SEMINARUL I - MATEMATICI SPECIALE

Derivarea funţiilor reale - Recapitulare

Partea I - Aspecte teoretice şi exerciţii rezolvate

Deoarece ı̂n cadrul activităţilor de curs şi seminar pentru disciplina

Matematici speciale vor exista foarte multe aplicaţii bazate pe calcu-
larea unor derivate, primul seminar este destinat unei recapitulări a
derivatelor funcţiilor reale, ı̂nvăţate ı̂ncă din clasa a XI-a la analiză
matematică.

Vom reaminti, pe scurt, noţiuni de bază ı̂n legătură cu derivatele.

Definiţie 1. Funcţia f : [a, b] → R se numeşte diferenţiabilă ı̂n punctul

x0 ∈ (a, b) dacă limita următoare există şi este număr real

f (x) − f (x0 )
f ′ (x0 ) = lim .
x→x0 x − x0

f ′ (x0 ) este derivata funcţiei f ı̂n punctul x0 .

Dacă limita anterioară există, se spune că f are derivată ı̂n x0 .
Acest lucru nu ı̂nseamnă neapărat că funcţia f este diferenţiabilă ı̂n
x0 , deoarece valoarea limitei poate fi şi ∞ ori −∞.

Vom prezenta anumite reguli privind derivarea unor funcţii elementare

şi a funcţilor compuse corespunzătoare (pe mulţimile pe care acestea
au această proprietate). Aici c este o constantă reală, iar u o funcţie
adecvată.
1
2 SEMINARUL I - MATEMATICI SPECIALE

c′ = 0

(cf )′ = cf ′

(f + g)′ = f ′ + g ′

(f g)′ = f ′ g + f g ′
 ′
f f ′g − f g′
=
g g2

(xa )′ = axa−1 (ua )′ = aua−1 u′

 ′  ′
1 1 1 1
=− 2 = − 2 u′
x x u u
√ 1 √ 1
( x)′ = √ ( u)′ = √ u′
2 x 2 u
√ 1 √ 1
( n x)′ = √n
( n u)′ = √n
u′
n xn−1 n u n−1

(ax )′ = ax ln a (au )′ = au u′ ln a

(ex )′ = ex (eu )′ = eu u′

1 1
(loga x)′ = (loga u)′ = u′
x ln a u ln a
1 1 ′
(ln x)′ = (ln u)′ = u
x u

(sin x)′ = cos x (sin u)′ = u′ cos u

(cos x)′ = − sin x (cos u)′ = −u′ sin u

1 1
(tgx)′ = (tgu)′ = u′
cos2 x cos2 u
1 1
(ctgx)′ = − 2 (ctgu)′ = − 2 u′
sin x sin u
 SEMINARUL I - MATEMATICI SPECIALE 3

1 1
(arcsinx)′ = √ (arcsinu)′ = √ u′
1 − x2 1−u 2

1 1
(arccosx)′ = − √ (arccosu)′ = − √ u′
1 − x2 1−u 2

1 1
(arctgx)′ = (arctgu)′ = u′
1 + x2 1 + u2
1 1
(arcctgx)′ = − (arcctgu)′ = − u′
1 + x2 1 + u2

1. Calculaţi f ′ (x),√
pentru f : D → R, unde
4 2
a) D = R,
 f (x) =  x + 1;
1
b) D = − , ∞ , f (x) = ln (3x + 1);
3
2
c) D = R, f (x) = ex ;
d) D = R, f (x) = arctg (5x);
e) D = R, f (x) = sin (x2 );
f) D = R, f (x) = cos (−3x).

Soluţie:
1 ′ 1 1
  1
−1 ′ −3
a) f ′ (x) = (x2 + 1) 4 = (x2 + 1) 4 (x2 + 1) = x (x2 + 1) 4 =
4 2
x
q (unde am folosit formula de derivare (u )′ = pup−1 u′ ).
p

2 4 (x2 + 1)3

1 3
b) f ′ (x) = (ln (3x + 1))′ = (3x + 1)′ = (unde am
3x + 1 3x + 1
1
folosit formula de derivare (ln u)′ = u′ ).
u
 ′
2 2 ′ 2
c) f ′ (x) = ex = ex (x2 ) = 2xex (unde am folosit formula de
derivare (eu )′ = eu u′ ).

1 5
d) f ′ (x) = (arctg (5x))′ = 2 (5x)′ = 2
(unde am
(5x) + 1 25x + 1
1
folosit formula de derivare (arctg u)′ = 2 u′ ).
u +1
′ ′
e) f ′ (x) = (sin (x2 )) = cos (x2 ) (x2 ) = 2xcos (x2 ) (unde am folosit
formula de derivare (sin u)′ = cos u · u′ ).
4 SEMINARUL I - MATEMATICI SPECIALE

f) f ′ (x) = (cos (−3x))′ = − sin (−3x) (−3x)′ = 3sin (−3x) = −3sin (3x)
(unde am folosit formula de derivare (cos u)′ = − sin u · u′ ).

2. Calculaţi derivatele următoarelor funcţii:

a) f (x) = x3 ln x;
2x + sin x
b) f (x) = ;
parcsin x
c) f (x) = sin(x3 + log3 x);
x ln x
d) f (x) = arctg ;
cos x
sin x3
e) f (x) = 3x .
e tg x

Soluţie:

a) Se obţine:

′ 1
f ′ (x) = x3 ln x + x3 (ln x)′ = 3x2 ln x + x3 · = 3x2 ln x + x2 .
x

b) Aplicarea acestor reguli conduce la:

′ (2x + sin x)′ arcsin x − (2x + sin x)(arcsin x)′

f (x) =
arcsin2 x
2x + sin x
(2x ln 2 + cos x) arcsin x − √
1 − x2
= .
arcsin2 x

c) În această situaţie, rezultă:

1
′
f ′ (x) = p · sin(x3 + log3 x)
2 sin(x3 + log3 x)
1
= p cos(x3 + log3 x)(x3 + log3 x)′
3
2 sin(x + log3 x)
 
1 3 2 1
= p cos(x + log3 x) 3x + .
2 sin(x3 + log3 x) x ln 3
 SEMINARUL I - MATEMATICI SPECIALE 5

d) Se obţine:
 ′
′ 1 x ln x
f (x) = 2
cos x

x ln x
1+
cos x
1 (x ln x)′ cos x − x ln x(cos x)′
= 2
cos2 x

x ln x
1+
cos x
1 (ln x + 1) cos x + x ln x sin x
= 2 .
cos2 x

x ln x
1+
cos x

e) Au loc egalităţile:
 
3 ′ 3x 1
3 3
cos x · (x ) e tg x − sin x 3e3x tg x + e3x
cos2 x
f ′ (x) =
e6x tg 2 x
 
1
3x cos x e tg x − sin x 3e3x tg x + e3x
2 3 3x 3
cos2 x
=
e6x tg 2 x

3. Determinaţi primele două derivate ale funcţiilor f : D → R, unde

D reprezintă domeniul maxim de definiţie al funcţiei f :
a) f (x) = sin x + cos x;
x+3
b) f (x) = ;
x+1
x 2
c) f (x) = e · x ;
x · ln x
d) f (x) = 2 .
x +2
Soluţie:

a) Prima derivată funcţiei poate fi calculată utilizând

′
f ′ (x) = (sin x) + (cos x)′ .
De aici obţinem că

f ′ (x) = cos x − sin x.

În mod evident
6 SEMINARUL I - MATEMATICI SPECIALE

f ′′ (x) = (cos x)′ − (sin x)′ .

În final, avem că a doua derivată a funcţiei f este

f ′′ (x) = − sin x − cos x = −(sin x + cos x).

b) Prima derivată funcţiei poate fi calculată utilizând

(x + 3)′ (x + 1) − (x + 3)(x + 1)′

f ′ (x) = .
(x + 1)2
De aici obţinem că
2
f ′ (x) = − .
(x + 1)2
În mod evident

′
f ′′ (x) = −2 · (x + 1)−2 .
În final, avem că a doua derivată a funcţiei f este
4
f ′′ (x) = .
(x + 1)3

c) Prima derivată funcţiei poate fi calculată utilizând

f ′ (x) = (ex )′ · x2 + ex · (x2 )′ .

De aici obţinem că

f ′ (x) = ex · (x2 + 2x).

În mod evident

f ′′ (x) = (ex )′ · (x2 + 2x) + (ex ) · (x2 + 2x)′ .

În final, avem că a doua derivată a funcţiei f este

f ′′ (x) = ex · (x2 + 4x + 2).

d) Putem vedea mai ı̂ntâi că

1
(x · ln x)′ = x′ · ln x + x · (ln x)′ = ln x + x ·= ln x + 1.
x
De aici, prima derivată funcţiei poate fi calculată utilizând
 SEMINARUL I - MATEMATICI SPECIALE 7

(x ln x)′ (x2 + 2) − (x ln x)(x2 + 2)′

f ′ (x) = .
(x2 + 2)2
De aici obţinem că

−x2 ln x + 2 ln x + x2 + 2
f ′ (x) = .
(x2 + 2)2
În mod evident

′
(−x2 ln x + 2 ln x + x2 + 2) (x2 + 2) − (−x2 ln x + 2 ln x + x2 + 2) (x2 + 2)′
f ′′ (x) = .
(x2 + 2)4
În final, avem că a doua derivată a funcţiei f este

′′ −3x4 − 4x2 + 2(x2 − 6)x2 ln x + 4

f (x) = .
x(x2 + 2)3
Verificaţi acest lucru prin calcul!

