FUNCłII DERIVABILE

Formule de derivare:
Derivatele funcŃiilor elementare Derivatele funcŃiilor compuse
( f ± g )' = f ' ± g'
( f ⋅ g )' = f ' ⋅ g + f ⋅ g' , (λ ⋅ f )' = λ ⋅ f'
'
 f f ' ⋅ g − f ⋅ g'
  =
g g2
c' = 0

( x n )' = n ⋅ x n −1 ; ( x) =
n
' 1 ( u n )' = n ⋅ u n −1 ⋅ u' ; ( u) =
n
' u'
n n u n −1
nn x n −1
(a ) = a ⋅ (ln a );
x ' x
(e ) = e
x ' x (a ) = a ⋅ (ln a ) ⋅ u ; (e ) = e
u ' u ' u ' u
⋅ u'
u' u'
(log a x ) = 1 ;
'
(ln x ) = 1' (loga u)' = ; (ln u)' =
u ⋅ ln a u
x ⋅ ln a x
(sin x )' = cos x (sin u)' = cos u ⋅ u'
(cos x )' = − sin x (cos u)' = − sin u ⋅ u'
u'
(tgx ) = 12
' (tgu)' =
cos x cos 2 u
'

(ctgx )' = − 12 (ctgu)' = − u2

sin x sin u
'

(arcsin x )' = 1 2 (arcsin u)' = u 2

1− x 1− u
u'
(arccos x )' = − 1 2 (arccos u)' =−
1− x 1 − u2
u'
(arctgx )' = 1
(arctgu)' =
1+ x2 1 + u2
'
(arcctgx )' = − 1 2 (arcctgu)' = − u 2
1+ x 1+ u
 
( ) '
uv = uv  v' ⋅ ln u + v ⋅
u'
u


 

( )
f − 1 ( y0 ) = '
' 1
=
f ( x0 ) f '
1
( f ( y ))
−1
0

1
Rezultate deosebite:

1. DefiniŃie:
Dacă f : R → D , este o funcŃie reală atunci f are derivată în x0 ∈ D dacă
f (x ) − f (x 0 )
(∃) xlim = f ' (x0 ) ;
→ x0 x − x0
f ' ( x0 ) se numeşte derivata funcŃiei f în x0 .

Dacă f ' ( x0 ) este finită ⇒ f este derivabilă în x0.

2. f derivabilă in x0 ⇒ f continuă în x0.

(obs: dacă f nu este continuă în x0 ⇒ f nu este derivabilă în x0).
3. f are derivată în x0 ⇔ f’s(x0)= f’d(x0)=f’(x0)
4. Teorema lui Fermat
f : I → R , I interval, f derivabilă în x0 ∈ I , x0 punct de extrem al

funcŃiei f , (minim sau maxim) ⇒ f ' ( x 0 )= 0

5. Teorema lui Darboux:
Dacă f :I → R este derivabilă pe I, derivata sa are proprietatea lui Darboux.
1
Exemplu: a x + b x ≥ 2, (∀) x ∈ R, a < 0, b < 0 ⇔ b =
a
x
 1
(⇐:) b = 1 ⇒ a x + b x − 2 (ab) x ≥ 0 ⇒ a x + b x ≥ 2 (ab) x = 2  a ⋅  = 2
a  a
(⇒:)Fie f : R → R, f ( x) = a x + b x , derivabilă
pentru a = b = 1 este evident.

pentru a ≠ 1, b ≠ 1 ; a x + b x ≥ 2, (∀) x ∈ R se scrie: f ( x) ≥ f (0) (∀) x ∈ R , şi arată că

T . Fermat
x0=0 este punct de minim ⇒ f ' (0) = 0 . Deoarece f ' ( x) = a x ln a + b x ln b , f ' (0) = 0

