REFERAT

Proprietatea lui Darboux

- considerații metodice și științifice -

Autori:
Prof. Beatrice Ioniță
Prof. Viorica Negrea
Prof. Alina Moise
Prof. Ecaterina Butac

1
 I. Aspecte științifice in predarea temei “Funcții cu proprietatea lui Darboux”
I.1Proprietatea lui Darboux
Fie IR un interval si f:IR
Definitia 1.1 Spunem ca f are proprietatea lui Darboux pe I (sau pe scurt ca este o
functie Darboux pe I) si notam fDI, daca pentru orice a,bI cu a<b si orice λ cuprins intre
f(a) si f(b) exista c(a,b) cu λ=f(c).
Interpretarea geometrica a proprietatii lui Darboux este data in
Observatie: Functia f:IR are proprietatea lui Darboux (pe scurt P.D.) pe I daca si numai
daca pentru orice a,bI cu a<b si orice λ, cuprins intre f(a) si f(b), paralela cu Ox dusa prin
punctul de coordonate O,λ intersecteaza graficul restrictiei lui f la (a,b) in cel putin un punct.
Caracterizari ale functiilor Darboux sunt puse in evidenta de
Propozitia 1.1: Pentru orice f : IR urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
i) f are proprietatea lui Darboux pe I;
ii) Daca J este un interval cu J ⊂ I, atunci f(J) este interval (adica f transforma orice
interval al lui I intr-un interval);
iii) Daca a,bI cu a<b atunci f([a,b]) este un interval.
Demonstratie
i)⇒ ii) daca f:IR este o functie Darboux si J⊂I este un interval atunci orice y1=f(x1),
y2=f(x1)f(J) (presupunem de exemplu y1<y2) si orice λ(y1,y2) exista c cuprins intre x1 si x2
cu λ=f(c). Deoarece J este interval, iar x1,x2J rezulta ii) ⇒ iii) este evidenta.
iii)⇒i). Fie a,bI cu a<b si λ cuprins intre f(a) si f(b). Atunci λf([a,b]) si din iii) rezulta ca
exista c[a,b] cu λ=f(a). Se observa imediat (prin reducere la absurd) ca c∉{a,b} si deci
c(a,b) cu λ=f(c). In consecinta f este o functie Darboux pe I.
Corolarul 1.1 Daca f:IR si g:f(I)R sunt functii Darboux atunci si g∘f este o
functie Darboux (adica compusa din doua functii Darvoux este o functie Darboux).
Demonstratie: Daca f si g sunt functii Darboux si J este un subinterval al lui I atunci
(g∘f)(J)=g(f(J)) este un interval si deci g∘f este o functie Darboux (cf Propozitia 1.1).
Corolarul 1.2 Daca f:IR este o functie Darboux a carei multime de valori f(I) este
cel mult numarabila atunci f este constanta.
Demonstratie : Daca f:IR are proprietatea lui Darboux atunci f(I) este un interval nevid
care prin ipoteza este o multime cel mult numarabila. Acest fenomen este posibil numai daca
card f(I)=1, adica f este constanta.
Corolarul 1.3 Fie f:IR o functie Darboux. Atunci f este injectiva daca si numai
daca este strict monotona.
Demonstratie.
Necesitatea. Fie f:IR o functie darboux injectiva. Sa aratam ca este strict monotona.
Presupunand contrariul rezulta ca exista x1<x2<x3 cu f(x1)<f(x2)>f(x3) sau f(x1)>f(x2)<f(x3).
Presupunem, de exemplu ca f(x1)<f(x2)>f(x3) analog procedandu-se in cealalta situatie. Avem
posibile doua cazuri.
Cazul I: f(x1)<f(x3)<f(x3). Din faptul ca f este o functie Darboux rezulta ca exista (x1,x2) (si
deci c≠x3) cu f(c)=f(x3), imposibil caci f este injectiva.

2
Cazul II: f(x3)<f(x1)<f(x2). Analog, deoarece f are proprietatea lui Darboux rezulta ca exista
c(x2,x3) cu f(c)=f(x1), ce contrazice injectivitatea lui f.
Suficienta este evidenta.
Corolarul 1.4 (Ereditatea proprietatii lui Darboux) Daca f:IR are proprietatea lui
Darboux pe I atunci f are aceasta proprietate pe orice subinterval I0⊂I.
Demonstratia este evidenta din propozitia 1.2.1, ii).
Propozitia 1.2 Daca f:IR este o functie Darboux atunci
i) |f|, f2, √|𝑓| sunt functii Darboux;
1
ii) Daca f(x)≠0 pentru oricare xI atunci si 𝑓 este o functie Darboux.
Demonstratie: Se aplica pe rand Corolarul 1.2.1 (compusa a doua functii Darboux este
1
o functie Darboux) pentru functia f si functiile g1(x)=|x|, g2(x)=x2, g3(x)= √|𝑥|, g4(x)=
𝑥
Relativ la operatii algebrice cu functii Darboux facem remarca: DI nu este spatiu vectorial
(in raport cu operatiile obisnuite de adunare si respectiv de inmultire cu un scalar real al
functiilor reale).

I.2 Continuitatea functiilor cu proprietatea lui Darboux

Teorema 1.1 Daca f:IR are proprietatea lui Darboux si daca exista una din limitele
laterale intr-un punct x0I atunci aceasta limita este egala cu f(x0).
Demonstratie: Presupunem ca exista f(x0-0)<f(x0)
⇒ exista α astfel incat f(x0-0)<α<f(x0);
⇒ exista V o vecinatate a lui x0 astfel incat oricare ar fi x<x0, oricare ar fi xV I I⇒f(x0)<α.
Fie aV I I cu α<x0 ⇒ f(a)<α<f(x0), decu pentru oricare ar fi x(a,x0)⊂V avem f(x)<α, ceea
ce arata ca f nu ia valoarea α in nici un punct cuprins intre a si x0, fals, deoarece f are
proprietatea lui Darboux.
⇒ f(x0-0)=f(x0)
Corolarul 1.5
i) Daca f : IR are proprietatea lui Darboux, atunci f nu are discontinuitati de speta I;
ii) Daca f : IR are puncte de discontinuitate de speta I, atunci f nu are proprietatea lui
Darboux.
Observatie: Daca f:IR monotona (deci nu are discontinuitati de speta a II-a) si f are
proprietatea lui Darboux (nu are discontinuitati de speta I) atunci f este continua
MI#I DI⊂CI
O prima implicatie intre prorprietatile de continuitate si proprietatea lui Darboux a fost pusa
in evidenta de Bolzano in 1817 si Cauchy in 1821.
Teorema 1.2 Daca f:IR este continua atunci f are proprietatea lui Darboux pe I.
Demonstratie: Fie f:IR o functie continua, a,bI cu a<b si f(a)<λ<f(b).
Deoarece multimea Ad={x[a,b]:f(x)≤λ} este marginita superior, rezulta ca exista c=sup
A[a,b]. Cum c𝐴, exista cnA cu cnc. Atunci f(cn)≤λ si din teorema lui Heine pentru
continuitate rezulta f(c)≤λ. Remarcam ca c<b, caci in caz contrar ar rezulta f(b)≤λ, imposibil
caci prin ipoteza λ<f(b).