Partea a II-a: Exerciţii propuse pentru studiul individual

1. Calculaţi f ′ (x),p
pentru f : D → R, unde
a) D = R, f (x) = 5 (x2 + x + 1);
b) D = R, f (x) = ln (x2 + 1);
c) D = R, f (x) = ecos x ;
d) D = R, f (x) = arctg (x2 );
e) D = R, f (x) = sin (2x);
f) D = R, f (x) = cos (x3 ).

2. Calculaţi derivatele următoarelor funcţii:

a) f (x) = x4 sin x;
3x + cos x
b) f (x) = ;
parctg x
c) f (x) = sin(x2 + ln x);
x2 ln x
d) f (x) = arcctg ;
sin x
cos x
e) f (x) = 2x .
e ctg x
3. Determinaţi primele două derivate ale funcţiilor f : D → R, unde
D reprezintă domeniul maxim de definiţie al funcţiei f :
a) f (x) = arctg x − arcctg x;
b) f (x) = xx−1
2 +2 ;
x
c) f (x) = e · cos x;
8 SEMINARUL I - MATEMATICI SPECIALE

x2 ·ln x
d) f (x) = ex
.
SEMINARUL AL II-LEA - MATEMATICI SPECIALE

Integrala definită. Integrale improprii - Recapitulare

Partea I - Aspecte teoretice şi exerciţii rezolvate

Reamintim primitivele funcţiilor elementare:

Z
dx = C

xa+1
Z
xa dx = + C, a ̸= −1
a+1
Z
1
dx = ln |x| + C
x
√
Z
1
√ dx = 2 x + C
x
Z
ex dx = ex + C

ax
Z
ax dx = +C
ln a
Z
sin xdx = − cos x + C
Z
cos xdx = sin x + C
Z
tgxdx = − ln | cos x| + C
Z
ctgxdx = ln | sin x| + C
Z
1
dx = −ctgx + C
sin2 x
Z
1
dx = tgx + C
cos2 x
1
2 SEMINARUL AL II-LEA - MATEMATICI SPECIALE

Z
1 1 x
dx = arctg + C, a ̸= 0
x2 +a2 a a

x−a
Z
1 1
dx = ln , a ̸= 0
x2 −a 2 2a x+a
Z
1  √ 
√ dx = ln x + x2 + a2 , a ̸= 0
x 2 + a2
Z
1 √
√ dx = ln x + x2 − a2 , a ̸= 0
x 2 − a2

1. Folosind formulele de integrare uzuale, să se calculeze integralele

următoare:
Z 4 √ 5
a) x+ dx;
Z1 4 x2
1
b) + ex dx;
x
Z 2π
2
c) cos x − sin xdx;
π
4
Z π
3
d) tg x + ctg xdx;
π
4
Z 3
1 1
e) + 2 dx;
Z 05 x2 +9 x −1
1 1
f) √ +√ dx.
3 x2 + 1 x2 − 4

Soluţie:

a)
1 4 4
4 4
√ x 2 +1 x−2+1
Z Z
5 1
−2 2 3 109
x+ 2 dx = x +5x dx = 1
2 +5 = ·7+ ·5 = .
1 x 1 2
+1 −2 + 1 1 3 4 12
1

b)
Z 4
1
+ ex dx = (ln |x| + ex )|42 = ln 2 + e2 e2 − 1 .


2 x
 SEMINARUL AL II-LEA - MATEMATICI SPECIALE 3

c)
π √ √ !
Z
2 2 π 2 √
cos x−sin xdx = (sin x + cos x)| = (1 + 0)− +
2
π = 1− 2.
π
4
2 4 2

d)
π π
√
Z  
3 sin x π 3
tg x+ctg xdx = (− ln | cos x| + ln | sin x|)| = ln 3
π = ln 3.
π
4
cos x 4 π
4

e)
3   3  
x−1
Z
1 1 1 x 1 1 1 1
2
+ 2 dx = arctg + ln = arctg 1 + ln
0 x +9 x −1 3 3 2 x+1 0 3 2 2
  √
1 1 π 2
− arctg 0 + ln 1 = + .
3 2 12 2

f)
5 √ √
Z
1 1

5
√ +√ dx = ln x + x2 + 1 + ln x + x2 − 4 3
3 x2 + 1 x2 − 4
√ √
5 + 26 5 + 21
= ln √ + ln √ .
3 + 10 3+ 5

2. Folosind formula de integrare prin părţi, să se calculeze integralele

următoare:
Z 1
a) xex dx;
Z0 e
b) x ln xdx;
Z 1π
c) ex sin xdx.
0

Soluţie:

a)
Z 1 Z 1 Z 1
x ′
x
xe dx = x (e ) dx = xex |10 − (x)′ ex dx = xex |10 −ex |10 = e−e+1 = 1,
0 0 0
4 SEMINARUL AL II-LEA - MATEMATICI SPECIALE

unde am ales f ′ (x) = ex şi g (x) = x, de unde rezultă f (x) = ex şi,

respectiv, g ′ (x) = 1.

b)
e Z e ′ e e
x2 x2 x2
Z Z
x ln xdx = ln xdx = ln x − (ln x)′ dx
1 1 2 2 1 1 2
e e
x2 e2
Z
x 1
= ln x − dx = − 0 − (e − 1)
2 1 1 2 2 2

1 2
= (e − e + 1) ,
2

′ x2
unde am folosit f (x) = x şi g (x) = ln x, de unde f (x) = şi,
2
1
respectiv, g ′ (x) = .
x

c)
Z π Z π Z π
x
e sin xdx = x ′
(e ) sin xdx = e x
(sin x)|π0 − ex cos xdx
0 0 0
 Z π 
=0− ex cos x|π0 + ex sin xdx ,
0
Z π
1 1
de unde ex sin xdx = − (−eπ − 1) = (eπ + 1) .
0 2 2

3. Folosind o schimbare de variabilă potrivită, să se calculeze inte-

gralele următoare:

Z 1
2
a) xex dx;
Z0 2
x2
b) dx;
2x3 + 2
Z 0π/4
c) tg xdx.
0

Soluţie:
 SEMINARUL AL II-LEA - MATEMATICI SPECIALE 5

a) Folosind schimbarea de variabilă t = x2 , avem dt = 2xdx, iar

capetele integralei au aceleaşi valori. Integrala devine
Z 1
1 1 x2 1 1 t
Z Z
x2 1
xe dx = e 2xdx = e dt = (e − 1) .
0 2 0 2 0 2

b) Schimbarea de variabilă potrivită, ı̂n cazul dat, este t = 2x3 +2, de

unde dt = 6x2 dx, iar noile capete sunt t (0) = 2 şi t (2) = 18. Integrala
devine
Z 2
x2 1 2 1 18 1
Z Z
1 1 1
3
dx = 3
2
6x dx = dt = ln t|18 2 = ln 9.
0 2x + 2 6 0 2x + 2 6 2 t 6 6

c) Folosim schimbarea de variabilă t =√cos x, de unde dt = − sin xdx

2
iar noile capete sunt t(0) = 1, t(π/4) = . Integrala devine
2
Z π/4 Z π/4 Z √2 √
√
sin x 2 1 2
tg xdx = dx = − dt = − ln |t||12 = ln 2.
0 0 cos x 1 t

4. Folosind definiţia, studiaţi convergenţa integralelor improprii de

speţa I:
Z ∞
a) e−kx dx, k > 0;
Z 0∞
1
b) α
dx.
Z1 ∞ x
1
c) dx;
Z 3∞ x ln x
arctg x
d) dx.
0 1 + x2

Soluţie:

a) Conform definiţiei, pentru k > 0, avem

!
Z ∞ Z b b
1 1
1
e−kx dx = lim e−kx dx = lim − e−kx = − lim e−bx − 1 = .
0 b→∞ 0 b→∞ k 0 k b→∞ k
Deoarece limita există integrala dată este convergentă. Observăm că
am aflat şi valoarea integralei.

b) (Observaţi legătura cu seria armonică!). Pentru α ̸= 1 avem

6 SEMINARUL AL II-LEA - MATEMATICI SPECIALE

!
∞ b b
x−α+1
Z Z
1 1 1
lim b−α+1 − 1 .


dx = lim dx = lim =
1 xα b→∞ 1 xα b→∞ −α + 1 1 1 − α b→∞
Prin urmare, integrala dată este convergentă pentru α > 1 şi di-
vergentă pentru α < 1. Pentru α = 1, integrala este divergentă
(verificaţi!). În concluzie, integrala este convergentă pentru α > 1
şi divergentă pentru α ≤ 1.

c) Aici vom folosi schimarea de variabilă. Iarăşi, conform definiţiei,

avem
Z ∞ Z b Z ln b
1 1 1 
ln b

dx = lim = lim dt = lim ln t|ln 3
3 x ln x b→∞ 3 x ln x b→∞ ln 3 t b→∞

deci Z ∞
1
dx = lim (ln (ln b) − ln (ln 3)) = ∞,
3 x ln x b→∞

1
unde am folosit schimbarea de variabilă t = ln x (dt = dx, iar capetele
x
devin ln 3 şi ln b, respectiv).
Astfel, integrala dată este divergentă.

d) Indicaţie: Folosiţi, de asemenea, o schimbare de variabilă potrivită.

