Capitolul VII: Calcul integral Lector dr.

Simona Romaniuc

Facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia mediului

Elemente de algebră liniară şi analiză matematică, Semestrul I
Lector. dr. Simona Romaniuc

CURS X

Calcul integral
Schimbări de variabilă
Teorema 1 (prima metodă de schimbare de variabilă) Fie funcţiile u : I → J şi f : J →
R, unde I, J sunt intervale. Dacă u este derivabilă pe I iar f admite primitive pe J atunci
0
funcţia f (u) u : I → R admite primitive pe I şi are loc
Z
0
f (u (x)) u (x) dx = F (u (x)) + C,

unde F este o primitivă a lui f .

Demonstraţie. Avem că F este derivabilă, deci funcţia F (u (x)) este derivabilă şi are loc
0 0 0 0
(F (u (x))) = F (u (x)) u (x) = f (u (x)) u (x) ,
0
adică funcţia F (u (x)) este o primitivă a lui f (u (x)) u (x) deci
Z
0
f (u (x)) u (x) dx = F (u (x)) + C.

not 0
Practic: notăm y = u (x) deci dy = u (x) dx deci
Z Z
0
f (u (x)) u (x) dx = f (y) dy = F (y) + C = F (u (x)) + C.

Propoziţia 2 (prima metodă de schimbare de variabilă pentru integrala definită) Dacă

u este derivabilă pe J cu derivata continuă, şi f este continuă pe I, atunci
Z b Z u(b)
0
f (u (x)) u (x) dx = f (y) dy = F (u (b)) − F (u (a)) .
a u(a)

Exemplul 3 Calculaţi următoarele integrale folosind prima metodă de schimbare de variabilă:

R π/2 cos x
a) x+arccos x
dx , b) x ln12 x dx , c) 0 1+sin
R R
2 x dx,
√
1−x 2
R3√ R√
d) 2 6x − x2 − 5dx , e) x2 + x + 1dx.
Rezolvare:
0
1
a) Observ că √1−x 2
= (− arccos x)
Z Z Z
x + arccos x x arccos x
√ dx = √ dx + √ dx =
1−x 2 1−x 2 1 − x2
Z p 0 Z
0
=− 1 − x2 dx + arccos x (− arccos x) dx =
Z Z
p 0 p
2 2
= − 1 − x − arccos x (arccos x) dx = − 1 − x − arccos x d (arccos x)

1
Capitolul VII: Calcul integral Lector dr. Simona Romaniuc

Acum dacă notăm

not 0
y = arccos x ⇒ dy = (arccos x) dx
deci integrala devine
Z Z
x + arccos x p
2
√ dx = − 1 − x − ydy =
1 − x2
p y2 p (arccos x)2
= − 1 − x2 − + C = − 1 − x2 − +C , C ∈R
2 2
0 not 0
1
b) Observ că x = (ln x) şi voi nota y = ln x ⇒ dy = (ln x) dx

y −1
Z Z Z Z
1 1 0 1 −2
dx = (ln x) dx = dy = y dy = +C
x ln2 x ln2 x y2 −1
= − y1 + C = − ln1x + C , C ∈ R
0 not 0
c) Observ că cos x = (sin x) şi voi nota y = sin x ⇒ dy = (sin) dx şi limitele de integrare devin:
dacă x = 0 atunci y = sin 0 = 0 şi dacă x = π/2 atunci y = sin π/2 = 1
Z π/2 Z π/2 Z 1
cos x 1 0 1
dx = 2 (sin x) dx = dy =
0 1 + sin2 x 0 1 + sin x 0 1 + y2
= arctgy|10 = arctg1 − arctg0 = π/4 − 0

d) Folosim forma canonică a trinomului de gradul 2

b 2 −∆
ax2 + bx + c = a x +


2a + 4a

unde ∆ = b2 − 4ac.
Deci  2
6 −(36−20)
6x − x2 − 5 = −x2 + 6x − 5 = − x + −2 + −4

= − (x − 3)2 + 4 = 4 − (x − 3)2
şi Z 3p Z 3q Z 3q 0
6x − x2 − 5dx = 4 − (x − 3)2 dx = 4 − (x − 3)2 (x − 3) dx =
2 2 2
not 0
Notez y = x − 3 ⇒ dy = (x − 3) dx şi limitele de integrare devin: dacă x = 2 atunci y = −1 şi
dacă x = 3 atunci y = 0.
Z 3p Z 0p
2
6x − x − 5dx = 4 − y 2 dy,
2 −1

care se va calcula prin raţionalizare.