1
⇒ f ' (0) = a 0 ln a + b 0 ln b = ln(ab) = 0 ⇒ ab = e 0 ⇒ ab = 1 ⇒ b =
a

2
6. Teorema lui Rolle: f : [a, b] → R astfel încât:

f este derivabilă pe (a,b)

f este continuă pe [a,b]

f(a) = f(b)
⇒ (∃)c ∈ (a, b ), f ′(c ) = 0
7. Teorema lui Lagrange f : [a, b] → R astfel încât:

f este derivabilă pe (a,b)

f este continuă pe [a,b]
f (b) − f (a )
⇒ ∃c ∈ (a, b ), f ' (c ) =
b−a
8. Teorema lui Cauchy f , g : [a, b] → R astfel încât:

f,g derivabile pe (a,b), g’(x) ≠ 0, (∀) x ∈ (a, b)

f,g continue pe [a,b]
f ' (c ) f (b) − f (a )
⇒ g (a) ≠ g (b) şi (∃) c ∈ (a,b) a. î. =
g' (c ) g (b ) − g (a )
De reŃinut: dacă f este derivabilă pe un interval, atunci:

1) între două zerouri ale lui f se află cel puŃin un zero al lui f’.

2) între două zerouri consecutive ale lui f’ se află cel mult un zero al lui f.

3) dacă valorile funcŃiei în două zerouri consecutive ale derivatei, au semne

contrare, atunci între cele două zerouri ale derivatei se află un singur zero al
funcŃiei.

4) dacă valorile funcŃiei, calculate în două zerouri consecutive ale derivatei, au

acelaşi semn, atunci între cele două zerouri ale derivatei nu se află nici un zero al
funcŃiei.
3
9. Metoda de separare a rădăcinilor ecuaŃiei f (x ) = 0 , constă în parcurgerea
următorilor paşi:
1)calculăm f ' (derivata funcŃiei f : I → R );

2)aflăm zerourile lui f ' ; să presupunem că ele sunt x1 ' < x 2 ' < ........... < x n ' ;

3)calculăm f ( p ), f ( x1' ), f ( x 2 ' ),................, f ( x n ' ), f ( q ), unde

p = inf I , q = sup I
şi se formează şirul lui Rolle (şirul al doilea):

x p x 1' x 2' . . . . . . . . xn' q

f (x) f ( p) f ( x1' ) f ( x2' ) . . . . . . . . f ( xn' ) f (q )

+ + ∨ - ...... . + ∨ -

4) intervalul (xi' , xi' +1 ) , i = 0,1,2,..., n; x0' = p, x n' +1 = q conŃine un singur zero al

lui f ⇔ la capetele acestui interval avem o variaŃie de semn în şirul lui Rolle
(variaŃie notată “ ∨ ”); în caz contrar în intervalul respectiv nu se află nici o
rădăcină a lui f .

5) dacă în şirul lui Rolle apare f ( xk ) = 0 , atunci x k este rădăcină dublă a lui f.

Exemple: SeparaŃi rădăcinile reale ale ecuaŃiei:

1) SeparaŃi rădăcinile reale ale ecuaŃiei: 3x 7 − 7 x 3 + 1 = 0 ;

R:
f : R → R, f ( x ) = 3x 7 − 7 x 3 + 1 ⇒ f ' ( x ) = 21x 6 − 21x 2 = 21x 2 ( x 4 − 1 ) =
= 21x 2 ( x 2 + 1 )( x − 1 )( x + 1 ) ; f ′( x ) = 0 ⇒ x1,2 = 0 , x 3 = 1, x 4 == −1
lim f ( x ) = −∞; lim f ( x ) = ∞; f ( 0 ) = 1; f ( 1 ) = 3 − 7 + 1 = −3; f ( −1 ) = −3 + 7 + 1 = 5
x → −∞ x−∞

4
x -∞ -1 0 1 +∞
f(x) - ∨ +5 1 ∨ -3 ∨ +

 x1 ∈ (−∞,−1)

Din şirul lui Rolle ⇒ există 3 rădăcini reale ale lui f:  x2 ∈ (0,1)
 x ∈ (1, ∞)
 3