π2
Răspunsul este .
4

5. Folosind definiţia, studiaţi convergenţa integralelor improprii de

speţa a II-a:
Z 1
1
a) α
dx, α > 0;
Z0 e x
1
b) √ dx;
1π x ln x
Z
2
c) tg xdx.
0

Soluţie:

1
a) Deoarece lim = ∞, x = 0 este punct singular (funcţia dată este
x→0 xα
nemărginită pe (0, 1], deci integrala improprie este de sp. II). Pentru
 SEMINARUL AL II-LEA - MATEMATICI SPECIALE 7
Z 1
1
α = 1, integrala devine dx. Conform definiţiei, avem
0 x
Z 1 Z 1
1 1
dx = lim dx = lim (ln 1 − ln ε) = ∞,
0 x ε↘0 ε x ε↘0

de unde deducem că integrala dată este divergentă pentru α = 1. Fie

acum α ̸= 1. Din nou, conform definiţiei, avem
!
Z 1 Z 1 1
x−α+1
 
1 1 1 1
α
dx = lim dx = lim = = lim 1 − α−1 .
0 x ε↘0 ε xα ε↘0 −α + 1 ε −α + 1 ε↘0 ε
Astfel, integrala este convergentă pentru α < 1 şi divergentă pentru
α ≥ 1.
1
b) Avem lim √ dx = ∞, adică x = 1 este punct singular. Mai
x→1 x ln x
1
departe, folosind schimbarea de variabilă t = ln x (dt = dx), avem
x
Z e Z e Z 1 √ 1
 
1 1 1
√ dx = lim √ = lim √ dt = 2 lim t = 2.
1 x ln x ε↘1 ε x ln x ε↘1 ln ε t ε↘1 ln ε

Astfel, integrala dată este convergentă.

π
c) Indicaţie: Avem limπ tg x = ∞, adică x = este punct singular.
x→ 2 2
Folosţi schimbarea de variabilă t = cos x (dt = − sin xdx).

Partea a II-a: Exerciţii propuse pentru studiul individual

1. Să se calculeze integralele următoare:

Z 2
√3
1
a) x + 3 dx;
Z1 1 x
3
b) x2 ex dx;
Z 0π
2
c) cos x + sin xdx;
Z0 1
d) x2 ex dx;
Z 0e
e) x2 ln xdx;
Z 1π
f) ex cos xdx;
0
8 SEMINARUL AL II-LEA - MATEMATICI SPECIALE
Z 2
x
g) dx;
2x2+2
Z0 π/4
h) ctg xdx.
0

2. Folosind definiţia, studiaţi convergenţa integralelor improprii de

speţa I:
Z ∞
a) e−3x dx;
Z 0∞
1
b) √ dx;
Z1 ∞ x
1
c) dx.
3 x ln2 x
3. Determinaţi natura integralelor improprii de speţa a II-a:
Z 1
ln x
a) √ dx;
x
Z0 π
2 sin x
b) dx;
0 x2
Z π
2 sin3 x
c) √ dx.
0 cos x
 SEMINARUL AL III-LEA - MATEMATICI SPECIALE

Transformarea Fourier

Partea I - Aspecte teoretice şi exerciţii rezolvate

Prin L1 vom nota mulţimea Z ∞funcţiilor f : R → R(C) care sunt absolut

integrabile (adică integrala |f (x)|dx este convergentă).
−∞

Definiţie 1. Fie f o funcţie din mulţimea L1 . Transformata Fourier a

lui f este funcţia F(f ) de variabilă α ∈ R,
Z ∞
α −→ F(f )(α) = f (x)eiαx dx.
−∞

Funcţia f se numeşte funcţie original (sau original), iar F este funcţie

imagine.

1. Arătaţi că următoarele funcţii sunt absolut integrabile:

a) f : R → R, f (x) = e−|x−3| ;
(
cos x, x ∈ (0, 2π)
b) f : (0, ∞) → R, f (x) = .
0, x ≥ 2π

Soluţie: Z ∞ Z ∞ Z ∞
−|x−3|
a) |f (x)|dx = |e |dx = e−|x−3| dx.
−∞ −∞ −∞

Explicitând modulul, avem că

(
x − 3, x>3
|x − 3| = .
−x + 3, x≤3
Deci,

1
 Z ∞ Z 3 Z ∞
−|x−3|
e dx = ex−3
dx + e−x+3 dx =
−∞ −∞ 3
3 ∞
= ex−3 − e−x+3 = 1 − 0 − 0 + 1 = 2 < ∞.
−∞ 3

Aşadar, f ∈ L1 (R).
Z ∞ Z 2π Z ∞ Z 2π
b) |f (x)|dx = | cos x|dx + |0|dx = | cos x|dx.
0 0 2π 0
Explicitând modulul, avem că
(
cos x, x ∈ (0, π2 ] ∪ [ 3π
2
, 2π)
| cos x| = π 3π
.
− cos x x ∈ (2, 2 )
Deci,
Z 2π π 3π
Z
2
Z
2
Z 2π
| cos x|dx = cos xdx + (− cos x)dx + cos xdx
π 3π
0 0 2 2
π 3π
2 2
2π
= sin x − sin x π
+ sin x 3π
= 1 − 0 + 1 + 1 + 0 + 1 = 4 < ∞.
0 2 2

Prin urmare, f ∈ L1 ((0, ∞)).

2. Calculaţi transformatele Fourier pentru:

(
1, x ∈ [0, 2]
a) f : R → R, f (x) = ;
0, x ∈ R\ [0, 2]
b) f : R → R, f (x) = e−|x−3| ;
2
c) f : R → R, f (x) = e−4x .

Soluţie:

a) Avem că
∞ 2
e2iα − 1
Z Z
iαx
1 · eiαx dx =


F f (x) (α) = f (x)e dx = .
−∞ −2 iα

b) Aici

2
 Z ∞ Z ∞
−|x−3| −iαx
e−|x−3|−iαx dx.


F f (x) (α) = e ·e dx =
−∞ −∞

Explicitând modulul, avem că

(
x − 3, x>3
|x − 3| = .
−x + 3, x≤3
Deci
Z 3 Z ∞
x−3−iαx
e−x+3−iαx dx


F f (x) (α) = e dx +
−∞ 3
Z 3 Z ∞
= e−3 ex−iαx dx + e3 e−x−iαx dx
−∞ 3

ex−iαx 3 e−x−iαx ∞
= e−3 + e3
1 − iα −∞ −1 − iα 3
−x−iαx
 e3−3iα e x−iαx   e e−3−3iα 
=e −3
− lim + e3 lim − .
1 − iα x→−∞ 1 − iα x→∞ −1 − iα −1 − iα
Dar
lim ex−iαx = lim ex (cos αx − i sin αx)
x→−∞ x→−∞

= lim e cos αx − i lim ex sin αx = 0 − i · 0 = 0,

x
x→−∞ x→−∞

şi

lim e−x−iαx = lim e−x (cos αx − i sin αx) = 0.

x→∞ x→∞

Aşadar,
e−3iα e−3iα  1 1  2e−3iα
= e−3iα


F f (x) (α) = + + = .
1 − iα 1 + iα 1 − iα 1 + iα 1 + α2
Z ∞ 1 √
2
c) Vom folosi integrala Γ a lui Euler: e−t dt = Γ = π.
−∞ 2
Avem
Z ∞ Z ∞
−4x2 −iαx 2 −iαx
e−4x


F f (x) (α) = e ·e dx = dx.
−∞ −∞

Formăm forţat un pătrat perfect. Obţinem

3
 2 2 iα  iα 2  iα 2
4x + iαx = (2x) + 2 · (2x) · + −
4 4 4
2
 iα 2 α

= 2x + + .
4 16
Atunci
 2  2
Z ∞ 2 Z ∞
− 2x+ iα − α16 2 − 2x+ iα
− α16

4 4
F f (x) (α) = e dx = e e dx.
−∞ −∞

iα
Facem schimbarea de variabilă v = 2x + ⇒ dv = 2dx şi obţinem
4
∞ α2 Z √ − α2
e− 16 ∞ −v2
Z
α2 2 1 πe 16
F f (x) (α) = e− 16 e−v


· dv = e dv = .
−∞ 2 2 −∞ 2

3. Determinaţi transformatele Fourier ale funţiilor:

a) (
sin(5x), dacă x ∈ [−1, 1] ,
f : R → R, f (x) =
0, altfel.

b)
(
cos(2x) cos(3x), dacă x ∈ [0, 1] ,
f : R → R, f (x) =
0, altfel.

Soluţie:

a) În cadrul acestor aplicaţii vom utiliza Formulele lui Euler:

eai − e−ai
sin a =
2i
eai + e−ai
cos a =
2
În cazul nostru
Z 1
sin(5x)eiαx dx,


F f (x) (α) =
−1

4
deci
Z 1 Z 1 Z 1 

1 i·5x −i·5x

iαx 1 i(5+α)x i(−5+α)x
F f (x) (α) = e −e ·e dx = e dx − e dx
2i −1 2i −1 −1

De aici
 

1 1 i(5+α) −i(5+α)

1 i(−5+α) −i(−5+α)


F f (x) (α) = e −e − e −e .
2i i(5 + α) i(−5 + α)
De menţionat este că exerciţiile se pot rezolva şi fără le utiliza, folosind
formula de integrare prin părţi.

b) Vom utiliza faptul că

cos(5x) + cos x
cos(2x) · cos(3x) =
2
Ar fi bine să reţinem formulele următoare care se aplică la exerţiile de
acest tip:
cos(a − b) − cos(a + b)
sin a · sin b =
2
cos(a + b) + cos(a − b)
cos a · cos b =
2
sin(a + b) + sin(a − b)
sin a · cos b =
2
Folosind acest lucru, vom avea că
Z 1

cos(5x) + cos x iαx
F f (x) (α) = · e dx
0 2
Z 1 Z 1 
iαx iαx


F f (x) (α) = cos(5x) · e dx + cos x · e dx = I(5) + I(1),
0 0
unde am notat Z 1
I(n) = cos(nx) · eiαx dx,
0
astfel ı̂ncât să putem realiza calculele mai rapid.
Dacă utilizăm formulele lui Euler, se vedem imediat la fel ca la exem-
plul anterior că
Z 1 inx
e + e−inx iαx
I(n) = · e dx
0 2

5
 Z 1 Z 1 
1 i(n+α)x i(−n+α)x
I(n) = e dx + e dx
2 0 0
 
1 1 i(n+α)

1 i(−n+α)


I(n) = e −1 − e −1 .
2 i(n + α) i(−n + α)
De aici deducem imediat rezultatele pentru I(1) şi I(5), iar astfel ve-
dem care este transformarea Fourier a funcţiei date.