3
Atunci pentru orice t(c,b) avem ca t∉A si deci f(t)≤λ. De aici pentru tc obtinem ca f(c)≥λ.
Caci si inegalitatea f(c)<λ, o demonstrasem mai sus, rezulta f(c)=λ. Evident, c≠a (si deci
c(a,b)) caci daca c=a atunci f(c)=f(a)=λ, absurd. In concluzie f(c)=λ cu c(a,b) si deci f este
o functie Darboux pe I.
Corolarul 1.6 Daca f:[a,b]R este o functie continua si f(a)⋅f(b)<0 atunci exista cel
putin un punct x0(a,b) astfel incat f(x0)=0.
Demonstratie: Din f(a)⋅f(b)<0 ⇒ f(a)<0 si f(b)>0 sau f(a)>0 si f(b)<0. Cum f este
continua, are proprietatea lui Darboux, deci pentru λ=0 strict intre f(a) si f(b) exista x0(a,b)
astfel incat f(x0)=0.
Corolarul 1.7 (criteriu ca o functie continua sa aiba un punct fix) Daca f:[a,b][a,b]
este o functie continua, atunci ecuatia x-f(x)=0 are cel putin o solutie in intervalul [a,b]. (o
astfel de solutie se numeste punct fix pentru f).
Demonstratie: Se aplica corolarul 1.6 pentru functia continua g:[a,b] R, g(x)=f(x)-x.
Corolarul 1.8 (semnul unei functii) Fie f : IR o functie continua pe intervalul I,
care nu se anuleaza pe I. Atunci f are acelasi semn pe tot intervalul.
Demonstratie: Presupunand prin absurd ca exista a<b in intervalul I in care f ia valori de
semen contrare, adica f(a)⋅f(b)<0. Atunci, conform corolarului 1.6, exista cel putin un punct
x0(a,b) astfel incat f(x0)=0, ceea ce contrazice ipoteza (f nu se anuleaza pe I). Deci f are
semn constant pe I.

II. Aspecte metodice in predarea temei “Functii cu proprietatea lui Darboux”

II.1 Caracteristicile programelor şcolare de matematică şi a activităţilor

matematice din învăţământul liceal

Studiul matematicii în ciclul superior al liceului urmărește, ca finalități, formarea și

dezvoltarea capacității elevilor de a reflecta asupra lumii, oferindu-le cunoștințele necesare
pentru a acționa în mod specific asupra acesteia, în funcție de propriile nevoi si dorințe, de a
formula și a rezolva probleme pe baza relaționării cunoștințelor din diferite domenii,
înzestrându-i cu un set de competențe, valori si atitudini menite să asigure premisele pentru o
integrare profesională optimă, prin trasee individuale de învățare si formare.
Compatibilizarea cunoștințelor cu nivelul de vârstă a elevului si cu experiența
anterioară a acestuia, continuitatea și coerența intra-disciplinară, realizarea legăturilor
interdisciplinare, prin crearea de modele matematice ale unor fenomene abordate la alte
discipline, prezentarea conținuturilor într-o formă accesibilă, în scopul stimulării motivației
pentru studiul matematicii, valorificarea experienței didactice acumulate în predarea
matematicii în sistemul românesc de învățământ constituie repere conceptuale ale actualei
construcții curriculare.
Programele școlare de Matematică vizează formarea si dezvoltarea de competențe,
înțelese ca ansambluri complexe de cunoștințe si deprinderi dobândite prin învățare. Acest tip
de proiectare curriculară își propune: focalizarea pe achizițiile finale ale învățării, accentuarea
dimensiunii acționale în formarea personalității elevului, corelarea cu așteptările societății.”

4
 În ansamblul său, concepţia noii programe de matematică vizează următoarele:
- schimbări în abordarea conţinuturilor: înlocuirea conţinuturilor teoretice cu o varietate
de contexte problematice care să dezvolte capacităţile matematice ale elevilor;
- schimbări în ceea ce se aşteaptă de la elev: aplicarea mecanică a unor algoritmi se va
înlocui cu elaborarea şi folosirea de strategii în rezolvarea de probleme;
- schimbări în învăţare: schimbarea accentului de la activităţi de memorare şi repetare la
activităţi de explorare-investigare și stimularea atitudinii de cooperare;
- schimbări în predare: schimbarea rolului profesorului de la „transmiţător de informaţii” la
cea de organizator de activităţi variate de învăţare pentru toţi elevii, indiferent de nivelul şi
ritmul propriu de dezvoltare al fiecăruia.
Astfel, au mai puțină importanță: memorarea mecanică de reguli,
problemele/exerciţiile cu soluţii sau răspunsuri unice, activitatea frontală, evaluarea cu scopul
catalogării copilului.
În contextul noii paradigme a educației devin mult mai importante:
o activitatea de rezolvare de probleme prin încercări, implicarea activă în situaţii
practice, căutarea de soluţii din experienţa de viaţă a elevilor;
o crearea de situaţii de învăţare diferite prin utilizarea unei varietăţi de obiecte,
analiza paşilor de rezolvare a unei probleme, argumentarea deciziilor luate în
rezolvare;

II.2 Consideratii metodice asupra temei „Proprietatea lui Darboux”

La nivelul liceului, pasul cel mai important si totodata cel mai dificil il constituie
predarea notiunilor abstracte (limita unei functii intr-un punct, functie cu proprietatea lui
Darboux etc.), precum si a intelegerii de catre elevi a utilitatii studiului acestor notiuni.
Tema „Functii cu proprietatea lui Darboux” reprezinta o incercare grea atat pentru
profesorul care o preda, cat si pentru elevul care o invata. Aceasta se datoreaza caracterului
abstract al temei, dificil de sesizat pentru un elev fara aptitudini matematice deosebite, cat si
pentru numeroasele confuzii care pot aparea intre clasa functiilor continue si clasa functiilor
cu proprietatea lui Darboux. Insa, inca de la inceput, trebuie precizata elevilor importanta
deosebita a acestei proprietati si mai ales a consecintelor ei, cu multiple aplicatii in rezolvarea
unor ecuatii si inecuatii altfel dificil de abordat.
In predarea acestei teme si introducerea notiunii de „functie cu proprietatea lui
Darboux” se face apel si la intuitia elevului, insa acesta trebuie convins ca numai
demonstratiile logice il pot duce la rezultate valabile. O buna pregatire matematica trebuie sa
mentina echilibrul intre componenta intuitiva, observationala si componenta logica,
demonstrativa, sa valorifice permanent ambele componente.
Profesorul trebuie sa tina cont de faptul ca formarea fiecarei notiuni de matematica
parcurge etapele binecunoscute: etapa de elaborare, de motivatie (din interiorul sau din afara
matematicii); formarea propriu-zisa a notiunii si etapa de consolidare prin operare cu
notiunea respectiva. O notiune poate fi considerata asimilata daca ea devine si instrument de
dobandire a unor noi cunostinte si daca elevii pot opera cu aceasta notiune in situatii noi.
Aceste lucruri se realizeaza prin sustinerea etapelor de formare a notiunilor cu exemple
judicios alese, care sa faciliteze asimilarea lor.

