2
9 2
− pP − qQ + R = +z= .
2
y y2
1− x −2
1− x −
2
9 9
Cu formula (1) avem
dxdy  x2 y 2 
Φ 2 = 2 ∫∫ , unde D = prxOy S2 = ( x, y ) ∈ R 2 + ≤ 1
D
y2  1 9 
1 − x2 −
9
şi trecând în coordonate polare generalizate specifice elipsei
x2 y2
+ = 1 , adică x = ρ cos θ , y = 3ρ sin θ , cu noul domeniu
1 9

0 ≤ θ ≤ 2π
D( θ, ρ)  , obţinem
0 ≤ ρ ≤ 1
Φ2 = 2 ∫∫
3ρ
D ( θ,ρ ) 1 − ρ
2
2π
dθdρ = 6∫ dθ∫
0
1
0
ρ
1 − ρ2
( ) 1
dρ = 12π − 1 − ρ2 = 12π .
0
Deci
Φ = Φ1 + Φ 2 = 12π .
5. Să se determine fluxul câmpului vectorial
1 1 9
V ( x, y , z ) = i + j + k , x > 0 , y > 0 , z > 0 ,
x y z
spre exteriorul porţiunii de suprafaţă elipsoidală
z2
x2 + y2 + − 1 = 0
9
din octantul întâi, cuprinsă între planele z = 1 , z = 2 şi planele
x
y= , y = x 3.
3
Rezolvare. Fereastra S , decupată pe elipsoid de cele două
perechi de plane este prezentată în figura 6a, iar proiecţia D a lui S
pe planul xOy este prezentată în figura 6b.
Fig. 6a Fig. 6b

Avem
 5 8 x 
D =  ( x, y ) ∈ R 2 ≤ x 2 + y 2 ≤ , ≤ y ≤ x 3 .
 9 9 3 
Apoi
−3 x −3 y
(S )z = 3 1 − x2 − y2 , p = , q=
1− x − y
2 2
1 − x2 − y2
şi cum orientarea versorului normal este pozitivă, calculăm
9
− pP − qQ + R = ,
1 − x2 − y2
iar fluxul cerut este dat de formula (1), adică
dxdy
Φ = 9 ∫∫ .
D
1 − x2 − y2
Prin trecere în coordonate polare x = ρ cos θ , y = ρ sin θ
obţinem
π π
 ≤θ≤
ρ 6 3
Φ = 9 ∫∫ dθdρ , unde D( θ, ρ) 
D ( θ,ρ ) 1 − ρ
2
 5 ≤ρ≤ 8
 3 3
şi deci
8
π
ρ  π π
( )
8
3
Φ = 9 ∫ dθ ∫
π
3 3
5
dρ = 9  −  − 1 − ρ 2 ,
6 3 1− ρ 2
3 6 5
3
de unde rezultă
π
Φ= .
2


Să se calculeze fluxul următoarelor câmpurilor vectoriale prin
suprafeţele indicate:
6. V ( x, y, z ) = xi + yj + zk spre exteriorul optimii de sferă
x 2 + y 2 + z 2 = R 2 din octantul întâi.
7. V ( x, y , z ) = xi + yj + 2 zk spre exteriorul porţiunii de
suprafaţă conică x + y = z , pentru care 2 ≤ z ≤ 4 .
2 2 2
8. V ( x, y , z ) = yzi + zxj + xyk spre exteriorul suprafeţei care

limitează domeniul Ω : x 2 + y 2 ≤ z , 0 ≤ z ≤ 4 .
9. V ( y , z ) = 2 zj + ( y + 1) k spre exteriorul semisferei
x 2 + y 2 + z 2 = 16 , z ≥ 0 .
1 1 1
i + j + k , x > 0 , y > 0 , z > 0 , spre
10. V ( x, y , z ) =
x y z
exteriorul porţiunii de suprafaţă din sfera x 2 + y 2 + z 2 = 16 din
octantul întâi, cuprinsă între planele z = 1 , z = 3 şi planele y = x ,
y = x 3.

propuse
6. Avem
x y
S : z = R2 − x 2 − y 2 , p = − , q = − ,
z z
x +y
2 2
R 2
− pP − qQ + R = +z= ,
z R − x2 − y2
2
{ }
iar D = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ R 2 , x ≥ 0, y ≥ 0 . Cu formula (1) fluxul
dxdy
devine Φ = R 2 ∫∫ , care prin trecere în coordonate
D
R − x2 − y2
2
polare ne dă
πR 3
Φ= .
2

7. Avem
x y
S : z = x2 + y2 , p = , q= ,
x +y 2 2
x + y2
2
x2 y2
pP + qQ − R = + − 2 x2 + y2 = − x2 + y2
x +y
2 2
x +y2 2
şi formula (2) ne dă
Φ = − ∫∫
D
{
x 2 + y 2 dxdy , unde D = ( x, y ) ∈ R 2 4 ≤ x 2 + y 2 ≤ 16 , }
de unde prin trecere în coordonate polare obţinem
112
Φ− π.
3
8. Fie ( S1 ) z = x 2 + y 2 , ( S2 ) z = 4 rezultă S = Fr (Ω ) = S1 ∪ S2
şi
Φ = ∫∫ V ⋅ n1− dσ + ∫∫ V ⋅ n+2dσ = Φ1 + Φ 2 .
S1 S2
Pentru Φ1 avem ( S1 ) z = x 2 + y 2 , p = 2 x , q = 2y şi
pP + qQ − R = 4 xyz − xy , deci cu formula (2) obţinem
Φ1 = ∫∫  4 xy ( x 2 + y 2 ) − xy  dxdy ,
D
{
unde D = prxOy S1 = prxOy S2 = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 4 . }
Pentru Φ 2 avem ( S2 ) z = 4 , p = q = 0 şi − pP − qQ + R = xy ,
deci cu formula (1) obţinem
Φ 2 = ∫∫ xy dxdy .
D
Rezultă
Φ = Φ1 + Φ 2 = 4 ∫∫ xy ( x 2 + y 2 )dxdy ,
D
care prin trecere în coordonate polare conduce la
Φ = 0.
9. Avem
{
( S ) z = 16 − x 2 − y 2 , D = prxOy S = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 16 , }
x y
p = − , q = − , − pP − qQ + R = 4 y + 1
z z
şi cu formula (1) rezultă Φ = ∫∫ (4 y + 1)dxdy , de unde prin trecere în
D
coordonate polare se deduce
Φ = 16π .

10. Avem
x y
S : z = 16 − x 2 − y 2 , p = − , q=− ,
16 − x − y 2 2
16 − x 2 − y 2
3
− pP − qQ + R =
16 − x 2 − y 2
şi fluxul cerut este
dxdy
Φ = 3∫∫ ,
D
16 − x 2 − y 2
{
unde D = prxOy S = ( x, y ) ∈ R 2 7 ≤ x 2 + y 2 ≤ 15, x ≤ y ≤ x 3 } şi prin
trecere în coordonate polare obţinem
π π
ρ  ≤θ≤
Φ=3 ∫∫ 16 − ρ2
dθdρ , unde D( θ, ρ)  4 3 ,
D ( θ ,ρ )  7 ≤ ρ ≤ 15

iar de aici deducem
π
Φ= .
2

22. FORMULELE INTEGRALE GREEN,
GAUSS-OSTROGRADSKI, STOKES

1) Formula lui Green
Fie D ⊂ R 2 o mulţime compactă, simplu conexă (adică
conexă cu proprietatea că interiorul oricărei curbe închise din D este
inclus în D ) cu frontiera FrD netedă (sau netedă pe porţiuni). Dacă
funcţiile P, Q : D → R sunt de clasă C1 pe D , atunci are loc
egalitatea:
 ∂Q ∂P 
∫FrD Pdx + Qdy = ∫∫D  ∂x − ∂y  dxdy
numită formula Green, în care integrala curbilinie se calculează în
sens trigonometric.
Din formula Green rezultă
1
A( D ) = ∫ xdy − ydx ,
2 FrD
care permite calculul ariei mulţimii plane D cu integrala curbilinie.
2) Formula flux-divergenţă (Gauss-Ostrogradski)

Fie Ω ⊂ R 3 o mulţime compactă şi conexă cu frontiera
S = FrΩ netedă sau netedă pe porţiuni, V = Pi + Qj + Rk un câmp
vectorial de clasă C1 pe Ω . Atunci fluxul lui V prin S după versorul
normalei ne care “iese” din Ω este egal cu integrala divergenţei lui
V pe Ω , adică
∫∫ (V ⋅ n ) dσ = ∫∫∫ (divV ) dxdydz
FrΩ
e
Ω
numită formula flux-divergenţă (Gauss-Ostrogradski).

324 22. Formule integrale
3) Formula lui Stokes

Fie Γ o curbă închisă netedă sau netedă pe porţiuni conţinută
în Ω ⊂ R 3 şi S o suprafaţă deschisă care se “sprijină” pe Γ având
ecuaţia explicită z = f ( x, y ) , f fiind de clasă C 2 pe D , S ⊂ Ω , pe
care considerăm orientarea pozitivă, adică luăm
∂f ∂f N
N = − pi − qj + k , unde p = , q= , n = , H = 1 + p2 + q2 .
∂x ∂y H
Pe Γ considerăm orientarea indusă de parcurgerea frontierei
lui D în sens trigonometric.
Considerăm câmpul vectorial V = Pi + Qj + Rk de clasă C1
pe Ω .
Are loc egalitatea
(
∫ V ⋅ dr = ∫∫ rotV ⋅ n dσ )
Γ S
numită formula lui Stokes şi care arată că circulaţia câmpului V de-a

lungul curbei închise Γ este egală cu fluxul rotorului câmpului prin
orice suprafaţă deschisă S care se sprijină pe Γ .

Aplicaţii ale formulei Green
1. Să se calculeze integrala curbilinie
I = ∫ ( x − y )dx + dy , unde D : x 2 + y 2 ≤ 2 x ; y ≥ 0
FrD
şi apoi să se verifice rezultatul cu formula lui Green.
Rezolvare. Domeniul D este cel din figura 1, iar frontiera lui
D este OA ∪ ABO . Avem
I= ∫ ( x − y )dx + dy + ∫
OA
( x − y )dx + dy = I1 + I 2 .
ABO
x = t  x′ = 1 2 t2 2
OA  ⇒ , t ∈ [0,2] şi I1 = ∫ t dt = = 2. Apoi
 y = 0  y′ = 0 0 2 0
 x = 1 + cos t  x′ = − sin t
ABO  ⇒ , t ∈ [0, π] . Deci
 y = sin t  y ′ = cos t

22. Formule integrale 325
π
I 2 = ∫ [ −(1 + cos t − sin t )sin t + cos t ] dt =
0
π
= ∫ ( − sin t − cos t sin t + sin 2 t + cos t )dt =
0
 cos 2 t 1  sin 2t  π π
= cos t + + t −  + sin t  0 = − 2.
 2 2 2   2
Fig. 1
π
Rezultă I = I1 + I 2 =.
2
Aplicăm formula lui Green
 ∂Q ∂P 
FrD
∫
Pdx + Qdy = ∫∫ 
D ∂x

−
∂y 
d xd y .
În cazul de faţă avem P = x − y , Q = 1 şi deci

π
I = ∫∫ dxdy = A( D ) = .
D 2
2. Să se calculeze integrala curbilinie
x2 y2
I = ∫ y 2dx + x 2dy , unde D : 2 + 2 ≤ 1; x ≥ 0
FrD
a b
şi apoi să se verifice rezultatul cu formula lui Green.
Rezolvare. Domeniul D este cel din figura 2 iar
FrD = BB′ ∪ B′AB . Avem
I= ∫
BB′
y 2dx + x 2dy + ∫ y 2dx + x 2dy = I1 + I 2 .
B′AB
 x = 0  x′ = 0
BB′  ⇒ , t ia valori de la b la −b şi rezultă I1 = 0 .
y = t  y′ = 1

 x = a cos t  x′ = − a sin t  π π
Apoi B′AB  ⇒ , t ∈  − ,  şi
 y = b sin t  y ′ = b cos t  2 2
π
I 2 = ∫ 2π ( − ab2 sin 3 t + a 2b cos3 t ) dt =
−
2
π π
= −ab ∫ sin t dt + a b ∫ cos3 t dt =
2 2 3 2 2
π π
− −
2 2
π π
= 0 + 2a b ∫ cos t dt = 2a b ∫ (1 − sin 2 t ) cos t dt =
2 2 3 2 2
0 0
π
 sin 3 t  4a 2 b
= 2a 2b  sin t − 2 = .
 3  3
0
4a 2 b
Deci I = I1 + I 2 = .
3
Fig. 2
Formula Green ne dă I = 2 ∫∫ ( x − y )dxdy şi prin trecere în
D
coordonate polare generalizate specifice elipsei x = aρ cos θ ,
y = bρ sin θ avem I =2 ∫∫
D ( θ,ρ )
( aρ cos θ − bρ sin θ)abρ dθdρ unde
 π π
− ≤ θ ≤
D ( θ, ρ)  2
0 ≤ ρ ≤ 1
2 . Rezultă I = 2ab
1
∫0 ρ2
dρ
 π2
 2
( )
 ∫− π (a cos θ − b sin θ)dθ  ,

π
1 4a 2 b
I = 2ab ⋅ ⋅ 2a ∫ 2 cos θdθ = .
3 0 3

3. Folosind formula lui Green, să se calculeze integrala

curbilinie
I = ∫ − x 2 ydx + xy 2dy ,
ABC
de-a lungul semicercului x 2 + y 2 = 1; y ≥ 0 , cu A(1,0) , B(0,1) ,

C ( −1,0) .
Rezolvare. Pentru a aplica formula Green trebuie să
completăm semicercul ABC printr-un arc de curbă aşa încât pe acest
arc integrala curbilinie să se calculeze cât mai simplu. În cazul de faţă
un asemenea arc este segmentul CA (fig. 3). Avem
Fig. 3
∫ − x 2 ydx + xy 2dy + ∫ −x ydx + xy 2dy =

2
ABC CA
Green
= ∫ − x 2 ydx + xy 2dy = ∫∫ ( y + x 2 )dxdy ,
2
FrD D
de unde rezultă
I = ∫ − x 2 ydx + xy 2dy = ∫∫ ( y 2 + x 2 )dxdy − ∫ −x
2
ydx + xy 2dy .
ABC D CA
x = t  x′ = 1 0
CA  ⇒ , t ∈ [ −1,1] şi I1 = ∫ − x 2 ydx + xy 2dy = ∫ 0dt = 0 .
 y = 0  y′ = 0 CA
−1
Apoi prin trecere în coordonate polare x = ρ cos θ , y = ρ sin θ obţinem

1 π π π
∫∫D ( y + x )dxdy = D∫∫ ρ2 ⋅ρ dρdθ = ∫ ρ3dρ∫ dθ = . Deci I = .
2 2
( θ,ρ )
0 0 4 4
4. Folosind formula lui Green, să se calculeze integrala

curbilinie
I = ∫ x (e x − xy )dx + y (e y + xy )dy
2 2
AB
pe sfertul de cerc x + y 2 = 1 din cadranul întâi cu A(1,0) , B(0,1) .

2

Rezolvare. Completăm sfertul de cerc AB cu razele OA şi

OB . Obţinem astfel domeniul din figura 4.
Fig. 4
2 2 ∂Q
Avem P( x, y ) = x (e x − xy ) , Q ( x, y ) = y (e y + xy ) , = y2 ,
∂x
∂P
= − x 2 şi formula Green devine
∂y
∫ x (e x − xy )dx + y (e y + xy )dy = ∫∫ ( x 2 + y 2 )dxdy ,
2 2
D
FrD
adică I + I1 + I 2 = ∫∫ ( x 2 + y 2 )dxdy , unde

D
x = t  x′ = 1
∫OA
x2 y2
I1 = x (e − xy )d x + y (e + xy )d y , OA  ⇒  , t ∈ [0,1]
 y = 0  y′ = 0
1 1 21 1
şi I1 = ∫ t e t dt = e t = (e − 1) , iar
2
0 2 0 2
 x = 0  x′ = 0
I 2 = ∫ x (e x − xy )dx + y (e y + xy )dy , BO 
2 2
⇒
BO  y = t  y′ = 1
0 1
şi I 2 = ∫ t e t dt = − ∫ t e t dt = − I1 . Deci I1 + I 2 = 0 şi în consecinţă
2 2
1 0
 π
0 ≤ θ ≤
I = ∫∫ ( x + y )dxdy = ∫∫ ρ dρdθ unde D( θ, ρ) 
2 2 3
2 . Rezultă
D
D ( θ,ρ ) 0 ≤ ρ ≤ 1
π
I= .
8
5. Folosind formula Green, să se calculeze
I = ∫ (e x sin y − y )dx + (e x cos y − y )dy , unde D : x 2 + y 2 ≤ 1 .
FrD

Rezolvare. Formula lui Green ne dă

I = ∫∫ dxdy = A( D ) = π .
D
6. Să se calculeze cu ajutorul integralei curbilinii aria

2 2 2
domeniului D limitat de astroida echilateră x 3 + y 3 = a 3 (fig. 5).
Rezolvare. Folosim parametrarea
 x = a cos t  x′ = −3a cos t sin t
3 2
 ⇒  , t ∈ [0,2π] .
 y = a sin t  y ′ = 3a sin t cos t
3 2
Fig. 5
1
Utilizăm formula A = ∫ xdy − ydx . Avem
2 FrD
xdy − ydx = 3a 2 sin 2 t cos2 t dt
şi deci
1 2π 3 2π
Aastroidă = 3a 2 ∫ sin 2 t cos2 t dt = a 2 ∫ sin 2 2t dt =
2 0 8 0
3a 2 2 π 3πa 2
16 ∫0
= (1 − cos 4 t )d t = .
8
Aplicaţii ale formulei flux-divergenţă

7. Să se calculeze fluxul câmpului V ( x, y ) = x 2i + y 2 j prin
 x2 + y2 ≤ z
suprafaţa S = FrΩ unde Ω  şi apoi să se verifice
0 ≤ z ≤ 1
rezultatul cu formula flux-divergentă.

Rezolvare. Avem S = S1 ∪ S2 (fig. 6) unde ( S1 ) z = x 2 + y 2 ,

( S2 ) z = 1 cu {
( x, y ) ∈ prxOy Ω = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 1 . } Deci
S1
( ) S2
( )
Φ = ∫∫ V ⋅ ne1 dσ + ∫∫ V ⋅ ne2 dσ = Φ1 + Φ 2 . Să-l calculăm pe Φ1 .
Fig. 6
Avem ( S1 ) z = x 2 + y 2 , p = 2 x , q = 2 y iar
pi + qj − k 2 xi + 2 yj − k 2( x 3 + y 3 )
ne1 = = şi V ⋅ ne1 =
p2 + q2 + 1 4 x2 + 4 y2 + 1 4 x2 + 4 y2 + 1
x3 + y3
iar Φ1 = 2∫∫ dσ , dσ = p2 + q2 +1dxdy = 4x2 + 4 y2 +1dxdy ,
S1
4x + 4 y + 1
2 2
deci Φ1 = ∫∫ ( x 3 + y 3 )dxdy care prin trecere în coordonate polare

D
0 ≤ θ ≤ 2π
devine Φ1 = 2 ∫∫
D ( θ,ρ )
(cos3 θ + sin 3 θ)ρ4dρdθ unde D( θ, ρ) 
0 ≤ ρ ≤ 1
de
unde rezultă Φ1 = 0 . Cum V ⋅ ne2 = V ⋅ k = 0 obţinem Φ2 = 0 .

