Matematici Speciale

SEMINARUL I - MATEMATICI SPECIALE
Derivarea funţiilor reale - Recapitulare
Partea I - Aspecte teoretice şi exerciţii rezolvate
Deoarece ı̂n cadrul activităţilor de curs şi seminar pentru disciplina

Matematici speciale vor exista foarte multe aplicaţii bazate pe calcu-
larea unor derivate, primul seminar este destinat unei recapitulări a
derivatelor funcţiilor reale, ı̂nvăţate ı̂ncă din clasa a XI-a la analiză
matematică.
Vom reaminti, pe scurt, noţiuni de bază ı̂n legătură cu derivatele.
Definiţie 1. Funcţia f : [a, b] → R se numeşte diferenţiabilă ı̂n punctul

x0 ∈ (a, b) dacă limita următoare există şi este număr real
f (x) − f (x0 )
f ′ (x0 ) = lim .
x→x0 x − x0
f ′ (x0 ) este derivata funcţiei f ı̂n punctul x0 .

Dacă limita anterioară există, se spune că f are derivată ı̂n x0 .
Acest lucru nu ı̂nseamnă neapărat că funcţia f este diferenţiabilă ı̂n
x0 , deoarece valoarea limitei poate fi şi ∞ ori −∞.
Vom prezenta anumite reguli privind derivarea unor funcţii elementare

şi a funcţilor compuse corespunzătoare (pe mulţimile pe care acestea
au această proprietate). Aici c este o constantă reală, iar u o funcţie
adecvată.
1
2 SEMINARUL I - MATEMATICI SPECIALE
c′ = 0
(cf )′ = cf ′
(f + g)′ = f ′ + g ′
(f g)′ = f ′ g + f g ′
′
f f ′g − f g′
=
g g2
(xa )′ = axa−1 (ua )′ = aua−1 u′

′ ′
1 1 1 1
=− 2 = − 2 u′
x x u u
√ 1 √ 1
( x)′ = √ ( u)′ = √ u′
2 x 2 u
√ 1 √ 1
( n x)′ = √n
( n u)′ = √n
u′
n xn−1 n u n−1
(ax )′ = ax ln a (au )′ = au u′ ln a
(ex )′ = ex (eu )′ = eu u′
1 1
(loga x)′ = (loga u)′ = u′
x ln a u ln a
1 1 ′
(ln x)′ = (ln u)′ = u
x u
(sin x)′ = cos x (sin u)′ = u′ cos u
(cos x)′ = − sin x (cos u)′ = −u′ sin u
1 1
(tgx)′ = (tgu)′ = u′
cos2 x cos2 u
1 1
(ctgx)′ = − 2 (ctgu)′ = − 2 u′
sin x sin u
SEMINARUL I - MATEMATICI SPECIALE 3
1 1
(arcsinx)′ = √ (arcsinu)′ = √ u′
1 − x2 1−u 2
1 1
(arccosx)′ = − √ (arccosu)′ = − √ u′
1 − x2 1−u 2
1 1
(arctgx)′ = (arctgu)′ = u′
1 + x2 1 + u2
1 1
(arcctgx)′ = − (arcctgu)′ = − u′
1 + x2 1 + u2
1. Calculaţi f ′ (x),√
pentru f : D → R, unde
4 2
a) D = R,
f (x) = x + 1;
1
b) D = − , ∞ , f (x) = ln (3x + 1);
3
2
c) D = R, f (x) = ex ;
d) D = R, f (x) = arctg (5x);
e) D = R, f (x) = sin (x2 );
f) D = R, f (x) = cos (−3x).
Soluţie:
1 ′ 1 1
1
−1 ′ −3
a) f ′ (x) = (x2 + 1) 4 = (x2 + 1) 4 (x2 + 1) = x (x2 + 1) 4 =
4 2
x
q (unde am folosit formula de derivare (u )′ = pup−1 u′ ).
p
2 4 (x2 + 1)3
1 3
b) f ′ (x) = (ln (3x + 1))′ = (3x + 1)′ = (unde am
3x + 1 3x + 1
1
folosit formula de derivare (ln u)′ = u′ ).
u
′
2 2 ′ 2
c) f ′ (x) = ex = ex (x2 ) = 2xex (unde am folosit formula de
derivare (eu )′ = eu u′ ).
1 5
d) f ′ (x) = (arctg (5x))′ = 2 (5x)′ = 2
(unde am
(5x) + 1 25x + 1
1
folosit formula de derivare (arctg u)′ = 2 u′ ).
u +1
′ ′
e) f ′ (x) = (sin (x2 )) = cos (x2 ) (x2 ) = 2xcos (x2 ) (unde am folosit
formula de derivare (sin u)′ = cos u · u′ ).
f) f ′ (x) = (cos (−3x))′ = − sin (−3x) (−3x)′ = 3sin (−3x) = −3sin (3x)
(unde am folosit formula de derivare (cos u)′ = − sin u · u′ ).
2. Calculaţi derivatele următoarelor funcţii:

a) f (x) = x3 ln x;
2x + sin x
b) f (x) = ;
parcsin x
c) f (x) = sin(x3 + log3 x);
x ln x
d) f (x) = arctg ;
cos x
sin x3
e) f (x) = 3x .
e tg x
Soluţie:
a) Se obţine:
′ 1
f ′ (x) = x3 ln x + x3 (ln x)′ = 3x2 ln x + x3 · = 3x2 ln x + x2 .
x
b) Aplicarea acestor reguli conduce la:
′ (2x + sin x)′ arcsin x − (2x + sin x)(arcsin x)′

f (x) =
arcsin2 x
2x + sin x
(2x ln 2 + cos x) arcsin x − √
1 − x2
= .
arcsin2 x
c) În această situaţie, rezultă:
1 ′
f ′ (x) = p · sin(x3 + log3 x)
2 sin(x3 + log3 x)
1
= p cos(x3 + log3 x)(x3 + log3 x)′
3
2 sin(x + log3 x)

1 3 2 1
= p cos(x + log3 x) 3x + .
2 sin(x3 + log3 x) x ln 3
d) Se obţine:
′
′ 1 x ln x
f (x) = 2
cos x

x ln x
1+
cos x
1 (x ln x)′ cos x − x ln x(cos x)′
= 2
cos2 x

x ln x
1+
cos x
1 (ln x + 1) cos x + x ln x sin x
= 2 .
cos2 x

x ln x
1+
cos x
e) Au loc egalităţile:

3 ′ 3x 1
3 3
cos x · (x ) e tg x − sin x 3e3x tg x + e3x
cos2 x
f ′ (x) =
e6x tg 2 x

1
3x cos x e tg x − sin x 3e3x tg x + e3x
2 3 3x 3
cos2 x
=
e6x tg 2 x
3. Determinaţi primele două derivate ale funcţiilor f : D → R, unde

D reprezintă domeniul maxim de definiţie al funcţiei f :
a) f (x) = sin x + cos x;
x+3
b) f (x) = ;
x+1
x 2
c) f (x) = e · x ;
x · ln x
d) f (x) = 2 .
x +2
Soluţie:
a) Prima derivată funcţiei poate fi calculată utilizând

′
f ′ (x) = (sin x) + (cos x)′ .
De aici obţinem că
f ′ (x) = cos x − sin x.

În mod evident
f ′′ (x) = (cos x)′ − (sin x)′ .

În final, avem că a doua derivată a funcţiei f este
f ′′ (x) = − sin x − cos x = −(sin x + cos x).
b) Prima derivată funcţiei poate fi calculată utilizând
(x + 3)′ (x + 1) − (x + 3)(x + 1)′

f ′ (x) = .
(x + 1)2
2
f ′ (x) = − .
(x + 1)2
În mod evident
′
f ′′ (x) = −2 · (x + 1)−2 .
4
f ′′ (x) = .
(x + 1)3
c) Prima derivată funcţiei poate fi calculată utilizând
f ′ (x) = (ex )′ · x2 + ex · (x2 )′ .

f ′ (x) = ex · (x2 + 2x).

În mod evident
f ′′ (x) = (ex )′ · (x2 + 2x) + (ex ) · (x2 + 2x)′ .

f ′′ (x) = ex · (x2 + 4x + 2).
d) Putem vedea mai ı̂ntâi că
1
(x · ln x)′ = x′ · ln x + x · (ln x)′ = ln x + x ·= ln x + 1.
x
De aici, prima derivată funcţiei poate fi calculată utilizând
(x ln x)′ (x2 + 2) − (x ln x)(x2 + 2)′

f ′ (x) = .
(x2 + 2)2
−x2 ln x + 2 ln x + x2 + 2
f ′ (x) = .
(x2 + 2)2
În mod evident
′
(−x2 ln x + 2 ln x + x2 + 2) (x2 + 2) − (−x2 ln x + 2 ln x + x2 + 2) (x2 + 2)′
f ′′ (x) = .
(x2 + 2)4
′′ −3x4 − 4x2 + 2(x2 − 6)x2 ln x + 4

f (x) = .
x(x2 + 2)3
Verificaţi acest lucru prin calcul!
Partea a II-a: Exerciţii propuse pentru studiul individual
1. Calculaţi f ′ (x),p
pentru f : D → R, unde
a) D = R, f (x) = 5 (x2 + x + 1);
b) D = R, f (x) = ln (x2 + 1);
c) D = R, f (x) = ecos x ;
d) D = R, f (x) = arctg (x2 );
e) D = R, f (x) = sin (2x);
f) D = R, f (x) = cos (x3 ).
2. Calculaţi derivatele următoarelor funcţii:

a) f (x) = x4 sin x;
3x + cos x
b) f (x) = ;
parctg x
c) f (x) = sin(x2 + ln x);
x2 ln x
d) f (x) = arcctg ;
sin x
cos x
e) f (x) = 2x .
e ctg x
3. Determinaţi primele două derivate ale funcţiilor f : D → R, unde
D reprezintă domeniul maxim de definiţie al funcţiei f :
a) f (x) = arctg x − arcctg x;
b) f (x) = xx−1
2 +2 ;
x
c) f (x) = e · cos x;
x2 ·ln x
d) f (x) = ex
.
SEMINARUL AL II-LEA - MATEMATICI SPECIALE
Integrala definită. Integrale improprii - Recapitulare
Reamintim primitivele funcţiilor elementare:

