MODULUL II.

Ca lcul integral

Cuprins
Introducere.............................................................................................................................. 64
Competenţe............................................................................................................................. 64
UI II.1. Integrala nedefinită .................................................................................................... 65
U I II. 2 . In t e g r a l a d u b l ă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 3
UI II.3.Integrala triplă............................................................................................................. 83
UI II.4.Integrala curbilinie ...................................................................................................... 89
Temă de control 2-Calcul integral ......................................................................................... 101

Introducere

Calculul integral dezvoltă metode de lucru pentru fizică, mecanică, electrotehnică,

etc. Prin unităţile de învăţare prezente se descriu aplicaţii imediate pentru disciplinele
tehnice ca: mecanică, mecanisme, electrodinamică, dinamica automobilului, ş.a.

Competenţe
După parcurgerea materialului studentul va fi capabil:
-să identifice corect un lucru mecanic;
-să calculeze arii şi volume
-să decidă masa şi centrul de greutate ale unei plăci plane;
-să înregistreze momentele de inerţie ale unui fir material de densitate dată, etc..

64
 Unitatea de învăţare II.1. Integrala nedefinită
Cuprins
II.1.1. Introducere .................................................................................................................... 65
II.1.2. Competenţe ................................................................................................................... 65
II.1.3. Primitiva unei funcţii .................................................................................................... 65
II.1.4. Integrarea funcţiilor raţionale........................................................................................ 67
II.1.5. Integrale reductibile la integrale din funcţii raţionale ................................................... 68
II.1.6. Rezumat. ....................................................................................................................... 72
II.1.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor ............................................................................. 72
II.1.8.Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare ........................................................ 72

II.1.1. Introducere
În cadrul acestei unităţi de învăţare se defineşte primitiva unei funcţii, se prezintă lista
integralelor imediate şi formula de integrare prin părţi. Integrarea funcţiilor raţionale şi
integralele reductibile la acestea, înregistrează o atenţie aparte.

II.1.2. Competenţele unităţii de învăţare

După parcurgerea materialului studentul va fi capabil:
-să aplice formula de integrare prin părţi;
-să identifice substituţiile necesare integralelor pentru a fi transformate în integrale
din funcţii raţionale;
-să calculeze integralele din funcţii raţionale.

Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 3 ore.

II.1.3. Primitiva unei funcţii

Fie o funcţie f : I ⊂ R → R .
Definiţia 1. Se numeşte primitivă a lui f pe I, o funcţie F definită şi derivabilă pe I astfel
încât F ′ = f
Să observăm că:
1.) dacă F este o primitivă a lui f, atunci F + c, unde c este o constantă oarecare, este
primitivă a lui f,
2.) dacă F şi G sunt primitive ale lui f, atunci ele diferă printr-o constantă aditivă.
Rezultă de aici că dacă F este o primitivă a lui f, atunci oricare alta va fi de forma F + c
unde c este o constantă.
Mulţimea primitivelor funcţiei f se numeşte, prin abuz de limbaj – integrala nedefinită a
lui f şi se notează ∫ f ( x) dx sau mai simplu ∫ f dx.
Astfel, prin definiţie ∫ f dx = F + c ⇔ F′ = f .
Din punct de vedere geometric, integrala nedefinită reprezintă o
familie de curbe plane obţinute una din alta printr-o translaţie de-a lungul
axei Oy.

65
 Interpretând semnul dx care apare în notaţia integralei nedefinite ca o diferenţială, avem
fdx = F ′dx = dF . Astfel se obţin următoarele relaţii utile în calcule.