Deducem Φ = Φ1 + Φ 2 = 0 .
Avem divV = 2( x + y ) şi formula flux-divergenţă
∫∫ (V ⋅ n ) dσ = ∫∫∫ (divV ) dxdydz

FrΩ
e
Ω
ne dă

 1 
Φ = 2 ∫∫∫ ( x + y )dxdydz = 2 ∫∫ ( x + y )  ∫ dz  dxdy =
Ω D  x2 + y 2 
= 2 ∫∫ ( x + y )(1 − x 2 − y 2 )dxdy =
D
=2 ∫∫
D ( θ,ρ )
(cos θ + sin θ)(1 − ρ2 )ρ2dρdθ = 0.
8. Să se calculeze fluxul câmpului vectorial V ( z ) = z 2 k prin

suprafaţa S = FrΩ , unde Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 1; z ≥ 0 şi apoi să se
verifice rezultatul cu formula flux-divergenţă.
Rezolvare. Avem S = S1 ∪ S2 (fig. 7) unde S1 : z = 0 ,
( S2 ) z = 1 − x 2 − y 2 cu
{
( x, y ) ∈ D = prxOy Ω = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 1 . }
Fig. 7
Apoi Φ = Φ1 + Φ 2 . Φ1 = ∫∫ V ⋅ ne1 dσ = − ∫∫ z 2dσ dar pe S1 , z = 0 .

S1 S1
OM
Deci Φ1 = 0 . Pentru Φ 2 = ∫∫ V ⋅ ne2 dσ avem ne2 = unde
S2 OM
M ( x, y, z ) ∈ S2 ⇒ ne2 = xi + yj + zk ⇒ V ⋅ ne2 = z 3 ⇒ Φ 2 = ∫∫ z 3dσ .

S2
−x −y
Avem ( S2 ) z = 1 − x 2 − y 2 , p= , q= ,
1− x − y
2 2
1 − x2 − y2
1
dσ = 1 + p 2 + q 2 dxdy ⇒ d σ = dxdy şi Φ 2 = ∫∫ (1 − x 2 − y 2 )dxdy
z D

care prin trecere la coordonate polare devine

Φ2 = ∫∫
D ( θ,ρ )
(1 − ρ2 )ρdρdθ = ( ∫ dθ)( ∫ (ρ − ρ )dρ) = 2π  12 − 14  = π2 .
2π
0 0
1
3
π
Deci Φ = Φ1 + Φ 2 = .
2
Formula flux-divergenţă ne dă
 1− x 2 − y 2 
( )
Φ = ∫∫∫ divV dxdydz = 2 ∫∫∫ zdxdydz = 2 ∫∫  ∫ zdz  dxdy =
D  
Ω Ω
 0

π
= ∫∫ (1 − x 2 − y 2 )dxdy = Φ 2 = .
D
2
9. Folosind formula flux-divergenţă să se calculeze fluxul
câmpului V ( x, y ) = x 3i + x 2 yj + x 2 k prin porţiunea de suprafaţă
conică S : x 2 + y 2 = z 2 cuprinsă între planul xOy şi planul z = 1 .
Rezolvare. Formula flux-divergenţă în acest caz devine
∫∫ V ⋅ n dσ + ∫∫ V ⋅ n dσ = ∫∫∫ (divV ) dxdydz ,
1
e e
S S1 Ω
unde S : z = x + y , S1 : z = 1 (fig. 8). Rezultă

2 2
Φ = ∫∫ V ⋅ nedσ = ∫∫∫ (3x 2 + x 2 )dxdydz − ∫∫ V ⋅ ne1dσ = 4∫∫∫ x 2dxdydz − Φ1 .

S Ω S1 Ω
Fig. 8
Avem
 
( )
1
I = ∫∫∫ x dxdydz = ∫∫ x 
2 2
∫2 2 dz  dxdy = ∫∫D x 1 − x + y dxdy ,
2 2 2

Ω D
 x +y 

unde {
D = prxOy S = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 1 } şi prin trecere în
coordonate polare rezultă
I= ∫∫
D ( θ,ρ )
ρ2 cos2 θ(1 − ρ)ρdρdθ = (∫
0
2π
cos2 θdθ )( ∫ (ρ − ρ )dρ) =
1
0
3 4
1 2π 1 π
= ∫
2 0
(1 + cos 2θ)dθ ⋅ = .
20 20
Apoi Φ1 = ∫∫ V ⋅ ne1dσ , ne1 = k ⇒ V ⋅ ne1 = x 2 ⇒ Φ1 = ∫∫ x 2dσ dar
S1 S1
π
S1 : z = 1 ⇒ dσ = dxdy ⇒ Φ1 = ∫∫ x 2dxdy = ∫∫ ρ2 cos 2 θ ⋅ ρ dρdθ = .
D D ( θ,ρ )
4
π π π
Deci Φ = 4 I − Φ1 = − = − , considerând versorul normalei la S
5 4 20
spre exteriorul lui Ω .
10. Folosind formula Gauss-Ostrogradski, să se calculeze
fluxul câmpului vectorial V ( x, y , z ) = xyz ( xi + yj + zk ) prin optimea
de sferă x 2 + y 2 + z 2 = 1 din octantul întâi spre exteriorul sferei.
Rezolvare. Pentru aplicarea formulei Gauss-Ostrogradski
completăm suprafaţa S a optimii de sferă cu sferturile de disc S1 , S2 ,
S3 (fig. 9).
Fig. 9
Obţinem astfel domeniul
{
Ω = ( x, y, z ) ∈ R 3 x 2 + y 2 + z 2 ≤ 1; x ≥ 0; y ≥ 0; z ≥ 0 . }

Formula Gauss-Ostrogradski
( )
∫∫ V ⋅ ne dσ = ∫∫∫ divV dxdydz ( )
FrΩ Ω
devine
∫∫ V ⋅ n dσ + ∫∫ V ⋅ n dσ + ∫∫ V ⋅ n dσ + ∫∫ V ⋅ n dσ = 6∫∫∫ xyz dxdydz
1 2 3
e e e e
S S1 S2 S3 Ω
sau
Φ + Φ1 + Φ 2 + Φ 3 = 6 ∫∫∫ xyz dxdydz
Ω
adică
Φ = 6 ∫∫∫ xyz dxdydz − Φ1 − Φ 2 − Φ 3 .
Ω
Avem Φ1 = ∫∫ V ⋅ n dσ , ne1 = −i , V ⋅ ne1 = − xyz 2 ⇒ Φ1 = − ∫∫ xyz dσ şi

1
e
S1 S1
cum S1 : x = 0 ⇒ Φ1 = 0 . Analog rezultă Φ 2 = 0 , Φ 3 = 0 . Apoi

 1− x2 − y 2  1
I = ∫∫∫ xyzdxdydz = ∫∫ xy  ∫ zdz  dxdy = ∫∫ xy (1 − x 2 − y 2 )dxdy
 0  2 S3
Ω S3
 
şi prin trecere în coordonate polare obţinem
 π
1 0 ≤ θ ≤
2 S3∫∫
I= ρ cos θ sin θ(1 − ρ )ρdρdθ , S3 ( θ, ρ) 
2 2
2
( θ,ρ ) 0 ≤ ρ ≤ 1
1 π  1
(
I =  ∫ 2 cos θ sin θ dθ  ∫ (ρ3 − ρ5 )dρ =
2 0 
0
1
48
. )
1
Rezultă Φ = 6 I − Φ1 − Φ 2 − Φ 3 = .
8
Aplicaţii ale formulei Stokes

11. Folosind formula lui Stokes, să se calculeze circulaţia
câmpului vectorial V ( x, y , z ) = ( y 2 + z 2 )i + ( z 2 + x 2 ) j + ( x 2 + y 2 ) j
de-a lungul curbei Γ : x 2 + y 2 + z 2 = 4 z ; x 2 + y 2 = 1; z > 2 , în sens
trigonometric.
Rezolvare. Curba Γ este cercul de rază 1 cu centrul pe axa
Oz situat în planul de ecuaţie z = 2 + 3 (fig. 10).

În formula Stokes
∫ V ⋅ dr = ∫∫ rotV ⋅ n dσ , ( )
Γ S
putem considera orice suprafaţă S deschisă care se sprijină pe curba
Γ . În cazul de faţă sunt mai multe suprafeţe care îndeplinesc aceste
condiţii: cele două calote sferice precum şi discul determinat de Γ .
Vom lua pentru S cea mai simplă şi anume discul din planul
z = 3+2.
Avem
i j k
∂ ∂ ∂
rotV = = 2( y − z )i + 2( z − x ) j + 2( x − y )k ,
∂x ∂y ∂z
y + z2
2
x + z2
2
x2 + y2
( )
n = k şi deci rotV ⋅ n = 2( x − y ) , iar formula Stokes ne dă
C= ∫ V ⋅ dr = 2∫∫ ( x − y )dσ .
Γ S
Fig. 10
S are ecuaţia z = 2 + 3 ⇒ p = q = 0 ⇒ 1 + p 2 + q 2 = 1 ⇒ dσ = dxdy

şi circulaţia devine
{
C = 2 ∫∫ ( x − y )dxdy , D = prxOy S = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 1 . }
D
Prin trecere la coordonate polare obţinem
C = 2 ∫∫ (cos θ − sin θ)ρ2dρdθ = 0 .
D ( θ,ρ )


câmpului V ( x, y , z ) = x 2i + xyj − yzk de-a lungul curbei de intersecţie
a conului y 2 + z 2 = (1 − x ) cu planele de coordonate situată în primul
2
octant, în sensul indicat în formula Stokes.

Rezolvare. Avem
i j k
∂ ∂ ∂
rotV = = − zi + yk .
∂x ∂y ∂z
x2 xy − yz
Luând ca suprafaţă care se sprijină pe Γ = AB ∪ BC ∪ CA porţiunea S
din conul dat situată în primul octant (fig. 11), obţinem
∂z x − 1 ∂z − y
S : z = (1 − x ) − y 2 , p =
2
= , q= = ,
∂x z ∂y z
− pi − qj + k 1 1− x y 
n= =  i + j + k  , H = 1 + p2 + q2 ,
H H z z 
( ) 1
rotV ⋅ n = ( x − 1 + y ) , dσ = H dxdy .
H
z
C(0,0,1)
(S)
O
(D) B(0,1,0) y
x
A(1,0,0)
Fig. 11
Deci, în baza formulei lui Stokes, circulaţia cerută este
1
C = ∫ V ⋅ dr = ∫∫ ( x − 1 + y ) dσ = ∫∫ ( x − 1 + y ) dxdy ,
Γ S
H D
unde D = prxOy S = {( x, y ) ∈ R 2 0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ 1 − x} şi deci

1− x
1− x 1 y2  1
C = ∫  ∫ ( x − 1 + y ) dy  dx = ∫ ( x − 1) y +  dx = − .
1
0
 

0 0
 2 0 6

câmpului vectorial V = a × r , unde a = i + j + k , iar r = xi + yj + zk
pe curba Γ = AB ∪ BC ∪ CA formată din laturile triunghiului ABC
determinat de planul x + y + z − 1 = 0 pe planele de coordonate.
Rezolvare. Avem
i j k
V = a×r = 1 1 1 ⇒ V = ( z − y )i + ( x − z ) j + ( y − x )k .
x y z
Fig. 12
Luăm drept suprafaţă S în formula Stokes triunghiul ABC (fig. 12)
i + j +k a
de ecuaţie z = 1 − x − y , versorul normal la S este n = = ,
3 3
i j k
∂ ∂ ∂
rotV = = 2(i + j + k ) = 2a . Formula Stokes ne
∂x ∂y ∂z
z− y x−z y−x
dă
C= ∫ V ⋅ dr = ∫∫ ( rotV ) ⋅ n dσ ,
Γ S
( )
dar rotV ⋅ n = 2a ⋅
a
3
=
2
3
⋅ 3 = 2 3 , deci

C = ∫∫ 2 3dσ = 2 3 ∫∫ dσ
S S
şi cum S : z = 1 − x − y ⇒ p = −1 , q = −1 ⇒ dσ = 3dxdy ⇒
C = 2 3 ⋅ 3 ∫∫ dxdy ,
D
unde D este interiorul triunghiului OAB din fig. 12. Rezultă
C = 6 ⋅ aria ( D ) = 6 ⋅ aria ( ∆AOB ) .
Deci C = 3 .
14. Să se verifice formula Stokes pentru câmpul vectorial
V ( x, y , z ) = z 2 ( xi − yj ) şi curba Γ de intersecţie a conului
x 2 + y 2 = z 2 cu planele de coordonate şi planul z = 1 situată în
octantul întâi.
Rezolvare. Avem Γ = OA ∪ AB ∪ BO (fig. 13),
Fig. 13
C= ∫ V ⋅ dr + ∫ V ⋅ dr + ∫ V ⋅ dr = C + C + C .
OA BO
1 2 3
AB
x = t  x′ = 1
  1 1
C1 = ∫ V ⋅ dr = ∫ z 2 ( xdx − ydy ) , OA  z = t ⇒  z′ = 1 , C1 = ∫ t 3dt = .
OA OA  y = 0  y′ = 0
0 4
 
Pentru C2 avem
 x = cos t  x ′ = − sin t π
 
AB  y = sin t ⇒  y ′ = cos t şi C2 = ∫ 2 ( −2sin t cos t )dt = −1 .
0
z = 1  z′ = 0
 

x = 0
 0 1
Pentru C3 avem BO  y = t şi C3 = − ∫ t 3dt = .
z = t
1 4

1
Deci C = C1 + C2 + C3 = − .
2
Pentru formula Stokes luăm S porţiunea din conul
x + y = z 2 situată în primul octant şi 0 ≤ z ≤ 1 . Avem
2 2
( ) x
z
y
C = ∫∫ rotV ⋅ n dσ , ( S ) z = x 2 + y 2 , p = , q = ,
z
S
x y
− i − j + k − xi − yj + zk
H = 1 + p2 + q2 = 2 , n = z z = ,
2 z 2
i j k
∂ ∂ ∂
rotV = = 2 yzi + 2 xzj ,
∂x ∂y ∂z
xz 2 − yz 2 0
( rotV ) ⋅ n = − 2
2
( xy + xy ) = −2 2 xy , dσ = 2dxdy .
Deci
C = −4 ∫∫ xydxdy
D
{
unde D = prxOy S = ( x, y ) ∈ R x + y 2 ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0 . Trecând în
2 2
}
coordonate polare obţinem
C = −4 ∫∫
D ( θ,ρ )
(cos θ sin θ)ρ3dρdθ ,
 π
0 ≤ θ ≤ 1
unde D( θ, ρ)  2 . Rezultă C = − .
0 ≤ ρ ≤ 1 2

15. Folosind formula Stokes, să se calculeze circulaţia

câmpului vectorial
V ( x, y , z ) = x ( z − y )i + y ( x − z ) j + z ( y − x )k
de-a lungul sferturilor de cerc din octantul întâi determinate de planele
de coordonate pe sferă x 2 + y 2 + z 2 = 1 , cu parcurgerea din formula
Stokes.
Rezolvare. Luăm S optimea de sferă din octantul întâi cu
orientarea pozitivă (fig. 14). Avem
i j k
∂ ∂ ∂
rotV = = ( z + y )i + ( x + z ) j + ( y + x )k ,
∂x ∂y ∂z
x( z − y ) y( x − z ) z( y − x)
n = xi + yj + zk ,
( rotV ) ⋅ n = x( z + y ) + y( x + z ) + z( y + x ) = 2( xy + yz + zx ) ,
−x −y 1
S : z = 1 − x2 − y2 , p = , q= , H = 1 + p2 + q2 = ,
z z z
1
dσ = Hdxdy = dxdy .
z
Fig. 14
Deci, cu formula Stokes rezultă
 
C= ∫ V ⋅ dr = ∫∫S rot(
V ⋅ n dσ)= 2 
xy
∫∫D  1 − x 2 − y 2 + x + y  dxdy ,

AB ∪ BC ∪CA  
{ }
unde D = prxOy S = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0 . Trecând în
coordonate polare obţinem

cos θ sin θ
C=2 ∫∫
D ( θ,ρ ) 1− ρ 2
ρ3dρdθ + 2 ∫∫
D ( θ,ρ )
(cos θ + sin θ)ρ2dρdθ ,
 π
0 ≤ θ ≤
unde D( θ, ρ)  2 , de unde rezultă
0 ≤ ρ ≤ 1
  1 ρ3   π
 π2
C = 2  ∫ cos θsin θdθ   ∫

0
 
0
1 − ρ2   0

dρ  + 2  ∫ 2 (cos θ + sin θ)dθ 

( ∫ ρ dρ) .
1
0
2
Avem
π π π π
2 ∫ cos θ sin θdθ = sin θ 2 = 1 ,
2 2
∫ 2
(cos θ+ sin θ)dθ = (sin θ− cos θ) 2 = 2 ,
0 0
0 0
π
1 1 1 ρ3
2
∫ ρ dρ = 3 , I = ∫ dρ , punem ρ = sin α ⇒ I1 = ∫ sin3 α dα = .
2 2
1
0 0
1 − ρ2 0 3
Deci C = 2 .

Aplicaţii ale formulei Green
Să se calculeze următoarele integrale curbilinii şi apoi să se
verifice rezultatul cu formula Green:
x2 2
16. ∫ ( y − 2 xy ) dx + ( x − 2 xy ) dy , unde D : + y ≤ 1, x ≥ 0
2 2
FrD
4
17. ∫
FrD
x 2 y 2dy − xy 3dx , unde D : x 2 + y 2 ≤ 1 , y ≥ 0 , y − x ≤ 1
∫ ( x − y ) dx + 2dy , unde D : x + y2 − 2 y ≤ 0
2
18.
FrD
Folosind formula Green, să se calculeze integralele curbilinii:

19. ∫ ( e x sin y − y 2 ) dx + ( e x cos y − y 2 ) dy , unde ABO este
ABO
semicercul x + y 2 − 2 x = 0 , A ( 2,0 ) , B (1,1)

2
20. ∫
FrD
e x y (2dy − ydx ) , unde D = [0,1] × [0,1]

Să se calculeze cu ajutorul integralelor curbilinii ariile

următoarelor mulţimi:
2 2 2
21. D : x + y ≥ a , x + y ≤ a , x ≥ 0 , y ≥ 0
3 3 3
22. D : x 2 + y 2 ≤ 2 x , y 2 ≤ 4 x ≤ 8 , y ≥ 0
Aplicaţii ale formulei flux-divergenţă

Să se calculeze fluxul următoarelor câmpuri vectoriale prin
suprafeţele indicate şi apoi să se verifice rezultatul cu formula flux-
divergenţă.
23. V = xi + yj + zk , S = FrΩ , Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ R 2
24. V = x 2i + y 2 j + zk , S = FrΩ , Ω : x 2 + y 2 ≤ z 2 , 0 ≤ z ≤ a
 x2 + y2 ≤ z
25. V = yzi + zxj + xyk , S = FrΩ , Ω : 
0 ≤ z ≤ 4
26. V = rot W , unde W = yi + ( x − 2 z ) j − xyk , S = FrΩ ,
Ω : x2 + y2 + z 2 ≤ a2 , z ≥ 0 .
 x2 + y2 ≤ z
27. V = xi + yj + zk , S = FrΩ , Ω : 
0 ≤ z ≤ 1
28. V = xi + yj + z 2 k , S fiind porţiunea de con x 2 + y 2 = z 2
cuprinsă între planele z = 0 , z = a > 0 .
 x 2 + y 2 + z 2 ≤ 2 z
29. V = x i + y j + z k , S = FrΩ , Ω :  2
2 2 2
 x + y ≤ z
2 2
Aplicaţii ale formulei Stokes

Folosind formula lui Stokes, să se calculeze circulaţia
următoarelor câmpuri de-a lungul curbelor indicate.
30. V = x 2i + y 2 j + xyz 2 k , C : x 2 + y 2 = z 2 , z = 1
31. V = ( y − z ) i + ( z − x ) j + ( x − y ) k , C : x2 + y 2 = 1 , x + z = 1
32. V = xi + ( x + y ) j + ( x + y + z ) k , C : x2 + y2 = 1 , x + y = z
33. V = zxi + xyj + yzk , C fiind intersecţia cilindrului
z + y = 1 cu planele de coordonate şi cu planul x = h > 0 situată în
2 2
primul octant.
34. V = x2i + xyj − yzk , C : x2 + y 2 + z 2 = 4 , x2 + y 2 = 1 , z > 0 .