5
 Astfel, pe parcursul predării un rol important îl au conceperea şi repartizarea
judicioasă a unor activităţi de învăţare, în funcţie de trebuinţele educative ale elevilor
(„managementul învăţării elevilor”) și antrenarea elevilor în activităţi şi sarcini de învăţare la
care profesorul ia parte în mod activ.
Astfel, profesorul dirijează însușirea noilor noțiuni, deprinderi și competențe ale
elevilor prin exemple bine alese. Acestea trebuie să respecte principiul creșterii treptate a
gradului de dificultate, să ajungă de la particular la general (în cazul în care se dorește
descoperirea de către elevi a unor noi reguli, proprietăți etc.) sau de la general la particular (în
cazul în care se dorește formarea competențelor de exersare/aplicare a noțiunilor nou
predate).
Exercitiile trebuie sa fie variate atat in continut, cat si in forma, sa fie gradate si
progresive. Varietatea elimina monotonia si plictiseala, tine treaz interesul elevului, conduce
la o rezolvare cu simt de raspundere a sarcinilor. Schimbarea formei, continutului, a gradului
de complexitate previn sablonul, stereotipia, monotonia. Valoarea exercitiului este cu atat mai
mare cu cat nota creatoare este mai accentuata. Exercitiul usor, programat la inceput da
incredere elevului in posibilitatile sale, iar esalonarea gradata il ajuta sa constate progresele
pe care le realizeaza necontenit si il stimuleaza in munca.

Exemple de activități de învățare

1.Să se precizeze care din următoarele funcții au proprietatea lui Darboux pe

domeniul de definiție:

𝑥 −1,𝑥 ≤ 1
a) 𝑓: 𝑅 → 𝑅, 𝑓(𝑥) = {
0 ,𝑥 > 1
1 ,𝑥 ∈ 𝑄
b) 𝑓: 𝑅 → 𝑅, 𝑓(𝑥) = {
−1 , 𝑥 ∈ 𝑅\𝑄

0 ,𝑥 = 0
c) 𝑓: 𝑅 → 𝑅, 𝑓(𝑥) = { 1
sin 𝑥 ,𝑥 ≠ 0

Solutie:

a) 𝑓 continua pe 𝑅=> 𝑓 are proprietatea lui Darboux pe 𝑅.

b) 𝑓(𝑅) = {−1,1} => 𝑓 nu are proprietatea lul Darboux pe 𝑅.

c) f continua pe 𝑅 ∗

Fie 𝑎 < 𝑏 𝑠𝑖 𝜆 cuprins intre 𝑓(𝑎) ș𝑖 𝑓(𝑏).Dacă [𝑎, 𝑏] ⊂ (−∞, 0) 𝑠𝑎𝑢 [𝑎, 𝑏] ⊂ (0, +∞) , f
continua => f are proprietatea lui Darboux.

1 1 1
Dacă 𝑎 < 0 < 𝑏 , exista 𝑛 ∈ 𝑁 ∗ astfel incat 𝜋 < 𝑏 și atunci 𝐼𝑛 = [ 𝜋 ,𝜋 ] ⊂
+2𝑛𝜋 − +2𝑛𝜋 +2𝑛𝜋
2 2 2

(0, 𝑏) ⊂ (𝑎, 𝑏) => [−1,1] = 𝑓(𝐼𝑛 ) ⊂ 𝑓((𝑎, 𝑏)) ⊂ [−1,1], 𝑎𝑑𝑖𝑐ă 𝑓((𝑎, 𝑏)) = [−1,1],
ș𝑖 𝑑𝑒𝑐𝑖 𝑒𝑥𝑖𝑠𝑡ă 𝑥𝜆 ∈ (𝑎, 𝑏) 𝑎𝑠𝑡𝑓𝑒𝑙 𝑖𝑛𝑐𝑎𝑡 𝑓(𝑥𝜆 ) = 𝜆 .

6
 2. Sa se arate ca urmatoarele functii au proprietatea Darboux:

x 3 + 1, x ∈ [−2,0]
a). f(x)={ , f: [−2,2] → R
x + 1, x ∈ (0,2]

Solutie: Demonstram ca f este continua pe [-2,2] ⇛ f are proprietatea lui Darboux.

ex + x − 1, x ∈ (−∞, 1]
b). f(x)={ 3−x√x x , f: R → R
e , x ∈ (1, ∞).
2

Solutie: Demonstram ca f este continua pe R ⤇ f are proprietatea lui Darboux.

3. Determinați funcția 𝑓: 𝑅 → 𝑅 care are proprietatea lui Darboux si care verifică

egalitatea 𝑓 2 (𝑥) = 𝑥 2 , ∀𝑥 ∈ 𝑅.

Soluție:

𝑥 ,𝑥 ∈ 𝐴
𝑓 2 (𝑥) = 𝑥 2 => 𝑓(𝑥) = { .
−𝑥, 𝑥 ∈ 𝑅\𝐴

𝐴 = ∅ => 𝑓(𝑥) = −𝑥 , ∀𝑥 ∈ 𝑅
Daca { funcții continue deci au proprietatea lui Darboux.
𝐴 = 𝑅 => 𝑓(𝑥) = 𝑥 , ∀𝑥 ∈ 𝑅

Daca 𝐴 ≠ ∅ 𝑠𝑎𝑢 𝐴 ≠ 𝑅 , 𝑓𝑖𝑒 𝑎 ∈ 𝐴 => 𝑎 ∉ 𝑅\𝐴 .Pentru ca 𝑎 sa nu fie punct de

discontinuitate de prima speță trebuie ca 𝑎 = −𝑎 => 𝑎 = 0.

𝑥 ,𝑥 ≥ 0 𝑥 ,𝑥 < 0
Rezultă 𝑓(𝑥) = { sau 𝑓(𝑥) = { ,funcții continue ,deci au proprietatea lui
−𝑥, 𝑥 < 0 −𝑥, 𝑥 ≥ 0
Darboux. În total am obținut patru funcții care corespund condițiilor din enunț.

4. Să se arate ce ecuațiile următoare au cel puțin o soluție in intervalul specificat:

a) 𝑥 3 = √𝑥 + 2 , 𝐼 = [1,2] ;
1 1
b) + 𝑥−4 = 0, 𝐼 = (1,4) .
𝑥−1

Soluție:

a) Fie 𝑓: [1,2] → 𝑅, 𝑓(𝑥) = 𝑥 3 − √𝑥 + 2 , 𝑓 continuă

𝑓(1) ∙ 𝑓(2) = (1 − √3)6 < 0 => (∃)𝑥0 ∈ (1,2) 𝑎. î. 𝑓(𝑥0 ) = 0 .

1 1 1 1
b) Fie 𝑓: (1,4) → 𝑅, 𝑓(𝑥) = 𝑥−1 + 𝑥−4 , 𝑓 continuă și 𝑓(2) ∙ 𝑓(3) = 2 ∙ (− 2) < 0 =>
(∃)𝑥0 ∈ (2,3) ⊂ (1,4) 𝑎. î. 𝑓(𝑥0 ) = 0
1
c)ln x + x = 0 pe (e , 1).

7
 1
Solutie: Fie f(x)=ln x + x , f: (e , 1) → R

1 1 1 1
f(e)=lne + e = −1 + e < 0 , f(1)=ln1+1=1> 0

1 1
Cum f(e) . f(1) < 0, f continua ⤇ ∃c ∈ (e , 1) a. i f(c) = 0.

d) x 4 + x 3 − 2x 2 + x + 2 = 0 pe (−1,0).