Z
dx = C
xa+1
Z
xa dx = + C, a ̸= −1
a+1
Z
1
dx = ln |x| + C
x
√
Z
1
√ dx = 2 x + C
x
Z
ex dx = ex + C
ax
Z
ax dx = +C
ln a
Z
sin xdx = − cos x + C
Z
cos xdx = sin x + C
Z
tgxdx = − ln | cos x| + C
Z
ctgxdx = ln | sin x| + C
Z
1
dx = −ctgx + C
sin2 x
Z
1
dx = tgx + C
cos2 x
1
2 SEMINARUL AL II-LEA - MATEMATICI SPECIALE
Z
1 1 x
dx = arctg + C, a ̸= 0
x2 +a2 a a
x−a
Z
1 1
dx = ln , a ̸= 0
x2 −a 2 2a x+a
Z
1 √
√ dx = ln x + x2 + a2 , a ̸= 0
x 2 + a2
Z
1 √
√ dx = ln x + x2 − a2 , a ̸= 0
x 2 − a2
1. Folosind formulele de integrare uzuale, să se calculeze integralele

următoare:
Z 4 √ 5
a) x+ dx;
Z1 4 x2
1
b) + ex dx;
x
Z 2π
2
c) cos x − sin xdx;
π
4
Z π
3
d) tg x + ctg xdx;
π
4
Z 3
1 1
e) + 2 dx;
Z 05 x2 +9 x −1
1 1
f) √ +√ dx.
3 x2 + 1 x2 − 4
Soluţie:
a)
1 4 4
4 4
√ x 2 +1 x−2+1
Z Z
5 1
−2 2 3 109
x+ 2 dx = x +5x dx = 1
2 +5 = ·7+ ·5 = .
1 x 1 2
+1 −2 + 1 1 3 4 12
1
b)
Z 4
1
+ ex dx = (ln |x| + ex )|42 = ln 2 + e2 e2 − 1 .

2 x
SEMINARUL AL II-LEA - MATEMATICI SPECIALE 3
c)
π √ √ !
Z
2 2 π 2 √
cos x−sin xdx = (sin x + cos x)| = (1 + 0)− +
2
π = 1− 2.
π
4
2 4 2
d)
π π
√
Z
3 sin x π 3
tg x+ctg xdx = (− ln | cos x| + ln | sin x|)| = ln 3
π = ln 3.
π
4
cos x 4 π
4
e)
3 3
x−1
Z
1 1 1 x 1 1 1 1
2
+ 2 dx = arctg + ln = arctg 1 + ln
0 x +9 x −1 3 3 2 x+1 0 3 2 2
√
1 1 π 2
− arctg 0 + ln 1 = + .
3 2 12 2
f)
5 √ √
Z
1 1 5
√ +√ dx = ln x + x2 + 1 + ln x + x2 − 4 3
3 x2 + 1 x2 − 4
√ √
5 + 26 5 + 21
= ln √ + ln √ .
3 + 10 3+ 5
2. Folosind formula de integrare prin părţi, să se calculeze integralele

următoare:
Z 1
a) xex dx;
Z0 e
b) x ln xdx;
Z 1π
c) ex sin xdx.
0
Soluţie:
a)
Z 1 Z 1 Z 1
x ′
x
xe dx = x (e ) dx = xex |10 − (x)′ ex dx = xex |10 −ex |10 = e−e+1 = 1,
0 0 0
unde am ales f ′ (x) = ex şi g (x) = x, de unde rezultă f (x) = ex şi,

respectiv, g ′ (x) = 1.
b)
e Z e ′ e e
x2 x2 x2
Z Z
x ln xdx = ln xdx = ln x − (ln x)′ dx
1 1 2 2 1 1 2
e e
x2 e2
Z
x 1
= ln x − dx = − 0 − (e − 1)
2 1 1 2 2 2
1 2
= (e − e + 1) ,
2
′ x2
unde am folosit f (x) = x şi g (x) = ln x, de unde f (x) = şi,
2
1
respectiv, g ′ (x) = .
x
c)
Z π Z π Z π
x
e sin xdx = x ′
(e ) sin xdx = e x
(sin x)|π0 − ex cos xdx
0 0 0
Z π
=0− ex cos x|π0 + ex sin xdx ,
0
Z π
1 1
de unde ex sin xdx = − (−eπ − 1) = (eπ + 1) .
0 2 2
3. Folosind o schimbare de variabilă potrivită, să se calculeze inte-

gralele următoare:
Z 1
2
a) xex dx;
Z0 2
x2
b) dx;
2x3 + 2
Z 0π/4
c) tg xdx.
0
Soluţie:
a) Folosind schimbarea de variabilă t = x2 , avem dt = 2xdx, iar

capetele integralei au aceleaşi valori. Integrala devine
Z 1
1 1 x2 1 1 t
Z Z
x2 1
xe dx = e 2xdx = e dt = (e − 1) .
0 2 0 2 0 2
b) Schimbarea de variabilă potrivită, ı̂n cazul dat, este t = 2x3 +2, de

unde dt = 6x2 dx, iar noile capete sunt t (0) = 2 şi t (2) = 18. Integrala
devine
Z 2
x2 1 2 1 18 1
Z Z
1 1 1
3
dx = 3
2
6x dx = dt = ln t|18 2 = ln 9.
0 2x + 2 6 0 2x + 2 6 2 t 6 6
c) Folosim schimbarea de variabilă t =√cos x, de unde dt = − sin xdx

2
iar noile capete sunt t(0) = 1, t(π/4) = . Integrala devine
2
Z π/4 Z π/4 Z √2 √
√
sin x 2 1 2
tg xdx = dx = − dt = − ln |t||12 = ln 2.
0 0 cos x 1 t
4. Folosind definiţia, studiaţi convergenţa integralelor improprii de

speţa I:
Z ∞
a) e−kx dx, k > 0;
Z 0∞
1
b) α
dx.
Z1 ∞ x
1
c) dx;
Z 3∞ x ln x
arctg x
d) dx.
0 1 + x2
Soluţie:
a) Conform definiţiei, pentru k > 0, avem

!
Z ∞ Z b b
1 1 1
e−kx dx = lim e−kx dx = lim − e−kx = − lim e−bx − 1 = .
0 b→∞ 0 b→∞ k 0 k b→∞ k
Deoarece limita există integrala dată este convergentă. Observăm că
am aflat şi valoarea integralei.
b) (Observaţi legătura cu seria armonică!). Pentru α ̸= 1 avem

!
∞ b b
x−α+1
Z Z
1 1 1
lim b−α+1 − 1 .

dx = lim dx = lim =
1 xα b→∞ 1 xα b→∞ −α + 1 1 1 − α b→∞
Prin urmare, integrala dată este convergentă pentru α > 1 şi di-
vergentă pentru α < 1. Pentru α = 1, integrala este divergentă
(verificaţi!). În concluzie, integrala este convergentă pentru α > 1
şi divergentă pentru α ≤ 1.
c) Aici vom folosi schimarea de variabilă. Iarăşi, conform definiţiei,

avem
Z ∞ Z b Z ln b
1 1 1
ln b

dx = lim = lim dt = lim ln t|ln 3
3 x ln x b→∞ 3 x ln x b→∞ ln 3 t b→∞
deci Z ∞
1
dx = lim (ln (ln b) − ln (ln 3)) = ∞,
3 x ln x b→∞
1
unde am folosit schimbarea de variabilă t = ln x (dt = dx, iar capetele
x
devin ln 3 şi ln b, respectiv).
Astfel, integrala dată este divergentă.
d) Indicaţie: Folosiţi, de asemenea, o schimbare de variabilă potrivită.

π2
Răspunsul este .
4

speţa a II-a:
Z 1
1
a) α
dx, α > 0;
Z0 e x
1
b) √ dx;
1π x ln x
Z
2
c) tg xdx.
0
Soluţie:
1
a) Deoarece lim = ∞, x = 0 este punct singular (funcţia dată este
x→0 xα
nemărginită pe (0, 1], deci integrala improprie este de sp. II). Pentru
Z 1
1
α = 1, integrala devine dx. Conform definiţiei, avem
0 x
Z 1 Z 1
1 1
dx = lim dx = lim (ln 1 − ln ε) = ∞,
0 x ε↘0 ε x ε↘0
de unde deducem că integrala dată este divergentă pentru α = 1. Fie

acum α ̸= 1. Din nou, conform definiţiei, avem
!
Z 1 Z 1 1
x−α+1

1 1 1 1
α
dx = lim dx = lim = = lim 1 − α−1 .
0 x ε↘0 ε xα ε↘0 −α + 1 ε −α + 1 ε↘0 ε
Astfel, integrala este convergentă pentru α < 1 şi divergentă pentru
α ≥ 1.
1
b) Avem lim √ dx = ∞, adică x = 1 este punct singular. Mai
x→1 x ln x
1
departe, folosind schimbarea de variabilă t = ln x (dt = dx), avem
x
Z e Z e Z 1 √ 1

1 1 1
√ dx = lim √ = lim √ dt = 2 lim t = 2.
1 x ln x ε↘1 ε x ln x ε↘1 ln ε t ε↘1 ln ε
Astfel, integrala dată este convergentă.