Teorema 4 (a doua metodă de schimbare de variabilă) Fie funcţiile u : I → J şi f : J →

R, unde I, J sunt intervale. Dacă f e continuă pe J, iar u este strict monotonă şi derivabilă
pe I iar inversa sa v : J → I are derivata continuă pe J atunci funcţia f (u) : I → R admite
primitive pe I şi are loc Z
f (u (x)) dx = F (u (x)) + C,
0 R 0
unde F este o primitivă a lui f v , adică f (y) v (y) dy = F (y) + C.

2
Capitolul VII: Calcul integral Lector dr. Simona Romaniuc

0 R 0
Demonstraţie. Avem că f şi v sunt continue deci există primitiva f (y) v (y) dy = F (y) + C,
deci
0 0
F (y) = f (y) v (y) .
Evident că F (u (x)) este derivabilă şi
0 0 0 0 0
(F (u (x))) = F (u (x)) u (x) = f (u (x)) v (u (x)) u (x)

Dar u şi v sunt inverse una celeilate deci v (u (x)) = x = u (v (x)). Derivând prima egalitate obţin
0 0 0
(v (u (x))) = 1 ⇔ v (u (x)) u (x) = 1,

deci
0 0 0
(F (u (x))) = f (u (x)) v (u (x)) u (x) = f (u (x))
adică F (u (x)) este o primitivă a lui f (u (x)).

Propoziţia 5 (a doua metodă de schimbare de variabilă pentru integrala definită) În

aceleaşi ipoteze ca mai sus avem
Z b Z u(b)
0
f (u (x)) dx = f (y) v (y) dy.
a u(a)

not 0
Practic: notăm y = u (x) deci avem şi x = u−1 (y) = v (y) ⇒ dx = v (y) dy
Z b Z u(b) Z u(b)
0 0
f (u (x)) dx = f (u (v (y))) v (y) dy = f (y) v (y) dy.
a u(a) u(a)

Exerciţiul 6 Fie f : [−a, a] → R o funcţie integrabilă pe [−a, a]. Folosind a doua metoadă de
schimbare de variabilă, să se arate că dacă f este pară, atunci
Za Za
f (x)dx = 2 f (x)dx,
−a 0

iar dacă f este impară, atunci

Za
f (x)dx = 0,
−a

Rezolvare:
Za Z0 Za Z0 Za
f para
f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx = f (−x)dx + f (x)dx.
−a −a 0 −a 0

Folosind metoda a doua de schimbare de variabilă, notăm

Z0 Z0 Za
y = −x ⇒ x = −y ⇒ dx = −dy ⇒ f (−x)dx = − f (y)dy = f (y)dy
−a a 0

şi prin urmre, afirmaţia pentru f pară este adevărată.

3
Capitolul VII: Calcul integral Lector dr. Simona Romaniuc

Similar, pentru f impară avem:

Za Z0 Za Z0 Za
f impara
f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx = − f (−x)dx + f (x)dx
−a −a 0 −a 0

şi notând y = −x rezultă

Z0 Z0 Za
− f (−x)dx = f (y)dy + f (x)dx = 0,
−a a 0

deci ı̂n cazul când f impară, integrala de mai sus se anulează.

Exemplul 7 Calculaţi următoarele integrale folosind a doua metodă de schimbare de variabilă:

R √ R1 √
a) cos xdx , b) 0 x 4 − x2 dx.
√
Rezolvare: a) Vom nota x = y ⇔ x = y 2 deci dx = 2ydy şi integrala devine
√
Z Z Z
cos xdx = cos y 2ydy = 2 y cos y dy.

Pentru calculul acestei integrale vezi metoda de integrare prin părţi. La sfârşit se va ı̂nlocui
√
y= x
b) Folosim substituţia trigonometrică x = a sin y sau x = a cos y. Dacă folosim substituţia
x = 2 sin y atunci
0
dx = (2 sin y) dy = 2 cos ydy
şi
x = 2 sin y ⇔ y = arcsin x/2.
Limitele de integrare devin: dacă x = 0 atunci y = arcsin 0 = 0 şi dacă x = 1 atunci y =
arcsin 1/2 = π/6. Atunci integrala devine
Z 1 p Z π/6 q
2
x 4 − x dx = 2 sin y 4 − 4 sin2 y · 2 cos ydy =
0 0
Z π/6 q Z π/6
=8 2
sin y 1 − sin y cos ydy = 8 sin y cos2 ydy.
0 0

Deci Z 1 p Z π/6 Z π/6

2 0
2
x 4 − x dx = 8 cos y (− cos y) dy = −8 cos2 y d (cos y) =
0 0 0
cos(π/6)
Z cos(π/6)
2 z 3  √ 8
= notând cos y = z obţin = −8 z dz = −8  =− 3+ .
cos 0 3 cos 0 3

p1 p2
Remarca 8 Integralele de forma R(x, ( ax+b q1 , ( ax+b ) q2 , . . . )dx, unde R este o expresie raţională,
R
cx+d ) cx+d
se reduc la integrale raţionale cu ajutorul substituţiei
ax + b
= ts ,
cx + d
unde s este cel mai mic multiplu comun al numitorilor q1 , q2 , . . .