2) SeparaŃi rădăcinile reale ale ecuaŃiei: e 2 x − e x + 4 x + 4 = 0

R:
f : R → R, f ( x) = e 2 x − 6e x + 4 x + 4 ⇒ f ' ( x) = 2e 2 x − 6e x + 4 = 2(e 2 x − 3e x + 2) =
e x − 1 = 0 ⇒ e x = 1 ⇒ x = 0
= 2(e x − 1)(e x − 2) ⇒ f ' ( x) = 0 ⇒  x
e − 2 = 0 ⇒ e x = 2 ⇒ ln e x = ln 2 ⇒ x = ln 2

lim f ( x) = −∞; f (0) = 1 − 6 + 4 = −1; f (ln 2) = e 2 ln 2 − 6e ln 2 + 4 ln 2 + 4 = 4(−1 + ln 2) < 0

x → −∞

 6 4x 4  x −∞ ∞
lim f ( x) = lim e 2 x 1 − x + 2 x + 2 x  = ∞ 0 ln 2
x →∞ x→∞
 e e e 
f (x) − − − ∨ +

Din şirul lui Rolle ⇒ f are o singură variaŃie de semn ⇒ ecuaŃia are o singură rădăcină
reală x1 ∈ (ln 2,+∞) .

10. Determinarea intervalelor de monotonie ale funcŃiei f : I → R ,

derivabilă pe I: f crescătoare pe I ⇔ f ' ( x ) ≥ 0 , (∀) x ∈ I .
f descrescătoare pe I ⇔ f ' ( x ) ≤ 0 , (∀) x ∈ I .

11. Determinarea punctelor de extrem: Fie f: I → R, derivabilă pe I

x 0 ∈ I punct de extrem (minim sau maxim) al funcŃiei f ⇔ f ' ( x 0 ) = 0
şi f’ are semne contrare de o parte şi de alta a lui x0.

5
Exemplu: e x ≥ x + 1 (∀) x ∈ R

R: Fie f : R → R f ( x) = e x − ( x + 1) , f ' ( x) = e x − 1 ⇒ e x − 1 = 0 ⇔ e x = 1 ⇔ x = 0

⇒ f are un punct de minim şi anume

x -∞ 0 +∞
x0=0 ; minimul funcŃiei este
f’(x) - - - - 0 + + +
m=f(0)=0
f(x) 0
⇒ f ≥ 0 (∀) x ∈ R adică e x ≥ x + 1

 0
12. Teorema lui l’Hospital  cazul  f , g : I → R
 0

lim f ( x) = lim g ( x) = 0
x → x0 x → x0

f şi g derivabile pe I − {x 0 } si g ' ( x) ≠ 0 (∀) x ∈ I − {x 0 }

f ( x) f ' ( x)
⇒ lim = lim
x → x0 g( x ) x → x 0 g' ( x )

 ∞
13. Teorema lui l’Hospital  cazul  f , g : I → R
 ∞

lim f ( x) ∈ {− ∞,+∞} , lim g ( x) ∈ {− ∞,+∞}
x → x0 x → x0

f şi g derivabile pe I − {x 0 } si g ' ( x) ≠ 0 (∀) x ∈ I − {x 0 }

f ( x) f ' ( x)
⇒ lim = lim
x → x0 g ( x ) x → x 0 g' ( x )

Important!
0 ∞
Regulile lui l’Hospital elimină nedeterminările si ; celelalte pot fi reduse la
0 ∞
acestea astfel:

6
 1 1
−
0 g f
• ∞ − ∞ se reduce la scriind f − g = , dacă f → ∞, g → ∞ ;
0 1
fg
• ∞ ⋅ 0 se reduce la
0 g
scriind f ⋅ g = , sau la
0 1
f