∫ dF = F + c şi d ∫ f dx = f dx .
Operaţia de determinare a primitivelor unei funcţii se numeşte integrare. Nu toate funcţiile
admit primitive. Dar orice funcţie continuă pe un interval admite primitivă pe acel interval (vezi
cap X). În acest capitol ne vom ocupa de metode de determinare a primitivelor unor funcţii
continue. Mai întâi însă vom da
Lista integralelor imediate
xα +1
∫
dx
∫ x α dx =
α +1
+c ( α real , ≠ − 1 )
x
= ln x + c ( x ≠ 0 )

∫e dx = e x + c ax
x
∫ a x dx = (a > 0 , a ≠ 1)
+c
ln a

∫ sin x dx = − cos x + c ∫ cos x dx = sin x + c

∫ cos x dx = tg x + c ∫ sin 2 x dx = − ctg x + c
1 1
2

∫ ∫1+ x
1 1
dx = arcsin x + c 2
dx = arctg x + c
1− x 2

∫ shx dx = chx + c ∫ chx dx = shx + c

∫ ch x dx = th x + c ∫ sh x dx = −cth x + c
1 1
2 2

Proprietăţile integralei nedefinite rezultă cu uşurinţă din regulile de derivare şi sunt:

1.) dacă f , g ∈ C ( I ) , atunci
∫ ( αf + β g ) dx = α∫ f dx + β ∫ g dx α ,β ∈ R (proprietatea de liniaritate) 2.) dacă

ϕ : ℑ → I , x = ϕ (t ) , ϕ ∈ C 1 (ℑ) , ϕ′(t ) ≠ 0 pentru a admite inversa t = ψ (x) , iar f este continuă, atunci

∫ f ( x ) dx = ∫ f (ϕ ( t )) ϕ′( t ) dt (formula schimbării de variabilă)

3.) dacă f , g ∈ C 1 ( I ) , atunci
∫ f g ′ dx = f g − ∫ g f ′ dx (formula integrării prin părţi).
Observaţia 1. În cazul schimbării de variabilă expresia de sub semnul integrală se
comportă ca o diferenţială; dacă x = ϕ (t ) , atunci f ( x) dx = f (ϕ (t ) ) ϕ′(t ) dt . Această observaţie
simplifică calculele.
Formula schimbării de variabilă poate fi privită din ambele sensuri.
Funcţia x = ϕ (t ) trebuie aleasă astfel încât să poată fi calculată integrala din membrul drept.
Uneori este preferabilă schimbarea de variabilă sub forma t = ψ (x) .

Exemple 1
 t 
 dt = 2 (t − ln t + 1 ) + c =
dx t dt
1.) ∫ =
x + 1 x = t 2 = ϕ (t )
2∫
t +1
= 2 ∫ 1 −
 t +1 
dx = 2 t dt

= 2 x − ln ( x +1 + c. )
2

∫ = ∫ sin t dt = − 2 cos t + c = − 2 cos x

1 1 1
2.) x sin x 2 dx 2
+ c.
2
t = x2 = ψ ( x )
dt = 2 xdx

66
 Observaţia 2. Formula integrării prin părţi pentru funcţiile u , v ∈ C 1 ( I ) poate fi scrisă şi
sub forma ∫ u dv = u v − ∫ v du unde du = u ′dx , dv = v ′dx .
Ea se foloseşte de obicei la calculul integralelor de forma ∫x
n ax
e dx ;

∫x ∫e ∫x arctg x dx şi altele.
n ax n
ln x dx ; sin bx dx; ;

Cu ajutorul ei se pot obţine formule de recurenţă utile în calculul unor primitive.

Exemple 2

dx 1 a2 + x2 − x2 1 1 x ⋅ x dx
In = ∫ = 2 ∫ (x dx = In −1 − 2 ∫ (x =
(x 2
+a )
2 n a 2
+a 2 n
) a 2
a 2
+ a2 )
n

x dx
u=x dv =
( x + a2
2
) n

1
du = dv v=
2 (1 − n) x 2 + a 2 ( ) n −1

1 1  x 1 
... = I − 2 
+ In −1 .
a 2 n − 1
a  2 (1 − n ) x 2 + a 2 ( ) n −1
2 (n − 1) 
x 2n − 3
Astfel In = + n >1.
( )
I n −1
a 2 (n − 1) x 2 + a 2 n −1 2 (n − 1) a 2