Solutie: Fie f(x)=x 4 + x 3 − 2x 2 + x + 2, f: R → R.

f(-1)=-1, f(0)=2

Cum f(1-)f(1+)< 0 , f continua ⤇ ∃ c ∈ (−1,0)a. i f(c) = 0.

e)(x 2 − 1)2x = 1 pe (1,2).

Solutie: Fie f(x)=(x 2 − 1)2x , f: R → R

f(1)=0, f(2)=12> 0

f(1)f(2)=0 , f continua ⤇ ∃ c ∈ (1,2)a. i f(c) > 0.

5. Sa se arate ca pentru orice ℷ ∈ [2,4], ecuatia x 3 − 5x + ℷ = 0 are in intervalul [0,2]

doua solutii reale, una subunitara si alta supraunitara.

Solutie: Fie functia continua f:ℝ → ℝ, f(x) = x 3 − 5x + ℷ.

f(0)=ℷ, f(1)= -4+ℷ, f(2)= -2+ℷ

Daca f(0)f(1)≤ 0, ⤇ f are in fiecare dintre intervalele [0,1];[1,2] cel putin cate o solutie reala.

ℷ(ℷ − 4) ≤ 0 si (ℷ − 4)(ℷ − 2) ≤ 0 ⤇ ℷ ∈ [2,4].

6. Fie 𝐶 mulțimea tuturor cercurilor de raza cel mult 10 𝑐𝑚. Aratați ca există cel puțin
un cerc din 𝐶 a carei arie este egală cu 250 𝑐𝑚2 .

Soluție:

Fie 𝐶 = {𝑐𝑥 | 𝑎𝑟𝑖𝑎 𝑐𝑥 = 𝜋𝑥 2 , 𝑥 < 10} ș𝑖 𝑓: 𝐶 → 𝑅, 𝑓(𝑐𝑥 ) = 𝜋𝑥 2 − 250. 𝑓 continuă

Deoarece 𝑓(1) ∙ 𝑓(10) < 0 => (∃)𝑐𝛼 ∈ 𝐶 𝑎. î. 𝑓(𝑐𝛼 ) = 0 <=> 𝜋𝛼 2 = 250 <=>
𝑎𝑟𝑖𝑎 (𝑐𝛼 ) = 250 𝑐𝑚2 .

 
 A sin(   ), x  0
f ( x)   x , A  0,  

 a, x  0
7. Fie functia f: R→R data prin: R*, unde A
> 0,   R ,   R*.

a) Să se arate că f are proprietatea lui Darboux dacă şi numai dacă a  [-A,A].

8
  
 A cos(   ), x  0
g ( x)   x

 a, x  0
b) Analog pentrug: R→R,

Soluţie: (  )

Presupunem că a  [-A,A] de exemplu a >A.


(), x  0, f ( x)  A sin(   ),  A
Vom avea f(0) = a şi x

a A
  A, si,   0 
x  f ( x0 )    f nu are
Fie 2 nu exista nici un 0 R cu proprietatea
proprietatea lui Darboux .

()

Avem cazurile: (se consideră

 0 , 0  R,   ( f ( 0 ), f ( 0 ))

1. 0 , 0  0  f /[ 0 , 0 ] continuă => are proprietatea lui Darboux pe acest interval.

2. 0 , 0  0 analog ca la 1.


3. 0  0,  0  0  f ( 0 )  a, f (  0 )  A sin(   ).
x

Putem presupune: f(
 0 ) < f(  0 ). Fie   ( f ( 0 ), f ( 0 )) 


A sin(  ) a
 
 a<  < 0 , unde a= A sin 1 , pentru A < 1

 ,
şi fie 1    2n unde n este ales sufucient de mare.


0      sin(   )  sin  .
0  1  
A sin(   )    A sin(   ),
 
Deci 0 deoarece f

(  , 0 ) 
continua pe [ ] (0,  )  c  (  ,  0 )  ( 0 ,  0 ), f (c)  

a A
b)Analog se obţine pentru g.

9
8. Fie f o funcţie continuă pe [0,1] încât f(0)=f(1)=0. Să se arate că pentru orice   [0,1]

există 
X  [0,1] astfel încât f ( X  )  f ( X    ) .

Soluţie :

Fie g : [0,1   ]  R, g ( x)  f ( x)  f ( x   )

g (0)  0, g (1   )  0  X  [0,1] : g ( X )  0
Se observă că   (g are Darboux ). Adică
f (X )  f (X  )
  .

Probleme propuse pentru cercurile de elevi

1. Fie f:R→R o funcţie derivabilă şi F o primitivă a sa. Dacă F (0)  F (1)  f (1)
atunci c  (0,1) astfel incat 2 f (c)  cf (c)  0
'

Soluţie:

Fie h : R  R, h( x)  x  f ( x)
2

F(0) - F(1) = f(1)

F(0) - F(1) = - (
f (c1 ) cu c1  (0,1) . Rezultă atunci:

f (c1 ) ( f (1))2  0  c2  [c1 ,1] f (c2 )  0

f(1) = - ( : ( f are proprietatea lui Darboux).

Deci h(0), h(
c2 ) = 0, 0< c2 <1 cu Lagrange rezultă:  c  (0, c2 )  (0,1) : h' (c)  0

2f(c) + c f (c)  0 .
'

2. Fie f o funcție reală continuă definită pe circumferința C a unui cerc. Să se arate

(P , P ) f ( P1 )  f ( P2 )
că există o pereche 1 2 de puncte diametral opuse astfel încât .

Soluție:

x = r cos  0    2
Circumferința C are ecuația C: {
y = r sin 

F : 0, 2   F    f
Și, considerand considerăm funcția continuă , definită prin (

r cos , r sin  ) , atunci problema dată este echivalentă cu a găsi un 0 

  0,  
astfel încât
F 0   F 0    .

 F  0   F  0      F    F       0.
Într-adevăr, F (0)  F (2 ) și deci
10
 3. Să se determine mulțimea tuturor valorilor sumei:

a b c d
  
abd abc bcd acd

când a, b, c, d sunt numere strict pozitive oarecare.

Soluția1:

Notând valoarea sumei cu S, să remarcăm că din motive de omogeneitate S ia toate valorile

când a, b, c, d parcurg toate valorile strict pozitive pentru care a  b  c  d  1 .

Dacă notăm a  c  x și b  d  y , atunci x și y iau toate perechile de valori strict pozitive

pentru care x  y  1 .

a c a c 2ac  x  x 2
S1     
Suma a  b  d b  c  d 1 c 1 a ac  1  x

 2x 
 x,
are, pentru x constant, codomeniul  2  x  deoarece atunci când perechile   parcurg
 a, c
toate valorile pozitive pentru care a  c  x produsele ac parcurg toate numerele între 0 și
ac
2
x2
  
 2  4 , iar S1 este o funcție monotonă de ac.

De aici rezultă că pentru x și y fixați S parcurge intervalul

 2x 2 y   4  4 xy 
 x  y,    1, 
 2  x 2  y   2  xy 

În concluzie, S parcurge toate valorile din intervalul (1, 2) și numai aceste valori.

Soluția 2:

Cosiderând suma S ca o funcție continuă de valorile a, b, c, d 0 rezultă că mulțimea

valorilor funcției S este un interval.

a a

Avem abd abcd

b b

abc abcd

c c

bcd abcd

11
 d d

acd abcd

Adunând relațiile de mai sus obținem că S  1 .