32 25. Φ = 0
16.
3 26. Φ = 0
1 3π
17. 27. Φ =
4 2
18. π πa 3
28. Φ = (3a + 4)
4 6
19.
3 7
29. Φ = π
20. 2(e − 1) 3
 1 3π  2 30. 0
21.  − a 31. −4π
 2 32 
8 π 32. π
22. 2− h
3 2 33. ( h + 1)
2
23. Φ = 4πR 3
34. 0
πa 3
24. Φ=
3

23. CÂMPURI VECTORIALE IROTAŢIONALE,
SOLENOIDALE ŞI ARMONICE

1) Câmpuri irotaţionale
Definiţia 1. Câmpul vectorial
V ( x, y, z ) = P( x, y, z )i + Q ( x, y, z ) j + R( x, y, z )k
de clasă C1 pe Ω ⊂ R 3 se numeşte irotaţional în Ω dacă
rotV = 0 în Ω .
Deoarece
i j k
∂ ∂ ∂  ∂R ∂Q   ∂P ∂R   ∂Q ∂P 
rotV = = −  i + −  j + − k
∂x ∂y ∂z  ∂y ∂z   ∂z ∂x   ∂x ∂y 
P Q R
rezultă că V este irotaţional dacă şi numai dacă
∂ R ∂ Q ∂P ∂R ∂ Q ∂P
= , = , = în Ω .
∂ y ∂ z ∂z ∂x ∂ x ∂ y
Definiţia 2. Câmpul vectorial continuu V se numeşte câmp
de gradienţi în Ω dacă există un câmp scalar de clasă C1 , U : Ω → R
astfel încât
V = grad U în Ω ,
adică
∂U ∂U ∂U
Pi + Qj + Rk = i+ j+ k
∂x ∂y ∂z
şi deci
∂U ∂U ∂U
P= ,Q= , R= în Ω .
∂x ∂y ∂z
Câmpurile de gradienţi se mai numesc şi câmpuri potenţiale,
iar câmpul scalar U se numeşte potenţial scalar din care derivă
(provine) câmpul vectorial V .

346 23. Câmpuri vectoriale irotaţionale, solenoidale şi armonice
O mulţime conexă Ω ⊂ R 3 se numeşte simplu conexă dacă

pentru orice curbă închisă Γ ⊂ Ω există o suprafaţă deschisă S ⊂ Ω
care se sprijină pe Γ .
Teorema 1 (de caracterizare a câmpurilor de gradienţi).
Fie V = Pi + Qj + Rk un câmp de clasă C1 pe mulţimea deschisă
simplu conexă Ω ⊂ R 3 . Următoarele afirmaţii sunt echivalente :
a) circulaţia câmpului V este independentă de drum în Ω
b) V este un câmp de gradienţi în Ω
c) V este irotaţional în Ω .
Dacă U 0 este un potenţial scalar particular, atunci forma
generală a potenţialului scalar din care derivă câmpul irotaţional V
este
U = U0 + C .
z
M(x,y,z)
M0(x0,y0,z0)
O
y
x M1(x,y0,z0) M2(x,y,z0)
Fig. 1
Să presupunem că V este irotaţional în mulţimea deschisă
simplu conexă Ω şi M 0 ( x0 , y0 , z0 ) ∈ Ω este un punct fixat iar
M ( x, y, z ) aparţine bilei B ( ( x0 , y0 , z0 ) , r ) ⊂ Ω . Circulaţia lui V
nedepinzând de drum, rezultă că funcţia U 0 : Ω → R definită prin
M M
U 0 ( x, y , z ) = ∫ V ⋅ dr = ∫ Pdx + Qdy + Rdz

M0 M0
este potenţial scalar din care derivă V . Întrucât integrala curbilinie,

care îl defineşte pe U 0 nu depinde de drum, putem considera drumul
particular din figura 1 şi obţinem

23. Câmpuri vectoriale irotaţionale, solenoidale şi armonice 347
M1 M2 M
U 0 ( x, y , z ) = ∫ V ⋅ dr + ∫ V ⋅ dr + ∫ V ⋅ dr ,
M0 M1 M2
care conduce la
x y
  z  
U 0 ( x, y, z ) = ∫ P ( t , y0 , z0 ) dt + ∫ Q  x , t , z0  dt + ∫ R x, y, t  dt . (1)

↑
 const   ↑↑ 
x0 y0 z0  const 
Diferenţiala totală
Definiţia 3. Fie V = Pi + Qj + Rk un câmp continuu în Ω .
Expresia diferenţială ω = V ⋅ dr = Pdx + Qdy + Rdz se numeşte
diferenţială totală (exactă) în Ω , dacă există o funcţie diferenţiabilă
U : Ω → R astfel încât ω = dU , adică
∂U ∂U ∂U
Pdx + Qdy + Rdz = dx + dy + dz ,
∂x ∂y ∂z
ceea ce este echivalent cu
∂U ∂U ∂U
P= ,Q= , R= în Ω .
∂x ∂y ∂z
Din teorema 1 rezultă
Teorema 2. Dacă V este de clasă C1 pe mulţimea deschisă
simplu conexă Ω ⊂ R 3 , atunci ω = V ⋅ dr = Pdx + Qdy + Rdz este o
diferenţială totală în Ω dacă şi numai dacă rotV = 0 în Ω , funcţia U
determinându-se cu formula (1).
În particular
Teorema 3. Dacă P, Q : D ⊂ R 2 → R sunt funcţii de clasă
C1 pe mulţimea deschisă simplu conexă D , atunci
ω = Pdx + Qdy
este o diferenţială totală (exactă) în D dacă şi numai dacă
∂Q ∂P
= în D , (2)
∂x ∂y
funcţia U fiind dată de
y
x
 
U ( x, y ) = ∫ P ( t , y0 ) dt + ∫ Q  x↑ , t  dt (3)
x0 y0  const 
unde ( x0 , y0 ) ∈ D este un punct arbitrar fixat.

Ecuaţia cu diferenţială totală

Definiţia 4. Ecuaţia diferenţială de ordinul întâi
P ( x, y ) dx + Q ( x, y ) dy = 0 (4)
în care P , Q sunt de clasă C1 pe mulţimea deschisă simplu conexă
D ⊂ R 2 , se numeşte ecuaţie cu diferenţială totală dacă expresia din
membrul întâi este o diferenţială totală, adică dacă şi numai dacă este
îndeplinită condiţia (2).
Soluţia generală a ecuaţiei (4) este
y
x
 
∫x P (t, y0 ) dt + y∫ Q  const
x↑ , t  dt = C ,

(5)
0 0
unde ( x0 , y0 ) ∈ D este un punct arbitrar fixat iar C o constantă

arbitrară.
2) Câmpuri solenoidale
Definiţia 5. Câmpul vectorial V = Pi + Qj + Rk de clasă C1
pe mulţimea Ω ⊂ R 3 se numeşte solenoidal în Ω dacă
divV = 0 în Ω .
Teorema 4 (de caracterizare a câmpurilor solenoidale).
Fie V = Pi + Qj + Rk un câmp de clasă C1 pe mulţimea deschisă
Ω ⊂ R 3 . Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
1) V este solenoidal în Ω ;
2) V este local un câmp de rotori, adică oricare ar fi
( x0 , y0 , z0 ) ∈ Ω există o bilă B ( ( x0 , y0 , z0 ) , r ) ⊂ Ω şi un câmp
vectorial W de clasă C 2 în această bilă astfel încât V = rot W ;
3) Fluxul câmpului V este nul prin orice suprafaţă închisă
din Ω , care delimitează o mulţime inclusă în Ω .
Câmpul vectorial W care verifică condiţia 2) se numeşte
potenţial vector din care derivă V .
Dacă se cunoaşte un câmp potenţial W0 al lui V , atunci orice
câmp potenţial vector al lui V este de forma
W = W0 + grad U ,
unde U este un câmp scalar arbitrar de clasă C 3 pe Ω .

Se arată că
z  z x 
W0 ( x, y, z ) = i ∫ Q ( x, y , t ) dt + j  − ∫ P ( x, y , t ) dt + ∫ R ( t , y, z0 ) dt  , (6)
 z 
z0  0 x0 
unde x0 , z0 sunt arbitrar alese aşa încât ( x0 , y, z0 ) ∈ Ω , este un câmp
potenţial al lui V .
3) Câmpuri armonice
Definiţia 6. Câmpul V = Pi + Qj + Rk de clasă C1 pe
Ω ⊂ R 3 se numeşte câmp armonic în Ω dacă V este irotaţional şi
solenoidal în Ω , adică
rot V = 0 , div V = 0 în Ω .
Teorema 5 (de caracterizare a câmpurilor armonice). Fie
V = Pi + Qj + Rk un câmp de clasă C1 pe mulţimea deschisă şi
conexă Ω ⊂ R 3 . Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
a) V este câmp armonic în Ω
b) există un câmp scalar U de clasă C 2 pe Ω astfel încât
V = grad U şi U este funcţie armonică, adică ∆U = 0 .

Probleme relative la câmpurile irotaţionale
1. Să se arate că
V ( x, y , z ) = yzi + zxj + xyk , ( x, y, z ) ∈ R 3
este câmp vectorial irotaţional şi apoi să se determine potenţialul
scalar din care derivă.
i j k
∂ ∂ ∂
Rezolvare. Avem rotV = =0.
∂x ∂y ∂z
yz zx xy
Luând M 0 = O ( 0,0,0 ) , formula (1) ne dă

z
U 0 ( x , y , z ) = xy ∫ dt = xyz
0

şi deci forma generală a potenţialului scalar este

U ( x, y, z ) = xyz + C .
2. Să se arate că V ( x, y , z ) = ( y + z )i + ( z + x ) j + ( x + y )k
este un câmp vectorial irotaţional în R 3 şi apoi să se determine
potenţialul scalar din care derivă.
Rezolvare. Avem
i j k
∂ ∂ ∂
rotV = =0.
∂x ∂y ∂z
y+z z+x x+ y
Luând M 0 = O (0,0,0) formula (1) ne dă
x y z
U 0 ( x, y , z ) = ∫ 0dt + ∫ xdt + ∫ ( x + y )dt = xy + ( x + y ) z .
0 0 0
Deci potenţialul scalar general din care derivă V este

U ( x, y, z ) = U 0 ( x, y, z ) + C = xy + yz + zx + C .
3. Verificând în prealabil că
 1 y x x  xy
V ( x, y , z ) =  1 − +  i +  + 2  j − 2 k
 y z z y  z
definit pe Ω = {( x, y, z ) ∈ R x ≥ 0, y > 0, z > 0} este un câmp vectorial
3
irotaţional în Ω , să se calculeze potenţialul scalar din care derivă.

Rezolvare. Avem
i j k
∂ ∂ ∂
rotV = =
∂x ∂y ∂z
1 y x x xy
1− + + − 2
y z z y2 z
 x x  y y 1 1 1 1
=  − 2 + 2  i −  − 2 + 2  j +  + 2 − 2 −  k = 0.
 z z   z z  z y y z
Luând M 0 (0,1,1) formula (1) ne dă
x y x z xy
U 0 ( x, y , z ) = ∫ dt + ∫  x + 2  dt − ∫ 2 dt .
0 1
 t  1 t

Deci potenţialul scalar general din care derivă V este

 1 y
U ( x, y , z ) = U 0 ( x, y , z ) + C = x  1 − +  + C .
 y z
2 3 3y − 2x
4. Să se verifice că V ( x, y , z ) = i − j + k , definit
z z z2
pe Ω = {( x, y, z ) ∈ R 3 z > 0} este un câmp vectorial irotaţional în Ω ,
şi apoi să se determine potenţialul scalar din care derivă.
Rezolvare. Avem rotV = 0 în Ω şi luând M 0 (0,0,1) formula
(1) ne dă
x y z dt
U 0 ( x, y , z ) = 2 ∫ dt − 3∫ dt + (3 y − 2 x ) ∫ 2 =
0 0 1 t
 1 
= 2 x − 3 y + (3 y − 2 x )  − + 1
 z 
şi deci potenţialul scalar general din care derivă V este
2x − 3y
U ( x, y , z ) = +C .
z
5. Să se integreze ecuaţia diferenţială
( x + y ) dz + ( x − y ) dy = 0 , ( x, y ) ∈ R 2 .
Rezolvare. Avem
∂Q ∂P
P = x+ y, Q = x− y, =1= în R 2
∂x ∂y
şi deci ecuaţia este cu diferenţială totală. Luând x0 = y0 = 0 , formula
(5) ne dă
x y
x2 y2
∫0 ∫0
tdt + ( x − t ) dt = C , adică + xy − =C.
2 2
Soluţia generală a ecuaţiei date este deci
x 2 + 2 xy − y 2 = 2C ,
unde C este o constantă arbitrară reală.

Probleme relative la câmpurile solenoidale

6. Verificând în prealabil că V ( x, y ) = 2 xyi − y 2 j + k este un
câmp solenoidal în R 2 , să se determine câmpul potenţial vector din
care derivă.
Rezolvare. Avem div V = 2 y − 2 y = 0 şi întrucât putem lua
x0 = z0 = 0 , formula (6) ne dă
z
 z x

W0 ( x, y, z ) = i ∫ ( − y 2 )dt + j  − ∫ 2 xydt + ∫ dt  ,
0  0 0 
adică
W0 ( x, y, z ) = − y 2 zi + ( x − 2 xyz ) j ,
iar forma generală a câmpului potenţial vectori din care derivă V este
W ( x, y , z ) = − y 2 zi + ( x − 2 xyz ) j + grad U ( x, y , z ) ,
U fiind un câmp scalar arbitrar de clasă C 3 pe R 3 .
7. Să se arate că
V ( x, y , z ) = ( y − z )i + ( z − x ) j + ( x − y )k , ( x, y , z ) ∈ R 3
este câmp vectorial solenoidal şi apoi să se determine potenţialul
vector din care derivă.
Rezolvare. Avem într-adevăr divV = 0 şi întrucât putem lua
x0 = z0 = 0 , formula (6) ne dă
z
0 ( 0
z
0
x
W0 ( x, y , z ) = i ∫ (t − x )dt + j − ∫ ( y − t )dt + ∫ (t − y )dt = )
 t2 z   t2  z  t2  x
= i  − tx  + j  −  ty −  +  − ty   =
2 0   20  2  0
 z2   x2 + z2 
=  − xz  i +  − y ( x + z ) j
 2   2 
iar potenţialul vector general este
W ( x, y , z ) = W0 ( x, y , z ) + grad U ( x, y, z ) ,
U fiind un câmp scalar arbitrar de clasă C 3 pe R 3 .

Probleme relative la câmpurile armonice

8. Să se arate că V ( x, y , z ) = yzi + zxj + xyk este un câmp
armonic în R 3 şi apoi să se determine potenţialul scalar şi potenţialul
vector din care derivă.
Rezolvare. Avem rotV = 0 şi divV = 0 în R 3 . La problema
1 am găsit U ( x, y , z ) = xyz + C .
Să determinăm câmpul potenţial vector din care derivă V .
Luând x0 = z0 = 0 , formula (6) ne dă
z
 z x
 xz 2  z2 x2 
W0 ( x, y , z ) = i ∫ xtdt + j  − ∫ ytdt + ∫ tydt  = i + −y + y j
0  0 0  2  2 2 
şi deci forma generală a potenţialului vector din care derivă V este
W = W0 + grad f ,
unde f este un câmp scalar arbitrar de clasă C 3 pe R 3 .
9. Să se arate că
V ( x, y , z ) = xi + 2 yzj + ( y 2 − z 2 − z )k , ( x, y , z ) ∈ R 3
este un câmp vectorial armonic în R 3 şi apoi să se determine
potenţialul scalar şi potenţialul vector din care derivă.
Rezolvare. Avem rotV = 0 , divV = 0 . Putem lua
x0 = y0 = z0 = 0 şi formula (1) ne dă
x z x2 z3 z2
U 0 ( x, y , z ) = ∫ tdt + ∫ ( y 2 − t 2 − t )dt = + y2z − −
0 0 2 3 2
şi deci potenţialul scalar general este
U ( x, y , z ) = U 0 ( x, y , z ) + C .
În formula (6) putem lua x0 = z0 = 0 şi obţinem
z
0 ( z
0 0
x
)
W0 ( x, y , z ) = i ∫ 2 ytdt + j − ∫ xdt + ∫ y 2dt = yz 2i + ( − xz + y 2 x ) j .
Deci potenţialul vector general din care derivă V este

W ( x, y , z ) = W0 ( x, y , z ) + grad f ( x, y , z ) ,
unde f este un câmp scalar arbitrar de clasă C 3 pe R 3 .


Probleme relative la câmpurile irotaţionale
Să se arate că următoarele câmpuri vectoriale sunt
irotaţionale şi apoi să se determine potenţialul scalar U din care
derivă:
10. V ( x, y , z ) = y 2i + ( 2 xy + z 2 ) j + ( 2 yz + 1) k , ( x, y , z ) ∈ R 3
11. V = yz ( 2 x + y + z ) i + zx ( x + 2 y + z ) j + xy ( x + y + 2 z ) k ,
( x, y , z ) ∈ R 3
yzi + zxj + xyk
12. V ( x, y , z ) = , ( x, y , z ) ∈ R 3
1 + x2 y2 z2
1
( )
13. V ( x, y , z ) = 2 2 xzi + 2 yzj + ( z 2 − x 2 − y 2 ) k , definit pe
z
Ω = {( x, y, z ) ∈ R z > 0} .
3
Să se integreze ecuaţiile diferenţiale

14. 2 xydx + ( x 2 + y 2 ) dy = 0 , ( x, y ) ∈ R 2
15. ( y 3 − x ) y ′ = y , ( x, y ) ∈ R 2
16. ( x 3 − 3xy 2 + 2 ) dx − ( 3x 2 y − y 2 ) dy = 0 , ( x, y ) ∈ R 2
Probleme relative la câmpurile solenoidale

Să se arate că următoarele câmpuri sunt solenoidale şi apoi să
se determine potenţialul vector W din care derivă:
z2
17. V ( x, y , z ) = xyzi + xyzj − ( x + y ) k , ( x, y , z ) ∈ R 3
2
x y
18. V ( x, y , z ) = i − j + xyk , definit pe
z z
Ω = {( x, y , z ) ∈ R 3 z > 0}
19. V ( x, y, z ) = ( xy − 2 z 2 ) i + ( 4 xz − y 2 ) j + ( yz − 2 x 2 ) k ,
( x, y , z ) ∈ R 3
20. V ( x, z ) = −2 zi + j + ( 2 x − 1) k , ( x, z ) ∈ R 2

Probleme relative la câmpurile armonice

Să se arate că următoarele câmpuri vectoriale sunt armonice
şi apoi să se determine potenţialul scalar U şi potenţialul vector W
din care derivă:
21. V ( x, y , z ) = ( yz + y + z ) i + ( zx + z + x ) j + ( xy + x + y ) k ,
( x, y , z ) ∈ R 3
22. V ( x, y, z ) = 2 xi + 4 yzj + ( 2 y 2 − 2 z 2 − 2 z ) k , ( x, y , z ) ∈ R 3

10. U ( x, y, z ) = xy 2 + yz 2 + z + C
11. U ( x, y, z ) = xyz ( x + y + z ) + C
12. U ( x, y, z ) = arctg ( xyz ) + C
x2 + y2
13. U ( x, y, z ) = + z +C
z
y3
14. x 2 y + =C
3
y4
15. xy − =C
4
x4 y2 y3
16. + 2 x − 3x 2 + =C
4 2 3
z2
17. W ( x, y, z ) = xy ( i − j ) + grad U ( x, y, z )
2
 yx 2 
18. W ( x, y , z ) = ( − y ln z ) i +  − x ln z  j + grad U ( x, y , z )
 2 
2 2 
19. W ( x, y , z ) = ( 2 xz 2 − y 2 z ) i +  z 3 − x 3 − xyz  j +
3 3 
+ grad U ( x, y , z )
20. W ( x, y, z ) = zi + ( x 2 − x + z 2 ) j + grad U ( x, y, z )

 U ( x, y , z ) = xyz + yz + zx + xy + C

W ( x, y , z ) =  xz + z + xz  i +
2 2
  
 2 2 
21. 
  x2 y x2 yz 2 z2 
+ + + xy − − yz −  j +
  2 2 2 2

 + grad f ( x, y , z )
 2 3 2
 U ( x, y , z ) = x + 2 y z − 3 z − z + C ,
2 2
22. 
W ( x, y , z ) = 2 yz 2i + ( 2 xy 2 − 2 xz ) j + grad f ( x, y , z )


24. SERII DE NUMERE REALE

1) Definiţii şi proprietăţi generale
Fie şirul de numere reale ( un )n ≥0 căruia îi asociem un alt şir
( sn )n≥0 cu s0 = u0 , s1 = u0 + u1 , …, sn = u0 + u1 + ... + un ,…, numit
şirul sumelor parţiale.
Definiţie. Se numeşte serie de termen general un perechea de
şiruri ( un )n ≥0 , ( sn )n ≥0 şi se notează ∑u
n≥0
n sau u0 + u1 + u2 + ... + un + ... .
Seria ∑u
n≥0
n se numeşte convergentă dacă şirul sumelor
parţiale ( sn )n ≥0 este convergent şi în acest caz s = lim sn se numeşte

n →∞
∞
suma seriei, notându-se s = ∑ un .
n =0
Seriile care nu sunt convergente se numesc divergente. Dacă
∞
lim s n = ±∞ atunci punem
n →∞
∑u
n =0
n = ±∞ , iar dacă şirul ( sn )n ≥0 nu are
limită atunci spunem că ∑u

n≥0
n este oscilantă.
Prin studiul naturii unei serii se înţelege precizarea

convergenţei respectiv divergenţei seriei.
Proprietăţi generale ale seriilor
1. Natura unei serii nu se schimbă dacă adăugăm sau suprimăm
un număr finit de termeni.
2. Natura unei serii nu se modifică dacă schimbăm ordinea unui
număr finit de termeni.
3. ∑ un şi ∑ λun cu λ ∈ R * au aceeaşi natură.
n≥0 n ≥0
4. Dacă ∑u , ∑v
n≥0
n
n≥0
n sunt convergente, atunci ∑ (u
n ≥0
n + vn ) este
convergentă.