∫x obţinem succesiv
dx 1 x
Pornind de la I1 = = arctg + c ,
2
+a 2 a a

∫ (x
dx x 1 x
I2 =
2
+a 2 2
)
=
a x +a
2
( 2 2
) +
2a 3
arctg
a
+c, etc…

II.1.4. Integrarea funcţiilor raţionale

P( x )
Integrarea funcţiei raţionale unde P şi Q sunt polinoame se face pe etape:
Q( x )
Dacă grP ≥ gr Q , atunci facem împărţirea cu rest
P( x ) R( x )
= C( x ) + gr R < gr Q .
Q( x ) Q( x )
P( x )
Dacă gr P < gr Q , atunci descompunem în fracţii simple. Acestea sunt
Q( x )
A Bx + C
(n ∈ N , b 2
− 4ac < 0 .)
(ax )
,
(x − a ) n 2
+ bx + c
n

3x 2 + 5 x − 4 A B C Dx + E Fx + G
De exemplu = + + + 2 +
(x + 1) (x + 2) ( )
,
3 2 2 x + 1 (x + 1)2 (x + 1)3 x +2 x2 + 2
2

coeficienţii urmând a fi determinaţi prin identificarea numărătorilor după ce fracţiile a fost aduse
la acelaşi numitor sau prin alte metode.
Descompunerea în fracţii simple este unică.
Urmează apoi integrarea fracţiilor simple. Astfel
∫ x − a dx = A ln
A
1.) x−a +c

∫ (x − a ) ∫u
A du A
2.) dx = A = +c, n >1
n n
( x − a )n − 1

67
 Bx + c
3.) ∫ ax 2
+ bx + c
dx se calculează punând în evidenţă la numărător diferenţiala trinomului

de la numitor, adică ( )
d ax 2 + bx + c = (2ax + b ) dx şi se obţin două integrale de forma

∫u ∫y
du dy
şi ,
2
+ α2
Bx + c
4.) ∫ (ax 2
+ bx + c ) n
dx se reduce la calculul a două integrale de forma

dy
∫u ∫ (y
du
şi In = după ce s-a procedat ca la 3.)
n 2
+ α2 )
n

Exemple 3

3x + 2 3 (8 x + 4) + 4
∫ (4 x ∫ (4 x
1 3 1 1
I= dx = dx = − + I1
2
+ 4x + 3 )
2 8 2
+ 4x + 3 )2 8 4x2 + 4x + 3 2

(
d 4 x + 4 x + 3 = (8 x + 4 ) dx
2
)
unde
1 y 
∫ [(2 x + 1) ∫ (y
dx 1 dy y 1
I1 =
2
+2 ]
2
=
2 2
+2 )2
= 
(
2  2 y 2 + 2
+
2⋅2 2 )
arctg +c=
2 

y = 2x + 1 1 2x + 1 1 2x + 1
= + arctg + c.
dy = 2 dx 4 4x 2 + 4x + 3 8 2 2
1 2x − 5 1 2x + 1
Deci I = + arctg +c.
16 4 x 2 + 4 x + 3 16 2 2
După cum s-a putut observa, primitivele funcţiilor raţionale sunt combinaţii liniare de
funcţii raţionale, funcţii logaritmice şi funcţii arctg.

II.1.5. Integrale reductibile la integrale din funcţii raţionale

Integralele iraţionale de forma

  ax + b  q1  ax + b  n
q 
  dx
∫ R x , 

 , , 
cx + d 

 cx + d 

qi ∈ Q
  
unde R este o expresie raţională de variabilele sale, se reduc la integrale din funcţii raţionale
ax + b
făcând =tN
cx + d
unde N este numitorul comun al fracţiilor q1 ,  , q n .

Exemple 4
1+ 1− x
Pentru ∫1− x +3 dx avem N = 6 ; facem 1 − x = t 6 de unde x = 1 − t 6 şi dx = − 6 t 5 dt , deci
(1 − x) 2

1+ t3 t4 + t  t + 1 
I =−6 ∫t 6
+t 4
⋅t 5d t = − 6 ∫t 2
+1 

∫
dt = − 6  t 2 − 1 + 2
t + 1 
dt =

= − 2 t 3 + 6t − 3 ln ( t 2 + 1 ) − 6 arctg t + c =
= − 2 1 − x + 6 6 1 − x − 3 ln [ 3 ]
1 − x + 1 − 6 arctg 6 1 − 6 x + c .
Integralele binome au forma
∫ x (ax ) p
m n
+ b dx m , n , p ∈Q .