Pe de altă parte avem

a b c d
S    2
ab ab cd cd

și pentru a vedea că mulțimea valorilor lui S este chiar intervalul 1, 2 observăm că

b c
lim S  0    0 1
a , d 0 bc bc

lim S  1  0  0  1  2
b ,c 0
.

4. Arătați că există două drepte perpendiculare care împart un triunghi în 4 părți

echivalente.

Soluție :

Să remarcăm mai întâi că pentru orice direcție dată există o paralelă la această direcție care
împarte triunghiul în două parți echivalente ( consecință a proprietății lui Darboux).

Considerăm o dreaptă D1 care împarte triunghiul în două parți echivalente și o dreaptă D2

perpendiculară pe ea cu aceeași proprietate.

Atunci triunghiul este împărțit în 4 părți cu ariile S1, S2, S3, S4, astfel încât

S1  S2  S3  S4

S1  S3  S2  S4

S1  S4 S2  S3
Deci, și .

Pentru a încheia demonstrația trebuie să arătăm că există o direcție α a primei drepte astfel
S  S2
încât 1 .

S    S1    S2   .
Considerăm funcția continuă

12
    
S     S     0  S   
Atunci  2  , deci dacă  
S   0
avem  2  , prin urmare există
 
   ,  
 2  astfel încât S    0 .

(D2)

S1 S2

(D2)

S3 S4

II.3 Metode de rezolvare a problemelor cu „Functii cu proprietatea lui Darboux”

Metoda de rezolvare a unei probleme este calea ce trebuie urmată în vederea găsirii
soluției problemei respective. În formarea priceperilor şi deprinderilor in cadrul acestei teme
intervine cunoaşterea metodelor generale cum ar fi analiza, sinteza, metoda reducerii la
absurd etc. valabile în toate ramurile matematicii, precum şi a metodelor specifice
capitolului studiat.
Sfaturile date de profesor, precum: descompunerea problemei în elementele
componente, căutarea unor analogii, abordarea cazurilor particulare şi altele sunt binevenite,
dar adevărata învăţare se realizează prin însăşi desfăşurarea acestei activităţi.
Sunt de menţionat două aspecte aparent paradoxale:
1. De multe ori se învaţă mai cu folos prin rezolvarea unei probleme … rezolvate.
2. Câteodată nerezolvarea unei probleme poate fi mai utilă pentru formarea deprinderilor,
decât rezolvările „dintr-o bucată”, dar care, în afară de satisfacţia succesului imediat, s-ar
putea să nu lase „urme” ce pot fi folosite şi la alte probleme.
Formarea deprinderilor ţine de însuşirea unor automatisme. Din punct de vedere
metodic apare contradicţia între tendinţa de a face multe exerciţii pentru formarea acestor
deprinderi şi grija de a nu cădea în rutină, în formalism.
Etapele rezolvării unei probleme
Rezolvarea unei probleme necesită gândirea creatoare, imaginaţia matematică şi
ingeniozitatea elevilor. Pentru rezolvarea unei probleme trebuie să ţinem cont de următoarea
schemă:
1. Înţelegerea problemei
 Care sunt datele?

13
 Care este condiţia ? Care sunt diversele părţi ale condiţiei?
 Este suficientă condiţia pentru a determina cerinţa?
2. Întocmirea planului (construirea modelului matematic )
 Am învăţat vreo teoremă care ar putea fi aplicată aici?
 Cunoaştem vreo problemă înrudită având aceeaşi necunoscută sau căreia am putea să-
i folosim metoda de rezolvare?
 Nu am putea să introducem un element auxiliar pentru a o face utilizabilă?
 Am putea-o reformula?
 Ne putem imagina o problemă mai generală? Dar una particulară?
 Au fost utilizate toate datele problemei?
 Enunţăm relaţiile dintre date şi necunoscute. Aceste relaţii pot fi egalităţi, inegalităţi
sau de altă formă şi ele vor forma aşa-numitul model matematic al problemei.
3. Rezolvarea modelului matematic
 Transformăm elementele care ni se dau şi cele necunoscute.
 Încercăm să introducem elemente noi, mai apropiate de datele problemei.
 Generalizăm.
 Examinăm cazurile particulare.
 Aplicăm analogii.
4. Verificarea soluţiei găsite
 Se aleg soluţiile practice.
 Se interpretează datele obţinute.
 Se consemnează soluţiile găsite.

II.4 Metode didactice folosite la matematică

Metodele didactice - reprezintă acele căi eficiente prin care elevii ajung, în procesul
de învățământ, sub coordonarea educatorilor, la dobândirea de cunoștințe, deprinderi, la
dezvoltarea capacitaților intelectuale si la valorificarea aptitudinilor specifice.

Principalele metode de învățământ tradiționale care se pot folosi si in predarea

lectiei „Proprietatea lui Darboux” sunt:
1.Expunerea didactică ( povestire, explicație, prelegere școlara)
2. Conversația didactică ( conversație euristică, examinatoare sau dezbatere)
3. Metoda demonstrației
4. Lucrul cu manualul
5. Metoda exercițiului
6. Algoritmizarea (înlățuirea necesara a operațiilor fiecărei activități de învățat)
7. Problematizarea (punerea în fața elevului a unor dificultăți create în mod deliberat în
depășirea cărora, prin efort propriu, elevul învață ceva nou)
8. Învățarea prin descoperire - se referă la o situație în care materialul de învățat nu este
prezentat într-o formă finală celui ce învață (ca în învățarea prin receptare), ci reclamă o
anumită activitate mentală anterioară rezultatului final în structura cognitivă.

14
 Sensul schimbărilor în didactica actuală este orientat spre formarea de competenţe,
adică a acelor ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare,
care permit identificarea şi rezolvarea unor probleme specifice, în contexte diverse.
Pentru elevi este insuficient dacă, în timpul unei ore, ascultă explicaţiile profesorului
şi văd o demonstraţie sau un experiment. Este mult mai eficient dacă elevii participă în
mod activ la procesul de învăţare: discuţia, argumentarea, investigaţia, experimentul
devin metode indispensabile pentru învăţarea eficientă şi de durată.
Aşadar, învăţarea devine eficientă doar atunci când îl punem pe elev să acţioneze!

Metodele centrate pe elev implică individul în evaluarea eficacităţii procesului lor de

învățare şi în stabilirea obiectivelor pentru dezvoltarea viitoare.

În cele ce urmează, vom exemplifica câteva dintre posibilele situaţii de învăţare prin
metode didactice moderne (interactive) care se pot organiza în orele de matematică în
cadrul lectiei cu tema „Proprietatea lui Darboux”.

Metoda Brainstorming

Metoda Brainstorming sau „metoda asaltului de idei” sau „cascada ideilor” are drept
scop emiterea unui număr cât mai mare de soluţii, de idei, privind modul de rezolvare a
unei probleme, în speranţa că, prin combinarea lor se va obţine soluţia optimă. Calea de
obţinere a acestor idei este aceea a stimulării creativităţii în cadrul grupului, într-o
atmosferă lipsită de critică, neinhibatoare, rezultat al amânării momentului evaluării.
Această metodă permite stimularea unor calităţi imaginative, a spontaneităţii, a
toleranţei, deblochează creativitatea prin amânarea examinării obiective a ideilor emise.
Specific acestei metode este şi faptul că ea cuprinde două momente: unul de producere a
ideilor si momentul evaluării acestora (faza aprecierilor critice).

