Sunteți pe pagina 1din 12

PRIMITIVE ŞI INTEGRALE NEDEFINITE

Def: F:I → R este primitivă a funcŃiei f: I → R (I interval), dacă:


1) F derivabilă
2) F’= f
F+C = mulŃimea primitivelor lui f = integrala nedefinită a lui f, notată: ∫ f (x )dx
⇒ ∫ f ( x )dx = F ( x ) + C ⇔ F ( x ) = f ( x )
'

ProprietăŃi:


1. ( f ( x ) ± g ( x ))dx = ∫ f ( x )dx ± ∫ g( x )dx
∫ ∫
2. α ( x )dx = α f ( x )dx

1

3. f (ax + b )dx =
a
F (ax + b ) + c

Exemple:
1 1
1) ∫ ( x 3 + − 23 x 2 )dx = ∫ x 3 dx + ∫ dx − 2∫ 3 x 2 dx;
x x
ax + b 1 ax +b
2) ∫ e dx = e + c.
a
Obs:
1. f continuă pe I ⇒ f admite primitive pe R.
2. f nu este continuă pe I
• f nu are roprietatea lui Darboux ⇒ f nu admite primitive

 • (∃) F derivabila si F ' = f
 
⇒  ⇒ f admite primitive
• f are proprietatea lui Darboux ⇒ 
• nu exista F derivabila a. i. F = f
'

  ⇒ f nu admite primitive

1
Metode de calcul al primitivelor

Folosirea tabloului de primitive Schimbarea de variabilă


x n +1 u n +1
∫ x n dx =
n+1
+C , x ∈ R, n ∈ N ∫ u n u' dx =
n +1
+ C , x ∈ R, n ∈ N

ax au
∫ a x dx = +C , x ∈ R , a ∈ (0, ∞ ) − {1} ∫ a u u' dx = + C , a ∈ (0, ∞ ) − {1}
ln a ln a

∫e dx = e x + C ∫e u' dx = e u + C
x u

dx 1
∫ = ln x + C , x ∈ I ⊂ R∗ ∫ u u dx = ln u + C
'

dx 1 x u' dx 1 u
∫x 2
+a 2
=
a
arctg + C ,
a
x ∈ R, a ≠ 0
∫u 2
+a 2
=
a
arctg + C , a ≠ 0
a

dx u' dx
∫ x +a2 2
= ln x + x 2 + a 2 + C , x∈R
∫ u +a 2 2
= ln u + u 2 + a 2 + C

dx u' dx
∫ x −a2 2
= ln x + x 2 − a 2 +C , x >a
∫ u −a 2 2
= ln u + u 2 − a 2 + C

dx x u' dx
+ C , x ∈ (−a , a ), a > 0
u
∫ a −x2 2
= arcsin
a ∫ a −u2 2
= arcsin
a
+C

dx 1 x−a u' dx 1 u−a


∫ = ln +C , x ∈ R − {a} ∫ = ln +C
x −a
2 2
2a x+a u −a
2 2
2a u + a

∫ sin xdx = − cos x + C , x∈R ∫ sin u⋅ u dx = − cos u + C


'

∫ cos xdx = sin x + C , x∈R ∫ cos u ⋅ u dx = sin u + C


'

dx  π  u' dx
∫ = tgx + C , x ∈ R − (2k + 1) , k ∈ Z  ∫ = tgu + C
2
cos x  2  cos 2 u

dx u' dx
∫ sin = −ctgx + C , x ∈ I ⊂ R − {kπ / k ∈ Z }
2
x ∫ sin 2 u
= −ctgu + C

2
Ex: 1)CalculaŃi ∫  x 3 x − cos 5 x +
1 
dx
 x+2
4
4 +1
 3 1  1 x3 1
∫  x x − cos 5 x + x + 2 dx = ∫ x 3 dx − ∫ cos 5 xdx + ∫ x + 2 dx = 4 − 5 sin 5 x + ln x + 2 + C
+1
3
2x + 7
2) CalculaŃi: I= ∫ dx
x2 + 7 x − 5