π
c) Indicaţie: Avem limπ tg x = ∞, adică x = este punct singular.
x→ 2 2
Folosţi schimbarea de variabilă t = cos x (dt = − sin xdx).
1. Să se calculeze integralele următoare:

Z 2
√3
1
a) x + 3 dx;
Z1 1 x
3
b) x2 ex dx;
Z 0π
2
c) cos x + sin xdx;
Z0 1
d) x2 ex dx;
Z 0e
e) x2 ln xdx;
Z 1π
f) ex cos xdx;
0
Z 2
x
g) dx;
2x2+2
Z0 π/4
h) ctg xdx.
0

speţa I:
Z ∞
a) e−3x dx;
Z 0∞
1
b) √ dx;
Z1 ∞ x
1
c) dx.
3 x ln2 x
3. Determinaţi natura integralelor improprii de speţa a II-a:
Z 1
ln x
a) √ dx;
x
Z0 π
2 sin x
b) dx;
0 x2
Z π
2 sin3 x
c) √ dx.
0 cos x
SEMINARUL AL III-LEA - MATEMATICI SPECIALE
Transformarea Fourier
Prin L1 vom nota mulţimea Z ∞funcţiilor f : R → R(C) care sunt absolut

integrabile (adică integrala |f (x)|dx este convergentă).
−∞
Definiţie 1. Fie f o funcţie din mulţimea L1 . Transformata Fourier a

lui f este funcţia F(f ) de variabilă α ∈ R,
Z ∞
α −→ F(f )(α) = f (x)eiαx dx.
−∞
Funcţia f se numeşte funcţie original (sau original), iar F este funcţie

imagine.
1. Arătaţi că următoarele funcţii sunt absolut integrabile:

a) f : R → R, f (x) = e−|x−3| ;
(
cos x, x ∈ (0, 2π)
b) f : (0, ∞) → R, f (x) = .
0, x ≥ 2π
Soluţie: Z ∞ Z ∞ Z ∞
−|x−3|
a) |f (x)|dx = |e |dx = e−|x−3| dx.
−∞ −∞ −∞
Explicitând modulul, avem că

(
x − 3, x>3
|x − 3| = .
−x + 3, x≤3
Deci,
1
Z ∞ Z 3 Z ∞
−|x−3|
e dx = ex−3
dx + e−x+3 dx =
−∞ −∞ 3
3 ∞
= ex−3 − e−x+3 = 1 − 0 − 0 + 1 = 2 < ∞.
−∞ 3
Aşadar, f ∈ L1 (R).
Z ∞ Z 2π Z ∞ Z 2π
b) |f (x)|dx = | cos x|dx + |0|dx = | cos x|dx.
0 0 2π 0
(
cos x, x ∈ (0, π2 ] ∪ [ 3π
2
, 2π)
| cos x| = π 3π
.
− cos x x ∈ (2, 2 )
Deci,
Z 2π π 3π
Z
2
Z
2
Z 2π
| cos x|dx = cos xdx + (− cos x)dx + cos xdx
π 3π
0 0 2 2
π 3π
2 2
2π
= sin x − sin x π
+ sin x 3π
= 1 − 0 + 1 + 1 + 0 + 1 = 4 < ∞.
0 2 2
Prin urmare, f ∈ L1 ((0, ∞)).
2. Calculaţi transformatele Fourier pentru:

(
1, x ∈ [0, 2]
a) f : R → R, f (x) = ;
0, x ∈ R\ [0, 2]
b) f : R → R, f (x) = e−|x−3| ;
2
c) f : R → R, f (x) = e−4x .
Soluţie:
a) Avem că
∞ 2
e2iα − 1
Z Z
iαx
1 · eiαx dx =

F f (x) (α) = f (x)e dx = .
−∞ −2 iα
b) Aici
2
Z ∞ Z ∞
−|x−3| −iαx
e−|x−3|−iαx dx.

F f (x) (α) = e ·e dx =
−∞ −∞

(
x − 3, x>3
|x − 3| = .
−x + 3, x≤3
Deci
Z 3 Z ∞
x−3−iαx
e−x+3−iαx dx

F f (x) (α) = e dx +
−∞ 3
Z 3 Z ∞
= e−3 ex−iαx dx + e3 e−x−iαx dx
−∞ 3
ex−iαx 3 e−x−iαx ∞
= e−3 + e3
1 − iα −∞ −1 − iα 3
−x−iαx
e3−3iα e x−iαx e e−3−3iα
=e −3
− lim + e3 lim − .
1 − iα x→−∞ 1 − iα x→∞ −1 − iα −1 − iα
Dar
lim ex−iαx = lim ex (cos αx − i sin αx)
x→−∞ x→−∞
= lim e cos αx − i lim ex sin αx = 0 − i · 0 = 0,

x
x→−∞ x→−∞
şi
lim e−x−iαx = lim e−x (cos αx − i sin αx) = 0.

x→∞ x→∞
Aşadar,
e−3iα e−3iα 1 1 2e−3iα
= e−3iα

F f (x) (α) = + + = .
1 − iα 1 + iα 1 − iα 1 + iα 1 + α2
Z ∞ 1 √
2
c) Vom folosi integrala Γ a lui Euler: e−t dt = Γ = π.
−∞ 2
Avem
Z ∞ Z ∞
−4x2 −iαx 2 −iαx
e−4x

F f (x) (α) = e ·e dx = dx.
−∞ −∞
Formăm forţat un pătrat perfect. Obţinem
3
2 2 iα iα 2 iα 2
4x + iαx = (2x) + 2 · (2x) · + −
4 4 4
2
iα 2 α

= 2x + + .
4 16
Atunci
2 2
Z ∞ 2 Z ∞
− 2x+ iα − α16 2 − 2x+ iα
− α16
4 4
F f (x) (α) = e dx = e e dx.
−∞ −∞
iα
Facem schimbarea de variabilă v = 2x + ⇒ dv = 2dx şi obţinem
4
∞ α2 Z √ − α2
e− 16 ∞ −v2
Z
α2 2 1 πe 16
F f (x) (α) = e− 16 e−v

· dv = e dv = .
−∞ 2 2 −∞ 2
3. Determinaţi transformatele Fourier ale funţiilor:
a) (
sin(5x), dacă x ∈ [−1, 1] ,
f : R → R, f (x) =
0, altfel.
b)
(
cos(2x) cos(3x), dacă x ∈ [0, 1] ,
f : R → R, f (x) =
0, altfel.
Soluţie:
a) În cadrul acestor aplicaţii vom utiliza Formulele lui Euler:

eai − e−ai
sin a =
2i
eai + e−ai
cos a =
2
În cazul nostru
Z 1
sin(5x)eiαx dx,

F f (x) (α) =
−1
4
deci
Z 1 Z 1 Z 1
1 i·5x −i·5x
iαx 1 i(5+α)x i(−5+α)x
F f (x) (α) = e −e ·e dx = e dx − e dx
2i −1 2i −1 −1
De aici

1 1 i(5+α) −i(5+α)
1 i(−5+α) −i(−5+α)

F f (x) (α) = e −e − e −e .
2i i(5 + α) i(−5 + α)
De menţionat este că exerciţiile se pot rezolva şi fără le utiliza, folosind
formula de integrare prin părţi.
b) Vom utiliza faptul că

cos(5x) + cos x
cos(2x) · cos(3x) =
2
Ar fi bine să reţinem formulele următoare care se aplică la exerţiile de
acest tip:
cos(a − b) − cos(a + b)
sin a · sin b =
2
cos(a + b) + cos(a − b)
cos a · cos b =
2
sin(a + b) + sin(a − b)
sin a · cos b =
2
Folosind acest lucru, vom avea că
Z 1
cos(5x) + cos x iαx
F f (x) (α) = · e dx
0 2
Z 1 Z 1
iαx iαx

F f (x) (α) = cos(5x) · e dx + cos x · e dx = I(5) + I(1),
0 0
unde am notat Z 1
I(n) = cos(nx) · eiαx dx,
0
astfel ı̂ncât să putem realiza calculele mai rapid.
Dacă utilizăm formulele lui Euler, se vedem imediat la fel ca la exem-
plul anterior că
Z 1 inx
e + e−inx iαx
I(n) = · e dx
0 2
5
Z 1 Z 1
1 i(n+α)x i(−n+α)x
I(n) = e dx + e dx
2 0 0

1 1 i(n+α)
1 i(−n+α)

I(n) = e −1 − e −1 .
2 i(n + α) i(−n + α)
De aici deducem imediat rezultatele pentru I(1) şi I(5), iar astfel ve-
dem care este transformarea Fourier a funcţiei date.
1. Arătaţi că următoarele funcţii sunt absolut integrabile:

a) f : R → R, f (x) = e−|x+2| ;
(
sin x, x ∈ (0, 2π)
b) f : (0, ∞) → R, f (x) = .
0, x ≥ 2π
2. Calculaţi transformatele Fourier pentru:

(
x, x ∈ [0, 1]
a) f : R → R, f (x) = ;
0, x ∈ R\ [0, 1]
b) f : R → R, f (x) = e−|x+2| ;
2
c) f : R → R, f (x) = e−2x .
3. Determinaţi transformatele Fourier ale funţiilor:

a) (
cos(2x), dacă x ∈ [−1, 1] ,
f : R → R, f (x) =
0, altfel.
b)
(
sin(5x) sin x, dacă x ∈ [0, 1] ,
f : R → R, f (x) =
0, altfel.
6
SEMINARUL AL IV-LEA - MATEMATICI SPECIALE
Transformarea Fourier
Reamintim pentru ı̂nceput proprietăţile transformării Fourier.