Partea a II-a: Exerciţii propuse pentru studiul individual

1. Arătaţi că următoarele funcţii sunt absolut integrabile:

a) f : R → R, f (x) = e−|x+2| ;
(
sin x, x ∈ (0, 2π)
b) f : (0, ∞) → R, f (x) = .
0, x ≥ 2π

2. Calculaţi transformatele Fourier pentru:

(
x, x ∈ [0, 1]
a) f : R → R, f (x) = ;
0, x ∈ R\ [0, 1]
b) f : R → R, f (x) = e−|x+2| ;
2
c) f : R → R, f (x) = e−2x .

3. Determinaţi transformatele Fourier ale funţiilor:

a) (
cos(2x), dacă x ∈ [−1, 1] ,
f : R → R, f (x) =
0, altfel.

b)
(
sin(5x) sin x, dacă x ∈ [0, 1] ,
f : R → R, f (x) =
0, altfel.

6
 SEMINARUL AL IV-LEA - MATEMATICI SPECIALE

Transformarea Fourier

Partea I - Aspecte teoretice şi exerciţii rezolvate

Reamintim pentru ı̂nceput proprietăţile transformării Fourier.

Propoziţie 1. (Liniaritatea)
Transformata Fourier este operator liniar. Mai precis, pentru f , g din
L1 , şi a, b ∈ R, are loc egalitatea
F(af + bg) = aF(f ) + bF(g).
Propoziţie 2. (Întârzierea)
Fie f o funcţie din L1 şi h un număr real. Atunci are loc egalitatea
F(f (x + h))(α) = e−ihα F(f )(α).
Propoziţie 3. (Asemănarea)
Fie a > 0 şi f o funcţie din L1 . Atunci are loc egalitatea

1
α
F f (ax) (α) = F f (x) .
a a
Propoziţie 4. (Deplasarea)

Fie f o funcţie din mulţimea L1 şi h un număr real. Atunci are loc
egalitatea
F eihx f (x) (α) = F f (x) (α + h).

Propoziţie 5. (Derivarea imaginii)

Fie f o funcţie din L1 , astfel ca Id·f este tot ı̂n L1 , unde Id desemnează
funcţia identitate pe mulţimea numerelor reale. Atunci
d


F f (x) (α) = F ixf (x) (α).
dα

1
Propoziţie 6. (Convoluţia)
Fie f şi g funcţii din L1 . Atunci are loc egalitatea




F (f ∗ g)(x) (α) = F f (x) (α) · F g(x) (α).

Teoremă 1. (Inversiunea)
Fie f o funcţie din L1 , şi F transformata sa Fourier. Atunci
Z ∞
1
f (x) = F(α)e−iαx dα.
2π −∞
Mai apoi, folosim următoarele notaţii:
Z ∞
C(α) = f (t) cos αtdt (transformarea prin cosinus a funcţiei f ),
−∞

respectiv
Z ∞
S(α) = f (t) sin αtdt (transformarea prin sinus a funcţiei f ).
−∞

Formula
Z ∞
1

f (x) = C(α) cos αx + S(α) sin αx dα
π 0
se numeşte reprezentarea funcţiei f sub formă integrală Fourier.

1. Determinaţi transformata Fourier a funcţiei

(
x cos(3x), dacă x ∈ [0, 1] ,
f : R → R, f (x) =
0, altfel.

Soluţie:

Acest exemplu presupune pentru o realizare mai rapidă folosirea pro-

prietăţii de derivare a imaginii.
Avem că
Z 1
1 1
Z
iαx
ix cos(3x) · eiαx dx


F f (x) (α) = x cos(3x) · e dx =
0 i 0


d

F f (x) (α) = −iF ix · g(x) (α) = −i · F g(x) (α),
dα

2
unde (
cos(3x), dacă x ∈ [0, 1] ,
g(x) =
0, altfel.
Vom utiliza acum că
e3ix + e−3ix
cos(3x) = .
2
Pentru a simplifica lucrurile, putem calcula mai ı̂ntâi
Z 1
nix ei(n+α) − 1
ei(n+α)x dx =


F e (α) = .
0 i(n + α)
Folosind acest rezultat, vom sesiza imediat că
1 1
F g(x) (α) = F e3ix (α) + F e−3ix (α),




2 2
deci prin calcul
e−3i
  3i  

1 iα e 2α
F g(x) (α) = e + − 2 .
2i 3 + α −3 + α α −9
Iar, de aici, revenim la a calcula transformarea Fourier a funţiei noastre
iniţiale
e−3i
  3i  

1 d iα e 2α
F f (x) (α) = −i · · e + − 2 ,
2i dα 3 + α −3 + α α −9
de unde
1 iα ie3i ie−3i e3i e−3i 18 + 2α2
   


F f (x) (α) = − e + − − + .
2 3 + α −3 + α (3 + α)2 (−3 + α)2 (α2 − 9)2

2. Determinaţi transformata Fourier a funcţiei

(
2x − sin(3x) + 3e5x , dacă x ∈ [−1, 1] ,
f : R → R, f (x) =
0, altfel.

Soluţie:

3
 În mod evident, vom utiliza proprietatea de liniaritate şi vom putea
spune că ı̂n acest caz, avem





F f (x) (α) = 2F f1 (x) (α) − F f2 (x) (α) + 3F f3 (x) (α),
unde (
x, dacă x ∈ [−1, 1] ,
f1 (x) =
0, altfel
(
sin(3x), dacă x ∈ [−1, 1] ,
f2 (x) =
0, altfel
şi (
e5x , dacă x ∈ [−1, 1] ,
f3 (x) =
0, altfel
Astfel,
Z 1
x · eiαx dx


F f1 (x) (α) =
−1
Utilizând formula de integrare prin părţi, avem
Z 1
eiα e−iα 1
eiαx dx


F f1 (x) (α) = + −
iα iα iα −1

eiα e−iα eiα e−iα
F f1 (x) (α) = + − 2 + 2 .
iα iα α α
Apoi
Z 1
sin(3x)eiαx dx,


F f2 (x) (α) =
−1
deci
Z 1 Z 1 Z 1 

1 i·3x −i·3x

iαx 1 i(3+α)x i(−3+α)x
F f2 (x) (α) = e −e ·e dx = e dx − e dx
2i −1 2i −1 −1

De aici
 

1 1 i(3+α) −i(3+α)

1 i(−3+α) −i(−3+α)


F f2 (x) (α) = e −e − e −e .
2i i(3 + α) i(−3 + α)
Şi ı̂n final Z 1
e5x eiαx dx,


F f3 (x) (α) =
−1

4
 Deci
1
e5+iα − e−(5+iα)
Z
e(5+iα)x dx =


F f3 (x) (α) = .
−1 5 + iα
Folosind cele de mai sus, obţinem imediat concluzia.

3. Determinaţi forma integrală Fourier a funcţiei

(
e−ax , x > 0
f (x) = ,
0, x ≤ 0
unde a > 0.

Soluţie:

Calculăm
Z ∞ Z ∞
C(α) = f (x) cos αxdx = e−ax cos αxdx
−∞ 0

Folosind formula de integrare prin părţi, avem

Z ∞
1 −ax ∞ sin αx
C(α) = e sin αx|0 − −ae−ax dx
α 0 α
Aplicând din nou formula de integrare prin părţi, vom obţine
a h −ax  cos αx ∞ a i
C(α) = e · − − C(α)
α α 0 α
Prin calcul, vom avea că
a
C(α) = 2
α + a2
Într-un mod relativ similar
Z ∞ Z ∞
S(α) = f (x) sin αxdx = e−ax sin αxdx
−∞ 0

Folosind formula de integrare prin părţi, avem

Z ∞
1 −ax ∞ cos αx 1 a
S(α) = − e cos αx|0 + −ae−ax dx = − C(α)
α 0 α α α
Se deduce acum uşor că
α
S(α) = ,
α2 + a2

5
deci Z ∞
1 a α

f (x) = cos αx + sin αx dα.
π 0 α2 + a2 α 2 + a2

4. Rezolvaţi ecuaţiile integrale:

Z ∞ (
eα , α ∈ (0, 1)
a) f (x) cos αxdx = ;
0 0, α≥1
Z ∞ (
aα − b, α ∈ (0, ab )
b) f (x) sin αxdx = , a, b ∈ R , a ̸= 0,
0 0, α ≥ ab
ab > 0.

Soluţie:

a) Observăm că
(
eα , α ∈ (0, 1)
C(α) = .
0, α≥1
Cu formula de inversiune a Transformatei Fourier prin cos, avem că
Z ∞ Z 1
2 2
f (x) = C(α) cos αxdα = eα cos αxdα
π 0 π 0

1 1 1
iαx
+ e−iαx
Z Z Z
2 αe 1 α(1+ix)

= e dα = e dα + eα(1−ix) dα
π 0 2 π 0 0

1  eα(1+ix) 1 eα(1−ix) 1  1  e(1+ix) − 1 e(1−ix) − 1 

= + = +
π 1 + ix 0 1 − ix 0 π 1 + ix 1 − ix

1 (1 − ix)(e(1+ix) − 1) + (1 + ix)(e(1−ix) − 1)
= ·
π 1 + x2

1 e(1 − ix)(cos x + i sin x − 1) + e(1 + ix)(cos x − i sin x − 1)

= ·
π 1 + x2
2e cos x − 1 + x sin x
= · .
π 1 + x2

6
 b) Vom folosi formula
Z ∞ de inversiune a Transformatei Fourier prin sin,
deoarece S(α) = f (x) sin αxdx. Avem
0

b
Z ∞ Z
2 2 a
f (x) = S(α) sin αxdα = (aα − b) sin αxdα.
π 0 π 0

Integrând prin părţi, obţinem

b Z b
2h cos αx a a cos αx i
f (x) = − (aα − b) · + a· dα
π x 0 0 x
bi
2h 1 a a 2h b a b i
= − b + 2 sin(αx) = − + 2 sin( x) .
π x x 0 π x x a
Partea a II-a: Exerciţii propuse pentru studiul individual

1. Determinaţi transformata Fourier a funcţiei

(
x sin(4x), dacă x ∈ [0, 1] ,
f : R → R, f (x) =
0, altfel.