358 24. Serii de numere reale
5. Dacă ∑u
n≥0
n este convergentă, atunci lim u n = 0 .
n →∞
6. Dacă (un )n ≥0 nu are limită sau lim un ≠ 0 atunci

n →∞
∑u
n≥0
n este
divergentă.
Observaţie. Dacă lim un = 0 nu rezultă nici convergenţa dar
n →∞
nici divergenţa seriei ∑u

n≥0
n .
2) Criterii de convergenţă pentru serii cu termeni pozitivi
∑u
n≥0
n este cu termeni pozitivi dacă un > 0 ( ∀) n ≥ 0 .
1. Criteriul comparaţiei
Fie seriile cu termeni pozitivi ∑u
n≥0
n , ∑v
n≥0
n astfel încât
un ≤ vn , ( ∀) n ≥ 0 .
a) Dacă ∑v
n≥0
n este convergentă, atunci ∑u
n≥0
n este
convergentă;
b) Dacă ∑u
n≥0
n este divergentă, atunci ∑v
n≥0
n este divergentă.
2. Criteriul rădăcinii
Fie ∑u
n≥0
n o serie cu termeni pozitivi, aşa încât există
lim n un = l .
n →∞
a) Dacă l < 1 , atunci ∑u n≥0

n este convergentă.
b) Dacă l > 1 , atunci ∑ u n este divergentă.

n≥0

24. Serii de numere reale 359
3. Criteriul raportului
Fie ∑u
n≥0
n o serie cu termeni pozitivi aşa încât există
un +1
lim =l.
n →∞ u
n
a) Dacă l < 1 , atunci∑u n≥0

b) Dacă l > 1 , atunci ∑ u n este divergentă.

n≥0
4. Criteriul Raabe-Duhamel
Fie seria cu termeni pozitivi ∑u
n≥0
n pentru care există
 u 
lim n  n − 1 = L .
n →∞
 un +1 
a) Dacă L > 1 , atunci ∑u
n≥0
b) Dacă L < 1 , atunci ∑u

n≥0
n este divergentă.
Observaţie. Folosind criteriul Raabe-Duhamel se arată că

seria armonică generalizată
1 1 1
∑
n ≥1 n
p
= 1 + p + p + ... , p ∈ R
2 3
este convergentă pentru p > 1 şi divergentă pentru p ≤ 1 (a se vedea
problema 29).
3) Serii alternate
O serie alternată este de forma
∑ ( −1) un = u1 − u2 + u3 − u4 + ... + ( −1) un + ...
n −1 n −1
n ≥1
în care un > 0 , ( ∀ ) n ≥ 1 .
∑ ( −1)
n −1
Criteriul lui Leibniz. Fie seria alternată un aşa
n ≥1
încât un > un +1 , ( ∀) n ≥ 1 şi lim un = 0 . Atunci seria alternată

n →∞
∑ ( −1)
n −1
un este convergentă.
n ≥1

4) Serii absolut convergente

Definiţie. Seria ∑u
n ≥1
n se numeşte absolut convergentă dacă
seria modulelor termenilor ∑u

n ≥1
Teoremă. Orice serie absolut convergentă este convergentă.

Reciproca acestei teoreme nu este însă adevărată.
Seriile care sunt convergente, fără să fie absolut convergente
se numesc semiconvergente.
Observaţie. Dacă seria ∑ un verifică condiţia de divergenţă
n ≥1
din criteriul rădăcinii sau criteriul raportului, atunci seria ∑u

n ≥1
n este
divergentă.
5) Calculul aproximativ al sumelor unor serii

Menţionăm mai întâi câteva noţiuni privind erorile în calculul
numeric.
Fie f : D ⊂ R → R o funcţie dată şi x ∈ D fixat. Dacă în
calculul valorii f ( x ) se înlocuieşte x prin x ∈ D \ {x} , atunci se
spune că x a fost aproximat prin x şi se scrie x ≅ x . Numărul x se
numeşte aproximantă sau valoare aproximată a lui x . De cele mai
multe ori x este raţional cu un număr finit de zecimale.
Diferenţa x − x se numeşte eroare în aproximarea x ≅ x şi
se notează e x = x − x iar e x = x − x se numeşte eroare absolută.
Dacă x este un număr iraţional, adică de forma x = a, a1a2 ...
în care a ∈ Z iar fiecare ai este o cifră deci ai ∈ {0,1,2,...,9} , o
aproximantă x a lui x se poate obţine reţinând din x un număr finit
de zecimale, adică x = a, a1 a2 ...an . Analog, dacă x este raţional cu un
număr mare de zecimale sau o infinitate de zecimale (dar în acest caz
periodice).
Prin trunchiere într-o formulă de calcul se înţelege neglijarea
unei părţi finite sau infinite care compune formula.
Să presupunem că, aplicând unul din criterii, s-a stabilit
convergenţa seriei ∑ un , dar nu este posibil să-i determinăm suma s .
n ≥1
În acest caz trebuie să ne mulţumim cu o valoare aproximativă a
sumei s şi anume cu o sumă parţială sn = u1 + u2 + ... + un obţinută

prin trunchiere. Notând Rn = un +1 + un + 2 + ... avem s = sn + Rn şi

eroarea absolută făcută în aproximarea s ≅ sn este
s − sn = Rn .
De asemenea, o altă eroare în găsirea sumei s mai provine şi
din calculul aproximativ al termenilor u1 , u2 ,..., un .
1. Calculul aproximativ al sumelor seriilor alternate

Fie
∑ ( −1) un = u1 − u2 + u3 − u4 + ... + ( −1)
n −1 n −1
un + ...
n ≥1
cu un → 0 , un > 0 , un > un +1 , ( ∀) n ≥ 1 , adică o serie alternată

convergentă în baza criteriului lui Leibniz. Există în acest caz
s = lim sn care însă nu poate fi determinat pentru orice serie.
n →∞
Eroarea absolută în aproximarea s ≅ sn este mai mică decât

valoarea absolută a primului termen neglijat, adică
s − sn < un +1 , ( ∀ ) n ≥ 1
Eroarea este prin lipsă dacă n este par şi prin adaos dacă n este impar.
2. Aproximarea sumei seriilor cu termeni pozitivi

Dacă ∑u
n≥0
n este o seria cu termeni pozitivi convergentă şi
∞
s = lim sn = ∑ un , atunci sn ≤ s (∀) n ≥ 0 şi eroarea în aproximarea
n →∞
n =0
s ≅ sn este s − sn = Rn . Rezultă că problema calculării valorii

aproximative a lui s revine la majorarea restului Rn printr-o serie a
cărei sumă o putem calcula.
În anumite situaţii majorarea restului Rn se poate face într-o
manieră standard, utilizând criteriul rădăcinii respectiv criteriul
raportului.
a) Majorarea restului folosind criteriul rădăcinii

Fie ∑u
n≥0
n o serie cu termeni pozitivi astfel încât
lim n un = l < 1 , adică serie convergentă. Atunci oricare ar fi k ∈ (l ,1) ,

n →∞

există n0 ∈ N astfel încât n un ≤ k , ( ∀) n ≥ n0 .

Dacă n ≥ n0 , atunci avem
Rn = un +1 + un + 2 + ... ≤ k n +1 + k n +1 + ... ,
adică
k n +1
Rn ≤ , ( ∀ ) n ≥ n0 .
1− k
b) Majorarea restului folosind criteriul raportului

Fie ∑u
n≥0
n o serie cu termeni pozitivi astfel încât
un +1
lim = l < 1 , adică serie convergentă. Atunci oricare ar fi k ∈ (l ,1)
n →∞ u
n
u
există n0 ∈ N astfel încât n +1 ≤ k , ( ∀ ) n ≥ n0 , adică un +1 < kun ,
un
( ∀) n ≥ n0 . Deci pentru n ≥ n0 obţinem
Rn = un +1 + un + 2 + ... ≤ un ( k + k 2 + ...)
adica
k
Rn ≤ un , ( ∀ ) n ≥ n0 .
1− k


Folosind şirul sumelor parţiale să se studieze natura
următoarelor serii:
1 1 1 1
1. ∑ n ( n + 1) = 1⋅ 2 + 2 ⋅ 3 + 3 ⋅ 4 + ... .
n ≥1
1 1 1 1
Rezolvare. Avem un = , = − şi deci
n( n + 1) n ( n + 1) n n + 1
termenul general sn = u1 + u2 + ... + un al şirului sumelor parţiale
devine
1 1 1
sn = + + ... + =
1⋅ 2 2 ⋅ 3 n ( n + 1)
1 1   1 1  1 1  1
=  −  +  −  + ... +  −  = 1−
1 2   2 3  n n +1 n +1
de unde deducem lim sn = 1 , adică şirul sumelor parţiale este
n →∞
convergent către 1 şi deci seria dată este convergent având ca sumă

∞
1
pe 1. Rezultă ∑ = 1.
n =1 n ( n + 1)
1 1 1
2. ∑ n = 1 + 2 + 3 + ... , numită seria armonică deoarece între
n ≥1
orice trei termeni consecutivi, termenul central este media armonică a
celorlalţi doi.
1
Rezolvare. Avem un = ,
n
1 1
sn = u1 + u2 + ... + un = 1 +
+ ... +
2 n
şir care, după cum se ştie, este divergent, deci seria armonică este
divergentă.
3. ∑q
n ≥0
n
= 1 + q + q 2 + ... , q ∈ R numită seria geometrică.
Rezolvare. Avem un = qn şi sn = u0 + u1 + ... + un = 1 + q + ... + qn .

Dacă q = 1 , atunci sn = n + 1 → +∞ şi seria este divergentă.

Dacă q = −1 , atunci s2 n = 1 , s2 n +1 = 0 , deci ( sn )n≥0 este

divergent şi seria este şi ea divergentă (oscilantă).
1 − q n +1
Fie acum q ≠ 1 . Avem sn = 1 + q + q 2 + ... + q n = .
1− q
1
Pentru q < 1 obţinem lim sn = şi deci seria este convergentă
n →∞ 1− q
1
având ca sumă pe . Dacă q > 1 atunci ( sn )n ≥0 este divergent,
1− q
deci seria este divergentă.
În consecinţă seria ∑ q n este convergentă pentru q < 1 ,
n ≥0
1
având ca sumă pe şi divergentă pentru q ≥ 1 .
1− q
n +1
4. ∑ ln
n ≥1 n
.
Rezolvare. Avem
n
k +1 n
sn = ∑ ln = ∑ ln ( k + 1) − ln k  = ln ( n + 1) → ∞
k =1 k k =1
n +1
şi deci seria este divergentă cu toate că un = ln →0.
n
1
5. ∑
n ≥1 n +1 + n
.
1
Rezolvare. Avem un = = n + 1 − n şi
n +1 + n
sn = u1 + u2 + … + un =
= ( 2 − 1) + ( 3 − 2 ) + … + ( n + 1 − n ) =
= n + 1 − 1.
Cum lim sn = ∞ rezultă că seria este divergentă având ca
n →∞
sumă pe ∞ , cu toate că un → 0 .

Folosind implicaţia
(un )n ≥0 nu are limită sau lim un ≠ 0 ⇒ ∑ un divergentă,
n →∞
n ≥0
să se arate că următoarele serii sunt divergente:
2n + 1
6. ∑ 3n + 2 .
n ≥0
2n + 1 2
Rezolvare. Avem un = şi lim un = ≠ 0 , deci seria
3n + 2 n →∞ 3
este divergentă.
1
7. ∑
n ≥1 3n + 2 − 3n − 2
.
Rezolvare. Avem
1 3n + 2 + 3n − 2
un = =
3n + 2 − 3n − 2 4
şi lim un = ∞ , deci seria este divergentă.
n →∞
π
8. ∑ cos n 2 .
n ≥0
π
Rezolvare. Avem un = cos n , u4 k = cos 2k π = 1 , apoi
2
 π π
u4 k +1 = cos  2k π +  = cos = 0 ,
 2 2
deci şirul (un )n ≥0 nu are limită şi în consecinţă seria este divergentă
(oscilantă).
n
9. ∑ 3 + ( −1) n .
n ≥1
n
n 2k
Rezolvare. Avem un = , u2 k = → 1,
3 + ( −1) n
n
3 + 2k
2k + 1 2k + 1
u2 k +1 = = → −1 ,
3 − 2k − 1 2 − 2k
(oscilantă).

n
 3
10. ∑ −  .
n≥ 0  2
Rezolvare. Avem
n 2k 2k
 3  3  3
un =  −  , u2 k =   → ∞ , u2 k +1 = −   → −∞ ,
 2 2 2
(oscilantă).
Folosind criteriul comparaţiei să studieze natura seriilor

n
11. ∑ 5 + n ⋅3
n ≥1
n
.

n n 1
un = < = n = vn
5 + n ⋅3n
n ⋅3n
3
n
1
şi cum ∑ vn = ∑   este convergentă, rezultă ∑u n convergentă.
 3
1
12. ∑ .
n ≥ 2 ln n
1 1 1
Rezolvare. Avem ln n < n şi deci <
n ln n
şi cum ∑n este
1
divergentă, rezultă ∑ ln n
n ≥2
divergentă.
5n
13. ∑ 5n
n ≥1
2
+ 4n + 7
.
5n 5n 1 1 1
Rezolvare. Avem un = < 2 = ⋅ 3 < 3 = vn
5n + 4n + 7 5n 2
5 2
n n2
3
şi cum ∑ vn este seria armonică generalizată cu p = > 1 , care este
2
convergentă, rezultă ∑ un convergentă.

n+2 − n
14. ∑
n ≥0 n+2
.
Rezolvare. Avem
n+2 − n 2 2 1
un = = < < 3 = vn
n+2 ( n + 2)( n + 2 + n ) 2( n + 2) n
n2
şi cum ∑ vn este convergentă, rezultă ∑ un convergentă.
5
n
15. ∑
n ≥2
3
n −1
.
5 5
n n 1
Rezolvare. Avem vn = > = 2
= un şi cum ∑ un
3
n −1 3 n
n 15
2
este seria armonică generalizată cu p = < 1 , care este divergentă,
15
rezultă că ∑ vn este divergentă.
1
16. ∑ (ln n )
e2
ln n
.
n ≥e
1 2
Rezolvare. Fie un = ln n
. Din n > e e rezultă ln(ln n ) > 2 .
(ln n )
1 1
Deci = (ln n )ln n = e ln n ln(ln n ) > e 2 ln n = n 2 . Rezultă un < 2 şi cum
un n
1
∑n 2
este seria armonică generalizată cu p = 2 > 1 , care este
convergentă, rezultă că ∑u
n este convergentă. (Deoarece natura
uneii serii nu se modifică dacă adăugăm un număr finit de termeni,
1
rezultă că şi seria ∑ ln n
este convergentă.)
n ≥ 2 (ln n )

Folosind criteriul rădăcinii să studieze natura seriilor

n
 n 
17. ∑  a , a > 0.
n ≥1  n + 1 
n
 n  n
Rezolvare. Avem un =  a  şi lim n un = lim a = a.
n →∞ n + 1
 n +1  n →∞
Deci ∑ un este convergentă dacă a < 1 şi divergentă dacă a > 1 .

n
 n 
Pentru a = 1 , seria devine ∑  n + 1  şi cum
n
 n  1 1
un =   = → ,
 n +1
n
 1 e
1 + 
 n
rezultă un →
/ 0 , deci seria este divergentă.
n2
 n +1
18. ∑   .
n ≥1  n 
n2
 n +1
Rezolvare. Avem un =   ,
 n 
n2 n n
 n +1  n +1  1
lim n un = lim n   = lim   = lim  1 +  = e > 1
n →∞ n →∞
 n  n →∞
 n  n →∞  n 
şi deci seria este divergentă.
n
 3n + 4 
19. ∑   .
n ≥1  4n + 3 
Rezolvare. Avem
n
 3n + 4  3n + 4 3
un =   , lim n u = lim = <1
 4n + 3  4n + 3 4
n
n →∞ n →∞
şi seria este convergentă.

an
20. ∑n
n ≥1
n
, a > 0.
an a
Rezolvare. Avem un = n
, lim n un = lim = 0 < 1 şi seria
n n →∞ n →∞ n
este convergentă oricare ar fi a > 0 .

n
 lg n 
21. ∑   .
n ≥2  n 
n
 lg n  lg n
Rezolvare. Avem un =   , lim n u = lim
n = 0 < 1 şi
 n  n →∞ n →∞ n
seria este convergentă.
22. ∑n a
n ≥1
3 n
, a > 0.
( n)
3
Rezolvare. Avem un = n 3a n , lim n un = lim a n
=a.
n →∞ n →∞
Pentru a < 1 seria este convergentă, pentru a > 1 seria este divergentă,
iar pentru a = 1 seria devine ∑ n 3 cu un = n 3 → ∞ şi deci seria este
n ≥1
divergentă.
n
 n 2 + 3n − 1 
23. ∑  a  , a > 0.
n ≥1  n2 
Rezolvare. Avem
n
 n 2 + 3n − 1  n 2 + 3n − 1
un =  a  , lim n u = a lim
n =a.
 n2  n →∞ n →∞ n2
Pentru a < 1 seria este convergentă, pentru a > 1 este divergentă, iar
pentru a = 1 obţinem
n (3n −1)
 n  2
n n n2
 n 2 + 3n − 1   3n − 1   3n − 1  3n −1 
un =   =  1 + 2  =  1 + 2   → e3
 n2   n   n 
 
şi deci un → / 0 , ceea ce arată că seria este divergentă.