R: u = x 2 + 7 x − 5 ⇒ u′ = 2 x + 7
2x + 7 u′
I= ∫ dx = ∫ dx = ln u + C = ln x 2 + 7 x − 5 + C ;
x2 + 7 x − 5 u

3) Să se calculeze I= ∫ (5 x 4 − 2)sin (x5 − 2 x + e )dx

R: u = x5 − 2 x + e ⇒ u′ = 5 x 4 − 2
I= ∫ (5 x 4 − 2)sin (x5 − 2 x + e )dx = ∫ u′ sin udx = − cos u + C = − cos(x5 − 2 x + e ) + C

INTEGRAREA PRIN PĂRłI

Dacă f , g : R → R sunt funcŃii derivabile cu derivatele continue, atunci:

∫ f (x )g ′(x )dx = f (x )g (x ) − ∫ f ′(x )g (x ) , pe scurt


∫ fg ′ = fg − ∫ f g′
Integralele nedefinite (primitivele) de forma
∫ P(x )sin αxdx, ∫ P(x )cosαxdx, ∫ P(x )e
αx
dx , cu P funcŃie polinomială
şi α ∈ R constantă, se calculează succesiv prin părŃi.

Exemplu: Să se calculeze I = ∫ (2 x + 3) e 4 x dx .
1 4x
R: f ( x ) = 2 x + 3 ⇒ f ′(x ) = 2, g ′(x ) = e 4 x ⇒ g (x ) = ∫ e 4 x dx =
e +C ⇒
4
e4 x
(2 x + 3) − 2 ⋅ 1 e 4 x + C = e  2 x + 5  + C .
4x
1 1
⇒ I = (2 x + 3) e 4 x − ∫ 2 ⋅ e 4 x dx =
4 4 4 4 4 4  2

3
INTEGRAREA FUNCłIILOR RAłIONALE

D R
Se utilizează teorema împărŃirii cu rest: = C + şi descompunerea în fracŃii
I I
simple care sunt de forma :
1. f ( x ) = a 0 x n + a 1 x n−1 + ... + a n −1 x + a n
A
2. f ( x ) = , n ∈ N ∗ , x ∈ I ⊂ (− ∞, a ), sau I ⊂ (a, ∞ )
(x − a ) n

Ax + B
3. f ( x ) = , n ∈ N ∗ , b 2 − 4ac < 0
(
x + bx + c
2 n
)
Exemplu:
2 x 2 + 2 x + 13
Să se calculeze I = ∫
(
(x − 2 ) x 4 + 2 x 2 + 1
.
)
2 x + 2 x + 13
2
2 x 2 + 2 x + 13 A Bx + C Dx + E
R: Fie f (x ) = = = + +
( ) (
( x − 2 ) x + 2 x + 1 (x − 2) x 2 + 1 2 x − 2 x 2 + 1 x 2 + 1 2
4 2
)
.
( )
Aducând la acelaşi numitor
( ) (
2 x 2 + 2 x + 13 = A x 4 + 2 x 2 + 1 + (Bx + C )(x − 2) x 2 + 1 + (Dx + E )(x − 2) . )
Identificând coeficienŃii aceloraşi puteri ⇒ A = 1, B = −1, C = −2, D = −3, E = −4 ⇒
1 x+2 3x + 4
I = ∫ f (x )dx = ∫ dx − ∫ 2 dx − ∫ dx =
x−2 x +1 x2 + 1
2
( )
x2 + 1 − x2
= ln x − 2 −
1
( ) 1
ln x 2 + 1 − 2arctgx − 3 ⋅ ∫
2x
dx − 4 ∫ x 2 + 1 2 dx =
2 2 x2 + 1 2 ( ) ( )
1 2x 1 x 1
= ln x − 2 − ∫
2 x +1
2
dx − 2∫ 2
x +1
dx − 3∫
x +1
2 2
dx − 4∫
x +1
2 2
dx =
( ) ( )
( )
= ln x − 2 − ln x 2 + 1 − 2arctgx +
3
⋅ 2
1
− 4 x + 4∫
x2
dx .
2 x +1 x2 + 1
2
( )
2
x x 1 1 1
Ultima integrală se calculează prin părŃi ⇒ ∫ (x 2 + 1)2 =−
2 x2 + 1 2 ∫ x2 + 1
⋅ + dx