Propoziţie 1. (Liniaritatea)
Transformata Fourier este operator liniar. Mai precis, pentru f , g din
L1 , şi a, b ∈ R, are loc egalitatea
F(af + bg) = aF(f ) + bF(g).
Propoziţie 2. (Întârzierea)
Fie f o funcţie din L1 şi h un număr real. Atunci are loc egalitatea
F(f (x + h))(α) = e−ihα F(f )(α).
Propoziţie 3. (Asemănarea)
Fie a > 0 şi f o funcţie din L1 . Atunci are loc egalitatea
1 α
F f (ax) (α) = F f (x) .
a a
Propoziţie 4. (Deplasarea)
Fie f o funcţie din mulţimea L1 şi h un număr real. Atunci are loc
egalitatea
F eihx f (x) (α) = F f (x) (α + h).

Propoziţie 5. (Derivarea imaginii)

Fie f o funcţie din L1 , astfel ca Id·f este tot ı̂n L1 , unde Id desemnează
funcţia identitate pe mulţimea numerelor reale. Atunci
d
F f (x) (α) = F ixf (x) (α).
dα
1
Propoziţie 6. (Convoluţia)
Fie f şi g funcţii din L1 . Atunci are loc egalitatea

F (f ∗ g)(x) (α) = F f (x) (α) · F g(x) (α).
Teoremă 1. (Inversiunea)
Fie f o funcţie din L1 , şi F transformata sa Fourier. Atunci
Z ∞
1
f (x) = F(α)e−iαx dα.
2π −∞
Mai apoi, folosim următoarele notaţii:
Z ∞
C(α) = f (t) cos αtdt (transformarea prin cosinus a funcţiei f ),
−∞
respectiv
Z ∞
S(α) = f (t) sin αtdt (transformarea prin sinus a funcţiei f ).
−∞
Formula
Z ∞
1
f (x) = C(α) cos αx + S(α) sin αx dα
π 0
se numeşte reprezentarea funcţiei f sub formă integrală Fourier.
1. Determinaţi transformata Fourier a funcţiei

(
x cos(3x), dacă x ∈ [0, 1] ,
f : R → R, f (x) =
0, altfel.
Soluţie:
Acest exemplu presupune pentru o realizare mai rapidă folosirea pro-

prietăţii de derivare a imaginii.
Avem că
Z 1
1 1
Z
iαx
ix cos(3x) · eiαx dx

F f (x) (α) = x cos(3x) · e dx =
0 i 0
d
F f (x) (α) = −iF ix · g(x) (α) = −i · F g(x) (α),
dα
2
unde (
cos(3x), dacă x ∈ [0, 1] ,
g(x) =
0, altfel.
Vom utiliza acum că
e3ix + e−3ix
cos(3x) = .
2
Pentru a simplifica lucrurile, putem calcula mai ı̂ntâi
Z 1
nix ei(n+α) − 1
ei(n+α)x dx =

F e (α) = .
0 i(n + α)
Folosind acest rezultat, vom sesiza imediat că
1 1
F g(x) (α) = F e3ix (α) + F e−3ix (α),

2 2
deci prin calcul
e−3i
3i
1 iα e 2α
F g(x) (α) = e + − 2 .
2i 3 + α −3 + α α −9
Iar, de aici, revenim la a calcula transformarea Fourier a funţiei noastre
iniţiale
e−3i
3i
1 d iα e 2α
F f (x) (α) = −i · · e + − 2 ,
2i dα 3 + α −3 + α α −9
de unde
1 iα ie3i ie−3i e3i e−3i 18 + 2α2

F f (x) (α) = − e + − − + .
2 3 + α −3 + α (3 + α)2 (−3 + α)2 (α2 − 9)2
(
2x − sin(3x) + 3e5x , dacă x ∈ [−1, 1] ,
f : R → R, f (x) =
0, altfel.
Soluţie:
3
În mod evident, vom utiliza proprietatea de liniaritate şi vom putea
spune că ı̂n acest caz, avem

F f (x) (α) = 2F f1 (x) (α) − F f2 (x) (α) + 3F f3 (x) (α),
unde (
x, dacă x ∈ [−1, 1] ,
f1 (x) =
0, altfel
(
sin(3x), dacă x ∈ [−1, 1] ,
f2 (x) =
0, altfel
şi (
e5x , dacă x ∈ [−1, 1] ,
f3 (x) =
0, altfel
Astfel,
Z 1
x · eiαx dx

F f1 (x) (α) =
−1
Utilizând formula de integrare prin părţi, avem
Z 1
eiα e−iα 1
eiαx dx

F f1 (x) (α) = + −
iα iα iα −1
eiα e−iα eiα e−iα
F f1 (x) (α) = + − 2 + 2 .
iα iα α α
Apoi
Z 1
sin(3x)eiαx dx,

F f2 (x) (α) =
−1
deci
Z 1 Z 1 Z 1
1 i·3x −i·3x
iαx 1 i(3+α)x i(−3+α)x
F f2 (x) (α) = e −e ·e dx = e dx − e dx
2i −1 2i −1 −1
De aici

1 1 i(3+α) −i(3+α)
1 i(−3+α) −i(−3+α)

F f2 (x) (α) = e −e − e −e .
2i i(3 + α) i(−3 + α)
Şi ı̂n final Z 1
e5x eiαx dx,

F f3 (x) (α) =
−1
4
Deci
1
e5+iα − e−(5+iα)
Z
e(5+iα)x dx =

F f3 (x) (α) = .
−1 5 + iα
Folosind cele de mai sus, obţinem imediat concluzia.
3. Determinaţi forma integrală Fourier a funcţiei

(
e−ax , x > 0
f (x) = ,
0, x ≤ 0
unde a > 0.
Soluţie:
Calculăm
Z ∞ Z ∞
C(α) = f (x) cos αxdx = e−ax cos αxdx
−∞ 0
Folosind formula de integrare prin părţi, avem

Z ∞
1 −ax ∞ sin αx
C(α) = e sin αx|0 − −ae−ax dx
α 0 α
Aplicând din nou formula de integrare prin părţi, vom obţine
a h −ax cos αx ∞ a i
C(α) = e · − − C(α)
α α 0 α
Prin calcul, vom avea că
a
C(α) = 2
α + a2
Într-un mod relativ similar
Z ∞ Z ∞
S(α) = f (x) sin αxdx = e−ax sin αxdx
−∞ 0
Folosind formula de integrare prin părţi, avem

Z ∞
1 −ax ∞ cos αx 1 a
S(α) = − e cos αx|0 + −ae−ax dx = − C(α)
α 0 α α α
Se deduce acum uşor că
α
S(α) = ,
α2 + a2
5
deci Z ∞
1 a α
f (x) = cos αx + sin αx dα.
π 0 α2 + a2 α 2 + a2
4. Rezolvaţi ecuaţiile integrale:

Z ∞ (
eα , α ∈ (0, 1)
a) f (x) cos αxdx = ;
0 0, α≥1
Z ∞ (
aα − b, α ∈ (0, ab )
b) f (x) sin αxdx = , a, b ∈ R , a ̸= 0,
0 0, α ≥ ab
ab > 0.
Soluţie:
a) Observăm că
(
eα , α ∈ (0, 1)
C(α) = .
0, α≥1
Cu formula de inversiune a Transformatei Fourier prin cos, avem că
Z ∞ Z 1
2 2
f (x) = C(α) cos αxdα = eα cos αxdα
π 0 π 0
1 1 1
iαx
+ e−iαx
Z Z Z
2 αe 1 α(1+ix)

= e dα = e dα + eα(1−ix) dα
π 0 2 π 0 0
1 eα(1+ix) 1 eα(1−ix) 1 1 e(1+ix) − 1 e(1−ix) − 1

= + = +
π 1 + ix 0 1 − ix 0 π 1 + ix 1 − ix
1 (1 − ix)(e(1+ix) − 1) + (1 + ix)(e(1−ix) − 1)
= ·
π 1 + x2
1 e(1 − ix)(cos x + i sin x − 1) + e(1 + ix)(cos x − i sin x − 1)

= ·
π 1 + x2
2e cos x − 1 + x sin x
= · .
π 1 + x2
6
b) Vom folosi formula
Z ∞ de inversiune a Transformatei Fourier prin sin,
deoarece S(α) = f (x) sin αxdx. Avem
0
b
Z ∞ Z
2 2 a
f (x) = S(α) sin αxdα = (aα − b) sin αxdα.
π 0 π 0
Integrând prin părţi, obţinem

b Z b
2h cos αx a a cos αx i
f (x) = − (aα − b) · + a· dα
π x 0 0 x
bi
2h 1 a a 2h b a b i
= − b + 2 sin(αx) = − + 2 sin( x) .
π x x 0 π x x a

(
x sin(4x), dacă x ∈ [0, 1] ,
f : R → R, f (x) =
0, altfel.
(
−3x + cos(4x) + 2e7x , dacă x ∈ [0, 2] ,
f : R → R, f (x) =
0, altfel.
3. Determinaţi forma integrală Fourier a funcţiei

(
x2 + 1, |x| < 1
f (x) = .
0, altfel.

Z ∞ (
2 − α, α ∈ (0, 2)
a) f (x) cos αxdx = ;
0 0, α≥2
7
(
∞
α ∈ (0, π)
Z
cos α,
b) f (x) sin αxdx = .
0 0, α≥π
8
SEMINARUL AL V-LEA - MATEMATICI SPECIALE
Transformata Laplace
Vom ı̂ncepe prin a defini clasa de funcţii adecvate introducerii noţiunii

de transformare Laplace.
Definiţie 1. f : R → C se numeşte funcţie original dacă ı̂ndeplineşte
următoarele proprietăţi:
1) f (t) = 0, pentru orice t < 0;
2) f este continuă pe mulţimea numerelor reale, cu excepţia unui
număr finit de discontinuităţi de speţa ı̂ntâi;
3) există s0 ≥ 0 şi M > 0 astfel ı̂ncât
|f (t)| ≤ M es0 t , pentru orice t ≥ 0.
Definim acum noţiunea centrală a acestui capitol, cea de transfor-
mare Laplace.
Definiţie 2. Fie f : R → C o funcţie original. Transformata Laplace
a funcţiei original f este funcţia L(f ), unde
Z ∞
L(f )(p) = f (t)e−pt dt.
0
Transformata Laplace este unul dinte operatorii care ı̂ndeplineşte

proprietăţi adecvate utilizării ei pe scară extinsă.
Propoziţie 1. Transformarea Laplace este un operator liniar.