Etape Exemplu

1. Alegerea sarcinii de Se trec în revistă obiectivele de referinţă şi cele operaţionale

lucru ale lecţiei, care sunt scrise din timp pe un poster. Se propune o
problemă :
Fie functia f : 0,1  R ,
 x, x  Q  0,1
f ( x)   .
 x 3
, x  R  Q  0,1
Sa se arate ca f (0,1) este un interval, dar ca f nu are
proprietatea lui Darboux.

15
2. Solicitarea exprimării Se cere elevilor să propună strategii de rezolvare a problemei.
într-un mod cât mai Pot apărea, de exemplu, sugestii legate de definitia proprietatii
rapid a tuturor ideilor lui Darboux, studierea continuitatii, modalitati de a gasi
legate de rezolvarea imaginea functiei. Se lasă elevii să propună orice metodă le
problemei trece prin minte!

3. Înregistrarea tuturor Se notează toate propunerile elevilor. La sfârşitul orei, punem

ideilor în scris (pe elevii să transcrie toate aceste idei şi le cerem ca, pe timpul
tablă). Anunţarea unei pauzei, să mai reflecteze asupra lor.
pauze pentru aşezarea
ideilor (aprox. 10 min.)

4. Reluarea ideilor Pentru problema analizată, cuvintele-cheie ar putea fi:

emise şi gruparea lor proprietatea lui Darboux, imaginea functiei.
pe categorii,
simboluri, cuvinte
cheie.

5. Analiza critică, Punem întrebări de tipul:

evaluarea, Am putea rezolva problema în mai multe moduri?
argumentarea, Cum putem determina imaginea functiei?
contraargumentarea Care este legatura dintre functii cu proprietatea lui Darboux si
ideilor emise. functii care transforma un interval intr-un interval?
Selectarea ideilor Ce anume trebuie să demonstrăm?
originale sau a celor
mai apropiate de
soluţii fezabile
pentru problema
propusa.

16
 6. Afişarea ideilor Ca urmare a discuţiilor avute cu elevii, trebuie să rezulte
rezultate în forme strategia de rezolvare a problemei. Aceasta poate fi sintetizată
cât mai variate şi sub forma unor indicaţii de rezolvare:
originale:
cuvinte, propoziţii, 1. Demonstram ca f (0,1) este un interval.
colaje, imagini, f(0)=0 , f(1)=1.
desene, rezolvări, Aratam ca c 0,1, x 0,1a.i. f ( x)  c
etc.
Pt c  Q  x  c  Q, f ( x)  x  c
Pt c  R  Q  x  3 c  R  Q, f ( x)  x3  c
2. Demonstram ca f nu are proprietatea lui Darboux
1 1 1 1 1 1
Fie 3 , 3  (0,1) , f ( 3 )  , f ( 3 )  .
9 7 9 9 7 7
1 1 1
Daca c   ( , ) , sa aratam ca nu exista
8 9 7
1 1
x  ( 3 , 3 )a.i. f ( x)  c. Intr-adevar, daca:
9 7
1 1 1
* x  Q  f ( x)  x   ( 3 , 3 )
8 9 7
1 1
* x  R  Q  f ( x)  x3   x   R  Q
8 2

Metoda „Ştiu - vreau să ştiu – am învăţat”

Aceasta este o metodă care trece în revistă ceea ce elevii ştiu despre temă şi apoi se
formulează întrebări la care se aşteaptă găsirea răspunsului în lecţie; întrebările pot apărea
în urma dezacordului privind unele detalii sau pot fi produse de curiozitatea elevilor.
1. Cu grupuri mici sau cu întreaga clasă se trece în revistă ceea ce elevii ştiu deja despre o
anumită temă şi se formulează întrebări la care se aşteaptă găsirea răspunsului în lecţie.
2. Se cere elevilor să formeze perechi şi să facă o listă cu tot ce ştiu despre tema ce
urmează a fi discutată în cadrul orei.
3. Li se cere câtorva perechi să spună celorlalți ce au scris pe listele lor, iar în tabelul de
pe tablă se vor nota lucrurile cu care toţi sunt de acord.
4. După completarea primei coloane a tabelului li se va cere elevilor să formuleze
întrebări despre lucrurile de care nu sunt siguri.
5. În continuare li se va cere elevilor să rezolve un exerciţiu sau mai multe pe tema lecţiei.
6. După rezolvarea exerciţiului, se va reveni la întrebările pe care le-au formulat înainte
de a rezolva exerciţiul şi pe care le-au trecut în coloana “Vreau să ştiu”. Se va verifica la
care întrebări s-au găsit răspunsuri şi se vor trece acestea în coloana “Am învăţat”.
7. În final se vor trece în revistă întrebările care au rămas fără răspuns şi se va discuta
posibilitatea găsirii unor surse care să furnizeze răspunsuri la aceste întrebări.

17
 Aplicarea metodei în cadrul lecţiei „Proprietatea lui Darboux”:

1. Studiul existenței soluțiilor unei

ecuații 1. Arătați că au cel puțin o soluție, pe I,
ecuațiile:
Teorema (Cauchy – Bolzano) Fie a) x 2  2 ln x  0; I  [e1 ,1];
f : I  R, o funcție continuă pe 
intervalul I și a, b  I, a < b. Dacă b) x + 1 + sin x = 0, I = [ ,0];
2
valorile f(a) și f(b) ale funcției f au c) x3  5x 2  4 x  9  0, I = [0, 1];
semne contrare, f (a)  f (b)  0 ,
atunci există c  (a, b) astfel încât f(c)
 
d) x 2  8 2x  1, I = [2, 3].

= 0.
2. Precizați care dintre funcții are P.D. pe
R:
2. Proprietatea lui Darboux (P.D.).
Funcții continue pe un interval a) f(x) = sgn(x); b) f(x) = sgn( x 2  1); c)
f(x) = [x];
Definiție Fie I un interval, I  D . Se  x  1, x  1
d) f(x) =  ;
spune că o funcție f : D  R are 0, x  1
proprietatea lui Darboux pe 1, x  Q
e) f(x) =  .
intervalul I, dacă a, b  I , a  b și  1, x  R \ Q
   f (a), f (b), c( )  (a, b)
astfel încât f(c) =  , ( f (c( ))   ). 3. Stabiliți semnul funcțiilor f : D  R :
Teorema (Cauchy – Weierstrass – a) f(x) = x3  x 2  2 x ;
Bolzano) b) f(x) = x3  3x  2;
Fie f : D  R o funcție continuă și I
c) f(x) = (x + 1) x  2.
 D un interval.
Atunci are proprietatea lui Darboux 4. Rezolvați inecuațiile:
pe I.
a) x3  x 2  0; b) x 2 x  1  0;
Observație: Dacă f : I  R este
continuă pe I  R , atunci Im(f) este c) (x- 1) x  1  0; d)
un interval.
x
 0;
3. Semnul unei funcții ( x  1)( x  2)
Teoremă Dacă funcția f : I  R e) x 3  x 2  2 x  0.
este continuă pe intervalul I și f(x)
 0, x  I , atunci f are același semn
pe intervalul I.

18
 II.5 Evaluarea in cadrul lectiei “Proprietatea lui Darboux”

Proiectarea și elaborarea unei probe de evaluare este o activitate complexă, ce

presupune parcurgerea mai multor etape, obiectivate în anumite componente ale probei,
fiecare având anumite funcţii şi semnificaţii în raport cu proba de evaluare privită ca întreg.