x−2 3 − 4x
⇒ ∫ f (x )dx = ln +
(
2 x2 + 1
− 4x + C .
)
x +1
2

4
INTEGRAREA FUNCłIILOR TRIGONOMETRICE.

• Cu una din substituŃiile de mai jos, calculul integralei


∫ r (sin x, cos x)dx , r ∈ R( X , Y ) ,
se reduce la calculul unei integrale dintr-o funcŃie raŃională de argument t:
x
1. t = tg , valabilă întotdeauna;
2
2. t = sin x , dacă r (sin x,− cos x ) = −r (sin x, cos x ) ;
3. t = cos x , dacă r (− sin x, cos x ) = −r (sin x, cos x ) ;
4. t = tgx , dacă r (− sin x,− cos x ) = r (sin x, cos x ) .

x x
În cazul 1., t = tg ⇒ = arctgt + kπ ⇒ x = 2arctgt + 2kπ , deci:
2 2
2dt 2t 1− t2
dx = , sin x = , cos x = .
1+ t2 1+ t2 1+ t2

Exemple:

dx  π
1) I 1 = ∫ , x ∈ 0,  ;
1 + sin x + cos x  2
2dt
x 1+ t2 dt x
R: Notând t = tg ⇒ I1 = ∫ =∫ = ln 1 + t + C = ln 1 + tg + C ;
2 2t 1− t 2
1+ t 2
1+ +
1+ t2 1+ t2
sin 3 x
2) I 2 = ∫ dx ;
1 + cos2 x

R:Pentru I 2 , r (− sin x, cos x ) =


(− sin x )3 =−
sin 3 x
= −r (sin x, cos x ) .
1 + cos 2 x 1 + cos 2 x
Notând t = cos x ⇒ dt = − sin xdx
sin x ⋅ sin 2 x sin 2 x
⇒ I2 = ∫ dx = − ∫ ⋅ (− sin x )dx =
1 + cos 2 x 1 + cos 2 x
1− t 2 t 2 −1 dt
= −∫ dt = ∫ dt = ∫ dt − 2∫ 2 = t − 2arctg t + C = cos x − 2arctg cos x + C ;
1+ t 2
t +1
2
t +1
sin 2 x cos x
3) I 3 = ∫ dx ;
2 + cos 2 x
5
sin 2 x(− cos x ) sin 2 x(− cos x )
R:Pentru I 3 , r (sin x,− cos x ) = =− = −r (sin x, cos x )
2 + (− cos x ) 2 + cos 2 x
2

t2 t2 −3+3
Notând t = sin x ⇒ dt = − cos xdx ⇒ I 3 = ∫ 2 +1− t 2
dt = − ∫ t2 −3
dt =

3 3 t− 3 3 sin x − 3
= −t − ∫ dt = − t − ln + C = − sin x − ln +C ;
t −32
2 3 t+ 3 2 3 sin x + 3
3 sin x + 2 cos x
4) I 4 = ∫ 2 sin x + 3 cos x dx
1
R: Pentru I 3 , r (− sin x,− cos x ) = r (sin x, cos x ) ⇒ t = tgx ⇒ x = arctgt ⇒ dx = dt
1+ t2
Descompunând în fracŃii simple
5 5 12 5
⇒ I 4 = − ln 2t + 3 + ln t 2 + 1 + arctg t + C = ... = − ln cos x + C .
13 26 13 13