68
 Ele se mai numesc şi integrale Cebâşev * după numele celui care a arătat că numai în
următoarele trei cazuri ele pot fi reduse la integrale din funcţii raţionale:
1.) p ∈ Z cu schimbarea x = t N unde N este numitorul comun a lui m şi n .
m +1
2.) ∈ Z cu ax n + b = t N unde N este numitorul lui p
n
m +1
3.) + p∈Z cu ax n + b = t N x n unde N este numitorul lui p
n

Exemple 5
1
−
−
3  3  3 3 3
Fie I = ∫
dx  x 4 + 1 Facem x 4 + 1 = t 3 x 4 şi avem
= x ∫ 2
 
dx .
x3 3
1 + 4 x3  
4 7 3
− −
x = (t − 1)
3 3 , dx = − 4t (t − 1)2 3 3 dt , x4 + 1 = t 3 (t 2 − 1) −1 .
2
 
Astfel I = − 4 ∫ t dt = − 2 t + c = − 2 2 3  1
+ 1 + c .
 4 
 x3 
Integralele algebrice au forma
∫ R  x, ax 2 + bx + c  dx

unde R este o funcţie raţională de două variabile.
Substituţiile indicate mai jos se datorează lui Euler:
1.) dacă a > 0 , ax 2 + bx + c = ± a x + t

2.) a < 0 , c > 0 , ax 2 + bx + c = tx ± c

3.) a < 0 , c < 0 , ax 2 + bx + c = t ( x − x1 ) unde x1 este rădăcină a ecuaţiei

ax 2 + b + c = 0 . Această ecuaţie nu poate avea rădăcini complexe deoarece trinomul ax 2 + bx + c
ar fi negativ ∀ x ∈ R şi n-ar avea sens radicalul.
Putem de asemenea remarca faptul că ultima schimbare de variabilă poate fi aplicată nu
numai când a < 0 ci şi când a > 0 dacă trinomul ax 2 + bx + c are rădăcini reale.

Exemple 6
dx
Fie I = ∫ . Făcând − 3x 2 + 5 x + 1 = tx + 1 , avem
x − 3x + 5 x + 1
2

5 − 2t 2 (t 2 − 5t − 3) 5 − 2t − t 2 + 5t + 3
x= , dx = dt , − 3x 2 + 5 x + 1 = t ⋅ +1 = ,
t2 +3 (t 2 + 3) 2 t2 +3 t2 + 3

2 dt − 3x 2 + 5 x + 1
de unde I= ∫ 2t − 5
= ln 2t − 5 + c = ln 2
x
− 5 + c.

Integralele din funcţii trigonometrice de forma ∫ R (sin x, cos x) dx se transformă în

integrale din funcţii raţionale dacă:
1.) funcţia R este impară în cos x , adică

*
R.L. Cebâşev (1829 – 1894), academician rus cu contribuţii în matematică şi mecanică.

69
 R (sin x, − cos x) = − R (sin x, cos x) cu sin x = t
2.) R este impară în sin x,
R (− sin x, cos x) = − R (sin x, cos x) cu cos x = t
3.) R este pară în sin x şi cos x
R (− sin x, − cos x) = R (sin x, cos x) cu tg x = t
x
4.) facem tg = t
2
În primele două situaţii se diferenţiază substituţiile şi se pun în evidenţă la numărător
diferenţialele lor.
În ultimele două cazuri se exprimă vechea variabilă în funcţie de cea nouă şi apoi se
diferenţiază.