∞ f  f → ∞,
scriind f ⋅ g = , cu  ;
∞ 1 g → 0
g

1∞ 
 0 ∞
• 0 0  se reduce la ∞ ⋅ 0 (apoi la sau ) folosind relaŃia: f g
= e g ln f
 0 ∞
∞ 0 

sin x 1 
Exemple: a) lim , b) lim − ctgx  , c) lim x x .
x →0 xe x + sin x x >0 
x →0 x
 x →0
x >0

sin x (sin x)' cos x 1

a) lim = lim = lim x =
x →0 xe + sin x
x x → 0 ( xe + sin x)'
x x → 0 e + xe + cos x 2
x

1  1 1   tgx − x   1 + tg 2 x − 1 
b) lim − ctgx  = lim −  = lim  = lim =
0 tgx + x (1 + tg 2 x ) 
x >0   xx →
x →0 x 0 x tgx  xx → xtgx  xx →
>0  >0  >0  
0

 tg 2 x   2tgx(1 + tg 2 x)  0
= lim  = lim = =0,
x → 0 tgx + x + xtg 2 x  x → 0 1 + tg 2 x + 1 + tg 2 x + x 2tgx (1 + tg 2 x ) 
x >0   x>0   2

1
(s-a folosit formula (tgx )' = = 1 + tg 2 x )
cos 2 x

1
  ln x
c) ln lim x x  = lim ln x x = lim x ln x = lim = lim x = − lim x = 0 ⇒ lim x x = e 0 = 1
 x→0  x→0 x→0 x →0 1 x→0 1 x →0 x →0
 x>0  x>0 x>0 x >0 x>0 − x >0 x>0
2
x x

7
14. Determinarea intervalelor de convexitate şi concavitate ale funcŃiei
f : I → R , derivabilă de două ori pe I:

f este convexă pe I ⇔ f’ este crescătoare pe I.

f este convexă pe I ⇔ f’’ ≥ 0 (∀) x ∈ I .

f este concavă pe I ⇔ f’ este descrescătoare pe I.

f este concavă pe I ⇔ f’’ ≤ 0 (∀) x ∈ I .

x0 este punct de inflexiune ⇔ f ′′( x 0 ) = 0 şi f’’ are semn contrar de o pare şi

de alta a lui xo.
2x
Exemplu: Fie f : R → R, f ( x) =
1+ x 2
a) să se studieze monotonia lui f.
b) să se studieze convexitatea şi concavitatea lui f.

2(1 + x 2 ) − 2 x ⋅ 2 x (1 − x 2 ) 4 x( x 2 − 3)
R: f ' ( x) = = 2 ⇒ f ' ' ( x ) =
(1 + x 2 ) 2 (1 + x 2 ) 2 ( x 2 + 1)3

f ' ( x) = 0 ⇒ x1' , 2 = ±1; f ' ' ( x) = 0 ⇒ x1'' = 0, x2'' ,3 = ± 3

x
−∞ − 3 −1 0 1 3 +∞

f ′(x ) ---------------- 0++++++++++++ 0 --------------------

f ′′(x ) - - - - - - - 0 + + + + + + + + + + + + 0- - - - - - - - - - - - - - - - - - -0 + + + + +

f (x ) 3 3
  −   −1   0   1    
2 2
i m i M i
Din tabel: 1) f este descrescătoare pe (− ∞,−1) ∪ (1,+∞ ) ; crescătoare pe (-1,1) ;

(
2) convexă pe − 3 ,0 ∪ ) ( 3,+∞) ; concavă pe (− ∞,− 3 )∪ (0, 3 )
3) (-1,-1) este punct de minim; (1,1) este punct de maxim
 − 3   3 
4)  − 3 , , (0,0),  3 , sunt puncte de inflexiune.
 2   2 
 