Teoremă 1. Prima teoremă de ı̂ntârziere
Fie a > 0 şi f o funcţie original. Atunci
L(f (t − a))(p) = e−ap L(f (t))(p), pentru orice p ∈ R.
Teoremă 2. A doua teoremă de ı̂ntârziere Fie a > 0 şi f o
funcţie original. Atunci
Z a
ap −pt
L(f (t+a))(p) = e L(f (t))(p) − f (t)e dt , pentru orice p ∈ R.
0
1
2 SEMINARUL AL V-LEA - MATEMATICI SPECIALE
Teoremă 3. Teorema de asemănare

Fie a > 0 şi f o funcţie original. Atunci
1 p
L(f (at))(p) = L(f (t)) , pentru orice p ∈ R.
a a
Teoremă 4. Teorema de deplasare
Fie f o funcţie original. Atunci
L(eat f (t))(p) = L(f (t))(p − a), pentru orice p.
Teoremă 5. Derivarea imaginii
Fie f o funcţie original. Atunci
d
L(f (t))(p) = −L(tf (t))(p), pentru orice p.
dp
Putem generaliza, prin a spune că
L(tn f (t))(p) = (−1)n (L(f (t))(p))(n) ,
pentru orice n ≥ 1.
Observaţie 1. În aplicaţii, vom utiliza următoarele transformate Laplace
fundamentale:
f L
1
f (t) = 1
p
n n!
f (t) = t
pn+1
1
f (t) = eat
p−a
p
f (t) = cos ωt 2
p + ω2
ω
f (t) = sin ωt 2
p + ω2
p
f (t) = chωt
p − ω2
2
ω
f (t) = shωt
p − ω2
2
1. Să se calculeze transformata Laplace pentru funcţiile:

a) f (t) = t · ch(5t), t ≥ 0;
b) f (t) = t2 sin t, t ≥ 0;
c) f (t) = cos(t − π) + 6 sin2 4t, t ≥ 0;
SEMINARUL AL V-LEA - MATEMATICI SPECIALE 3
d) f (t) = e−3t cos2 t, t ≥ 0;
e) f (t) = 1 − sin(2t) · cos(6t), t ≥ 0;
sin(3t)
f) f (t) = , t > 0;
t

 2, t ∈ [0, 1)
g) f (t) = t, t ∈ [1, 4) , t ≥ 0;
 0, t≥4
Soluţie:
a) Folosim proprietatea de derivare a imaginii pentru n = 1 şi f (t) =

ch(5t). Ne rezultă
L[t · ch(5t)](p) = (−1) · F ′ (p),
unde
p
F (p) = L[f (t)](p) = L[cosh(5t)](p) = .
p2 − 25
Avem că
′ p ′
p2 + 25
F (p) = 2 =− 2 .
p − 25 (p − 25)2
Aşadar,
p2 + 25
L[t · ch(5t)](p) = .
(p2 − 25)2
b) Folosim proprietatea de derivare a imaginii pentru n = 2 şi f (t) =

sin t. Obţinem:
′′ ′′
L t2 sin t (p) = (−1)2 F (p) = F (p) ,

unde
1
F (p) = L [f (t)] (p) = L [sin t] (p) = .
p2 +1
Avem că
−2p
F ′ (p) =
(p2+ 1)2
iar
−2 (p2 + 1) + 8p2
F ′′ (p) = .
(p2 + 1)3
Deci,
6p2 − 2
L t2 sin t (p) =

.
(p2 + 1)3
c) Din formula pentru cosinus de diferenţă, respectiv formula de

liniarizare, obţinem
cos(t − π) = cos t cos π + sin t sin π = − cos t;
1 − cos 4t
sin2 2t = .
2
Din liniaritatea operatorului Laplace, deducem
L[f (t)](p) = L[cos(t − π)](p) + L[sin2 2t](p)

h 1 − cos 4t i
= L[− cos t](p) + L (p)
2
p 1 1
=− 2 + · L[1](p) − · L[cos 4t](p)
p +1 2 2
p 1 p
=− 2 + − 2 .
p + 1 2p 2p + 32
d) Aplicăm mai ı̂ntâi formula de liniarizare pentru functia cosinus şi
apoi proprietatea de liniaritate a operatorului L. Ne rezultă

−3t 2 −3t 1 + cos 2t
L [e cos t] (p) = L e · (p)
2
1
L e−3t (p) + L e−3t cos 2t (p) .

=
2
Din formula operatorului Laplace aplicat funcţiei exponenţiale, obţinem:
(a=−3) 1
L e−3t (p) =

.
p+3
Pentru L e−3t cos 2t folosim formula de deplasare cu a = −3 şi

f (t) = cos 2t. Avem
L e−3t cos 2t = F (p + 3)

unde
p
F (p) = L [cos 2t] (p) = .
p2 +4
Deci,
p+3
F (p + 3) =
(p + 3)2 + 4
şi
p+3
L e−3t cos 2t =

.
(p + 3)2 + 4
Aşadar,

−3t 2
1 1 p+3
L e sin t (p) = + .
2 p + 3 (p + 3)2 + 4
e) Aplicăm liniaritatea operatorului Laplce şi obţinem
L[1 − sin(2t) · cos(6t)](p) = L[1](p) − L[sin(2t) · cos(6t)](p)

1
= − L[sin(2t) · cos(6t)](p).
p
Pentru a putea calcula transformata produsului, scriem mai ı̂ntâi
produsul sub formă de diferenţă:
sin(8t) − sin(4t)
sin(2t) · cos(6t) = .
2
Aşadar,
1 h sin(8t) − sin(4t) i
L[f (t)](p) =
−L (p)
p 2
1 1 1
= − · L[sin(8t)](p) + · L[sin(4t)](p)
p 2 2
1 4 2
= − 2 + 2 .
p p + 64 p + 16
f) Folosim integrarea imaginii pentru f (t) = sin (3t) şi obţinem
Z ∞
sin (3t)
L (p) = F (q) dq
t p
unde
3
F (q) = L [sin (3t)] (q) = .
q2 +9
Deci
Z ∞
sin (3t) 3 q π p
L (p) = 2
dq = arctg |∞
p = − arctg .
t p q +9 3 2 3
g) Cum funcţia f ı̂şi schimbă forma, nu putem aplica proprietăţile

transformării Laplace. Folosim definiţia şi obţinem:
Z ∞ Z 1 Z 4 Z ∞
−pt −pt −pt
L[f (t)](p) = f (t)e dt = 2·e dt + t·e dt + 0 · e−pt dt
0 0 1 4
2 1 1
= − · (e−p − 1) − · 4e−4p − e−p − 2 · e−4p − e−p .
p p p
a) f (t) = 3 cos 2t − 8 sin 7t + 2e4t ;
b) f (t) = 5e−2t cos 2t + 7e−t sin 4t;
c) f (t) = t2 e−2t .
Soluţie:
a) Folosind proprietatea de liniaritate şi formulele cunoscute, putem

deduce imediat că
p
L (cos 2t) (p) = 2 ,
p +4
7
L (sin 7t) (p) = 2
p + 49
şi că
1
L e4t (p) =

,
p−4
deci
3p 56 2
L (f (t)) (p) = 2 − 2 + .
p + 4 p + 49 p − 4
b) Vom utiliza proprietatea de liniaritate şi, de asemenea, propri-

etatea de deplasare. Putem spune că
L (f (t)) (p) = 5L e−2t cos 2t (p) + 7L e−t sin 4t (p),

deci
L (f (t)) (p) = 5L (cos 2t) (p + 2) + 7L (sin 4t) (p + 1).
În final,
5(p + 2) 28
L (f (t)) (p) = + .
(p + 2) + 4 (p + 1)2 + 16
2
c) La acest exemplu se pot utiliza atât proprietatea de deplasare, cât

şi proprietatea referitoare la derivarea imaginii. Vom alege să rezolvăm
prin cea de-a doua variantă. Aşadar
′′
L (f (t)) (p) = (−1)2 · L e−2t (p)
deci ′′
1 2
L (f (t)) (p) = = .
p+2 (p + 2)3

a) f (t) = e−3t − 2t + 4cht, t ≥ 0;

b) f (t) = t2 + 2 cos t − et sin 2t, t ≥ 0;
c) f (t) = t2 · cos (2t), t ≥ 0;
1
d) f (t) = t2 e−t − · sh(πt), t ≥ 0;
8
e) f (t) = sin(t − π) + cos2 4t, t ≥ 0;
f) f (t) = sin t · sin(5t) + cos(4t) · cos(8t), t ≥ 0;
sin 2t
g) f (t) = 2 − , t > 0;
t
cos t − cos 3t
h) f (t) = , t > 0;
t