Folosind criteriul raportului să studieze natura seriilor

n
24. ∑2
n ≥1
n
.
n
2n
u n + 1 2n 1 n +1 1
lim n +1 = lim n +1 ⋅ = lim = <1
n →∞ u n →∞ 2 n 2 n→∞ n 2
n
( n !)2
25. ∑
n ≥1 ( 2n )!
.
( n !)2
( 2n )!
( n + 1)! ( 2n )!
2
un +1  ( n + 1)2 1
lim = lim ⋅ = lim = <1
n →∞ ( 2n + 2 )! n →∞ ( 2n + 2 )( 2n + 1)
n →∞ u
n ( n !) 2
4
2n
26. ∑
n ≥1 1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ... ⋅ ( 2n − 1)
.
2n
1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ... ⋅ (2n − 1)
u 2n +1 1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ... ⋅ ( 2n − 1)
lim n +1 = lim ⋅ =
n →∞ u n →∞ 1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ... ⋅ ( 2n − 1)( 2n + 1) 2n
n
2
= lim = 0 <1
n →∞ 2n + 1

an
27. ∑
n ≥1 n !
, a > 0.
a n un +1 a n +1 n ! a
Rezolvare. Avem un = , = ⋅ n = şi deci
n ! un ( n + 1)! a n + 1
un +1
lim = 0 . Rezultă că seria este convergentă pentru orice a > 0 .
n →∞ u
n

nn
28. ∑ 2 n! .
n ≥1
n
Rezolvare. Avem
n n
nn u ( n + 1)n +1 2n n ! 1  n + 1  1 1
un = n , n +1 = n +1 ⋅ n =   = 1 + 
2 n ! un 2 ( n + 1)! n 2 n  2 n
u e
şi lim n +1 = > 1 . Deci seria este divergentă.
n →∞ u 2
n
Folosind criteriul Raabe-Duhamel să studieze natura

seriilor
1 1 1 1
29. ∑n
n ≥1
p
= 1+
2 p
+ p + ... + p + ... , p ∈ R , numită seria
3 n
armonică generalizată.
1
Rezolvare. Dacă p ≤ 0 , atunci →/ 0 şi deci seria dată este
np
1
divergentă. Iar pentru p = 1 se obţine seria armonică ∑ , care este
n ≥1 n
de asemenea divergentă.
un +1 np
Dacă p > 0 şi p ≠ 1 , atunci avem = → 1 şi
un ( n + 1) p
criteriul raportului nu stabileşte natura seriei. Aplicăm criteriul
Raabe-Duhamel:
p
 1
 ( n + 1) p
  1 +  −1
 un   n
lim n  − 1  = lim n  − 1  = lim = p.
 n →∞  n  n →∞
p
n →∞
 un +1 1

n
Deducem astfel că
1 convergentă, pentru p > 1
∑ p 
n ≥1 n  divergentă, pentru p ≤ 1
.
n!
30. ∑ , a>0
n ≥1 a ( a + 1) ... ( a + n − 1)
Rezolvare. Avem
n! u n +1
un = şi n +1 = ,
a ( a + 1) ... ( a + n − 1) un a+n

un +1
deci lim = 1 şi criteriul raportului nu stabileşte natura seriei.
n →∞ u
n
Aplicăm criteriul Raabe-Duhamel:
 u  a+n  ( a − 1) n
lim n  n − 1 = lim n  − 1 = lim = a − 1.
n →∞
 un +1  n →∞  n + 1  n →∞ n + 1
Dacă a − 1 > 1 , adică a > 2 , atunci seria este convergentă iar
dacă a − 1 < 1 , adică a < 2 , atunci seria este divergentă. Pentru
a − 1 = 1 , adică a = 2 , criteriul Raabe-Duhamel nu precizează natura
n! 1
seriei. În acest caz însă un = = , care este termenul
2.3...n ( n + 1) n + 1
general al seriei armonice şi deci seria dată este divergentă.
31. ∑n
n ≥1
ln a
, a > 0.
ln a
u  n +1
Rezolvare. Avem un = n , n +1 =  ln a
 → 1 şi criteriul
un  n 
raportului nu stabileşte natura seriei. Aplicăm criteriul
Raabe-Duhamel. Avem
 un −1   n − 1 ln a 
( n − 1)  − 1 = ( n − 1)   − 1 =
 un   n  
ln a
 1
1− −1
 1 ln a  n − 1  n 
= ( n − 1)  1 −  − 1 = − ⋅
1
 n   n −
n
şi întrucât
ln a
 1
1 −  − 1
lim 
n
= ln a
n →∞ 1
−
n
obţinem
u 
lim( n − 1)  n −1 − 1 = − ln a .
n →∞
 un 

1
Pentru − ln a > 1 ⇔ ln a < −1 ⇔ a < seria este convergentă, pentru
e
1 1 1
a > seria este divergentă, iar pentru a = seria devine ∑ care
e e n
este divergentă.
 1 1
−21+ +…+ 
32. ∑e
n ≥1
 2 n
.
 1 1
−2 1+ +…+ 
Rezolvare. Avem un = e  2 n
,
 1 1 1 
−21+ +…+ + 
 2 n n +1  2
un +1 e −
=  1 1
=e n +1
un −21+ +…+ 
 2 n
e
un +1
şi lim = 1 . Deci raportului nu stabileşte natura seriei. Aplicăm
n →∞ u
n
criteriul Raabe-Duhamel. Avem
2
 u   2  2n e n +1 − 1
n  n − 1 = n  e n +1 − 1 = ⋅
 un +1    n +1 2
n +1
 u 
şi lim n  n − 1 = 2 > 1 . Rezultă că seria dată este convergentă.
n →∞
 un +1 
Să se arate că următoarele serii alternate sunt

convergente:
1 1 1 1 n −1 1
∑ ( −1) = 1 − + − + ... + ( −1)
n −1
33. + ... , numită
n ≥1 n 2 3 4 n
seria armonică alternată.
Rezolvare. Avem
1 1 1
un = → 0 şi un = > = un +1 ,
n n n +1
deci seria dată este convergentă în baza criteriului lui Leibniz.

1
∑ ( −1)
n −1
34. tg .
n ≥1 n
1 1
Rezolvare. Avem un = tg > tg = un +1 şi lim un = 0 , deci
n n +1 n →∞
seria este convergentă în baza criteriului lui Leibniz.

2n + 1
∑ ( −1)
n −1
35. .
n ≥1 3n
2n + 1
Rezolvare. Avem un = şi lim un = 0 . Apoi
3n n →∞
2n + 1 2n + 3 4n
un − un +1 = n − n +1 = n +1 > 0
3 3 3
şi deci un > un +1 . Rezultă că seria este convergentă în baza criteriului
Leibniz.
1
∑ ( −1)
n −1
36. arctg .
n ≥1 n
1
Rezolvare. Avem un = arctg → 0 , un > un +1 şi deci seria
n
este convergentă în baza criteriul Leibniz.
a
∑ ( −1)
n −1
37. sin , 0<a<π.
n ≥1 n
Rezolvare. Avem
a a a
un = sin → 0 şi un = sin > sin = un +1 .
n n n +1
Deci seria este convergentă în baza criteriului Leibniz.
n
∑ ( −1)
n −1
38. .
n ≥1 n +1
2
n
Rezolvare. Avem un = → 0 . Apoi
n +1 2
n n +1 n2 + n − 1
un − un +1 = 2 − = > 0 , (∀) n ≥ 1 ,
n + 1 ( n + 1)2 + 1 ( n 2 + 1)( n 2 + 2n + 2)
deci un > un +1 şi seria este convergentă conform criteriului Leibniz.

Să se studieze semiconvergenţa şi absolut convergenţa

următoarelor serii:
1
39. ∑ ( −1)
n ≥1
n −1
n
.
Rezolvare. Am văzut (problema 33) că seria armonică

alternată este convergentă. Să analizăm seria modulelor termenilor
1
adică ∑ care însă este divergentă fiind seria armonică. Rezultă că
n ≥1 n
seria armonică alternată este semiconvergentă.
sin na
40. ∑n
n ≥1 n
, a∈R .
Rezolvare. Avem
sin na sin na 1 1
un = şi un = ≤ = 3 = vn , ( ∀ ) a ∈ R .
n n n n n n
n2
Cum ∑ vn este convergentă, cu criteriul comparaţiei rezultă ∑ un
convergentă şi deci ∑u n este absolut convergentă pentru orice
a∈R .
n
41. ∑ ( −1)
n ≥2
n −1
n −1
.
Rezolvare. Avem
n n n 1 1
un = ( −1)n −1 , un = > = = 1 = vn
n −1 n −1 n n
n2
şi cum ∑ vn este divergentă, rezultă ∑ un divergentă. Deci ∑u
n nu
este absolut convergentă. Să analizăm semiconvergenţa seriei date
n
∑ un . Avem un = n − 1 → 0 . Apoi
n n +1 n 3 − ( n 2 − 1)( n − 1)
un − un +1 = − = =
n −1 n ( n − 1)n
n2 + n − 1
= > 0, ( ∀ ) n ≥ 2
( n − 1)n ( n 3 + ( n 2 − 1)( n − 1) )
şi cu criteriul Leibniz deducem că seria ∑u n este convergentă.

Întrucât ∑u n nu este absolut convergentă, rezultă ∑u n
semiconvergentă.
n
42. ∑ ( −1)
n ≥1
n −1
5n + 1
.
Rezolvare. Avem
n 2k 1
un = ( −1)n −1 , u2 k = ( −1)2 k −1 →− ,
5n + 1 10k + 1 5
2 k + 1 1
u2 k +1 = ( −1)2 k → .
10k + 6 5
Deci (un )n ≥1 nu are limită convergent şi în consecinţă seria ∑u n nu
este convergentă. Rezultă că seria ∑u n nu este absolut convergentă.
Dar nici semiconvergentă deoarece un →
/ 0.
1
cos n ⋅ sin
43. ∑
n ≥1 n n
n.
Rezolvare. Avem
1 1
cos n ⋅ sin
cos n ⋅ sin
n, u = n 1
un = n ≤ 3 = vn
3
n n n n2
şi cum ∑ vn este convergentă, rezultă ∑ un absolut convergentă.
2n sin 2 n a π
44. ∑ ( −1)n−1
n ≥1 n +1
, 0<a< .
2
2n sin 2 n a n −1
Rezolvare. Avem un = ( −1) . Pentru a studia
n +1
convergenţa absolută aplicăm criteriul rădăcinii seriei modulelor,
avem

2n sin 2 n a 1
lim n un = lim n = 2sin 2 a lim n =
n →∞ n →∞ n +1 n →∞ n +1
1
= 2sin 2 a lim 1
= 2sin 2 a.
n →∞
 1 n
n
n 1 + 
 n
Prin urmare seria dată este absolut convergentă dacă 2sin 2 a < 1 , adică
1 1 π π
− < sin a < şi cum 0 < a < , rezultă 0 < a < .
2 2 2 4
În baza observaţiei de la seriile absolut convergente, rezultă
că seria dată este divergentă pentru 1 < 2sin 2 a , adică pentru
π π
<a< .
4 2
n 1
π 2 n 1
Pentru a = seria devine ∑ ( −1)n −1 2 = ∑ ( −1)n −1
4 n ≥1 n + 1 n ≥1 n +1
care este semiconvergentă.
π
Deci seria dată este absolut convergentă pentru 0 < a < ,
4
π π π
semiconvergentă pentru a = şi divergentă pentru < a < .
4 4 2
Calculul aproximativ al sumei unei serii

45. Să se arate că seria alternată
1 1 1 1
∑n ≥1
( −1)n −1 5 = 1 − 5 + 5 − 5 + …
n 2 3 4
este convergentă şi apoi să se calculeze suma ei cu o eroare mai mică
decât 10−3 .
1 1 1
Rezolvare. Avem un = → 0 şi un = 5 > = un +1 ,
n 5
n ( n + 1)5
deci seria este convergentă cu criteriul lui Leibniz. Pentru a-l
determina pe n , aşa încât sn să reprezinte suma s a seriei date cu o
eroare mai mică decât 10−3 folosim inegalitatea s − sn −1 < un şi deci
1
punem condiţia un = 5
< 10−3 , de unde obţinem n ≥ 4 . Rezultă atunci
n

0 < s3 − s < u4 < 10 −3

0 < s − s4 < u5 < 10−3 .
1 1
Deci s3 = 1 − 5 + 5 = 0,972865 aproximează pe s prin
2 3
1 1 1
adaos, iar s4 = 1 − 5 + 5 − 5 = 0,971889 prin lipsă, ambele cu o
2 3 4
eroare mai mică decât 10−3 .
46. Să se arate că seria alternată
1 1 1 1
∑
n ≥0
( −1)n
( n + 1)( 2n )!
= 1− + −
2 ⋅ 2! 3 ⋅ 4! 4 ⋅ 6!
+ ... .
este convergentă şi apoi să se calculeze suma ei cu o eroare mai mică

decât 10 −3 .
1
Rezolvare. Avem un = → 0 , un > un +1 şi deci
( n + 1)( 2n )!
seria este convergentă cu criteriul Leibniz. Pentru a-l determina pe n
aşa încât sn să reprezinte suma s a seriei date folosim inegalitatea
s − sn < un +1
şi deci punem condiţia un +1 < 10−3 , adică
1 1
< 3 ⇔ ( n + 2 )( 2n + 2 )! > 103
( n + 2 )( 2n + 2 )! 10
care conduce la n ≥ 2 . Luând n = 2 , obţinem
1 1
s2 = 1 − + ≅ 0,7638
2 ⋅ 2! 3 ⋅ 4!
care reprezintă suma s a seriei date cu o eroare mai mică decât 10−3 .
47. Să se arate că seria cu termeni pozitivi
1 1 1 1
∑
n ≥1 n !
= 1 + + + ... + + ...
2! 3! n!
este convergentă şi apoi folosind metoda majorării restului Rn cu o
serie a cărei sumă o putem determina, să se calculeze cu o eroare mai
−2
mică decât 10 suma seriei.

1 u
Rezolvare. Avem un = şi lim n +1 = 0 , deci seria este
n! n →∞ u
n
convergentă.
Fie s suma sa şi s = sn + Rn . Avem succesiv
1 1 1
Rn = un +1 + un + 2 + ... = + + + ...,
( n + 1)! ( n + 2 )! ( n + 3)!
1  1 1 
Rn = 1 + + + ... <
( n + 1)!  n + 2 ( n + 2 )( n + 3) 
1  1 1  1 1
< 1 + + + ... = =
( n + 1)!  n + 2 ( n + 2 ) 2
 ( n + 1)! 1 − 1
n+2
1 n+2 1  1  1  1 1
= ⋅ = 1 + < ⋅ 1 +  = .
( n + 1)! n + 1 ( n + 1)!  n + 1  ( n + 1)!  n  n ! n
1
Punem condiţia < 10−2 , care ne dă n ≥ 5 .
n! n
1 1 1 1
Deci R5 < 10−2 şi s5 = 1 + + + + = 1,71667 aproximează pe
2! 3! 4! 5!
s prin lipsă cu o eroare mai mică decât 10 −2 .
1 1 1 1
∑
n ≥ 0 ( 2n + 1) n !
= 1+ + +
3 ⋅1! 5 ⋅ 2! 7 ⋅ 3!
+ ...
este convergentă şi apoi folosind metoda majorării restului Rn cu o

serie a cărei sumă o putem determina, să se calculeze cu o eroare mai
mică decât 10−3 suma seriei.
1
(2n + 1)n !
un +1 (2n + 1)n ! 2n + 1
= = →0
un ( 2n + 3)( n + 1)! ( 2n + 3)( n + 1)
∞
1
şi seria este convergentă. Fie s suma sa adică s = ∑ .
n = 0 ( 2n + 1) n !
Avem
1 1
s − sn = + + ...
( 2n + 3)( n + 1)! ( 2n + 5)( n + 2 )!

1  1 1  1  1 1 
<  + + ...  < 1 + + + ... =
2n  ( n + 1)! ( n + 2 )!  2n ( n + 1)!  n + 2 ( n + 2 )
2

1 1 1 n+2
= ⋅ = =
2n ( n + 1)! 1 − 1 2n ( n + 1)! n + 1
n+2
1  1  1  1 1
= 1 + < 1 +  = 2 .
2n ( n + 1)!  n + 1  2n ( n + 1)!  n  2n n !
1 1
Punem condiţia 2
< 3 ⇔ 2n 2 n ! > 103 de unde rezultă n ≥ 5 şi
2n n ! 10
1 1 1 1 1
s5 = 1 + + + + + = 1,4625
3 ⋅ 1! 5 ⋅ 2! 7 ⋅ 3! 9 ⋅ 4! 11 ⋅ 5!
reprezintă suma s a seriei cu o eroare mai mică decât 10 −3 .
1 1 1 1
∑n ≥1 n ⋅ 5
n n
= + +
5 100 3375
+ ... .
este convergentă şi apoi folosind criteriul rădăcinii pentru majorarea

restului, să se calculeze cu o eroare mai mică decât 10−3 suma seriei.
1 1
Rezolvare. Avem un = şi lim n un = lim = 0 , adică
n
n ⋅5 n n →∞ n →∞ 5n
1 1
seria este convergentă. Cum n un = ≤ pentru n ≥ 2 = n0 , putem
5n 10
1
lua k = şi avem
10
k n +1 10 − n −1 10 1 1
Rn ≤ = −1
= ⋅ n +1 = .
1 − k 1 − 10 9 10 9 ⋅ 10n
1 1
Punând condiţia < 3 obţinem n ≥ 3 şi R3 < 10 −3 iar
9 ⋅ 10 10
n
1 1 1
s3 = + + = 0,210296
5 100 3375
aproximează suma s cu o eroare mai mică decât 10−3 .


1 1 1 1
∑
n ≥ 0 (2n + 1)!!
= 1+ + +
3!! 5!! 7!!
+ ... =
1 1 1
= 1+ + + + ...
1⋅ 3 1⋅ 3 ⋅ 5 1⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ 7
este convergentă şi apoi folosind criteriul raportului pentru majorarea
restului, să se calculeze cu o eroare mai mică decât 10−2 suma seriei.
1
Rezolvare. Avem un = şi cum
(2n + 1)!!
u 1
lim n +1 = lim =0
n →∞ u n →∞ 2n + 3
n
u 1 1
rezultă că seria dată este convergentă. Apoi n +1 = < =k
un 2n + 3 10
pentru n ≥ 4 = n0 şi deci
1
k 1 10 1
Rn ≤ un = ⋅ 10 = ⋅ .
1 − k (2n + 1)!! 1 − 1 9 (2n + 1)!!
10
10 1 1 1
Punând condiţia ⋅ < 2 obţinem n ≥ 4 şi deci R4 < −2
9 (2n + 1)!! 10 10
1 1 1 1
iar s4 = 1 + + + + = 1,34392 aproximează suma s cu o
3!! 5!! 7!! 9!!
eroare mai mică decât 10−2 .