INTEGRALE FUNCłIILOR IRAłIONALE

Dacă r ∈ R( X , Y ), a, b, c ∈ R, a ≠ 0, ∆ = b 2 − 4ac ≠ 0 , unde R ( X , Y ) este


mulŃimea fracŃiilor raŃionale de funcŃii polinomiale de două variabile atunci
calculul integralei de forma

∫ r  x ,
ax 2 + bx + c  dx ,

se reduce la calculul unei funcŃii raŃiomale de argument t, cu

substituŃiile lui Euler :

1. ax 2 + bx + c = ± x a + t , dacă a > 0 , sau ∆ < 0 ;


2. ax + bx + c = ± tx ± c ,
2
dacă c > 0 , sau ∆ < 0 ;
3. ax 2 + bx + c = t ( x − x 1 ) , dacă ∆ > 0, x1 rădăcină a ec. ax 2 + bx + c = 0
.
Exemple:
dx
1) Să se calculeze I1 = ∫ x ∈ (− 1, ∞ ) ;
(1 + x ) x2 + x + 1
R: Deoarece a > 0 ⇒ se utilizează substituŃia de la 1. ⇒ x 2 + x + 1 = x + t ; ridicând la
pătrat se obŃine
6
t2 − t +1
dt
1− t2 t2 − t +1 (2t − 1)2  1 1
x=
2t − 1
⇒ dx = −2
(2t − 1)2
⇒ I1 = − 2 ∫  1− t 2
 1− t 2

= ∫
 t − 2
+ dt =
t
1 +  
 2t − 1  2t − 1 + 1
  
= ln t − 2 − ln t + C = ln x + 2 − x 2 + x + 1  − ln x 2 + x + 1 − x  + C ;
   
dx
2) Să se calculeze I 2 = ∫ , x ∈ (0, ∞ ) ;
x 3x 2 + 4
R:Deoarece c > 0 ⇒ 3x 2 + 4 = tx + 2 Ridicând la pătrat:

x=
4t
⇒ dx =
4 t2 +3 (
dt
)
3−t2 3−t2 ( 2
)
dx t2 +3 1 dt 1 1 3x 2 + 4 − 2
⇒ I2 = ∫ =∫ dt = ∫ = ln t + C = ln +C ;
x 3x 2 + 4 (
t 2t + 6
2
2 t )2 2 x
dx
3) Să se calculeze I 3 = ∫ , x ∈ (0,1] .
1 + x − x2
R: x 2 − x = 0 ⇒ ∆ > 0 ⇒ x1 = 0, x2 = 1 ⇒ se utilizează substituŃia x − x 2 = t (x − 0) ,
adică x − x 2 = tx ⇒
2t
− dt
1 2tdt (t+1 2 2
) tdt
x= 2
t +1
⇒ dx = −
t +1
2 2
⇒ I3 =
( ) ∫ 1+ 2
t
= −2 ∫ (t 2
)(
+1 t 2 + t +1 )
t +1

x − x2 4 2 x − x2 + x
= −2arctg + arctg + C , cu x ∈ (0,1] .
x 3 x 3

INTEGRALE DEFINITE

• FuncŃia f : [a, b] → R este integrabilă (în sensul Riemann) pe [a, b ] dacă


există şi este finită: I = lim σ (∆, f , ξ )
∆ →0

b
În acest caz I= ∫ f ( x )dx
a
7
este integrala funcŃiei f pe [a, b ] , unde:
n
σ (∆ , f , ξ ) = ∑ f ( x i )( x i − x i −1 ) ,
i =1
suma Riemann asociată lui f şi diviziunii ∆ = (a = x0 , x1 ,..., x n ) şi sistemului de
puncte intermediare ξ = (ξ1 , ξ 2 ,..., ξ n )

b
• f integrabilă şi ∫ f (x )dx = I ) ⇔
( )
a

⇔ ∀(∆n )n≥1 , lim ∆n = 0 ⇒ lim σ ( f , ∆n , ξ n ) = I ⇔


n →∞

⇔ (∀ε > 0, ∃δ ε > 0, a.î .∀∆, ∆ < δ ε ⇒ σ ( f , ∆, ξ ) − I < ε ) ;

n
• s( f , ∆ ) = ∑ m (x i i − x i −1 ) este suma Darboux inferioară,
i =1
unde mi = inf f (x ) ;
x∈[ xi −1 , xi ]

n
• S( f , ∆) = ∑ M (x i i − x i −1 ) este suma Darboux superioară,
i =1
unde M i = sup f ( x ) .
x∈[ xi −1 , xi ]