 4, t ∈ [0, 5)
i) f (t) = t3 , t ∈ [5, 6) , t ≥ 0;
 0, t≥6
a) f (t) = 5ch3t + 3 sin 2t − 3e2t ;
b) f (t) = 4e−t sin 3t + 5e−3t cos 5t;
c) f (t) = t2 e−5t ;
d) f (t) = t2 · sin(2t − 1) − 52t · cos 4t.
SEMINARUL AL VI-LEA - MATEMATICI SPECIALE
Cunoscând transformarea Laplace a unei funcţii original, putem de-

termina funcţia original a acestei transformări folosind inversa trans-
formării. În cele ce urmează, notăm transformarea Laplace cunoscută
cu F (p).
Metoda 1: elementară, folosind liniaritatea şi spargerea ı̂n
fracţii simple
Această metodă este utilă doar ı̂n cazul particular ı̂n care
polinom1
F (p) = , grad(polinom1) < grad(polinom2).
polinom2
Metoda constă ı̂n parcurgerea a 3 paşi.
Pasul 1. Se descompune F (p) ı̂n fracţii simple. Coeficienţii descom-

punerii pot fi numere reale sau complexe, dar este de preferat să avem
coeficienţii reali.
Pasul 2. Fiecare fracţie simplă obţinută, trebuie recunoscută ca fiind

transformarea Laplace a unei funcţii original.
Pasul 3. Folosind liniaritatea, determinăm acum funcţia original a

lui F (p).
1
2 SEMINARUL AL VI-LEA - MATEMATICI SPECIALE
Observaţie 1. În aplicaţii, operaţia de determinare a originalului unei

transformate Laplace se face utilizând tabelul de transformate.
f L
1
f (t) = 1
p
n!
f (t) = tn
pn+1
1
f (t) = eat
p−a
p
f (t) = cos ωt 2
p + ω2
ω
f (t) = sin ωt 2
p + ω2
p
f (t) = chωt
p2 − ω 2
ω
f (t) = shωt
p2 − ω 2
Exemplu: Să se determine funcţia original a imaginii
p
F (p) = .
(p + 2)(p2 + 4)
Soluţie:
Pasul 1. Descompunem funcţia F (p) ı̂n fracţii simple. Căutăm con-
stantele reale a, b, c astfel ı̂ncât
a bp + c
F (p) = + 2 .
p+2 p +4
−1 1 1
Obţinem a = , b = , c = . Deci,
4 4 2
−1 1 1 p 1 1
F (p) = · + · 2 + · 2 .
4 p+2 4 p +4 2 p +4
Pasul 2. Avem că
1 p 1 1
= L[e−2t ](p); 2 = L[cos 2t](p) şi 2 = · L[sin 2t](p).
p+2 p +4 p +4 2
Pasul 3. Am obţinut
−1 1 1
F (p) = · L[e−2t ](p) + · L[cos 2t](p) + · L[sin 2t](p)
4 4 2
iar din liniaritate deducem
SEMINARUL AL VI-LEA - MATEMATICI SPECIALE 3
h −1 1 1 i
F (p) = L · e−2t + · cos 2t + · sin 2t (p).
4 4 4
Prin urmare, funcţia original este
−1 −2t 1 1
f (t) = · e + · cos 2t + · sin 2t.
4 4 4
Metoda 2: Formula Mellin-Fourier
Teoremă 1. Formula Mellin-Fourier
Fie f o funcţie original.
În orice punct de continuitate al lui f , are loc formula
Z s+i∞
1
f (t) = L(f (t))(p)ept dp, p = s + iσ,
2πi s−i∞
iar ı̂ntr-un punct t0 de discontinuitate al lui f ,
Z s+i∞
1
L(f (t0 ))(p)ept0 dp.

f (t0 − 0) + f (t0 + 0) =
2 s−i∞
Integrala de mai sus se poate calcula practic cu ajutorul reziduurilor,

adică X
f (t) = Rez[ept F (p), pk ],
k
unde pk sunt singularităţi ale lui F (p).
Putem formula astfel un algoritm de determinare a funcţiei original.
Pasul 1. Se consideră funcţia
G(p) = ept · F (p), t ≥ 0.

Determinăm punctele singulare izolate ale lui G şi calculăm rezidu-
urile lui G ı̂n toate aceste puncte.
Pasul 2. Funcţia original f (t) este suma tuturor reziduurilor funcţiei
G.
Exemplu. Să se determine funcţia original a imaginii

pe2p
F (p) = .
p2 + 4
Soluţie:
Pasul 1. Construim funcţia
pe2p pe(t+2)p
G(p) = ept · = .
p2 + 4 p2 + 4
Punctele singulare ale funcţiei G(p) sunt p1 = −2i, p2 = 2i, ambele
poli de ordinul 1.
Calculăm reziduurile lui G ı̂n cele două puncte. Avem
h
p(t+2) p i
Rez (G(p), −2i) = lim (p + 2i)e
p→−2i (p − 2i)(p + 2i)
−2ie−2i(t+2) e−2i(t+2)
= =
−4i 2
şi h p i
Rez (G(p), 2i) = lim (p − 2i)ep(t+2)
p→2i (p − 2i)(p + 2i)
2ie2i(t+2) e2i(t+2)
= = .
4i 2
Pasul 2. Obţinem
f (t) = Rez (G(p), −2i) + Rez (G(p), 2i)

deci
e−2i(t+2) e2i(t+2)
f (t) = + = cos 2(t + 2) .
2 2
1. Să se determine funcţiile original pentru următoarele funcţii imag-
ine:
2p − 1
a) F (p) =
(p2 − 2p − 3)
p
b) F (p) = ;
(p2 + 1) (p − 2)
p+1
c) F (p) = .
(p2 + 3) (p2 + 9)
Soluţie:
a) Pasul 1. Folosim scrierea lui F (p) ca sumă de fracţii simple.
Observăm mai ı̂ntâi că p2 − 2p − 3 = (p + 1)(p − 3). Aşadar,
2p − 1
F (p) = .
(p + 1)(p − 3)
Căutăm constantele reale a, b astfel ı̂ncât:

a b
F (p) = + .
p+1 p−3
3 5
Obţinem a = şi b = . Deci
4 4
3 1 5 1
F (p) = · + · .
4 p+1 4 p−3
Pasul 2. Avem că
1 1
= L e−t (p) ; = L e3t (p) .

p+1 p−3
3 5
· L e−t (p) + · L e3t (p) .

F (p) =
4 4
Din liniaritate, deducem

3 −t 5 3t
F (p) = L · e + · e (p) .
4 4
3 −t 5 3t
f (t) = ·e + ·e .
4 4
b) Pasul 1. Folosim scrierea lui F (p) ca sumă de fracţii simple.

Căutăm constantele reale a, b, c astfel ı̂ncât
ap + b c
F (p) = 2
+ .
p +1 p−2
2 1 2
Obţinem a = − , b = şi c = . Deci
5 5 5
1 −2p + 1 1 2
F (p) = · 2 + · ,
5 p +1 5 p−2
de unde
2 p 1 1 2 1
F (p) = − · 2 + · 2 + · .
5 p +1 5 p +1 5 p−2
Pasul 2. Avem că

p 1 1 2t
= L [cos t] (p) ; = L [sin t] (p) ; = L e (p) .
p2 + 1 p2 + 1 p−2
2 1 2
F (p) = − · L [cos t] (p) + · L [sin t] (p) + · L e2t (p) ,

5 5 5
iar din liniaritate deducem

2 1 2 2t
F (p) = L − · cos t + · sin t + · e (p) .
5 5 5
2 1 2
f (t) = − · cos t + · sin t + · e2t .
5 5 5
c) Pasul 1. Folosim scrierea lui F (p) ca sumă de fracţii simple.

Căutăm constantele reale a, b, c, d astfel ı̂ncât
ap + b cp + d
F (p) = + .
p2 + 3 p2 + 9
1 1
Obţinem a = b = şi c = d = − . Deci
6 6
1 p+1 1 p+1
F (p) = · 2 − · 2
6 p +3 6 p +9

1 p 1 p 1
= · + − − .
6 p2 + 3 p2 + 3 p2 + 9 p2 + 9
Pasul 2. Avem că

p h √ i
= L cos 3t (p) ;
p2 + 3
√ √ √ h √ i
1 3 3 3
= · = · L sin 3t (p) ;
p2 + 3 3 p2 + 3 3
p
= L [cos (3t)] (p) ;
p2 + 9
şi
1 1 3 1
= · 2 = · L [sin (3t)] (p) .
p2 +9 3 p +9 3
h √ i √ h √ i
1 1 3
F (p) = · L cos 3t (p) + · · L sin 3t (p)
6 6 3
1 1 1
− · L [cos (3t)] (p) − · · L [sin (3t)] (p) .
6 6 3
Din liniaritate, deducem
√ √3
" #
1 √ 1 1
F (p) = L · cos 3t + · sin 3t − · cos (3t) − sin (3t) (p) .
6 18 6 18
1 √ √ 3 √ 1 1
f (t) = · cos 3t + · sin 3t − · cos (3t) − sin (3t) .
6 18 6 18

ine:
1
a) F (p) = ;
(p2 + 6)2
1
b) F (p) = ;
(p − 1) (p2 + 2p − 3)
p2 + p + 1
c) F (p) = .
(p − 2)4
Soluţie:
a) În acest caz aplicăm formula de inversare Mellin-Fourier.