Testul de evaluare didactică se constituie ca o probă complexă formată dintr-un

ansamblu de itemi care, în urma aplicării, oferă informații pertinente referitoare la modul de
realizare a obiectivelor didactice, la progresul școlar etc.

În continuare am inclus un exemplu de test propus, împreună cu baremul de

corectare, care se încadrează în ceea ce literatura de specialitate numeşte evaluare formativa.
Testul se aplică dupa parcurgerea temei “Proprietatea lui Darboux”.

Obiectivele de evaluare stabilite se raportează la obiectivele educaţionale ale

disciplinei Matematică, ale căror conţinuturi fac obiectul evaluării la sfârşitul unei perioade
de instruire, dar şi la obiectivele educaţionale specifice nivelului liceal.

Testul a fost dat elevilor în conformitate cu programa şcolară, curriculumul naţional,

standardele de performanţă. Modul de elaborare și notare a testului a încercat să nu lase loc
de nemulțumire fată de notare, acesta conținând doar itemi obiectivi şi semiobiectivi.

Obiectivele de evaluare urmărite prin acest test au fost:

1. Să recunoască functiile cu proprietatea lui Darboux.

2. Să identifice şi să utilizeze algoritmi specifici în rezolvarea problemelor

3. Să aplice corect definitia şi rezultatele matematice din lectia „Proprietatea lui

Darboux”

4. Să argumenteze complet soluţia problemei.

19
Instrumentul de evaluare

Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Ploieşti

Catedra de Matematică

Test - Proprietatea lui Darboux

Clasa a XI-a - profil real, specializarea matematica- informatica

1 p oficiu
1. Stabiliti daca functiile urmatoare au proprietatea lui Darboux:

ln 𝑥, 𝑥≥1
a). f(x)={ , 𝑓: 𝑅 → 𝑅
1,5 p 𝑥 − 1, 𝑥<1

1,5 p 𝑒𝑥 𝑋<0

b). f(x)={1 − 𝑥 𝑥 ∈ [0,1]

1 𝑥>1
1,5 p
2. Dati exemplu de o functie care nu are proprietatea lui Darboux pe un interval.

3.
a) Sa se arate ca ecuatia 2𝑥 = 1 − 𝑥 are cel putin o solutie in R.

1,5 p b) Sa se arate ca ecuatia urmatoare are cel putin o solutie pe intervalul specificat:
1,5 p 1
ln 𝑥 + 𝑥 = 0 𝑝𝑒 ( , 1).
𝑒
 
1,5 p c) Sa se rezolve in R inecuatia x  8 (2  1)  0 .
2 x

Timp de lucru: 45 de minute

BAREM DE CORECTARE

1a. Daca x∈ (1, ∞), 𝑓(𝑥) = 𝑙𝑛𝑥 este continua (functie elementara). 0,3p
Daca x∈ (−∞, 1), 𝑓(𝑥) = 𝑥 − 1 este continua (functie 0,3p
elementara).
lim 𝑓(𝑥) = lim 𝑥 − 1 = 0
𝑥→1 𝑥→1
𝑥<1 𝑥<1 0,5p
lim 𝑓(𝑥) = lim 𝑙𝑛𝑥 = 0
𝑥→1 𝑥→1
𝑥≥1 𝑥≥1
0,4p
f(1-)=f(1+)=f(1) ⤇ f este continua in punctul 1. Deci f este
continua pe R ⤇ f are proprietatea lui Darboux.

20
 1b. lim 𝑓(𝑥) = lim 1 − 𝑥 = 0 lim 𝑓(𝑥) = 1 , f(1)=0 0,5p
𝑥→1 𝑥→1 𝑥→1
𝑥<1 𝑥<1 𝑥>1
f(1-)≠f(1+)≠f(1) ⤇ f are un punct de discontinuitate de speta I 0,5p
⤇ f nu are proprietate lui Darboux 0,5p

2. Exemplu de fct care nu are proprietatea lui Darboux (fct sgn(x)) 1,5p
3a. Fie functia 𝑓(𝑥) = 2𝑥 − 1 + 𝑥, 𝑓: 𝑅 → 𝑅 0,5p
lim 𝑓(𝑥) = −∞ lim 𝑓(𝑥) = ∞
𝑥→−∞ 𝑥→∞
f este continua deoarece este o suma de doua functii continue. 0,5p
f (-∞) < 0; 𝑓(∞) > 0 ⇛ ∃ 𝑐 ∈ ℝ 𝑎. 𝑖 𝑓(𝑐) = 0 0,5p

3b. 1 0,5p
Fie f(x)=ln 𝑥 + 𝑥 , 𝑓: (𝑒 , 1) → 𝑅
1 1 1 1 0,5p
f(𝑒)=ln𝑒 + 𝑒 = −1 + 𝑒 < 0 , f(1)=ln1+1=1> 0 0,5p
1 1
Cum f(𝑒) . 𝑓(1) < 0, 𝑓 continua ⤇ ∃𝑐 ∈ (𝑒 , 1) 𝑎. 𝑖 𝑓(𝑐) = 0.

Oficiu 1p

TOTAL 10p

Obs: Se punctează orice soluție corecta, diferita de cea din barem.

II.5 Proiectarea activității didactice

Proiectarea unei activități didactice înseamnă, cel mai adesea, proiectarea lecției , ca
formă fundamentală.
Etapele proiectării unei activități didactice sunt:
1. Identificarea obiectivelor lecției
2. Analiza resurselor - resurse umane, resurse de conținut didactic, resurse de ordin
material, locul desfășurării activității, timpul disponibil
3. Elaborarea strategiilor didactice optime - etapa selectării si corelării celor trei “M":
Metode, Materiale, Mijloace
4. Elaborarea instrumentelor de evaluare

Aceste etape constituie răspunsurile la întrebările pe care trebuie să și le pună profesorul:

 Ce voi face?
 Cu ce voi face?
 Cum voi face?
 Cum voi ști dacă ceea ce trebuie făcut a fost făcut?

Exemplu de proiectare didactica a lectiei „Proprietatea lui Darboux”:

21
PROIECTUL UNITĂŢII DE CONŢINUT

Data:
Şcoala:
Profesor:
Disciplina: Matematică
Unitatea de învăţare: Funcţii cu proprietatea lui Darboux
Clasa: a XI-a
Tipul unităţii: Lecţie mixtă

Competenţe specifice:
- Identificarea legăturii dintre funcţiile continue şi cele cu proprietatea lui Darboux;
- Exprimarea utilizând interpretarea geometrică a funcţiilor cu proprietatea lui
Darboux;
- Utilizarea echivalenţei între funcţii cu punct de discontinuitate de speţa I şi cele
care nu au proprietatea lui Darboux.

Strategia didactică: Explicativ-demonstrativă (conversaţia şi exerciţiul).

Obiective operaţionale:
- Însuşirea definiţiei proprietăţii lui Darboux;
- Folosirea teoremei lui Bolzano în stabilirea proprietăţii lui Darboux pentru diferite
funcţii;
- La sfârşitul lecţiei elevul să ştie să recunoască dacă o funcţie dată are sau nu
proprietatea lui Darboux folosind definiţia sau teorema lui Bolzano

Mijloace de învăţare:
- manual;
- fişa de probleme.