2. Determinaţi transformata Fourier a funcţiei

(
−3x + cos(4x) + 2e7x , dacă x ∈ [0, 2] ,
f : R → R, f (x) =
0, altfel.

3. Determinaţi forma integrală Fourier a funcţiei

(
x2 + 1, |x| < 1
f (x) = .
0, altfel.

4. Rezolvaţi ecuaţiile integrale:

Z ∞ (
2 − α, α ∈ (0, 2)
a) f (x) cos αxdx = ;
0 0, α≥2

7
 (
∞
α ∈ (0, π)
Z
cos α,
b) f (x) sin αxdx = .
0 0, α≥π

8
 SEMINARUL AL V-LEA - MATEMATICI SPECIALE

Transformata Laplace

Partea I - Aspecte teoretice şi exerciţii rezolvate

Vom ı̂ncepe prin a defini clasa de funcţii adecvate introducerii noţiunii

de transformare Laplace.
Definiţie 1. f : R → C se numeşte funcţie original dacă ı̂ndeplineşte
următoarele proprietăţi:
1) f (t) = 0, pentru orice t < 0;
2) f este continuă pe mulţimea numerelor reale, cu excepţia unui
număr finit de discontinuităţi de speţa ı̂ntâi;
3) există s0 ≥ 0 şi M > 0 astfel ı̂ncât
|f (t)| ≤ M es0 t , pentru orice t ≥ 0.
Definim acum noţiunea centrală a acestui capitol, cea de transfor-
mare Laplace.
Definiţie 2. Fie f : R → C o funcţie original. Transformata Laplace
a funcţiei original f este funcţia L(f ), unde
Z ∞
L(f )(p) = f (t)e−pt dt.
0

Transformata Laplace este unul dinte operatorii care ı̂ndeplineşte

proprietăţi adecvate utilizării ei pe scară extinsă.

Propoziţie 1. Transformarea Laplace este un operator liniar.

Teoremă 1. Prima teoremă de ı̂ntârziere
Fie a > 0 şi f o funcţie original. Atunci
L(f (t − a))(p) = e−ap L(f (t))(p), pentru orice p ∈ R.
Teoremă 2. A doua teoremă de ı̂ntârziere Fie a > 0 şi f o
funcţie original. Atunci
 Z a 
ap −pt
L(f (t+a))(p) = e L(f (t))(p) − f (t)e dt , pentru orice p ∈ R.
0
1
2 SEMINARUL AL V-LEA - MATEMATICI SPECIALE

Teoremă 3. Teorema de asemănare

Fie a > 0 şi f o funcţie original. Atunci
1 p
L(f (at))(p) = L(f (t)) , pentru orice p ∈ R.
a a
Teoremă 4. Teorema de deplasare
Fie f o funcţie original. Atunci
L(eat f (t))(p) = L(f (t))(p − a), pentru orice p.
Teoremă 5. Derivarea imaginii
Fie f o funcţie original. Atunci
d
L(f (t))(p) = −L(tf (t))(p), pentru orice p.
dp
Putem generaliza, prin a spune că
L(tn f (t))(p) = (−1)n (L(f (t))(p))(n) ,
pentru orice n ≥ 1.
Observaţie 1. În aplicaţii, vom utiliza următoarele transformate Laplace
fundamentale:
f L
1
f (t) = 1
p
n n!
f (t) = t
pn+1
1
f (t) = eat
p−a
p
f (t) = cos ωt 2
p + ω2
ω
f (t) = sin ωt 2
p + ω2
p
f (t) = chωt
p − ω2
2
ω
f (t) = shωt
p − ω2
2

1. Să se calculeze transformata Laplace pentru funcţiile:

a) f (t) = t · ch(5t), t ≥ 0;
b) f (t) = t2 sin t, t ≥ 0;
c) f (t) = cos(t − π) + 6 sin2 4t, t ≥ 0;
 SEMINARUL AL V-LEA - MATEMATICI SPECIALE 3

d) f (t) = e−3t cos2 t, t ≥ 0;

e) f (t) = 1 − sin(2t) · cos(6t), t ≥ 0;

sin(3t)
f) f (t) = , t > 0;
t

 2, t ∈ [0, 1)
g) f (t) = t, t ∈ [1, 4) , t ≥ 0;
 0, t≥4

Soluţie:

a) Folosim proprietatea de derivare a imaginii pentru n = 1 şi f (t) =

ch(5t). Ne rezultă
L[t · ch(5t)](p) = (−1) · F ′ (p),
unde
p
F (p) = L[f (t)](p) = L[cosh(5t)](p) = .
p2 − 25
Avem că
′ p ′
 p2 + 25
F (p) = 2 =− 2 .
p − 25 (p − 25)2
Aşadar,
p2 + 25
L[t · ch(5t)](p) = .
(p2 − 25)2

b) Folosim proprietatea de derivare a imaginii pentru n = 2 şi f (t) =

sin t. Obţinem:
′′ ′′
L t2 sin t (p) = (−1)2 F (p) = F (p) ,
 

unde
1
F (p) = L [f (t)] (p) = L [sin t] (p) = .
p2 +1
Avem că

−2p
F ′ (p) =
(p2+ 1)2
iar
−2 (p2 + 1) + 8p2
F ′′ (p) = .
(p2 + 1)3
4 SEMINARUL AL V-LEA - MATEMATICI SPECIALE

Deci,
6p2 − 2
L t2 sin t (p) =
 
.
(p2 + 1)3

c) Din formula pentru cosinus de diferenţă, respectiv formula de

liniarizare, obţinem
cos(t − π) = cos t cos π + sin t sin π = − cos t;
1 − cos 4t
sin2 2t = .
2
Din liniaritatea operatorului Laplace, deducem

L[f (t)](p) = L[cos(t − π)](p) + L[sin2 2t](p)

h 1 − cos 4t i
= L[− cos t](p) + L (p)
2
p 1 1
=− 2 + · L[1](p) − · L[cos 4t](p)
p +1 2 2
p 1 p
=− 2 + − 2 .
p + 1 2p 2p + 32
d) Aplicăm mai ı̂ntâi formula de liniarizare pentru functia cosinus şi
apoi proprietatea de liniaritate a operatorului L. Ne rezultă
 
−3t 2 −3t 1 + cos 2t
L [e cos t] (p) = L e · (p)
2
1
L e−3t (p) + L e−3t cos 2t (p) .
   

=
2
Din formula operatorului Laplace aplicat funcţiei exponenţiale, obţinem:
(a=−3) 1
L e−3t (p) =
 
.
p+3
Pentru L e−3t cos 2t folosim formula de deplasare cu a = −3 şi
 
f (t) = cos 2t. Avem

L e−3t cos 2t = F (p + 3)
 

unde
p
F (p) = L [cos 2t] (p) = .
p2 +4
Deci,
 SEMINARUL AL V-LEA - MATEMATICI SPECIALE 5

p+3
F (p + 3) =
(p + 3)2 + 4
şi
p+3
L e−3t cos 2t =
 
.
(p + 3)2 + 4
Aşadar,
 
 −3t 2
 1 1 p+3
L e sin t (p) = + .
2 p + 3 (p + 3)2 + 4

e) Aplicăm liniaritatea operatorului Laplce şi obţinem

L[1 − sin(2t) · cos(6t)](p) = L[1](p) − L[sin(2t) · cos(6t)](p)

1
= − L[sin(2t) · cos(6t)](p).
p
Pentru a putea calcula transformata produsului, scriem mai ı̂ntâi
produsul sub formă de diferenţă:
sin(8t) − sin(4t)
sin(2t) · cos(6t) = .
2
Aşadar,
1 h sin(8t) − sin(4t) i
L[f (t)](p) =
−L (p)
p 2
1 1 1
= − · L[sin(8t)](p) + · L[sin(4t)](p)
p 2 2
1 4 2
= − 2 + 2 .
p p + 64 p + 16
f) Folosim integrarea imaginii pentru f (t) = sin (3t) şi obţinem
  Z ∞
sin (3t)
L (p) = F (q) dq
t p

unde
3
F (q) = L [sin (3t)] (q) = .
q2 +9
Deci

  Z ∞
sin (3t) 3 q π p
L (p) = 2
dq = arctg |∞
p = − arctg .
t p q +9 3 2 3
 6 SEMINARUL AL V-LEA - MATEMATICI SPECIALE

g) Cum funcţia f ı̂şi schimbă forma, nu putem aplica proprietăţile

transformării Laplace. Folosim definiţia şi obţinem:
Z ∞ Z 1 Z 4 Z ∞
−pt −pt −pt
L[f (t)](p) = f (t)e dt = 2·e dt + t·e dt + 0 · e−pt dt
0 0 1 4
2 1   1  
= − · (e−p − 1) − · 4e−4p − e−p − 2 · e−4p − e−p .
p p p

2. Să se calculeze transformata Laplace pentru funcţiile:

a) f (t) = 3 cos 2t − 8 sin 7t + 2e4t ;

b) f (t) = 5e−2t cos 2t + 7e−t sin 4t;

c) f (t) = t2 e−2t .