Pasul 1. Considerăm funcţia
1
G (p) = ept · F (p) = ept · .
(p2 + 6)2
√ √
Punctele singulare ale lui G (p) sunt p1 = 6i şi p2 = − 6i . Ambele
puncte sunt poli de ordinul 2. Calculăm reziduurile şi avem
′
√ √ 2 ept

Rez G(p), 6i = lim √ p − 6i ·
p→ 6i (p2 + 6)2
" #′ √
ept tept p + 6i − 2ept
= lim
√ √ 2 = lim √ √ 3
p→ 6i p + 6i p→ 6i p + 6i
√ √ √ √ √
te 6it · 2 6i − e 6it · 2 e 6it 6it − 1
= √ 3 =− √
2 6i 24 6i
şi
′
√ √ 2 ept

Rez G(p), − 6i = lim√ p + 6i ·
p→− 6i (p2 + 6)2
" #′ √
ept tept p − 6i − 2ept
= lim√ √ 2 = lim√ √ 3
p→− 6i p − 6i p→− 6i p − 6i
√ √ √ √ √
e− 6it

−te− 6it · 2 6i − e− 6it · 2 6it + 1
= √ 3 =− √ .
−2 6i 24 6i
Pasul 2. Funcţia original este

√ √
f (t) = Rez G(p), 6i + Rez G(p), − 6i
√ √ √ √
e− 6it

6it

6it − 1
e 6it + 1
=− √ − √
24 6i 24 6i
1 h√ √6it √ √ √ i
=− √ 6it e + e− 6it − e 6it − e− 6it
24 6i
√ √ √ √
t e + e− 6it
6it
1 e 6it − e− 6it
=− · + √ ·
12 2 12 6 2i
t √ 1 √
= − cos 6t + √ · sin 6t .
12 12 6
Aşadar,
t √ 1 √
f (t) = − cos 6t + √ · sin 6t .
12 12 6
b) În acest caz putem aplica formula de inversare Mellin-Fourier.

1
G(p) = ept · F (p) = ept · .
(p − 1) (p2 + 2p − 3)
Determinăm mai ı̂ntâi punctele singulare ale funcţiei G.

Avem că p2 + 2p − 3 = (p − 1) (p + 3), deci
ept
G (p) = .
(p − 1)2 (p + 3)
Punctele singulare ale lui G sunt p1 = 1 (pol de ordin 2) şi p2 = −3

(pol de ordin 1).
Calculăm reziduul funcţiei G ı̂n punctul p1 = 1:
′
ept

2
Rez (G(p), 1) = lim (p − 1) ·
p→1 (p − 1)2 (p + 3)
pt ′
e tept (p + 3) − ept et (4t − 1)
= lim = lim = .
p→1 p+3 p→1 (p + 3)2 16
Calculăm reziduul funcţiei ept F (p) ı̂n punctul p2 = −3:
ept

Rez (G(p), −3) = lim (p + 3)
p→−3 (p − 1)2 (p + 3)
ept e−3t
= lim = .
p→−3 (p − 1)2 16
Pasul 2. Funcţia original va fi
f (t) = Rez (G(p), 1) + Rez (G(p), −3)
et (4t − 1) e−3t et (4t − 1) + e−3t

= + = .
16 16 16
c) În acest caz putem aplica formula de inversare Mellin-Fourier.

p2 + p + 1
G(p) = ept · F (p) = ept · .
(p − 2)4
Punctul singular al lui G este p1 = 2 (pol de ordin 4).
Calculăm reziduul funcţiei G ı̂n punctul 2:
′′′
ept (p2 + p + 1)

4
Rez (G(p), 2) = lim (p − 2) ·
p→2 (p − 2)4
′′′
= lim ept p2 + p + 1

p→2
′′
= lim ept tp2 + tp + t + 2p + 1

p→2
′
= lim ept t2 p2 + t2 p + t2 + 4tp + 2t + 2

p→2
= lim ept t3 p2 + t3 p + t3 + 6t2 p + 3t2 + 6t

p→2
= e2t 7t3 + 12t2 + 3t2 + 6t .

Pasul 2. Funcţia original va fi
f (t) = Rez (G(p), 2) = e2t 7t3 + 12t2 + 3t2 + 6t .


ine:
3p + 8
a) F (p) = ;
(p2 + 4) (p − 5)
1
b) F (p) = ;
p2 − 4p − 12
4p + 7
c) F (p) = .
p2 − 11p + 30
ine:
p−4
a) F (p) = ;
(p2 + 5) (p2 + 16)
1
b) F (p) = ;
(p2 + p + 5) (p − 1)
2p + 3
c) F (p) = .
(p2 + p + 1) (p2 + 3p + 4)
SEMINARUL AL VII-LEA - MATEMATICI SPECIALE
Teoremă 1. Fie f o funcţie original pentru care derivata sa, f ′ , este,

de asemenea, funcţie original. Atunci
L(f ′ (t))(p) = pL(f (t))(p) − f (0 + 0).
Observaţie 1. Dacă f este continuă ı̂n zero, atunci formula devine

L(f ′ (t))(p) = pL(f (t))(p) − f (0).
Observaţie 2. Să presupunem că f este o funcţie de clasă C ∞ . Atunci
au loc următoarele formule
L(f ′ (t))(p) = pL(f (t))(p) − f (0);
L(f ′′ (t))(p) = pL(f ′ (t))(p) − f ′ (0) = p2 L(f (t))(p) − pf (0) − f ′ (0);
L(f ′′′ (t))(p) = pL(f ′′ (t))(p) − f ′′ (0)
= p2 L(f ′ (t))(p) − pf ′ (0) − f ′′ (0)
= p3 L(f (t))(p) − p2 f (0) − pf ′ (0) − f ′′ (0).
1. Folosind transformarea Laplace, să se determine soluţia y = y(t)

pentru ecuaţiile:
a) y ′′ − 5y ′ + 6y = e−t , cu condiţiile iniţiale y(0) = −1, y ′ (0) = 1;
b) y ′′ − 3y ′ + 2y = t, cu condiţiile iniţiale y (0) = 1; y ′ (0) = 1;
c) y ′′′ + 4y ′ = 2, cu condiţiile iniţiale y (0) = y ′ (0) = 0, y ′′ (0) = 1.
Soluţie:
a) Aplicăm transformarea Laplace ambilor membri şi se obţine

L[y ′′ (t) − 5y ′ (t) + 6y(t)](p) = L[e−t ](p).
1
2 SEMINARUL AL VII-LEA - MATEMATICI SPECIALE
Liniaritatea transformatei duce la

L[y ′′ (t)](p) − 5L[y ′ (t)](p) + 6L[y(t)](p) = L[e−t ](p).
Folosim proprietatea de derivare a originalului pentru n = 1 şi apoi
pentru n = 2. Avem
L[y ′ (t)](p) = pL[y(t)](p) − y(0) = pL[y(t)](p) + 1

şi
L[y ′′ (t)](p) = p2 L[y(t)](p) − py(0) − y ′ (0) = p2 L[y(t)](p) + p − 1.
Cum
1
L[e−t ](p) = ,
p+1
ecuaţia devine
1
L[y(t)](p)(p2 − 5p + 6) = p − 6 + .
p+1
Pentru simplitate, notăm L[y(t)](p) cu Y (p) şi deducem
1 1
Y (p) = 2 · p−6+ ,
p − 5p + 6 p+1
de unde
p2 − 5p − 5
Y (p) = .
(p + 1)(p − 2)(p − 3)
Prin descompunere ı̂n fracţii simple, găsim
1 1 11 1 11 1
Y (p) = · + · − ·
12 p + 1 3 p−2 4 p−3
1 11 11
= · L[e−t ] + · L[e2t ] − · L[e3t ]
12 3 4
h1 11 11 i
=L · e−t + · e2t − · e3t ,
12 3 4
deci soluţia este
1 11 2t 11 3t
y(t) = · e−t + ·e − ·e .
12 3 4
b) Aplicăm transformarea Laplace. Obţinem
L [y ′′ − 3y ′ + 2y] (p) = L [t] (p) .

Din liniaritate,
SEMINARUL AL VII-LEA - MATEMATICI SPECIALE 3
1
L [y ′′ ] (p) − 3L [y ′ ] (p) + 2L [y] (p) = .
p2
Aplicăm proprietatea de derivare a originalului pentru n = 1 şi apoi

pentru n = 2. Ne rezultă
L [y ′ ] (p) = pL [y] (p) − y (0) = pL [y] (p) − 1

şi
L [y ′′ ] (p) = p2 L [y] (p) − y (0) · p − y ′ (0) = p2 L [y] (p) − p − 1,
deci ecuaţia devine

1
p2 L [y] (p) − p − 1 − 3 (pL [y] (p) − 1) + 2L [y] (p) = 2 .

p
Pentru simplitate, notăm L [y] (p) cu Y (p) şi obţinem

1
p2 − 3p + 2 Y (p) = 2 + p − 2,

p
de unde
1 1
Y (p) = + .
p2 (p − 1) (p − 2) p − 1
1
Aflăm originalele. Pentru , originalul este et şi acum trebuie să
p−1
1
determinăm originalul şi pentru prima fracţie. Scriem 2
p (p − 1) (p − 2)
ca sumă de fracţii simple. Avem
1 1 1 1 3 1 1 1
= · − + · + · 2
p2 (p − 1) (p − 2) 4 p−2 p−1 4 p 2 p
1 3 1
· L e2t (p) − L et (p) + · L [1] (p) + · L [t] (p)

=
4 4 2

1 2t t 3 t
=L e −e + + (p) ,
4 4 2
deci soluţia este
1 3 t 1 3 t
y (t) = et + e2t − et + + = e2t + + .
4 4 2 4 4 2
c) Aplicăm transformarea Laplace. Obţinem
L [y ′′′ + 4y ′ ] (p) = L [2] (p) .