8
15. Asimptotele funcŃiilor reale.
Fie f : D → R , x0 ∉ D ⊂ R
 dreapta de ecuaŃie x = x 0 este asimptotă verticală ⇔ una dintre limitele:

lim f ( x ) , lim f ( x ) este infinită

x → x0 x → x0
x > x0 x < x0

 dreapta de ecuaŃie y = a este asimptotă orizontală ⇔ lim f ( x ) = a, a ∈ R

x → ±∞

 dreapta de ecuaŃie y = mx + n este asimptotă oblică ⇔ (∃) şi sunt finite

 f (x )
m = xlim
→ ±∞ x
limitele: 
n = lim [ f ( x ) − mx ]
 x → ±∞

Exemple: Graficele funcŃiilor uzuale şi asimptotele lor:

f :R→ R f :R→ R f : (0 , ∞ ) → R f : (0 , ∞ ) → R
f (x ) = a , a > 1
x
f (x ) = a , 0 < a < 1
x
f ( x ) = log a x , a > 1 f ( x ) = log a x ,0 < a < 1
y = 0 as.orizontală y = 0 as.orizontală x = 0 as.verticală x = 0 as.verticală

f : R − {0} → R f : (− π / 2 ,π / 2 ) → R f : R → (− π / 2 ,π / 2 )
f (x ) = 1 / x f ( x ) = tgx f ( x ) = arctgx
x = 0 , y = 0 asimptote x = ± π / 2 as. verticale y = ±π / 2 as. orizontale

9
16. Reprezentarea grafică a funcŃiilor se poate face urmărind etapele:
I. Domeniul de definiŃie D.
II. IntersecŃiile graficului cu axele de coordonate:
♣ intersecŃia cu Oy :luăm x = 0 ⇒ y = f (0) ⇒ x=0 ⇒ obŃinem pct. (0, f (0))
♣ intersecŃia cu Ox: luăm y=0 , adică rezolvăm ecuaŃia f ( x ) = 0 ⇒ soluŃiile x1 , x 2 , ... şi
punctele : (x1 ,0), (x 2 , 0 ), ...

III. Limite. Asimptote.

♣ se calculează limitele la capetele intervalelor din D.
♣ asimptote verticale.
♣ asimptote orizontale.
♣ asimptote oblice.
IV. Derivata întâi:
♣ se calculează f ′( x ) .

♣ se rezolvă ecuaŃia f ( x ) = 0 ⇒ x1' , x '2 , ... .

♣ se studiază semnul lui f ′ .

V. Derivata a doua:
♣ se calculează f ′′( x ) .

♣ se rezolvă ecuaŃia f ′′(x ) = 0 ⇒ x1'' , x '2' , ... .

♣ se studiază semnul lui f ′′ .

VI. Tablou de x
−∞ x1" x1' x2" x2' x3" +∞
variaŃie de tipul:
f ' (x ) -- --------- 0 +++ +++++ 0 -----------

f ' ' (x ) ----- 0 ++++++++ 0------------ 0 +++

f (x )  i  m  i  M  i 

VII. Trasarea graficului:

♣ se trasează mai întâi asimptotele şi se figurează punctele remarcabile din tablou.
♣ se trasează graficul urmărind variaŃiile lui f (din tablou) .

10
 BIBLIOGRAFIE

1.Andrei Gh., Caragea C.,Ene V., Bordea Gh. – Algebră, Culegere de probleme
pentru examene de admitere şi olimpiade şcolare, Editura Scorpion,
Bucureşti,1995.

2.Aramă Lia şi Morozan Toader – Culegere de probleme de analiză matematică,

Editura Universal Pan, Bucureşti, 1997.

3.Brînzănescu V., Ianuş St., Ionescu B., etc. – Culegere de probleme, Editura
ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşri, 1989.

4.Demidovich B, Baranenkov G., etc. – Recueils d Exercices et de problemes

d’analyse matematique, Editions Mir Moscou, 1972.

5.Ganga M. – Matematică, clasa a X-a, Editura Mathpress, Ploieşti, 2000.

6.Năstăsescu C., NiŃă C., Brandiburu M., JoiŃa D. – ExerciŃii şi probleme de

algebră, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.

7.Panaitopol L., Bălună M. – Matematică, clasa a X-a, Editura Gil, Zalău, 2000.

8.łena M. – Matematică, clasa a XII-a, Editura Gil, Zalău, 2002.

11