Soluţie:

a) Folosind proprietatea de liniaritate şi formulele cunoscute, putem

deduce imediat că
p
L (cos 2t) (p) = 2 ,
p +4
7
L (sin 7t) (p) = 2
p + 49
şi că
1
L e4t (p) =


,
p−4
deci
3p 56 2
L (f (t)) (p) = 2 − 2 + .
p + 4 p + 49 p − 4

b) Vom utiliza proprietatea de liniaritate şi, de asemenea, propri-

etatea de deplasare. Putem spune că
L (f (t)) (p) = 5L e−2t cos 2t (p) + 7L e−t sin 4t (p),

deci
L (f (t)) (p) = 5L (cos 2t) (p + 2) + 7L (sin 4t) (p + 1).
În final,
5(p + 2) 28
L (f (t)) (p) = + .
(p + 2) + 4 (p + 1)2 + 16
2
 SEMINARUL AL V-LEA - MATEMATICI SPECIALE 7

c) La acest exemplu se pot utiliza atât proprietatea de deplasare, cât

şi proprietatea referitoare la derivarea imaginii. Vom alege să rezolvăm
prin cea de-a doua variantă. Aşadar


′′
L (f (t)) (p) = (−1)2 · L e−2t (p)
deci  ′′
1 2
L (f (t)) (p) = = .
p+2 (p + 2)3

Partea a II-a: Exerciţii propuse pentru studiul individual

1. Să se calculeze transformata Laplace pentru funcţiile:

a) f (t) = e−3t − 2t + 4cht, t ≥ 0;

b) f (t) = t2 + 2 cos t − et sin 2t, t ≥ 0;
c) f (t) = t2 · cos (2t), t ≥ 0;
1
d) f (t) = t2 e−t − · sh(πt), t ≥ 0;
8
e) f (t) = sin(t − π) + cos2 4t, t ≥ 0;
f) f (t) = sin t · sin(5t) + cos(4t) · cos(8t), t ≥ 0;
sin 2t
g) f (t) = 2 − , t > 0;
t
cos t − cos 3t
h) f (t) = , t > 0;
t

 4, t ∈ [0, 5)
i) f (t) = t3 , t ∈ [5, 6) , t ≥ 0;
 0, t≥6
2. Să se calculeze transformata Laplace pentru funcţiile:
a) f (t) = 5ch3t + 3 sin 2t − 3e2t ;
b) f (t) = 4e−t sin 3t + 5e−3t cos 5t;
c) f (t) = t2 e−5t ;
d) f (t) = t2 · sin(2t − 1) − 52t · cos 4t.
 SEMINARUL AL VI-LEA - MATEMATICI SPECIALE

Transformata Laplace

Partea I - Aspecte teoretice şi exerciţii rezolvate

Cunoscând transformarea Laplace a unei funcţii original, putem de-

termina funcţia original a acestei transformări folosind inversa trans-
formării. În cele ce urmează, notăm transformarea Laplace cunoscută
cu F (p).
Metoda 1: elementară, folosind liniaritatea şi spargerea ı̂n
fracţii simple
Această metodă este utilă doar ı̂n cazul particular ı̂n care

polinom1
F (p) = , grad(polinom1) < grad(polinom2).
polinom2

Metoda constă ı̂n parcurgerea a 3 paşi.

Pasul 1. Se descompune F (p) ı̂n fracţii simple. Coeficienţii descom-

punerii pot fi numere reale sau complexe, dar este de preferat să avem
coeficienţii reali.

Pasul 2. Fiecare fracţie simplă obţinută, trebuie recunoscută ca fiind

transformarea Laplace a unei funcţii original.

Pasul 3. Folosind liniaritatea, determinăm acum funcţia original a

lui F (p).
1
2 SEMINARUL AL VI-LEA - MATEMATICI SPECIALE

Observaţie 1. În aplicaţii, operaţia de determinare a originalului unei

transformate Laplace se face utilizând tabelul de transformate.

f L
1
f (t) = 1
p
n!
f (t) = tn
pn+1
1
f (t) = eat
p−a
p
f (t) = cos ωt 2
p + ω2
ω
f (t) = sin ωt 2
p + ω2
p
f (t) = chωt
p2 − ω 2
ω
f (t) = shωt
p2 − ω 2
Exemplu: Să se determine funcţia original a imaginii
p
F (p) = .
(p + 2)(p2 + 4)
Soluţie:
Pasul 1. Descompunem funcţia F (p) ı̂n fracţii simple. Căutăm con-
stantele reale a, b, c astfel ı̂ncât
a bp + c
F (p) = + 2 .
p+2 p +4
−1 1 1
Obţinem a = , b = , c = . Deci,
4 4 2
−1 1 1 p 1 1
F (p) = · + · 2 + · 2 .
4 p+2 4 p +4 2 p +4
Pasul 2. Avem că
1 p 1 1
= L[e−2t ](p); 2 = L[cos 2t](p) şi 2 = · L[sin 2t](p).
p+2 p +4 p +4 2
Pasul 3. Am obţinut
−1 1 1
F (p) = · L[e−2t ](p) + · L[cos 2t](p) + · L[sin 2t](p)
4 4 2
iar din liniaritate deducem
 SEMINARUL AL VI-LEA - MATEMATICI SPECIALE 3
h −1 1 1 i
F (p) = L · e−2t + · cos 2t + · sin 2t (p).
4 4 4
Prin urmare, funcţia original este
−1 −2t 1 1
f (t) = · e + · cos 2t + · sin 2t.
4 4 4
Metoda 2: Formula Mellin-Fourier
Teoremă 1. Formula Mellin-Fourier
Fie f o funcţie original.
În orice punct de continuitate al lui f , are loc formula
Z s+i∞
1
f (t) = L(f (t))(p)ept dp, p = s + iσ,
2πi s−i∞
iar ı̂ntr-un punct t0 de discontinuitate al lui f ,
Z s+i∞
1
L(f (t0 ))(p)ept0 dp.


f (t0 − 0) + f (t0 + 0) =
2 s−i∞

Integrala de mai sus se poate calcula practic cu ajutorul reziduurilor,

adică X
f (t) = Rez[ept F (p), pk ],
k
unde pk sunt singularităţi ale lui F (p).
Putem formula astfel un algoritm de determinare a funcţiei original.

Pasul 1. Se consideră funcţia

G(p) = ept · F (p), t ≥ 0.

Determinăm punctele singulare izolate ale lui G şi calculăm rezidu-
urile lui G ı̂n toate aceste puncte.
Pasul 2. Funcţia original f (t) este suma tuturor reziduurilor funcţiei
G.

Exemplu. Să se determine funcţia original a imaginii

pe2p
F (p) = .
p2 + 4
Soluţie:
Pasul 1. Construim funcţia
4 SEMINARUL AL VI-LEA - MATEMATICI SPECIALE

pe2p pe(t+2)p
G(p) = ept · = .
p2 + 4 p2 + 4
Punctele singulare ale funcţiei G(p) sunt p1 = −2i, p2 = 2i, ambele
poli de ordinul 1.
Calculăm reziduurile lui G ı̂n cele două puncte. Avem
h
p(t+2) p i
Rez (G(p), −2i) = lim (p + 2i)e
p→−2i (p − 2i)(p + 2i)

−2ie−2i(t+2) e−2i(t+2)
= =
−4i 2
şi h p i
Rez (G(p), 2i) = lim (p − 2i)ep(t+2)
p→2i (p − 2i)(p + 2i)

2ie2i(t+2) e2i(t+2)
= = .
4i 2
Pasul 2. Obţinem

f (t) = Rez (G(p), −2i) + Rez (G(p), 2i)

deci

e−2i(t+2) e2i(t+2)

f (t) = + = cos 2(t + 2) .
2 2
1. Să se determine funcţiile original pentru următoarele funcţii imag-
ine:
2p − 1
a) F (p) =
(p2 − 2p − 3)
p
b) F (p) = ;
(p2 + 1) (p − 2)
p+1
c) F (p) = .
(p2 + 3) (p2 + 9)
Soluţie:
a) Pasul 1. Folosim scrierea lui F (p) ca sumă de fracţii simple.
Observăm mai ı̂ntâi că p2 − 2p − 3 = (p + 1)(p − 3). Aşadar,
2p − 1
F (p) = .
(p + 1)(p − 3)
 SEMINARUL AL VI-LEA - MATEMATICI SPECIALE 5

Căutăm constantele reale a, b astfel ı̂ncât:

a b
F (p) = + .
p+1 p−3
3 5
Obţinem a = şi b = . Deci
4 4
3 1 5 1
F (p) = · + · .
4 p+1 4 p−3
Pasul 2. Avem că
1 1
= L e−t (p) ; = L e3t (p) .
   
p+1 p−3

Pasul 3. Am obţinut

3 5
· L e−t (p) + · L e3t (p) .
   
F (p) =
4 4
Din liniaritate, deducem
 
3 −t 5 3t
F (p) = L · e + · e (p) .
4 4

Prin urmare, funcţia original este

3 −t 5 3t
f (t) = ·e + ·e .
4 4

b) Pasul 1. Folosim scrierea lui F (p) ca sumă de fracţii simple.