Din liniaritate, avem
2
L [y ′′′ ] (p) + 4L [y ′ ] (p) = .
p
Aplicăm proprietatea de derivare a originalului pentru n = 1 şi apoi
pentru n = 3. Ne rezultă
L [y ′ ] (p) = pL [y] (p) − y (0) = pL [y] (p)

şi
L [y ′′′ ] (p) = p3 L [y] (p) − y (0) · p2 − y ′ (0) · p − y ′′ (0)
= p3 L [y] (p) − 1.
Ecuaţia devine
2
p3 L [y] (p) − 1 + 4pL [y] (p) = .
p
Pentru simplitate, notăm L [y] (p) cu Y (p) şi obţinem
p+2
p3 + 4p Y (p) =

,
p
de unde
p+2 p+2
Y (p) = 3
= 2 2 .
p (p + 4p) p (p + 4)
Scriem Y (p) ca sumă de fracţii simple. Avem
1 1 1 1 − 1 · p − 12
· + · 2 + 42
Y (p) =
4 p 2 p p +4
1 1 1 1 1 p 1 1
= · + · 2− · 2 − · 2
4 p 2 p 4 p +4 2 p +4
1 1 1 1
= · L [1] (p) + · L [t] (p) − · L [cos (2t)] (p) − L [sin (2t)] (p)
4 2 4 4

1 t cos (2t) sin (2t)
=L + − − (p) ,
4 2 4 4
deci soluţia este

1 t cos (2t) sin (2t)
y (t) = + − − .
4 2 4 4
Vom discuta acum aspecte legate de convoluţie şi modul ı̂n care ea
se raportează la operatorul Laplace.
Definiţie 1. Fie f , g funcţii original. Atunci, pentru t ∈ R, definim
Z t Z t
(f ∗ g)(t) = f (t − x)g(x)dx = f (x)g(t − x)dx.
0 0
Atunci f ∗ g se numeşte convoluţia lui f cu g (se verifică uşor că f ∗ g

este, de asemenea, o funcţie original).
Teoremă 2. Fie f şi g funcţii original. Atunci are loc egalitatea

L(f ∗ g) = L(f )L(g).

Z t
a) y(t) + 2 e2(t−s) y(s)ds = cos 2t;
0
Z t
b) y(t) = (s − t)y(s)ds + t.
0
Soluţie:
a) Vom nota cu Y transformata Laplace a funţiei y. Să observăm ı̂n

primul rând că
Z t
e2(t−s) y(s)ds = e2t ∗ y,
0
1
care are transformata Laplace · Y , conform aspectelor teoretice
p−2
anterior amintite.
Să remarcăm şi faptul că
p
L(cos 2t)(p) =
.
+4 p2
Folosind aceste aspecte, putem spune că ecuaţia noastră integrală
devine
1 p
Y +2· ·Y = 2 .
p−2 p +4
De aici, prin calcule, se observă că

p 2
Y = 2 − 2 ,
p +4 p +4
deci
y(t) = cos(2t) − sin(2t).
b) Vom nota cu Y transformata Laplace a funţiei y. Să observăm ı̂n

primul rând că Z t
e2(t−s) y(s)ds = −t ∗ y,
0
1
care are transformata Laplace − · Y , conform aspectelor teoretice
p2
anterior amintite.
Să remarcăm şi faptul că
1
L(t)(p) = .
p2
Folosind aceste aspecte, putem spune că ecuaţia noastră integrală
devine
1 1
Y = − 2 · Y + 2.
p p
De aici, prin calcule, se observă că
1
Y = 2 ,
p +1
deci
y(t) = sin t.
Integrarea imaginii este exemplificată ı̂n teorema de mai jos.

Teoremă 3. Integrarea imaginii
Dacă f este o funcţie original, atunci
Z ∞
f (t)
L(f )(q)dq = L (p),
p t
ori de câte ori integrala este convergentă.
3. Calculaţi integralele:
Z ∞ −4t
e − e−5t
a) I = dt;
0 t
Z ∞
sin(at) + sin(bt)
b) I = dt, unde a, b sunt numere pozitive.
0 t
Soluţie:
a) Fie f (t) = e−4t − e−5t . Atunci se observă că

f (t)
I=L (0).
t
Ţinând seama de teorema privind integrarea imaginii transformatei
Laplace, rezultă
Z ∞ ∞
a b q q
I= − dq = arctg − arctg = 0.
0 q 2 + a2 q 2 + b 2 a b
0
b) Fie f (t) = sin(at) + sin(bt). Atunci se observă că

f (t)
I=L (0).
t
Ţinând seama de teorema privind integrarea imaginii transformatei
Laplace, rezultă
Z ∞ ∞
1 1 q+4
I= − dq = ln = ln 5 − ln 4.
0 q+4 q+5 q+5
0
1. Folosind transformarea Laplace, să se determine soluţia y = y(t)

pentru ecuaţiile:
a) y ′′ − 7y ′ + 10y = et , cu condiţiile y (0) = 1; y ′ (0) = −1;
b) y ′′ + 2y ′ + y = 1, cu condiţiile y (0) = 0, y ′ (0) = 1;
c) y ′′ − 6y ′ + 9y = te2t , cu condiţiile y (0) = 0, y ′ (0) = 0;
d) y ′′′ + y ′ = cos t, cu condiţiile y (0) = 0; y ′ (0) = −2; y ′′ (0) = 0;
e) y ′′′ + y = e−t , cu condiţiile y (0) = 0; y ′ (0) = 0; y ′′ (0) = 0.

Z t
a) y(t) + (t − s)y(s)ds = t2 ;
0
Z t
b) y(t) − et−s y(s)ds = 2et .
0
3. Calculaţi integralele:
Z ∞ −3t
e − e−t
a) I = dt;
0 t
Z ∞
ch(2t) − cht
b) I = dt.
0 t

Matematici Speciale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Matematici Speciale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SEMINARUL I - MATEMATICI SPECIALE

Derivarea funţiilor reale - Recapitulare

Partea I - Aspecte teoretice şi exerciţii rezolvate

Deoarece ı̂n cadrul activităţilor de curs şi seminar pentru disciplina

Vom reaminti, pe scurt, noţiuni de bază ı̂n legătură cu derivatele.

Definiţie 1. Funcţia f : [a, b] → R se numeşte diferenţiabilă ı̂n punctul

f ′ (x0 ) este derivata funcţiei f ı̂n punctul x0 .

Vom prezenta anumite reguli privind derivarea unor funcţii elementare

(xa )′ = axa−1 (ua )′ = aua−1 u′

(sin x)′ = cos x (sin u)′ = u′ cos u

(cos x)′ = − sin x (cos u)′ = −u′ sin u

2. Calculaţi derivatele următoarelor funcţii:

b) Aplicarea acestor reguli conduce la:

′ (2x + sin x)′ arcsin x − (2x + sin x)(arcsin x)′

c) În această situaţie, rezultă:

3. Determinaţi primele două derivate ale funcţiilor f : D → R, unde

a) Prima derivată funcţiei poate fi calculată utilizând

f ′ (x) = cos x − sin x.

f ′′ (x) = (cos x)′ − (sin x)′ .

f ′′ (x) = − sin x − cos x = −(sin x + cos x).

b) Prima derivată funcţiei poate fi calculată utilizând

(x + 3)′ (x + 1) − (x + 3)(x + 1)′

c) Prima derivată funcţiei poate fi calculată utilizând

f ′ (x) = (ex )′ · x2 + ex · (x2 )′ .

f ′ (x) = ex · (x2 + 2x).

f ′′ (x) = (ex )′ · (x2 + 2x) + (ex ) · (x2 + 2x)′ .

f ′′ (x) = ex · (x2 + 4x + 2).

d) Putem vedea mai ı̂ntâi că

(x ln x)′ (x2 + 2) − (x ln x)(x2 + 2)′

′′ −3x4 − 4x2 + 2(x2 − 6)x2 ln x + 4

Partea a II-a: Exerciţii propuse pentru studiul individual

2. Calculaţi derivatele următoarelor funcţii:

Integrala definită. Integrale improprii - Recapitulare

Partea I - Aspecte teoretice şi exerciţii rezolvate

Reamintim primitivele funcţiilor elementare:

1. Folosind formulele de integrare uzuale, să se calculeze integralele

2. Folosind formula de integrare prin părţi, să se calculeze integralele

unde am ales f ′ (x) = ex şi g (x) = x, de unde rezultă f (x) = ex şi,

3. Folosind o schimbare de variabilă potrivită, să se calculeze inte-

a) Folosind schimbarea de variabilă t = x2 , avem dt = 2xdx, iar

b) Schimbarea de variabilă potrivită, ı̂n cazul dat, este t = 2x3 +2, de

c) Folosim schimbarea de variabilă t =√cos x, de unde dt = − sin xdx

4. Folosind definiţia, studiaţi convergenţa integralelor improprii de

a) Conform definiţiei, pentru k > 0, avem

b) (Observaţi legătura cu seria armonică!). Pentru α ̸= 1 avem

c) Aici vom folosi schimarea de variabilă. Iarăşi, conform definiţiei,

d) Indicaţie: Folosiţi, de asemenea, o schimbare de variabilă potrivită.

5. Folosind definiţia, studiaţi convergenţa integralelor improprii de

de unde deducem că integrala dată este divergentă pentru α = 1. Fie

Astfel, integrala dată este convergentă.

Partea a II-a: Exerciţii propuse pentru studiul individual

1. Să se calculeze integralele următoare:

2. Folosind definiţia, studiaţi convergenţa integralelor improprii de

Partea I - Aspecte teoretice şi exerciţii rezolvate

Prin L1 vom nota mulţimea Z ∞funcţiilor f : R → R(C) care sunt absolut

Definiţie 1. Fie f o funcţie din mulţimea L1 . Transformata Fourier a

Funcţia f se numeşte funcţie original (sau original), iar F este funcţie

1. Arătaţi că următoarele funcţii sunt absolut integrabile:

Explicitând modulul, avem că

Prin urmare, f ∈ L1 ((0, ∞)).

2. Calculaţi transformatele Fourier pentru:

Explicitând modulul, avem că

= lim e cos αx − i lim ex sin αx = 0 − i · 0 = 0,

1 eα(1+ix) 1 eα(1−ix) 1 1 e(1+ix) − 1 e(1−ix) − 1