Rezultate remarcabile:

1.FuncŃiile continue, funcŃiile continue pe porŃiuni (definite pe interval compact)


şi funcŃiile monotone sunt integrabile;

2.Liniaritatea integralei: dacă f , g : [a, b ] → R; α , β ∈ R , atunci:


b b b

∫ (αf ( x ) + βg( x ))dx = α ∫ f ( x )dx + β ∫ g( x )dx ;


a a a

3.Monotonia integralei:
f : [a, b] → R , integrabilă, f ≥ 0 ⇒ ∫ f ( x )dx ≥ 0 ;
f , g : [a, b] → R, integrabile, f ≥ g ⇒ ∫ f ( x )dx ≥ ∫ g ( x )dx ;

8
4.Aditivitatea integralei: f : [a, b] → R , integrabilă, c ∈ [a, b] , atunci:
b c b

∫ f ( x )dx = ∫ f ( x )dx + ∫ f ( x )dx ;


a a c

5.Teorema de medie: f : [a, b] → R , continuă ⇒ ∃ξ ∈ [a, b] , a.î.


b

∫ f (x )dx = f (ξ )(b − a )
a

6.Formula Leibniz – Newton: f : [a, b] → R , continuă ⇒


b

∫ f ( x )dx = F ( x ) = F (b ) − F (a ) ,
b
a
a
unde F este o primitivă a lui f.

7.Integrarea prin părŃi : f , g : [a, b] → R , derivabile, cu derivatele continue,


atunci
b b

∫ f ( x )g ′( x )dx = f ( x )g ( x ) a − f ′( x )g ( x )dx ;

b

a a

8.Schimbarea de variabilă: u : I → J , f : J → R , u derivabilă, cu derivate


continuă, f continuă, atunci:
b u (b )

∫ f (u( x ))⋅ u′( x )dx = ∫( )f (t )dt ,


a ua
∀a, b ∈ I , t = u ( x ) ;

9.Calculul unor sume cu ajutorul integralei: f : [0,1] , integrabilă, atunci:


n 1
1 i
lim
n →∞ n
∑i =1
f =
n
∫ f ( x )dx ;
0

10.Dacă f : [− a, a ] → R , integrabilă
a a
este pară ⇒ ∫ f ( x )dx = 2 f ( x )dx ,

−a 0
a
este impară ⇒ ∫ f ( x )dx = 0 ;
−a

9
11.Dacă f : R → R , integrabilă pe orice compact,
este periodică de perioadă T, atunci :
T
T 2 a +T
⇒ ∫ f ( x )dx = ∫ f ( x )dx = ∫ f ( x )dx, ∀a ∈ R .
0 T a

2
Exemple:
n
1
1) Să se calculeze: lim ∑ ;
k =1 n + k
n→∞

1
R: Fie f : [0,1] → R, f ( x ) = ⇒
x +1
1
n
1 n
1 1 n k 1
lim ∑ = lim ∑ = lim ∑ f   = ∫ x + 1 dx = ln 2 ;
k =1 n + k k =1  k  n →∞ n k =1  n 
n→∞ n →∞
n 1 +  0

 n
n
n2
2) Să se calculeze: lim ∑ ;
n→∞
k =1 (n + k )3
1 n
n2 n
n2
R:Fie f : [0,1] → R, f (x ) = ⇒ S = lim ∑ = lim ∑ =
(1 + x )3 n→∞
k =1 (n + k )
3 n →∞
k =1  k
3

n 1 + 
3

 n
1 n 1 1 n k 1
1
= lim ∑ 3
= lim ∑ fn = ∫ (1 + x )3 dx , facem schimbarea de variabilă
k =1  
n →∞ n n →∞ n
k =1  k 0
1 + 
 n
2 2
1 1 1 1 3
t=1+x ⇒ S = ∫ t 3 dt = − 2t 2 =− + = ;
8 2 8
1 1