Folosind şirul sumelor parţiale să se arate că următoarele serii
sunt convergente şi să se determine suma lor:
51. ∑ 2
1  1 
54. ∑ ln  1 − 2 
n ≥1 4n − 1 n ≥2  n 
52. ∑
1
(
55. ∑ n + 1 − 2 n + n − 1 )
n ≥1 n ( n + 3) n ≥1
1
 2  56. ∑
53. ∑ ln 1 +  n ≥1 ( n + 1) − 1
2
n ≥1  n ( n + 3) 

1 2n + 1
57. ∑ n(n + 1)(n + 2)
n ≥1
58. ∑ n (n + 1)
n ≥1
2 2
Folosind implicaţia: (un )n ≥0 nu are limită sau

/ 0 ⇒ ∑ un divergentă, să se arate că seriile cu următorii termeni
un →
n≥0
generali sunt divergente:
1 + ( −1) n
n
n
59. un = 64. un =
n +1 1+ n
60. un = n n 3 n
65. un =
1 n
61. un =
2n + 1 − 2n − 1 66. un = 0,09
n
π 3n + 5n
62. un = sin n 67. u =
2 n
3n +1 + 5n +1
n +1
63. un =
2 + ( −1) n
n 68. un = n n + 1 − n ( )
Folosind criteriul comparaţiei, să se arate că următoarele
serii, având termenul general un , sunt convergente:
1 1
69. un = 2 74. un = n
n + 3n + 1 2 +n
3n n +1 − n
70. un = 2 75. un =
n + 3n + 1 n
1 1
71. un = 2 , (a ∈ R ) 76. un =
n + a2 n n +1
1
72. un =
n +1
3 4
n
73. un =
3 + n ⋅ 2n
Folosind criteriul comparaţiei, să se arate că seriile cu
termenul general un sunt divergente:
1 1
77. un = 79. un =
( 2n − 1)( 2n + 1) 3 n− 7
1 n
78. un = 80. un = 2
7n + 5 n −1
1 + an
81. un = ( a > 0)
n

ln n n +1
82. un = ( n > e) 83. un = 2
n n −n
Folosind criteriul rădăcinii sau criteriul raportului, să se arate
că următoarele serii cu termenul general un sunt convergente:
 2n + 1 
n
21−n
84. un =   93. un = 3
 3n + 1  n
n n2 + 3
 n  94. un = n
85. un =   3 ⋅ n!
 4n + 1  n
2
3n +1 95. un =   ⋅ n !
86. un = n n
n ln n
96. un = n
( )
n
87. un = n
n −1 5
n! 3n +1 + 5
88. un = n 97. un =
n 6n
n
89. un =
n   1 
98. un =  ( n + 1)  n +  − n 
n!   2 
 
n 2+n
90. un = n2
( 3n + 5)n 1  n +1
99. un = n  
1 3  n 
91. un =
( lg n )n
n
 13 + 23 + ... + n 3 n 
92. un =  − 
 n3 4
Să se stabilească natura seriilor cu termenul general un ,
folosind criteriul Raabe-Duhamel:
1 ⋅ 4 ⋅ 7... ( 3n − 2 ) 1
100. un = ⋅
3 ⋅ 6 ⋅ 9... ( 3n ) n + 3
1 ⋅ 3 ⋅ 5... ( 2n − 1) 1
101. un = ⋅
2 ⋅ 4 ⋅ 6... ( 2n − 2 ) 2n + 1
1 π
102. un = , 1< a <
(1 + tg a ) 1 + tg  ... 1 + tg 
a a 2
 2  n

1 ⋅ 3 ⋅ 5... ( 2n − 1)
103. un =
2 ⋅ 4 ⋅ 6... ( 2n )
2
 λ ( λ − 1) ... ( λ − n + 1) 
104. un = ( 2n + 1)   cu λ ∈ R \ {−N}
 ( λ + 1)( λ + 2) ... ( λ + n + 1) 
a n ( n !)
2
105. un = , a>0
( 2 n )!
106. un = 2 − ln n
Să se arate că următoarele serii alternate sunt convergente
1 n −1 1
107. ∑ ( −1) 110. ∑ ( −1) 3
n −1
n ≥1 ( 2n − 1) 2
n ≥1 n
n
111. ∑ ( −1)
1 n −1
108. ∑ ( −1)
n −1
n ≥1 n⋅2 n
n ≥2 n −1
2
1
112. ∑ ( −1) sin
n 1 n −1
109. ∑ ( −1)
n ≥2 ln n n ≥1 n
Să se arate că următoarele serii sunt absolut convergente
sin na 1
113. ∑ n , a ∈ R 116. ∑ ( −1)
n −1
n ≥1 3 n ≥1 n ⋅ 3n
cos na 3⋅ 5 ⋅ 7 ⋅ ... ⋅ (2n + 1)
114. ∑ 2 , a ∈ R 117. ∑(−1)n−1
n ≥1 n n≥1 4 ⋅ 7 ⋅10 ⋅ ... ⋅ (3n + 1)
n −1 1 1
115. ∑ ( −1) 2
118. ∑ ( −1)n sin
n ≥1 n n ≥1 n n
Să se arate că următoarele serii sunt semiconvergente

1 n
119. ∑ ( −1) 123. ∑ ( −1) 2
n n
n ≥2 n ( n − 1) n ≥1 n −1
1
120. ∑ ( −1)
n −1 1 124. ∑ ( −1)n
n ≥1 n n≥3 n 2 − 2n
1
121 ∑ ( −1)
n 1
125. ∑ ( −1)n
n ≥2 ln n n ≥1 n − ln n
1
∑ ( −1)
n −1
122. 5
n ≥1 n

Să se arate că următoarele serii alternate sunt convergente şi

să se calculeze n aşa încât sn să aproximeze suma seriei cu o eroare
mai mică decât 10−2 :
1 1
126. ∑ ( −1)n −1 128. ∑ ( −1)n
n ≥1 n( n + 1) n ≥2 (ln n )10
1
127. ∑ ( −1)n −1
n ≥1 2n − 1
Să se arate că următoarele serii alternate sunt convergente şi
să se calculeze suma lor cu o eroare mai mică decât 10 −3 :
1 1
129. ∑ ( −1)n −1 132. ∑ ( −1)n
n ≥1 n! n ≥1 ( n + 1)(2n )!
1 1
130. ∑ ( −1)n −1 4 133. ∑ ( −1)n
n ≥1 n n ≥0 (4n + 3)(2n + 1)!
1 1
131. ∑ ( −1)n −1 n 134. ∑ ( −1)n n
n ≥1 n n ≥0 2 ⋅ n!
Să se arate că următoarele serii cu termenii pozitivi sunt
convergente şi să se calculeze suma lor cu o eroare mai mică decât
10−3 :
1 nn
135. ∑ 2 138. ∑ n
n ≥1 n n ! n ≥1 9 ⋅ n !
1 n2
136. ∑ 1  n + 1 
n ≥1 (2n − 1)3
2 n −1 139. ∑ 2 n  
n ≥1 10  n 
1
137. ∑
n ≥1 n ⋅ 10
n
1
140. Să se calculeze suma seriei ∑ 2 cu o eroare mai mică
n ≥1 n
−1
decât 10 .


propuse
1
51. s =
2
11
52. s=
18
53. s = ln 3
54. s = − ln 2
55. s = −1
3
56. s=
4
1
57. s=
4
58. s =1
1 1
77. un = >
4n − 1 2n
2
1 1
78. un = >
7n + 5 7 ( n + 1)
1 1 1
79. un = >
3 n− 7 3 n
n n 1
80. un = 2 > 2 =
n −1 n n
n
 3 3
86. un = 3   , n un = n 3 ⋅ →0
n n
u ( n + 1)! n n  n  1 n
88. n +1 = ⋅ =  →
un ( n + 1)n +1 n !  n + 1  e
un +1 n + 1 n! n +1 1
89. = ⋅ = ⋅ →0
un ( n + 1)! n n n +1
n
 n 
( n) n 1
2
90. un = n 2   , n un = n
⋅ →
 3n + 5  3n + 5 3
n
 n 2 ( n + 1)2 n   ( 2n + 1) n 2n + 1 1
92. un =  −  = , un = →
  4n 
n
 4n 3 4 4n 2
 

2 un +1 2 n 3 ⋅ 2n 1
93. un = , = ⋅ →
n ⋅2
3 n
un ( n + 1) ⋅ 2
3 n +1
2 2
un +1 ( n + 1)2 + 3 3n ⋅ n ! 1 ( n + 1)2 + 3
94. = n +1 ⋅ = →0
un 3 ⋅ ( n + 1)! n 2 + 3 3 ( n + 1)( n 2 + 3)
n +1 n n
u  2  n 1  n  2
95. n +1 =   ⋅ ( n + 1)!   = 2  →
un  n + 1   2  n!  n +1 e
 1
ln n  1 + 
un +1 ln( n + 1) 5 n
1 ln( n + 1) 1  n =
= n +1
⋅ = =
un 5 ln n 5 ln n 5 ln n
96.
 1
ln n + ln  1 + 
=
1  n → 1
5 ln n 5
un +1 3n + 2 + 5 6n 1 3n + 2 + 5
= ⋅ = ⋅ =
un 6n +1 3n +1 + 5 6 3n +1 + 5
97.
5
3n +1 +
1 1
= ⋅ n +1 3 →
2 3 +5 2
3 1
n+
 1 2 2 3
98. n un = ( n + 1)  n +  − n = →
 2  1 4
( n + 1)  n +  + n
 2
n
1 1  e
99. un =  1 +  →
n
3 n  3
100. Avem
un +1 1 ⋅ 4 ⋅ 7... ( 3n − 2 )( 3n + 1) 3 ⋅ 6 ⋅ 9... ( 3n ) n + 3
= ⋅ ⋅ =
un 3 ⋅ 6 ⋅ 9... ( 3n )( 3n + 3) 1 ⋅ 4 ⋅ 7... ( 3n − 2 ) n + 4
( 3n + 1)( n + 3)
= →1
( 3n + 3)( n + 4 )
şi criteriul raportului nu precizează natura seriei. Aplicăm
Raabe-Duhamel,
 u   ( 3n + 3)( n + 4 )  5
lim n  n − 1 = lim n  − 1 = > 1
n →∞
 un +1  n→∞  ( 3n + 1)( n + 3)  3


101. Avem
un +1 1 ⋅ 3 ⋅ 5... ( 2n − 1)( 2n + 1) 1 2 ⋅ 4 ⋅ 6... ( 2n − 2 )
= ⋅ ⋅ ⋅ ( 2n + 1) =
un 2 ⋅ 4 ⋅ 6... ( 2n − 2 )( 2n ) 2n + 3 1 ⋅ 3 ⋅ 5... ( 2n − 1)
( 2n + 1)2
= →1
2n ( 2n + 3)
şi criteriul raportului nu dă răspuns. Aplicăm Raabe-Duhamel
 u   2n ( 2n + 3)  1
lim n  n − 1 = lim n  − 1 = < 1
 un +1  n→∞  ( 2n + 1) 
2
n →∞
 2
u 1
102. Avem n +1 = → 1 şi criteriul raportului nu dă
un 1 + tg a
n +1
răspuns. Aplicăm Raabe-Duhamel,
a
 un  tg
a n
lim n  − 1 = lim n tg = lim n + 1 ⋅ a =a
n →∞
 un +1  n →∞ n + 1 n →∞ a n +1
n +1
şi cum a > 1 rezultă serie convergentă.
u 2n + 1
103. Avem n +1 = → 1 şi criteriul raportului nu dă
un 2n + 2
răspuns. Aplicăm Raabe-Duhamel,
 u   2n + 2  1
lim n  n − 1 = lim n  − 1 = < 1
n →∞
 un +1  n →∞  2n + 1  2
şi seria este divergentă.
2
un 2n + 1  λ + n + 2 
104. Avem =   şi aplicăm criteriul
un +1 2n + 3  λ − n 
Raabe-Duhamel
 u   2n + 1  λ + n + 2  2 
lim n  n − 1 = lim n    − 1 =
n →∞
 un +1  n→∞  2n + 3  λ − n  
(8λ + 6)n 3 + 2(8λ + 6)n 2 + [(λ + 2)2 − 3λ 2 ]n
= lim = 4λ + 3.
n →∞ (2n + 3)( n 2 − 2λn + λ 2 )

1
Dacă 4λ + 3 > 1 adică λ > − seria este convergentă, dacă 4λ + 3 < 1
2
1
adică λ < − seria este divergentă iar pentru 4λ + 3 = 1 adică
2
1 4
λ = − seria devine ∑ care este divergentă.
2 2n + 1
u a ( n + 1) u a a
105. Avem n +1 = şi lim n +1 = . Dacă <1
un 2 ( 2n + 1) n →∞ u
n 4 4
a
adică a < 4 seria este convergentă, dacă > 1 adică a > 4 seria este
4
a
divergentă, iar pentru = 1 , adică a = 4 criteriul raportului nu dă
4
răspuns. Avem
 u   2n + 1  1
lim n  n − 1 = lim n  − 1 = − < 1
 2 ( n + 1) 
n →∞ →∞
 un +1  n 2
şi seria este divergentă în baza criteriului Raabe-Duhamel.
n
u ln
106. Avem n +1 = 2 n +1 → 1 şi criteriul raportului nu dă
un
răspuns. Aplicăm criteriul Raabe-Duhamel
n +1
n +1 ln n
 u   ln  2 −1  n +1
n
lim n  n − 1 = lim n  2 n
− 1 = lim ⋅ ln  = ln 2 < 1
n →∞
 un +1  n →∞
  n →∞ n + 1  n 
ln
n
1 1 1
107. Avem un = → 0 , un = > = un +1
( 2n −1) 2
( 2n − 1) 2
( 2n + 1)2
deci seria este convergentă în baza criteriului Leibniz.
108. Avem
1 1 1 2 ( n + 1) − n
un = n → 0 , un − un +1 = n − = >0
n2 n 2 ( n + 1) 2 n +1
n ( n + 1) 2n +1
adică un > un +1 şi seria este convergentă.
n
111. Avem un = 2 → 0,
n −1
n n +1 n2 + 1
un − un +1 = 2 − = >0
n − 1 ( n + 1)2 − 1 ( n 2 − 1)( n 2 + 2n )


n
sin na 1 1
113. Avem un = n
≤ n şi cum ∑   este
3 3  3
convergentă, rezultă cu criteriul comparaţiei că ∑ un este
n ≥1
convergentă, deci ∑u
n ≥1
n este absolut convergentă.
1 un +1 n3n 1 n 1
116. Avem un = , = = → <1
n3n un ( n + 1) 3n +1
3 n +1 3
de unde cu criteriul raportului rezultă ∑u n convergentă.
3 ⋅ 5 ⋅ 7 ⋅ ... ⋅ (2n + 1) u 2n + 3 2
117. Avem un = , n +1 = → şi
4 ⋅ 7 ⋅ 10 ⋅ ... ⋅ (3n + 1) un 3n + 4 3
deci seria este absolut convergentă.
1 1
118. Avem un = sin < .
n n n n
1
119. Avem un = →0,
n ( n − 1)
1 1
un = > = un +1
n ( n − 1) ( n + 1) n
şi deci seria este convergentă cu criteriul Leibniz.
1 1 1 1
Dar un =
n ( n − 1)
>
n⋅n n
= şi cum ∑n este
divergentă rezultă că ∑u n nu este absolut convergentă. În consecinţă

seria dată este semiconvergentă.
120. Evident seria dată este convergentă cu criteriul Leibniz.
1 1
Dar seria modulelor, adică ∑ = ∑ 12 este divergentă (fiind serie
n n
armonică generalizată cu p < 1 ). Rezultă că seria dată este
semiconvergentă.
123. Seria este convergentă cu criteriul Leibniz. Dar seria
n n n 1 1
modulelor ∑ 2 este divergentă deoarece 2 > 2 = şi ∑
n −1 n −1 n n n
este divergentă.
126. n ≥ 9

127. n ≥ 50
128. n ≥ 4
129. s6 = 0,63194
130. s5 = 0,94753
131. s4 = 0,77141
132. s2 = 0,763
133. s1 = 0,30952
134. s4 = 0,60677
1
135. Avem un = 2
,
n n!
2
un +1 n 2n!  n  1
= =  →0
un ( n + 1) ( n + 1)!  n + 1  n + 1
2
şi deci seria este convergentă. Apoi

1 1
s − sn = Rn = un +1 + un + 2 + ... = + + ... <
( n + 1) ( n + 1)! ( n + 2) ( n + 2)!
2 2
1  1 1 
< 1+ + + ... <
( n + 1) ( n + 1)!  n + 2 ( n + 2)( n + 3)
2

1  1 1 
<  1+ + + ...  =
( n + 1) ( n + 1)!  n + 2 ( n + 2)
2 2

1 1 n+2 n+2 n+2
= ⋅ = < < 4 .
( n + 1) ( n + 1)! 1 − 1
2
( n + 1) ( n + 1)! ( n + 1) n ! n n !
3 4
n+2
n+2 1 1 1
Punem condiţia 4 < 10−3 ⇒ n ≥ 4 şi s4 = 1 + + + = 1,15538
n n! 8 36 384
reprezintă suma seriei cu o eroare mai mică decât 10 −3 .
1 u 1 2n − 1 1
136. Avem un = 2 n −1
, n +1 = ⋅ → şi deci
(2n − 1) ⋅ 3 un 9 2n + 1 9
u 1
seria este convergentă. Se observă că n +1 < , ( ∀ ) n ≥ 1 şi punem
un 10
k 1 1
condiţia un < 10−3 , unde k = , rezultă < 10 −3
1− k 10 9(2n − 1)32 n −1
adică 9 ⋅ (2n − 1) ⋅ 32 n −1 > 1000 de unde deducem n ≥ 3 . Avem

1 1 1
s3 = + + = 0,3465 , care reprezintă suma seriei cu o eroare
3 81 1215
mai mică decât 10−3 .
1 1 1
137. Avem un = , n un = n → şi deci seria este
n ⋅ 10 n
10 n 10
1
convergentă. Se observă că n un < , ( ∀ ) n ≥ 2 . Punem condiţia
10
n +1
k 1
< 10 −3 unde k = ⇒ 9 ⋅ 10n > 1000 ⇒ n ≥ 3 şi
1− k 10
1 1 1
s3 = + + = 0,10533 ,
10 2 ⋅ 10 3 ⋅ 103
2
reprezintă suma seriei cu o eroare mai mică decât 10−3 .

n
nn u 1 1 e
138. Avem un = n , n +1 =  1 +  → < 1 şi deci seria
9 n ! un 9 n 9
n
 1
este convergentă. Deoarece 2 <  1 +  < 3 rezultă
 n
n
un +1 1  1  3 1
= 1 +  < = = k .
un 9 n 9 3
Punem condiţia
k 1 1 nn 2 ⋅ 9n ⋅ n!
un < 10−3 ⇒ un < 103 ⇒ ⋅ n < 10−3 ⇒ > 1000 ⇒ n ≥ 4
1− k 2 2 9 ⋅ n! nn
şi
1 22 33 44
s4 = u1 + u2 + u3 + u4 = + 2 + 3 + 4 =
9 9 ⋅ 2 9 ⋅ 2 ⋅ 3 9 ⋅ 2 ⋅ 3⋅ 4
1 2 1 32
= + + + = 0,1429087,
9 81 162 3 ⋅ 812
reprezintă suma seriei cu o eroare mai mică decât 10−3 .
n2 n
1  1+ n  1  1+ n  e
139. Avem un = 2n   , n un = 2   → şi
10  n  10  n  100
seria dată este convergentă. Deoarece
n n
 1 1  1 3 1
 1 +  < 3 ⇒ n un = 2 1 +  < < .
 n 10  n  100 10

k n +1
Punem condiţia < 10 −3 unde
1− k
1 1
k= ⇒ < 10−3 ⇒ 9 ⋅ 10n > 100 ⇒ n ≥ 3
10 9 ⋅ 10 n
4 9
1 1  3 1 4
şi s3 = u1 + u2 + u3 = +   + 6   = 0,020619 , reprezintă
50 104  2  10  3 
suma seriei cu o eroare mai mică decât 10 −3 .
1
140. Seria ∑ 2 este convergentă fiind seria armonică
n ≥1 n
generalizată cu p = 2 > 1 . Avem
1 1
s − sn = Rn = + + ... <
( n + 1) ( n + 2)2
2
1 1 1
< + + + ... =
n( n + 1) ( n + 1)( n + 2) ( n + 2)( n + 3)
1 1   1 1   1 1  1
= − + − + −  + ... = .
 n n +1  n +1 n + 2   n + 2 n + 3 n
1 1
Punem condiţia < ⇒ n > 10 . Luăm n = 11 şi obţinem
n 10
1 1 1
s11 = 1 + 2 + 2 + ... + 2 = 1,578 , care reprezintă suma seriei cu o
2 3 11
eroare mai mică decât 10 −1 .

25. SERII DE PUTERI

O serie de forma
∑ an x n = a0 + a1 x + a2 x 2 + ... + an x n + ... ,
n ≥0
(1)
în care an sunt numere reale date, iar x este variabilă reală, se numeşte
serie de puteri.
Numărul real x0 se numeşte punct de convergenţă pentru
seria de puteri (1) dacă seria numerică ∑a x
n≥0
n
n 0 este convergentă. Se
observă că x0 = 0 este punct de convergenţă pentru orice serie de

puteri de forma (1). Notăm
 
A =  x ∈ R | ∑ an x n este convergentă 
 n ≥0 
şi o numim mulţimea de convergenţă a seriei de puteri (1). Întrucât
0 ∈ A rezultă A ≠ ∅ pentru oricare serie de puteri (1).
Teorema 1 (prima teoremă a lui Abel). Fiind dată seria de
puteri ∑ an x n există şi este unic un număr ρ ∈ [0, + ∞ ] aşa încât:
n≥0
10. seria este absolut convergentă pe intervalul ( −ρ, ρ ) .