Căutăm constantele reale a, b, c astfel ı̂ncât

ap + b c
F (p) = 2
+ .
p +1 p−2
2 1 2
Obţinem a = − , b = şi c = . Deci
5 5 5
1 −2p + 1 1 2
F (p) = · 2 + · ,
5 p +1 5 p−2
de unde

2 p 1 1 2 1
F (p) = − · 2 + · 2 + · .
5 p +1 5 p +1 5 p−2
6 SEMINARUL AL VI-LEA - MATEMATICI SPECIALE

Pasul 2. Avem că

p 1 1  2t 
= L [cos t] (p) ; = L [sin t] (p) ; = L e (p) .
p2 + 1 p2 + 1 p−2

Pasul 3. Am obţinut

2 1 2
F (p) = − · L [cos t] (p) + · L [sin t] (p) + · L e2t (p) ,
 
5 5 5
iar din liniaritate deducem
 
2 1 2 2t
F (p) = L − · cos t + · sin t + · e (p) .
5 5 5

Prin urmare, funcţia original este

2 1 2
f (t) = − · cos t + · sin t + · e2t .
5 5 5

c) Pasul 1. Folosim scrierea lui F (p) ca sumă de fracţii simple.

Căutăm constantele reale a, b, c, d astfel ı̂ncât
ap + b cp + d
F (p) = + .
p2 + 3 p2 + 9

1 1
Obţinem a = b = şi c = d = − . Deci
6 6

1 p+1 1 p+1
F (p) = · 2 − · 2
6 p +3 6 p +9
 
1 p 1 p 1
= · + − − .
6 p2 + 3 p2 + 3 p2 + 9 p2 + 9

Pasul 2. Avem că

p h √ i
= L cos 3t (p) ;
p2 + 3
√ √ √ h √ i
1 3 3 3
= · = · L sin 3t (p) ;
p2 + 3 3 p2 + 3 3
p
= L [cos (3t)] (p) ;
p2 + 9
şi
 SEMINARUL AL VI-LEA - MATEMATICI SPECIALE 7

1 1 3 1
= · 2 = · L [sin (3t)] (p) .
p2 +9 3 p +9 3

Pasul 3. Am obţinut

h √ i √ h √ i
1 1 3
F (p) = · L cos 3t (p) + · · L sin 3t (p)
6 6 3
1 1 1
− · L [cos (3t)] (p) − · · L [sin (3t)] (p) .
6 6 3
Din liniaritate, deducem
√  √3
" #
1 √  1 1
F (p) = L · cos 3t + · sin 3t − · cos (3t) − sin (3t) (p) .
6 18 6 18
Prin urmare, funcţia original este
1 √  √ 3 √  1 1
f (t) = · cos 3t + · sin 3t − · cos (3t) − sin (3t) .
6 18 6 18

2. Să se determine funcţiile original pentru următoarele funcţii imag-

ine:
1
a) F (p) = ;
(p2 + 6)2
1
b) F (p) = ;
(p − 1) (p2 + 2p − 3)
p2 + p + 1
c) F (p) = .
(p − 2)4
Soluţie:

a) În acest caz aplicăm formula de inversare Mellin-Fourier.

Pasul 1. Considerăm funcţia
1
G (p) = ept · F (p) = ept · .
(p2 + 6)2
√ √
Punctele singulare ale lui G (p) sunt p1 = 6i şi p2 = − 6i . Ambele
puncte sunt poli de ordinul 2. Calculăm reziduurile şi avem
′
√  √ 2 ept
 
Rez G(p), 6i = lim √ p − 6i ·
p→ 6i (p2 + 6)2
8 SEMINARUL AL VI-LEA - MATEMATICI SPECIALE

" #′ √

ept tept p + 6i − 2ept
= lim
√ √
2 = lim √ √
3
p→ 6i p + 6i p→ 6i p + 6i
√ √ √ √ √

te 6it · 2 6i − e 6it · 2 e 6it 6it − 1
= √
3 =− √
2 6i 24 6i
şi
′
√  √ 2 ept
 
Rez G(p), − 6i = lim√ p + 6i ·
p→− 6i (p2 + 6)2
" #′ √

ept tept p − 6i − 2ept
= lim√ √
2 = lim√ √
3
p→− 6i p − 6i p→− 6i p − 6i
√ √ √ √ √
e− 6it


−te− 6it · 2 6i − e− 6it · 2 6it + 1
= √
3 =− √ .
−2 6i 24 6i

Pasul 2. Funcţia original este

 √   √ 
f (t) = Rez G(p), 6i + Rez G(p), − 6i

√ √ √ √
e− 6it


6it


6it − 1
e 6it + 1
=− √ − √
24 6i 24 6i
1 h√  √6it √   √ √ i
=− √ 6it e + e− 6it − e 6it − e− 6it
24 6i
√ √ √ √
t e + e− 6it
6it
1 e 6it − e− 6it
=− · + √ ·
12 2 12 6 2i
t √  1 √ 
= − cos 6t + √ · sin 6t .
12 12 6
Aşadar,

t √  1 √ 
f (t) = − cos 6t + √ · sin 6t .
12 12 6

b) În acest caz putem aplica formula de inversare Mellin-Fourier.

Pasul 1. Considerăm funcţia
 SEMINARUL AL VI-LEA - MATEMATICI SPECIALE 9

1
G(p) = ept · F (p) = ept · .
(p − 1) (p2 + 2p − 3)

Determinăm mai ı̂ntâi punctele singulare ale funcţiei G.

Avem că p2 + 2p − 3 = (p − 1) (p + 3), deci
ept
G (p) = .
(p − 1)2 (p + 3)

Punctele singulare ale lui G sunt p1 = 1 (pol de ordin 2) şi p2 = −3

(pol de ordin 1).
Calculăm reziduul funcţiei G ı̂n punctul p1 = 1:
′
ept

2
Rez (G(p), 1) = lim (p − 1) ·
p→1 (p − 1)2 (p + 3)
 pt ′
e tept (p + 3) − ept et (4t − 1)
= lim = lim = .
p→1 p+3 p→1 (p + 3)2 16

Calculăm reziduul funcţiei ept F (p) ı̂n punctul p2 = −3:

ept
 
Rez (G(p), −3) = lim (p + 3)
p→−3 (p − 1)2 (p + 3)

ept e−3t
= lim = .
p→−3 (p − 1)2 16
Pasul 2. Funcţia original va fi
f (t) = Rez (G(p), 1) + Rez (G(p), −3)

et (4t − 1) e−3t et (4t − 1) + e−3t

= + = .
16 16 16

c) În acest caz putem aplica formula de inversare Mellin-Fourier.

Pasul 1. Considerăm funcţia

p2 + p + 1
G(p) = ept · F (p) = ept · .
(p − 2)4
Punctul singular al lui G este p1 = 2 (pol de ordin 4).
Calculăm reziduul funcţiei G ı̂n punctul 2:
10 SEMINARUL AL VI-LEA - MATEMATICI SPECIALE

′′′
ept (p2 + p + 1)

4
Rez (G(p), 2) = lim (p − 2) ·
p→2 (p − 2)4

′′′
= lim ept p2 + p + 1

p→2

′′
= lim ept tp2 + tp + t + 2p + 1

p→2

′
= lim ept t2 p2 + t2 p + t2 + 4tp + 2t + 2

p→2

= lim ept t3 p2 + t3 p + t3 + 6t2 p + 3t2 + 6t



p→2

= e2t 7t3 + 12t2 + 3t2 + 6t .

Pasul 2. Funcţia original va fi

f (t) = Rez (G(p), 2) = e2t 7t3 + 12t2 + 3t2 + 6t .

Partea a II-a: Exerciţii propuse pentru studiul individual

1. Să se determine funcţiile original pentru următoarele funcţii imag-

ine:
3p + 8
a) F (p) = ;
(p2 + 4) (p − 5)
1
b) F (p) = ;
p2 − 4p − 12
4p + 7
c) F (p) = .
p2 − 11p + 30
1. Să se determine funcţiile original pentru următoarele funcţii imag-
ine:
p−4
a) F (p) = ;
(p2 + 5) (p2 + 16)
1
b) F (p) = ;
(p2 + p + 5) (p − 1)
2p + 3
c) F (p) = .
(p2 + p + 1) (p2 + 3p + 4)
 SEMINARUL AL VII-LEA - MATEMATICI SPECIALE

Transformata Laplace

Partea I - Aspecte teoretice şi exerciţii rezolvate

Teoremă 1. Fie f o funcţie original pentru care derivata sa, f ′ , este,

de asemenea, funcţie original. Atunci
L(f ′ (t))(p) = pL(f (t))(p) − f (0 + 0).

Observaţie 1. Dacă f este continuă ı̂n zero, atunci formula devine

L(f ′ (t))(p) = pL(f (t))(p) − f (0).
Observaţie 2. Să presupunem că f este o funcţie de clasă C ∞ . Atunci
au loc următoarele formule
L(f ′ (t))(p) = pL(f (t))(p) − f (0);
L(f ′′ (t))(p) = pL(f ′ (t))(p) − f ′ (0) = p2 L(f (t))(p) − pf (0) − f ′ (0);
L(f ′′′ (t))(p) = pL(f ′′ (t))(p) − f ′′ (0)
= p2 L(f ′ (t))(p) − pf ′ (0) − f ′′ (0)
= p3 L(f (t))(p) − p2 f (0) − pf ′ (0) − f ′′ (0).

1. Folosind transformarea Laplace, să se determine soluţia y = y(t)

pentru ecuaţiile:

a) y ′′ − 5y ′ + 6y = e−t , cu condiţiile iniţiale y(0) = −1, y ′ (0) = 1;

b) y ′′ − 3y ′ + 2y = t, cu condiţiile iniţiale y (0) = 1; y ′ (0) = 1;

c) y ′′′ + 4y ′ = 2, cu condiţiile iniţiale y (0) = y ′ (0) = 0, y ′′ (0) = 1.