1 kπ n −1
3) Să se calculeze: lim ∑ sin n
n →∞
n k =1
R: Fie f : [0,1] → R, f (x ) = sin πx ⇒
1 n −1 kπ 1 n kπ 1 n k 1
S = lim ∑ sin = lim ∑ sin = lim ∑ f   = ∫ sin πxdx
n→∞ n
k =1 n n →∞ n k =1 n n →∞ n k =1  n  0
π
1 1 π 1  1 2
facem schimbarea de variabilă t = πx ⇒ S =
π ∫ sin t dt = − π cos t 0 =
π
− −  = .
 π π
0

În general, pentru integrale care conŃin a 2 − x 2 se recomandă substituŃia


x = a ⋅ sin t , iar pentru a 2 + x 2 , x = a ⋅ tgt .

10
APLICAłII ALE INTEGRALELOR DEFINITE

Fie f : [a, b ] → R o funcŃie continuă şi pozitivă (cu graficul deasupra axei Ox ).


Se notează cu Γ f subgraficul funcŃiei f , adică submulŃimea lui R 2 cuprinsă
între axa Ox, curba y = f (x ) şi dreptele x = a, x = b .

• Aria lui Γ f este:


b
A= ∫ f ( x ) dx
a

Dacă f , g : [a, b ] → R sunt funcŃii continue, atunci aria mulŃimii plane dintre
graficele lor (limitate de dreptele x = a, x = b ) este:
b
A= ∫ f ( x ) − g( x ) dx
a

• Volumul corpului obŃinut prin rotirea lui Γ f în jurul axei Ox este:


b
V =π ∫ f ( x ) dx
2

• Centrul de greutate G al unei plăci materiale omogene are coordonatele:


b b
1
∫ x f ( x ) dx ∫ f ( x ) dx
2
2
xG = a
b
, yG = a
b
.

∫ f ( x ) dx
a
∫ f ( x ) dx
a
Exemplu: CalculaŃi aria dintre curbele y = sin x şi y = cos x , x ∈ [0, π ]
  π
cos x − sin x, x ∈ 0, 
  4
R: sin x − cos x =  ⇒
sin x − cos x, π 
x ∈  ,π 
 4 
π
π 4 π

A= ∫
0
sin x − cos x dx = ∫ (cos x − sin x)dx + ∫ (sin x − cos x )dx = 2
0 π
2.

11
BIBLIOGRAFIE

1.Andrei Gh., Caragea C.,Ene V., Bordea Gh. – Algebră, Culegere de probleme
pentru examene de admitere şi olimpiade şcolare, Editura Scorpion,
Bucureşti,1995.

2.Aramă Lia şi Morozan Toader – Culegere de probleme de analiză matematică,


Editura Universal Pan, Bucureşti, 1997.

3.Brînzănescu V., Ianuş St., Ionescu B., etc. – Culegere de probleme, Editura
ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşri, 1989.

4.Demidovich B, Baranenkov G., etc. – Recueils d Exercices et de problemes


d’analyse matematique, Editions Mir Moscou, 1972.

5.Ganga M. – Matematică, clasa a X-a, Editura Mathpress, Ploieşti, 2000.

6.Năstăsescu C., NiŃă C., Brandiburu M., JoiŃa D. – ExerciŃii şi probleme de


algebră, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.

7.Panaitopol L., Bălună M. – Matematică, clasa a X-a, Editura Gil, Zalău, 2000.

8.łena M. – Matematică, clasa a XII-a, Editura Gil, Zalău, 2002.

12