20. seria este divergentă pe mulţimea ( −∞, −ρ) ∪ (ρ, +∞ ) .
Numărul ρ , care îndeplineşte aceste condiţii se numeşte raza
de convergenţă a seriei de puteri şi se poate calcula cu formulele:
a) dacă există lim n an , atunci
n →∞
1
ρ= (2)
lim n an
n →∞
an
b) dacă există lim , atunci
n →∞ an +1
an
ρ = lim . (3)
n →∞ an +1

396 25. Serii de puteri
Observaţie. Teorema 1 a lui Abel nu precizează natura seriei

∑ an x la capetele intervalului de convergenţă ( −ρ, ρ) . În punctul
n≥0
n
−ρ , respectiv ρ , se studiază seria numerică ∑ a ( −ρ)

n ≥0
n
n
, respectiv
seria ∑a ρ
n ≥0
n
n
.
Mulţimea A de convergentă a seriei ∑a x

n≥0
n
n
verifică
condiţia
( −ρ, ρ) ⊂ A ⊂ [ −ρ, ρ] .
Suma unei serii de puteri este o funcţie continuă în orice
punct interior intervalului de convergenţă.
Teorema 2 (de derivare respestiv integrare termen cu
termen). Dacă 0 < ρ < ∞ este raza de convergenţă a seriei de puteri
∞
∑ an x n şi s suma sa, adică s( x ) = ∑ an x n , x ∈ ( −ρ, ρ) , atunci:

n≥0 n =0
1) seria derivatelor ∑ na x
n ≥1
n
n −1
are aceeaşi rază ρ de
convergenţă, funcţia s este derivabilă şi

s′( x ) = ∑ nan x n −1 , ( ∀ ) x ∈ ( −ρ, ρ)
n ≥1
x n +1
2) seria integralelor ∑ an are raza ρ de convergenţă şi
n ≥0 n +1
∞
x n +1
∫0 s(t )dt = ∑
x
an .
n =0 n +1
Teorema 3 (a doua teoremă a lui Abel). Fie ∑a x
n≥0
n
n
o serie
de puteri şi 0 < ρ < ∞ raza sa de convergenţă. Dacă seria este

convergentă în punctul ρ , adică seria numerică ∑ anρn este
n ≥0
∞
convergentă şi s( x ) = ∑ an x n , cu x ∈ ( −ρ, ρ] , atunci suma s este
n =0
funcţie continuă în ρ .
Analog în cazul punctului −ρ .

25. Serii de puteri 397
Observaţie. Prin notaţia y = x − x0 , studiul seriei

∑a ( x − x ) ∑a
n
n 0 se reduce la cel al seriei n y n şi deci ρ se determină
n≥0
cu aceleaşi formule (2) şi (3), iar mulţimea de convergenţă A verifică
condiţia
( x0 − ρ, x0 + ρ) ⊂ A ⊂ [ x0 − ρ, x0 + ρ] .

Să se determine raza de convergenţă şi apoi mulţimea de
convergenţă pentru următoarele serii de puteri:
1. ∑x
n ≥0
n
= 1 + x + x 2 + ...
an
Rezolvare. Avem an = 1 şi ρ = lim = 1, deci
n →∞ an +1
( −1,1) ⊂ A ⊂ [ −1,1] , dar în −1 şi 1 seria este divergentă. Rezultă
A = ( −1,1) .
xn x2 x3
2. ∑
n ≥1 n
= x +
2
+ + ...
3
1 a n +1
Rezolvare. Avem an = şi ρ = lim n = lim = 1 , deci
n n →∞ a n →∞ n
n +1
1
( −1,1) ⊂ A ⊂ [ −1,1] . Pentru x = −1 seria devine
n ≥1 n
∑ ( −1)
adică seria n
armonică alternată care este convergentă, iar pentru x = 1 seria devine

1
∑n ≥1 n
, adică seria armonică, care este divergentă. Rezultă A = [ −1,1) .
xn x2 x3
3. ∑ 2 = x + 2 + 2 + ...
n ≥1 n 2 3
1 an ( n + 1)2
Rezolvare. Avem an = şi ρ = lim = lim =1.
n2 n →∞ a
n +1
n →∞ n2

1
Deci ( −1,1) ⊂ A ⊂ [ −1,1] . Pentru x = −1 seria este
n ≥1 n2
adică ∑ ( −1) n
o serie alternată care în baza criteriului Leibniz este convergentă.

1
Pentru x = 1 seria devine ∑ 2 care este convergentă. Rezultă
n ≥1 n
A = [ −1,1] .
xn x2 x3
4. ∑
n ≥0 n !
= 1 + x + + + ...
2! 3!
1
Rezolvare. Avem an = şi
n!
an ( n + 1)!
ρ = lim = lim = lim( n + 1) = ∞ .
n →∞ an +1 n →∞ n! n →∞
Deci A = ( −∞, ∞ ) .
5. ∑n
n ≥1
n
x n = x + 22 x 2 + 33 x 3 + ...
1 1
Rezolvare. Avem an = n n şi ρ = = = 0 , deci
lim n an lim n
n →∞ n →∞
A = {0} .
1
∑ ( −1) n ( x − 1)
n n
6. .
n ≥1
Rezolvare. Avem
n 1 a n +1
an = ( −1) , ρ = lim n = lim = 1.
n n →∞ an +1 n →∞ n
Rezultă −1 < x − 1 < 1 ⇔ 0 < x < 2 şi deci mulţimea A de
convergenţă verifică condiţiile ( 0,2 ) ⊂ A ⊂ [0,2] . Pentru x = 0 seria
1
devine ∑ , care este divergentă, iar pentru x = 2 seria devine
n ≥1 n
1
∑ ( −1)n , care este convergentă. Deducem astfel că A = ( 0,2] .
n ≥1 n

( x − 3)n
7. ∑
n ≥1 ( 2n + 1) 5
n
.
Rezolvare. Avem
an =
1 an ( 2n + 3) 5n +1
, ρ = lim = lim =5.
( 2n + 1) 5n n →∞ a
n +1
n →∞ ( 2n + 1) 5n
Rezultă − 5 < x − 3 < 5 ⇔ −2 < x < 8 , adică ( −2,8 ) ⊂ A ⊂ [ −2,8] .

1
Pentru x = −2 seria devine ∑ ( −1)
n
, care este convergentă
n ≥1 ( 2n + 1) 5n
1
în baza criteriului Leibniz, iar pentru x = 8 seria devine ∑ şi
n ≥1 2n + 1
1 1 1 1 1
întrucât > ⋅ , iar ∑ este divergentă, rezultă ∑
2n + 1 2 n + 1 n≥1 n +1 n ≥1 2n + 1
divergentă. În final mulţimea de convergenţă este A =  −2,8 ) .
n
8. ∑n
n ≥2
2
−1
( x − 2 )n .
Rezolvare. Avem
n ( n + 1) − 1
2
n a
an = 2 , ρ = lim n = lim 2 ⋅ = 1.
n −1 n →∞ an +1 n →∞ n −1 n +1
Rezultă −1 < x − 2 < 1 ⇔ 1 < x < 3 şi (1, 3) ⊂ A ⊂ [1,3] . Pentru x = 1
n n
seria devine ∑ ( −1) 2
n
şi cum 2 → 0 , iar
n≥2 n −1 n −1
n n +1 n2 + n + 1
− = >0
n 2 − 1 ( n + 1)2 − 1 ( n 2 − 1)( n 2 + 2n )
rezultă că seria alternată este convergentă în baza criteriului Leibniz.
n n n 1 1
Pentru x = 3 seria devine ∑ 2 şi cum 2 > 2 = , iar ∑
n≥2 n − 1 n −1 n n n
n
este divergentă, rezultă cu criteriul comparaţiei că ∑ 2 este
n −1
divergentă. Obţinem astfel mulţimea de convergenţă A = [1, 3) .

Să se determine raza de convergenţă, mulţimea de

convergenţă şi suma următoarelor serii de puteri:
xn x2 x3 x4
9. ∑ ( −1)n −1
n ≥1 n
= x − + − + ...
2 3 4
1 a n +1
Rezolvare. Avem an = ( −1)n −1 şi ρ = lim n = lim = 1.
n n →∞ an+1 n →∞ n
Deci ( −1,1) ⊂ A ⊂ [ −1,1] .
Pentru x = −1 seria devine
1 1 1
∑
n ≥1
( −1)2 n −1 = − ∑ şi cum
n n ≥1 n
∑
n ≥1 n
este seria armonică, care după cum
1
ştim este divergentă, rezultă − ∑ divergentă. Pentru x = 1 seria
n ≥1 n
1
devine ∑ ( −1)n −1 , adică seria armonică alternată, care este
n ≥1 n
convergentă. Rezultă A = ( −1,1] . Fie s( x ) suma seriei, adică
∞
xn
s( x ) = ∑ ( −1)n −1 , x ∈ ( −1,1] . Pentru −1 < x < 1 , prin derivare
n =1 n
∞
1
obţinem s′( x ) = ∑ ( −1)n −1 x n −1 = 1 − x + x 2 − x 3 + ... = , de unde
n =1 1+ x
x x dt
prin integrare deducem ∫ s′(t )dt = ∫ , unde −1 < x < 1 , adică
0 0 1+ t
s( x ) = ln(1 + x ) , pentru x < 1 . Deoarece seria dată este convergentă

în x = 1 , rezultă, cu teorema a doua a lui Abel, că s( x ) este continuă
în punctul 1 şi deci s(1) = lim s( x ) = lim ln( x + 1) = ln 2 . Deducem de
x ↑1 x ↑1
aici că s( x ) = ln(1 + x ) ( ∀) x ∈ ( −1,1] şi că seria armonică alternată

are suma ln 2 , adică
∞
1 1 1 1
∑ ( −1)
n =1
n −1
n
= 1 − + − + ... = ln 2 .
2 3 4

x 2 n +1 x3 x5 x7
10. ∑ ( −1)
n≥0
n
2n + 1
= x − + − + ... .
3 5 7
( −1)n a 2n + 3
Rezolvare. Avem an = şi ρ = lim n = lim =1,
2n + 1 n→∞ a
n +1
n→∞ 2n + 1
deci ( −1,1) ⊂ A ⊂ [ −1,1] . Pentru x = 1 obţinem seria alternată

1
∑
n ≥0
( −1)n
2n + 1
, care este convergentă în baza criteriului Leibniz, iar
1
pentru x = −1 seria devine ∑ ( −1)n +1 , care este de asemenea
n ≥0 2n + 1
convergentă. Rezultă că mulţimea de convergenţă este A = [ −1,1] . Fie
∞
x 2 n +1
s( x ) = ∑ ( −1)n , cu x ∈ [ −1,1] . Pentru x ∈ ( −1,1) prin derivare
n =0 2n + 1
∞
1
obţinem s′( x ) = ∑ ( −1)n x 2 n = 1 − x 2 + x 4 − x 6 + ... = de unde
n =0 1 + x2
x x dt
prin integrare avem ∫ s′(t )dt = ∫ , pentru orice x ∈ ( −1,1) sau
0 0 1 + t2
s( x ) − s(0) = arctg x − arctg 0 şi cum s(0) = 0 rezultă s( x ) = arctg x

pentru x < 1 . Seria fiind convergentă în punctele −1 şi 1 , cu teorema
a doua a lui Abel, rezultă s( x ) continuă în aceste puncte şi deci
π π
s( −1) = limarctg x = − , s(1) = lim arctg x = . Deducem că
x ↓−1 4 x ↑1 4
s( x ) = arctg x ( ∀ ) x ∈ [ −1,1] şi în plus obţinem suma seriei numerice
∞
1 1 1 1 π
∑ ( −1)
n =0
n
2n + 1
= 1 − + − + ... = .
3 5 7 4
11. ∑ (n + 1) x
n ≥0
n
= 1 + 2 x + 3x 2 + ...
an n +1
Rezolvare. Avem an = n + 1 şi ρ = lim = lim = 1,
n→∞ an+1 n→∞ n + 2
deci ( −1,1) ⊂ A ⊂ [ −1,1] , însă în −1 şi 1 seria este divergentă. Rezultă
∞
A = ( −1,1) . Fie s( x ) = ∑ ( n + 1) x n , x ∈ ( −1,1) . Integrând, obţinem
n =0

x ∞ ∞
n x
∑ ∑
x
∫0 s ( t )d t = ∫0  n=0 ( n + 1)t 

d t =
n =0
x n +1 = x + x 2 + x 3 + ... =
1− x
,
( ∀) x ∈ ( −1,1) , de unde prin derivare obţinem

1
s( x ) = , ( ∀) x ∈ ( −1,1) .
(1 − x )2
(Am folosit proprietatea: dacă f : [ a, b] → R este continuă, atunci
(∫ ) = f ( x) , pentru orice x ∈[a, b] .)

x ¢
f (t )dt
a x

Să se determine raza ρ de convergenţă şi apoi mulţimea A
de convergenţă pentru următoarele serii de puteri:
( x − 2 )n 15. ∑ n n ( x + 3)
n
12. ∑
n ≥1 ( 2n − 1) 2
n n ≥1
xn
13. ∑
x n
16. ∑
n ≥0 2 + 3
n n
n ≥1 n ⋅ 2
n
1
17. ∑ n ( x − 1)
n
14. ∑ ( −1) ( n + 1) x n
n 2
n ≥0 2
n ≥0
Să se determine raza ρ de convergenţă, mulţimea A de

convergenţă şi apoi suma s a următoarelor serii de puteri:
x n +1 x2 x3 x4
18. ∑ = + + + ...
n ≥1 n ( n + 1) 1⋅ 2 2 ⋅ 3 3 ⋅ 4
x 4n −3 x5 x9
19. ∑
n ≥1 4n − 3
= x +
5
+ + ...
9
20. ∑ n( n + 1) x = 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 3x + 3 ⋅ 4 x 2 + ...
n −1
n ≥1


propuse
12. ρ = 2 , A = [ 0,4 )
13. ρ = 2 , A = [ −2,2 )
14. ρ = 1 , A = ( −1,1)
15. ρ = 0 , A = {−3}
16. ρ = 3 , A = ( −3,3)
17. ρ = 2 , A = ( −1,3)
x n +1 ∞
18. Avem ρ = 1 , A = [ −1,1] . Fie s( x ) = ∑ cu
n =1 n ( n + 1)
x ∈ [ −1,1] . Derivăm de două ori succesiv pe intervalul ( −1,1) şi avem

∞ ∞
xn 1
s′( x ) = ∑ , s′′( x ) = ∑ x n −1 = .
n =1 n n =1 1− x
Acum integrăm de două ori succesiv de la 0 la x ∈ ( −1,1) şi obţinem
x x dt
∫0 s ′( t )dt = ∫0 1 − t ⇒s′( x ) = − ln(1 − x ) ,
apoi
x x
∫0
s′(t )dt = − ∫ ln(1 − t )dt ,
0
de unde rezultă
s( x ) = x + (1 − x )ln(1 − x ) pentru x ∈ ( −1,1) .
Cu a doua teoremă a lui Abel, obţinem
 x + (1 − x )ln(1 − x ), pentru x ∈ [ −1,1)
s( x ) =  .
1, pentru x = 1
19. Avem ρ = 1 şi mulţimea de convergenţă A = ( −1,1) . Fie
∞
x 4 n −3 ∞
1 1
s( x ) = ∑ ⇒ s′( x ) = ∑ x 4 n −4 =
x x
⇒ ∫ s′(t )dt = ∫ dt ,
n =1 4n − 3 1− x 4 0 0 1 − t4
n =1
de unde rezultă
1 1 1− x
s( x ) = arctg x − ln pe ( −1,1) .
2 4 1+ x
∞
20. Avem ρ = 1 , A = ( −1,1) . Fie s( x ) = ∑ n( n + 1) x n −1 , cu
n =1
x ∈ ( −1,1) de unde pentru y ∈ ( −1,1) rezultă

y ∞ ∞
n −1 
∫0  ∑ ∑
y
∫0 s ( t )d t =
n =1
n ( n + 1)t 

d t =
n =1
( n + 1) y n ⇒
( ) x ∞ ∞
n x2
∫0  ∑ ∑
x y
∫ ∫0
n +1
s ( t )d t d y = ( n + 1) y  d y = x = ⇒
0
n =1  n =1 1− x
 x 2 ′
( ( ) ) 2 x − x2
¢
x y x
∫0 ∫0 x
= s(t )dt dy

1− x 
 ⇒ ∫0 s ( t )d t =
(1 − x )2
⇒
 2 x − x 2 ′
( )
x ¢
∫0 s(t )dt x =  (1 − x )2  .
Deducem astfel suma seriei
2
s( x ) = , pentru x ∈ ( −1,1) .
(1 − x )3

26. DEZVOLTAREA UNEI FUNCŢII ÎN SERIE
TAYLOR

Fie f : ( a, b) → R o funcţie de clasă C ∞ pe ( a, b) şi
x0 ∈ ( a, b) un punct fixat. Seria de puteri
x − x0 ( x − x0 )2
f ( x0 ) +f '( x0 ) + f "( x0 ) + ... (1)
1! 2!
se numeşte seria Taylor asociată funcţiei f în jurul punctului x0 .
Teorema de dezvoltare în serie Taylor. Dacă f ∈ C ∞ ( a, b)
şi există M > 0 aşa încât
f ( n ) ( x ) ≤ M , ( ∀) x ∈ ( a, b) , ( ∀) n ∈ N (2)
atunci seria Taylor (1) asociată funcţiei f este convergentă pe ( a, b)
şi are ca sumă pe f , adică
x − x0 ( x − x0 )2
f ′( x0 ) +
f ( x ) = f ( x0 ) + f ′′( x0 ) + ... , x ∈ ( a, b) (3)
1! 2!
care se numeşte dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei f în jurul
punctului x0 ∈ ( a, b ) .
Dacă x0 = 0 ∈ ( a, b) , atunci formula (3) se scrie
f ( n ) (0) n f ′(0) f ′′(0) 2
f ( x) = ∑ x = f (0) + x+ x + ... , x ∈ ( a, b) (4)
n ≥0 n! 1! 2!
şi se numeşte dezvoltarea în serie Mac-Laurin a funcţiei f .
Pentru orice λ ∈ R şi orice x ∈ ( −1,1) are loc formula
λ λ (λ − 1) 2 λ(λ − 1)...(λ − n + 1) n
(1 + x )λ = 1 + x + x + ... + x + ... (5)
1! 2! n!
numită dezvoltare binomială.
Convergenţa la capetele intervalului adică în −1 respectiv 1
se studiază pentru fiecare număr λ concret.
Dacă λ este număr natural, seria (5) are un număr finit de
termeni nenuli şi devine formula binomului Newton.

406 26. Dezvoltarea unei funcţii în serie Taylor
Cazuri particulare de dezvoltări binomiale

1) Pentru λ = −1 , (5) devine
1
= 1 − x + x 2 − x 3 + ... + ( −1)n x n + ..., x ∈ ( −1,1) . (6)
1+ x
Înlocuind în (6) x cu − x obţinem
1
= 1 + x + x 2 + x 3 + ... + x n + ..., x ∈ ( −1,1) . (6’)
1− x
Înlocuind în (6) x cu x 2 obţinem
1
= 1 − x 2 + x 4 − x 6 + ... + ( −1)n x 2 n + ..., x ∈ ( −1,1) . (7)
1 + x2
1
2) Pentru λ = − dezvoltarea binomială (5) devine
2
1 1 1⋅ 3 x2 1⋅ 3 ⋅ 5 x3
= 1 − x + 2 ⋅ − 3 ⋅ + ... , x ∈ ( −1,1) . (8)
1+ x 2 2 2! 2 3!
Înlocuind în (8) pe x cu − x obţinem2
1 1 2 1⋅ 3 x4 1⋅ 3 ⋅ 5 x6
= 1 + x + 2 ⋅ + 3 ⋅ + ... , x ∈ ( −1,1) . (9)
1 − x2 2 2 2! 2 3!