4
Capitolul VII: Calcul integral Lector dr. Simona Romaniuc

R1 q x
Exerciţiul 9 Să se calculeze x+1 dx.
0

R1 q R1  1
x x 2
Rezolvare: x+1 dx = x+1 dx, deci q = 2 şi vom folosi subsituţia
0 0

x
= t2 ,
x+1
de unde
t2 2t
x= ⇒ dx = dt
1 − t2 (1 − t2 )2
şi astfel integrala devine
q q q
1 1 1
2 2 Z 2
2t2 t2
Z Z
A B C D 
dt = 2 = 2 + + + .
(1 − t2 )2 (1 − t)2 (1 + t)2 1 − t (1 − t)2 1 + t (1 + t)2
0 0 0

Aplicând metoda coeficienţilor nedeterminaţi obţinem A = C = − 14 , B = D = 14 , deci

q q
1 1
2 Z 2
2t2
Z
1 1 1 1 1 
dt = − + − + dt =
(1 − t2 )2 2 1 − t (1 − t)2 1 + t (1 + t)2
0 0
q q
1 1
1 1 1  2 1  |1 − t| 2t  2
= ln|1 − t| + − ln|1 + t| − | = ln + |
2 1−t 1+t 0 2 |1 + t| 1 − t2 0
şi obţinem că integrala calculată este
q q
Z1 r |1 − 1 1
x 1 2| 2
2

dx = ln q + 1 .
x+1 2 |1 + 12 | 1 − 2
0

Remarca 10 Integralele de forma xm (a + bxn )p dx, unde m, n, p ∈ Q, numite integrale binome,

R

se reduc la integrale raţionale dor ı̂n cazurile ı̂n care:

i) p ∈ Z, când se utilizează substituţia x = ts , unde s este numitorul comun al lui m şi n;
ii) m+1
n ∈ Z, când se utilizează substituţia a + bx =
n ts , unde s este numitorul lui p;
n
iii) m+1
n + p ∈ Z, când se utilizează substituţia
a+bx
xn = ts , unde s este numitorul lui p.

Exerciţiul
R √ 11 Să se calculeze următoarele integrale binome:
√
a) √x(1 + 3 x)3 dx.
R 3 1+ √ 4x
b) √
x
dx.

Rezolvare: a) m = 12 , n = 31 , p = 3 ∈ Z, deci ne aflăm ı̂n cazul i) şi cum numitorul comun al

lui m şi n este 6 folosim substituţia
1
x = t6 ⇒ t = x 6 , dx = 6t5 dt,

deci integrala devine Z

t3 (1 + t2 )3 6t5 dt,

care este integrala dintr-o funcţie polinomială şi se rezolvă ı̂n mod obişnuit, urmând ca ı̂n expresia
√
finală să ı̂nlocuim t cu 6 x.

5
Capitolul VII: Calcul integral Lector dr. Simona Romaniuc

R √
3 √
1+ 4 x −1 1 1
−1
b) √
x
dx = x 2 (1 + x 4 ) 3 , deci m = 2 , n = 14 , p = 1
3 şi cum

m+1
= 2 ∈ Z,
n
ne aflăm ı̂n cazul ii) şi folosim substituţia
1 1
1 + x 4 = t3 ⇒ x 4 = t3 − 1 ⇒ x = (t3 − 1)4 ⇒ dx = 4(t3 − 1)3 3t2 dt.

Astfel integrala devine

Z p
3
√ Z
1+ 4x −1 1 1
√ dx = x 2 (1 + x 4 ) 3 dx =
x
Z
−1 1 1
((t3 − 1)4 ) 2 [1 + ((t3 − 1)4 ) 4 ] 3 12(t3 − 1)3 t2 dt =
Z Z
3 −2 3 3 3
12(t − 1) (t − 1) t dt = 12(t3 − 1)t3 dt =
Z  t7 t4 
12(t6 − t3 )dt = 12 − +C
7 4
1 1
şi ı̂nlocuind t = (1 + x 4 ) 3 obţinem:
Z p 3
√ h (1 + x 14 ) 73 1 4
1+ 4x (1 + x 4 ) 3 i
√ dx = 12 − + C.
x 7 4