Forma de activitate: Frontală, individuală.

Resurse:
- pedagogice: - Metodica predării matematicii;
- Manual pentru clasa a XI-a.
- oficiale: Programa şcolară pentru clasa a XI-a
- temporale: durata lecţiei 50 de minute
- psihice: elevii clasei a XI-a deţin cunoştinţe despre funcţii continue,
discontinue şi au capacitatea de a le rezolva.

Bibliografie:
Matematică – manual pentru clasa a XI-a, N. Ganga, Editura Mathpress 2005

22
ETAPELE
ŞI ELEMENTELE DE CONŢINUT ALE LECŢIEI

I. Moment orgnizatoric
Asigurarea condiţiilor ergonomice, verificarea materialului didactic, asigurarea liniştii şi a
disciplinei necesare desfăşurării activităţii. Consemnarea prezenţei la oră.

II. Reactualizarea şi verificarea cunoştinţelor asimilate anterior

Se reamintesc definiţiile referitoare la funcţiile continue într-un punct, pe o mulţime şi a
punctelor de discontinuitate de speţa I şi a II-a.

III. Captarea atenţiei şi a interesului pentru lecţie (2 min.)

Profesorul anunţă că proprietatea pe care elevii o vor învăţa este cunoscută sub denumirea
de proprietate a valorilor intermediare sau proprietatea lui Darboux.

IV. Prezentarea conţinutului şi dirijarea învăţării

Definiţie: Fie I   , I-interval şi f : I   o funcţie. Spunem că f are proprietatea lui

Darboux dacă a, b  I , a  b şi  situat între f(a) respectiv f(b), există cel puţin

un punct
x   a , b  a.î. f (x )   .


a) Se observă din definiţie că funcţiile cu proprietatea lui Darboux transformă un interval

oarecare tot într-un interval.
b) Geometric, o funcţie definită pe un interval are proprietatea lui Darboux dacă pentru
orice a, b  I şi orice dreaptă orizontală
y   situată între f(a) şi f(b) intersectează
graficul lui f în cel puţin un punct.

y
f(b)

f(a)

a b x
O
c) Fie f :    ,
f (x)  x  1
f are P.D. pe  pt. că:

alegând a  2 b  1 , a, b   , a  b şi
  0   1, 2 

23
 x    2, 1 a.î. f ( x  )  0  x   1  0  x   1  2, 1 .
Proprietatea lui Darboux admite şi o interpretare fizică sugestivă.
Astfel dacă un automobil are viteza funcţie continuă pe un interval de timp I, v : I   şi

dacă la două momente de timp 1 2

t ,t I admite vitezele
v( t )  v ( t )
1 2 atunci orice

viteză intermediară cuprinsă între v1  v(t1 ) şi v2  v(t2 ) este atinsă la un moment  situat
între t1 şi t 2 .
d) Exemplu de funcţie care nu are P.D.
Fie f :  4,2   ,
 x  4, x   4,0
f (x)  
 x, x  0,2

y
4
3
2
1
-4 -10 1 2 x

f nu are P.D. pt. că  a  1 b  1 , a  b ,

f (1)  3 , f (1)  1

şi    1, 3 a.î. x   1, 1 f ( x ) 

5 5
2 2

1) pt.
x    1, 1   4, 0   1, 0
5 5 5
f (x  )  x  4  x   2 / 4
2  2  2
3 5
x      1, 0 f (x  ) 
 2  2 , x    1, 0  .
x   1, 1  0, 2  0, 1
2) pt. 
5 5
f (x  )  x    0, 1
2  2
5
f ( x  )  x   1, 1
Din 1) şi 2)  2 

Teorema Bolzano: Orice funcţie continuă f : I   , I-interval are proprietatea lui

Darboux.

24
Observaţii:
1) Dacă f : I   are proprietatea lui Darboux atunci ea nu are puncte de discontinuitate
de speţa I.
2) Dacă f : I   are un punct de discontinuitate de speţa I atunci f nu are proprietatea
lui Darboux.

Exemplu:
f :  1, 1   , f (x)  x  [x] .

3) Dacă f : I   , f continuă atunci f (I) este un interval.

4) Dacă f : I   nu transformă intervalul I tot într-un interval atunci f nu are P.D.
Exemple:
i) f :    ,
 1, x  0

f ( x)  sgn( x)   0, x  0
  1, x  0

f ()  {1,0,1} nu este interval  f nu are P.D.
ii) f :    ,
 1, x  Q
f (x)  
 0, x   \ Q
f ()  {0,1} nu este interval  f nu are P.D.

Lema lui Bolzano:

Dacă f : a, b   este o funcţie continuă f (a)  f (b)  0 , atunci există cel puţin un punct
c  a, b a.î. f (c )  0 .

Observaţii:
1) Altfel spus ecuaţia f ( x)  0 are cel puţin o soluţie în intervalul a, b .

2) Dacă f (a)  f (b)  0 atunci există cel puţin c  a, b a.î.

f ( c)  0 .
3) Dacă f este strict monotonă atunci soluţia este unică.
Exemplu:

Să se arate că ecuaţia x  3x  1  0 are cel puţin o soluţie în intervalul

4  1, 0
.
Teorema lui Bolzano face legătura între două clase de funcţii: cele continue şi cele care au
proprietatea lui Darboux astfel:
C(I)  PD(I) .
Reciproca este adevărată?
Este lăsată clasa să-şi exprime părerile după care se infirmă valabilitatea acesteia dând un
exemplu de funcţie cu proprietatea lui Darboux cu puncte de discontinuitate de speţa a II-a.

25
Exemplu:
f :  ,
 1
 sin ,x  0
f (x)   x
 0 ,x  0

V. Evaluarea
Profesorul propune stabilirea proprietăţii lui Darboux pentru funcţiile:
1) f :    ,
 x2 1 ,x 1
f (x)  
 2 ,x 1
2) f :    ,
f (x)  [x]
3) f :    ,
 ln(1  x )
 ,x  0
f (x)   x
 1 ,x  0
4) f :    ,
f (x)  sin x
5) f :    ,
 tgx
 ,x  0
f (x)   x
 0 ,x  0

VI. Evaluarea pe sarcini punctuale

- Evaluarea prin lucru individual (tema pentru acasă).
Manual – Elemente de analiză matematică
Mircea Ganga, Editura Mathpress. 2002
- pg. 170 exerciţiile 1, 2, 3, 4, 5.
- pg. 178 exerciţiul 1: a, b, d, e, g, h.

26
Bibliografie:

 N. Boboc, I. Colojoara, Elemente de analiza matematica. Manual pentru clasa a XII-a,

Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti
 Gh. Gussi, O. Stanasila, T. Stoica, Elemente de analiza matematica. Manual pentru clasa
a XII-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti
 Gh. Siretchi, Calcul diferential si integral, vol I, Editura Stiintifica si Enciclopedica,
Bucuresti, 1985
 M. Ganga, Elemente de analiză matematică. Manual pentru clasa a XI-a, Editura
Mathpress, 2002
 Butac Ecaterina, Utilizarea determinanților la teoremele de medie, Editura Casa Corpului
Didactic Prahova, Ploiești 2012
 M. Postolache, Metodica predarii matematicii in liceu, Editura Fair Partners, 2008
 C. Cucos, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice, Editura
Polirom, 2009

27