Să se dezvolte în serie Mac-Laurin următoarele funcţii şi
să se precizeze domeniul de valabilitate al dezvoltării
1. f : R → R , f ( x ) = e x .
Rezolvare. Avem f ∈ C ∞ ( R ) , f ( n ) ( x ) = e x ≤ eb , ( ∀ ) n ≥ 0 ,
( ∀) x ∈ ( a, b) cu b ∈ R oricât de mare şi deci (4) devine
x x2 x3 xn
ex = 1 + + + + ... + + ..., x ∈ R .
1! 2! 3! n!
2. f : R → R , f ( x ) = sin x
Rezolvare. Avem
π
f ∈ C ∞ ( R ) , f ( n ) ( x ) = sin( x + n ) ≤ 1 , ( ∀ ) n ≥ 0 , ( ∀ ) x ∈ R
2
şi deci (4) devine

26. Dezvoltarea unei funcţii în serie Taylor 407
x 3 x5 x7 x 2 n +1
sin x = x − + − + ... + ( −1)n + ... , x ∈ R .
3! 5! 7! (2n + 1)!
3. f : R → R , f ( x ) = cos x .
Rezolvare. Avem
 π
f ∈ C ∞ ( R ) , f ( n ) ( x ) = cos  x + n  ≤ 1 , ( ∀) n ≥ 0 , ( ∀) x ∈ R
 2
şi deci (4) devine
x2 x4 x6 n x
2n
cos x = 1 − + − + ... + ( −1) + ... , x ∈ R .
2! 4! 6! (2n )!
 π π
4. f : R →  − ,  , f ( x ) = arctg x .
 2 2
1
Rezolvare. Avem f ′( x ) = , de unde pentru x ∈ ( −1,1)
1 + x2
cu formula (7) obţinem
f ′( x ) = 1 − x 2 + x 4 − x 6 + ... + ( −1)n x 2 n + ... ,
care integrată de la 0 la x ∈ ( −1,1) ne dă
f ′(t )dt = ∫ (1 − t 2 + t 4 − t 6 + ... + ( −1)n t 2 n + ...) dt ,
x x
∫0 0
de unde rezultă
x x x x x
f ( x ) − f (0) = ∫ dt − ∫ t 2dt + ∫ t 4dt − ∫ t 6dt + ... + ( −1)n ∫ t 2 n dt + ...
0 0 0 0 0
şi cum f (0) = arctg 0 = 0 obţinem
x 3 x5 x7 x 2 n +1
f ( x) = x − + − + ... + ( −1)n + ... ,
3 5 7 2n + 1
adică
x 2 n +1
∞
f ( x ) = ∑ ( −1) , pentru x ∈ ( −1,1) .
n
n =0 2n + 1
Întrucât seria este convergentă şi la capetele intervalului şi deoarece
f este continuă obţinem dezvoltarea
x 2 n +1
∞
arctg x = ∑ ( −1)n , pe intervalul închis [ −1,1] .
n =0 2n + 1
În particular pentru x = 1 rezultă
π ∞ 1
= ∑ ( −1)n .
4 n =0 2n + 1

5. f : ( −1, ∞ ) → R , f ( x ) = ln(1 + x ) .
1
Rezolvare. Avem f ′( x ) = , de unde pentru x ∈ ( −1,1) cu
1+ x
formula (6) obţinem
f ′( x ) = 1 − x + x 2 − x 3 + ... + ( −1)n x n + ... ,
de unde prin integrare de la 0 la x ∈ ( −1,1) avem
x2 x3 x4 x n +1
f ( x) = x − + − + ... + ( −1)n + ...
2 3 4 n +1
şi întrucât seria este convergentă în x = 1 iar f este continuă, rezultă
dezvoltarea
∞
x n +1
ln(1 + x ) = ∑ ( −1)n , valabilă pe ( −1,1] .
n =0 n +1
În particular pentru x = 1 obţinem
∞
1 1 1 1
ln 2 = ∑ ( −1)n = 1 − + − + ... .
n =0 n +1 2 3 4
6. f : ( −1,1) → R , f ( x ) = arcsin x .
Rezolvare. Avem
1 (9) 1 2 1 ⋅ 3 x 4 1 ⋅ 3 ⋅ 5 x 6
f ′( x ) = = 1 + ⋅ x + 2 ⋅ + 3 ⋅ + ...
1 − x2 2 2 2! 2 3!
de unde prin integrare de la 0 la x ∈ ( −1,1) , obţinem
1 x3 1⋅ 3 x5 1⋅ 3 ⋅ 5 x7
arcsin x = x + + 2 ⋅ + ⋅ + ... ,
2 3 2 ⋅ 2! 5 23 ⋅ 3! 7
adică
∞
(2n − 1)!! x 2 n +1
arcsin x = ∑ ⋅ , −1 < x < 1 .
n =0 2 n ⋅ n ! 2n + 1
2
7. f : R → R , f ( x ) = x e x .
Rezolvare. Metoda I. Avem f ( x ) =

1 x2 ′
2
( )
e , de unde în baza
dezvoltării lui e x după puterile lui x (problema 1) în care înlocuim x

prin x 2 obţinem

1  x2 x4 x 2n ′ 1  x x3 x2n−1 
f ( x) = 1 + + + ... + + ...  =  2 + 4 + ... + 2n + ...  =
2  1! 2! n!  2  1! 2! n!  ,
3 2n −1
x x
= x + 2 + ... + n + ...
2! n!
adică
∞
x 2 n −1
x ex = ∑
2
, x∈R .
n =1 ( n − 1)!
Metoda II. Folosim dezvoltarea lui e x în care înlocuim x

prin x 2 şi avem
 x2 x4 x2n  x3 x5 x 2 n +1
f ( x ) = x  1 + + + ... + + ...  = x + + + ... + + ... ,
 1! 2! n!  1! 2! n!
care conduce la rezultatul obţinut cu metoda I.
8. f : R → R , f ( x ) = x 2 arctg x .
Rezolvare. Folosim dezvoltarea lui arctg x în serie de puteri
după x (problema 4) pe intervalul [ −1,1] şi avem
∞
x 2 n +1
f ( x ) = x 2 ∑ ( −1)n ,
n =0 2n + 1
rezultă
∞
x 2 n +3
x arctg x = ∑ ( −1)
2 n
, pe [ −1,1] .
n =0 2n + 1
9. f : R → R , f ( x ) = (1 − x )e x .
Rezolvare. Avem
 x x2 x3 xn 
f ( x ) = (1 − x )  1 + + + + ... + + ...  =
 1! 2! 3! n! 
 x x2 x3 xn 
=  1 + + + + ... + + ...  −
 1! 2! 3! n! 
 x2 x3 x4 xn x n +1 
−  x + + + + ... + + + ... 
 1! 2! 3! ( n − 1)! n ! 
 1 1 1 1 1 1  n
= 1 +  −  x 2 +  −  x 3 + ... +  −  x + ...
 2! 1!   3! 2!   n ! ( n − 1)! 
de unde rezultă

∞
1− n n
(1 − x )e = ∑
x
x , x∈R .
n =0 n !
x−3
10. f : ( −∞,1) → R , f ( x ) =
x − 3x + 2
2
Rezolvare. Descompunem f ( x ) în fracţii simple. Avem

x−3 x−3 A B
= = +
x − 3x + 2 ( x − 1)( x − 2) x − 1 x − 2
2
şi obţinem A = 2 , B = −1 , deci
2 1 1 2 1 1 1
f ( x) = − = − = ⋅ − 2⋅ ,
x −1 x − 2 2 − x 1− x 2 1− x 1− x
2
de unde cu dezvoltarea (6’) pentru x < 1 rezultă
1 
2 n
x  x x
f ( x ) =  1 + +   + ... +   + ...  − 2 (1 + x + x 2 + ... + x n + ...) =
2  2  2  2 

1   1  1   1 
=  − 2  +  2 − 2  x +  3 − 2  x 2 + ... +  n +1 − 2  x n + ...,
2  2  2  2 
adică
∞
x−3  1  n
= ∑
x − 3x + 2 n =0  2
2  n +1 − 2  x , −1 < x < 1 .


Să se dezvolte în serie Mac-Laurin (adică după puterile lui
x ) următoarele funcţii şi să se precizeze intervalul pe care este
adevărată dezvoltarea respectivă:
1+ x
11. f : ( −1,1) → R , f ( x ) = ln
1− x
12. f : ( −1, ∞ ) → R , f ( x ) = (1 + x )ln(1 + x )
13. f : R → R , f ( x ) = (1 + x )e − x
1
14. f : ( − 2, 2) → R , f ( x ) =
4 − x4
x
15. f : ( −2, ∞ ) → R , f ( x ) = 2
x + 5x + 6

16. f : R → R , f ( x ) = x arctg x − ln 1 + x 2
(
17. f : R → R , f ( x ) = ln x + 1 + x 2 )
x
18. f : R → R , f ( x ) = 2sin 2
2
19. f : [0, ∞ ) → R , f ( x ) = x cos x
x dt
20. f : ( −1,1) → R , f ( x ) = ∫
0
1− t4

propuse
11. Avem
1+ x 1
ln = [ln(1 + x ) − ln(1 − x )] =
1− x 2
1 ∞ x n +1 ∞ x n +1  ∞ x 2 n +1
=  ∑ ( −1)n +∑ =∑ ,
2  n =0 n + 1 n =0 n + 1 n =0 2n + 1
dezvoltare valabilă pe ( −1,1) .
12. Avem, pentru x < 1 ,
∞
x n +1 ∞
x n +1
(1 + x )ln(1 + x ) = (1 + x ) ∑ ( −1)n = ∑ ( −1)n +
n =0 n + 1 n =0 n +1
n+2
∞
x  x 2
x3 x4 x n +1 
+ ∑ ( −1)n =  x − + − + ... + ( −1)n + ...  +
n =0 n +1  2 3 4 n +1 
n+2
 2 x3 x4 x5 n x 
+  x − + − + ... + ( −1) + ...  =
 2 3 4 n +1 
2 3 4 n
x x x x
= x+ − + + ... + ( −1)n + ... .
1⋅ 2 2 ⋅ 3 3 ⋅ 4 ( n − 1)n
Rezultă
∞
xn
(1 + x )ln(1 + x ) = x + ∑ ( −1) n
,
n =2 ( n − 1)n
adevărată pentru x ∈ ( −1,1] .

13. Avem
−x  x2 x3 x4 n x
n

(1 + x )e = (1 + x )  1 − x + − + + ... + ( −1) + ...  .
 2! 3! 4! n! 
Rezultă
∞
n −1 n
(1 + x )e − x = 1 + ∑ ( −1)n −1 ⋅ x ,
n=2 n!
adevărată pentru x ∈ R .
1 1 1
14. Avem = ⋅ . Aplicăm (6’) în care
4− x 4
4  x 
4
1−  
 2
4
 x 
înlocuim x cu   şi obţinem
 2
1  x   x  
4 8 4n
1  x 
=  1 + + + ... + + ...  .
4 − x 4 4   2   2  
 2


Rezultă
∞
1 x4n
= ∑ , (∀) x ∈ ( − 2, 2 ) .
4 − x 4 n =0 4n +1
15. Avem
x x 1 1 1 1
= =3 − 2⋅ = −
x + 5 x + 6 ( x + 2 )( x + 3)
2
x+3 x + 2 1+ x 1+ x
3 2
x
şi apoi pentru x < 2 se aplică (6) în care înlocuim x prin
3
x
respectiv . Rezultă
2
2 3 n
x x  x x n x
= 1 − +   −   + .... + ( −1)   + ... −
x2 + 5x + 6 3  3  3  3
 2
x x x
3
 x
n

−  1 − +   −   + ... + ( −1)n   + ...  ,
 2 2 2 2 
 
de unde deducem
∞
x  1 1
= ∑
x + 5 x + 6 n =1
2
( −1)n +1  n − n  x n , pentru x ∈ ( −2,2) .
2 3 

16. Pentru x ≤ 1 avem

∞
x 2 n +1 ∞
n x
2n+2
x arctg x = x ∑ ( −1) = ∑ ( −1)
n
.
n =0 2n + 1 n = 0 2n + 1
Apoi fie
1 x
f ( x ) = ln 1 + x 2 = ln(1 + x 2 ) şi f ′( x ) = .
2 1 + x2
Pentru −1 < x < 1 rezultă
(
f ′( x ) = x 1 − x 2 + x 4 − x 6 + ... + ( −1) x 2 n + ... =
n
)
= x − x 3 + x 5 − x 7 + ... + ( −1) x 2 n +1 + ...,
n
de unde prin integrare de la 0 la x ∈ ( −1,1) , obţinem

x 2 x 4 x 6 x8 x 2n+2
f ( x) = − + − + ... + ( −1)n + ...
2 4 6 8 2n + 2
adică
x 2n+2
∞
ln 1 + x = ∑ ( −1)2
, pentru x ∈ ( −1,1)
n
n =0 2n + 2
şi deoarece seria este convergentă şi la capetele intervalului ( −1,1) ,
rezultă că dezvoltarea de mai sus a lui ln 1 + x 2 este valabilă pe
intervalul închis [ −1,1] . Deducem astfel dezvoltarea
∞
x 2n+2
x arctg x − ln 1 + x 2 = ∑ ( −1)n
n =0 2( n + 1)(2n + 1)
adevărată pe [ −1,1] .
1
17. Avem f ′( x ) = şi cu formula (8) în care înlocuim
1 + x2
x cu x 2 pentru x ∈ ( −1,1) obţinem
1 2 1⋅ 3 x4 1⋅ 3 ⋅ 5 x6
f ′( x ) = 1 −
x + 2 ⋅ − 3 ⋅ + ... ,
2 2 2! 2 3!
de unde prin integrare de la 0 la x ∈ ( −1,1) , deducem
( ) (2n − 1)!! x 2 n +1
∞
ln x + 1 + x 2
= x + ∑ ( −1) n
⋅ , −1 < x < 1 .
n =1 2 n ⋅ n ! 2n + 1
18. Avem
x  x2 x4 x6 
f ( x ) = 2sin 2 = 1 − cos x = 1 −  1 − + − + ...  ,
2  2! 4! 6! 
de unde rezultă

x ∞ n −1 x
2n
2sin 2 = ∑ ( −1) , x∈R .
2 m =1 2n !
19. Avem
 x x2 x3 xn 
f ( x ) = x cos x = x  1 − + − + ... + ( −1)n + ...  ,
 2! 4! 6! (2n )! 
adică
x n +1
∞
x cos x = ∑ ( −1) , x ∈ [0, ∞ ) .
n
n =0 (2n )!
20. Pentru t ∈ ( −1,1) din formula (8) înlocuind x cu −t 4
obţinem
∞
1 (2n − 1)!! t 4 n
= 1+ ∑ ⋅ ,
1− t4 n =1 2n n!
de unde pentru x ∈ ( −1,1) deducem
dt  ∞
(2n − 1)!! t 4 n 
1 + ∑
x x
f ( x) = ∫ =∫ ⋅  dt .
0
1 − t4 0
 n =1 2n n! 
În final obţinem
∞
(2n − 1)!! x 4 n +1
f ( x) = x + ∑ ⋅ , −1 < x < 1 .
n =1 2 n ⋅ n ! 4n + 1

BIBLIOGRAFIE
1. Chiriţă, S. Probleme de matematici superioare, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1989.
2. Demidovici, B. P., Culegere de probleme şi exerciţii de analiză
matematică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1956.
3. Flondor, D., Donciu, N., Algebră şi analiză matematică. Culegere
de probleme vol. I, II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1965.
4. Găină, S., Câmpu, E., Bucur, Gh., Culegere de probleme de calcul
diferenţial şi integral, vol. II, Editura Tehnică, Bucureşti, 1966.
5. Mânzatu, E., Struţu, C., Culegere de probleme de teoria câmpurilor,
Academia Militară, Bucureşti, 1980.
6. Pascu, M., Petcu, A., Analiză matematică, şiruri şi serii, funcţii
reale de o variabilă reală, Culegere de probleme, Editura
Universităţii din Ploieşti, 2005.
7. Petcu, A., Analiză matematică, Editura Imprimex, Ploieşti, 1994.
8. Petcu, A., Analiză matematică, Teorie şi exerciţii, Editura
Universităţii “Petrol-Gaze” din Ploieşti, 2002.
9. Petcu, A., Analiză matematică, Editura Universităţii din Ploieşti,
2005.
10. Sireţchi, Gh., Calcul diferenţial şi integral vol. I, II, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985.
11. ∗∗∗ , Analiză matematică. Culegere de probleme, Editura
Universităţii “Petrol-Gaze” din Ploieşti, 1983.

1111 Probleme de Analiză Matematică

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1111 Probleme de Analiză Matematică

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Alexandru Petcu

1111 Probleme de analiză

1111 Probleme de analiză

Tehnoredactare Horia Cristian Petcu

Prezenta culegere se adresează, în special,

Iulie 2008 Alexandru Petcu

1. DERIVATA FUNCŢIEI DE O VARIABILĂ .................................................... 9

1.1. Noţiuni de teorie

1111 Probleme de analiză matematică

1111 Probleme de analiză matematică

Derivata funcţiei compuse

Fie u : I → R , f : J → R , unde I , J sunt intervale deschise

1111 Probleme de analiză matematică

1.2. Probleme rezolvate

Rezolvare. Aplicăm regula de derivare a produsului şi avem

1111 Probleme de analiză matematică

Observaţie. Derivata lui f ( x ) poate fi calculată şi altfel; se

Rezolvare. Se aplică regula de derivare a puterii şi avem

Rezolvare. Avem f ′( x ) = 3 ( arctg x ) ( arctg x )′ = 3

1111 Probleme de analiză matematică

Rezolvare. Avem f ′( x ) = ( 3x 2 + 5)′ e 3 x +5 = 6 x e 3 x +5 .

1.3. Probleme propuse spre rezolvare

1111 Probleme de analiză matematică

1111 Probleme de analiză matematică

1111 Probleme de analiză matematică

1.4. Răspunsuri la problemele propuse

1111 Probleme de analiză matematică

1111 Probleme de analiză matematică

1111 Probleme de analiză matematică

2.1. Noţiuni de teorie

1) Derivate parţiale pentru funcţii de două variabile

1111 Probleme de analiză matematică

f y′′2 ( x, y ) = ( f y′( x, y ) ) ′ = ( 3x 4 − 6 xy 2 − 9 ) y′ = −12 xy .

Se observă că derivatele mixte f xy′′ şi f yx′′ sunt egale,

1111 Probleme de analiză matematică

Observaţia 1. Dacă f ∈ C p ( A) , p > 2 , atunci derivatele

2) Derivate parţiale pentru funcţii de trei variabile

2.2. Probleme rezolvate

1111 Probleme de analiză matematică

2. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi ale

3. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul unu şi doi ale

4. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul unu şi doi ale

1111 Probleme de analiză matematică

În punctul (1,1) obţinem

şi evident este îndeplinită relaţia din enunţ.

1111 Probleme de analiză matematică

1111 Probleme de analiză matematică

1111 Probleme de analiză matematică

Se verifică cu uşurinţă ecuaţiile din enunţ.

2.3. Probleme propuse spre rezolvare

1111 Probleme de analiză matematică

Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi, ale

1111 Probleme de analiză matematică

1111 Probleme de analiză matematică

2.4. Răspunsuri la problemele propuse

14. f x′( x, y ) = 2 x sin y − y 2 sin x , f y′( x, y ) = x 2 cos y + 2 y cos x

1111 Probleme de analiză matematică

1111 Probleme de analiză matematică

3.1. Noţiuni de teorie

reprezintă diferenţiala de ordinul doi a lui f în ( x0 , y0 ) ∈ A , iar

care se mai scrie şi sub forma

2) Diferenţiala funcţiei de trei variabile

1111 Probleme de analiză matematică