Soluţie:

a) Aplicăm transformarea Laplace ambilor membri şi se obţine

L[y ′′ (t) − 5y ′ (t) + 6y(t)](p) = L[e−t ](p).
1
2 SEMINARUL AL VII-LEA - MATEMATICI SPECIALE

Liniaritatea transformatei duce la

L[y ′′ (t)](p) − 5L[y ′ (t)](p) + 6L[y(t)](p) = L[e−t ](p).
Folosim proprietatea de derivare a originalului pentru n = 1 şi apoi
pentru n = 2. Avem

L[y ′ (t)](p) = pL[y(t)](p) − y(0) = pL[y(t)](p) + 1

şi

L[y ′′ (t)](p) = p2 L[y(t)](p) − py(0) − y ′ (0) = p2 L[y(t)](p) + p − 1.

Cum
1
L[e−t ](p) = ,
p+1
ecuaţia devine
1
L[y(t)](p)(p2 − 5p + 6) = p − 6 + .
p+1
Pentru simplitate, notăm L[y(t)](p) cu Y (p) şi deducem
1  1 
Y (p) = 2 · p−6+ ,
p − 5p + 6 p+1
de unde
p2 − 5p − 5
Y (p) = .
(p + 1)(p − 2)(p − 3)
Prin descompunere ı̂n fracţii simple, găsim
1 1 11 1 11 1
Y (p) = · + · − ·
12 p + 1 3 p−2 4 p−3
1 11 11
= · L[e−t ] + · L[e2t ] − · L[e3t ]
12 3 4
h1 11 11 i
=L · e−t + · e2t − · e3t ,
12 3 4
deci soluţia este
1 11 2t 11 3t
y(t) = · e−t + ·e − ·e .
12 3 4

b) Aplicăm transformarea Laplace. Obţinem

L [y ′′ − 3y ′ + 2y] (p) = L [t] (p) .

Din liniaritate,
 SEMINARUL AL VII-LEA - MATEMATICI SPECIALE 3

1
L [y ′′ ] (p) − 3L [y ′ ] (p) + 2L [y] (p) = .
p2

Aplicăm proprietatea de derivare a originalului pentru n = 1 şi apoi

pentru n = 2. Ne rezultă

L [y ′ ] (p) = pL [y] (p) − y (0) = pL [y] (p) − 1

şi
L [y ′′ ] (p) = p2 L [y] (p) − y (0) · p − y ′ (0) = p2 L [y] (p) − p − 1,

deci ecuaţia devine

1
p2 L [y] (p) − p − 1 − 3 (pL [y] (p) − 1) + 2L [y] (p) = 2 .


p

Pentru simplitate, notăm L [y] (p) cu Y (p) şi obţinem

1
p2 − 3p + 2 Y (p) = 2 + p − 2,


p
de unde
1 1
Y (p) = + .
p2 (p − 1) (p − 2) p − 1

1
Aflăm originalele. Pentru , originalul este et şi acum trebuie să
p−1
1
determinăm originalul şi pentru prima fracţie. Scriem 2
p (p − 1) (p − 2)
ca sumă de fracţii simple. Avem

1 1 1 1 3 1 1 1
= · − + · + · 2
p2 (p − 1) (p − 2) 4 p−2 p−1 4 p 2 p

1 3 1
· L e2t (p) − L et (p) + · L [1] (p) + · L [t] (p)
   
=
4 4 2

 
1 2t t 3 t
=L e −e + + (p) ,
4 4 2
deci soluţia este
4 SEMINARUL AL VII-LEA - MATEMATICI SPECIALE

1 3 t 1 3 t
y (t) = et + e2t − et + + = e2t + + .
4 4 2 4 4 2
c) Aplicăm transformarea Laplace. Obţinem

L [y ′′′ + 4y ′ ] (p) = L [2] (p) .

Din liniaritate, avem
2
L [y ′′′ ] (p) + 4L [y ′ ] (p) = .
p
Aplicăm proprietatea de derivare a originalului pentru n = 1 şi apoi
pentru n = 3. Ne rezultă

L [y ′ ] (p) = pL [y] (p) − y (0) = pL [y] (p)

şi
L [y ′′′ ] (p) = p3 L [y] (p) − y (0) · p2 − y ′ (0) · p − y ′′ (0)
= p3 L [y] (p) − 1.
Ecuaţia devine
2
p3 L [y] (p) − 1 + 4pL [y] (p) = .
p
Pentru simplitate, notăm L [y] (p) cu Y (p) şi obţinem
p+2
p3 + 4p Y (p) =


,
p
de unde
p+2 p+2
Y (p) = 3
= 2 2 .
p (p + 4p) p (p + 4)
Scriem Y (p) ca sumă de fracţii simple. Avem

1 1 1 1 − 1 · p − 12
· + · 2 + 42
Y (p) =
4 p 2 p p +4
1 1 1 1 1 p 1 1
= · + · 2− · 2 − · 2
4 p 2 p 4 p +4 2 p +4
1 1 1 1
= · L [1] (p) + · L [t] (p) − · L [cos (2t)] (p) − L [sin (2t)] (p)
4 2 4 4
 
1 t cos (2t) sin (2t)
=L + − − (p) ,
4 2 4 4
 SEMINARUL AL VII-LEA - MATEMATICI SPECIALE 5

deci soluţia este

1 t cos (2t) sin (2t)
y (t) = + − − .
4 2 4 4

Vom discuta acum aspecte legate de convoluţie şi modul ı̂n care ea
se raportează la operatorul Laplace.
Definiţie 1. Fie f , g funcţii original. Atunci, pentru t ∈ R, definim
Z t Z t
(f ∗ g)(t) = f (t − x)g(x)dx = f (x)g(t − x)dx.
0 0

Atunci f ∗ g se numeşte convoluţia lui f cu g (se verifică uşor că f ∗ g

este, de asemenea, o funcţie original).

Teoremă 2. Fie f şi g funcţii original. Atunci are loc egalitatea

L(f ∗ g) = L(f )L(g).

2. Rezolvaţi ecuaţiile integrale:

Z t
a) y(t) + 2 e2(t−s) y(s)ds = cos 2t;
0
Z t
b) y(t) = (s − t)y(s)ds + t.
0

Soluţie:

a) Vom nota cu Y transformata Laplace a funţiei y. Să observăm ı̂n

primul rând că
Z t
e2(t−s) y(s)ds = e2t ∗ y,
0
1
care are transformata Laplace · Y , conform aspectelor teoretice
p−2
anterior amintite.
Să remarcăm şi faptul că
p
L(cos 2t)(p) =
.
+4 p2
Folosind aceste aspecte, putem spune că ecuaţia noastră integrală
devine
1 p
Y +2· ·Y = 2 .
p−2 p +4
6 SEMINARUL AL VII-LEA - MATEMATICI SPECIALE

De aici, prin calcule, se observă că

p 2
Y = 2 − 2 ,
p +4 p +4
deci
y(t) = cos(2t) − sin(2t).

b) Vom nota cu Y transformata Laplace a funţiei y. Să observăm ı̂n

primul rând că Z t
e2(t−s) y(s)ds = −t ∗ y,
0
1
care are transformata Laplace − · Y , conform aspectelor teoretice
p2
anterior amintite.
Să remarcăm şi faptul că
1
L(t)(p) = .
p2
Folosind aceste aspecte, putem spune că ecuaţia noastră integrală
devine
1 1
Y = − 2 · Y + 2.
p p
De aici, prin calcule, se observă că
1
Y = 2 ,
p +1
deci
y(t) = sin t.

Integrarea imaginii este exemplificată ı̂n teorema de mai jos.

Teoremă 3. Integrarea imaginii
Dacă f este o funcţie original, atunci
Z ∞  
f (t)
L(f )(q)dq = L (p),
p t
ori de câte ori integrala este convergentă.

3. Calculaţi integralele:
Z ∞ −4t
e − e−5t
a) I = dt;
0 t
Z ∞
sin(at) + sin(bt)
b) I = dt, unde a, b sunt numere pozitive.
0 t
 SEMINARUL AL VII-LEA - MATEMATICI SPECIALE 7

Soluţie:

a) Fie f (t) = e−4t − e−5t . Atunci se observă că

 
f (t)
I=L (0).
t
Ţinând seama de teorema privind integrarea imaginii transformatei
Laplace, rezultă
Z ∞  ∞
a b  q q
I= − dq = arctg − arctg = 0.
0 q 2 + a2 q 2 + b 2 a b
0

b) Fie f (t) = sin(at) + sin(bt). Atunci se observă că

 
f (t)
I=L (0).
t
Ţinând seama de teorema privind integrarea imaginii transformatei
Laplace, rezultă
Z ∞  ∞
1 1 q+4
I= − dq = ln = ln 5 − ln 4.
0 q+4 q+5 q+5
0

Partea a II-a: Exerciţii propuse pentru studiul individual

1. Folosind transformarea Laplace, să se determine soluţia y = y(t)

pentru ecuaţiile:

a) y ′′ − 7y ′ + 10y = et , cu condiţiile y (0) = 1; y ′ (0) = −1;

b) y ′′ + 2y ′ + y = 1, cu condiţiile y (0) = 0, y ′ (0) = 1;

c) y ′′ − 6y ′ + 9y = te2t , cu condiţiile y (0) = 0, y ′ (0) = 0;

d) y ′′′ + y ′ = cos t, cu condiţiile y (0) = 0; y ′ (0) = −2; y ′′ (0) = 0;

e) y ′′′ + y = e−t , cu condiţiile y (0) = 0; y ′ (0) = 0; y ′′ (0) = 0.

2. Rezolvaţi ecuaţiile integrale:

Z t
a) y(t) + (t − s)y(s)ds = t2 ;
0
Z t
b) y(t) − et−s y(s)ds = 2et .
0
8 SEMINARUL AL VII-LEA - MATEMATICI SPECIALE

3. Calculaţi integralele:
Z ∞ −3t
e − e−t
a) I = dt;
0 t
Z ∞
ch(2t) − cht
b) I = dt.
0 t