Exemple 7

sin 3 x
1.) Fie I=
∫ 2 + cos 2
dx . Efectuăm schimbarea de variabilă cos x = t şi avem
− sin x = d x = d t , după care integrala devine
sin 2 x sin x dx (t )
−1 dt
2  3 
I=
∫ 2 + cos x
=
∫ 2+t  ∫
=  t + 2 +
t +
 dt =
2 
2 2
− 2 cos x + 3 ln (cos x + 2 ) + c .
t cos x
= + 2 t + 3 ln t + 2 + c =
2 2
1 + sin x
∫
2 dt
dx. Făcând tg = t , avem x = 2 arctg t , dx = şi cum
x
2.) Fie I=
sin x + sin x cos x 2 1+ t2
1− t2
, urmează că
2t
sin x = , cos x =
1+ t2 1+ t2
(t + 1)2  1
∫ ∫  t + 2 + t  d t = 4 tg
1 1 x 1 x
I= dt= 2
+ ln tg +c.
2t 2 2 2 2
Alte tipuri de integrale
1.) O integrală de forma ∫ R (e )dx
ax

1 dt
se reduce la o integrală raţională dacă se face e ax = t . Atunci x = ln t , dx = şi ea devine
a at
dt
∫ R (t ) at = ∫ R1 (t ) dt .

Exemple 8
dx dx dx 1 dt
I=∫ =∫ x −x
= 2∫ x −x
= 2∫ ⋅ =
sh x + 1 e +e e −e +2 1 t
+1 t− +2
2 t .
dt 1 t +1− 2 1 e +1− 2 x
= 2∫ = ln + c = ln x +c
t + 2t − 1 2
2 t +1+ 2 2 e +1+ 2
2.) Integrarea unor funcţii hiperbolice se poate face utilizând formule asemănătoare celor
trigonometrice.

Exemple 9

70
 1 + ch 2 x 
2

I = ∫ ch 4 x d x = ∫  
1
d x = ∫ 1 + 2ch 2 x + ch 2 2 x d x = ( )
 2  4
1 1 1 1 + ch 4 x 3 1 1
= x + sh 2 x + ∫ d x = x + sh 2 x + sh 4 x + c.
4 4 4 2 8 4 32
3.) Integralele de forma I 1 = ∫ e ax cos bx dx şi I 2 = ∫ e ax sin bx dx se pot obţine simultan astfel:
e (a +ib )x
I 1 + i I 2 = e ax (cos bx + i sin bx ) dx = e ax ⋅ e ibx dx = e (a +ib )x dx =
∫ ∫ ∫ a + ib
+c=

a + ib
= e ax
(cos bx + i sin bx ) + c
a2 + b2
Separând partea reală de cea imaginară, avem
e ax
I1 = (a cos bx + b sin bx ) + c
a2 + b2
e ax
I2 = (a sin bx − b cos bx ) + c .
a2 + b2

Calculul unor integrale cu ajutorul unor substituţii trigonometrice şi hiperbolice

Uneori substituţiile indicate în dreptul integralelor ce urmează pot conduce la integrări mai
rapide:
1.) ∫ R  x , a 2 − x 2  dx , cu x = a cos t

sau x = a sin t

2.) ∫ R  x , a 2 + x 2  dx ,

cu x = a tg t sau x = a sht

3.) ∫ R  x , x 2 − a 2  dx , cu x = a ch t


Exemple 10
I= ∫ x 2 − 2 x − 3dx = ∫ (x − 1)2 − 4dx = 4 sh 2 t dt = 2 (ch 2t − 1) d t = sh 2t − t + c Pentru revenirea la
∫ ∫
x − 1 = 2ch t
dx = 2 sht dt
x −1
variabila x se au în vedere formulele sh 2t = 2 sh t ch t , e t = sh t + ch t şi că din ch t = rezultă
2
1
sh t = ch 2 t − 1 = x2 − 2 −3 .
2
I = (x − 1) x 2 − 2 x − 3 + ln  x − 1 + x 2 − 2 x − 3  + c .
1 1
Astfel
2 2  
Integrale care nu pot fi exprimate prin funcţii elementare
O diferenţă esenţială între calculul diferenţial şi cel integral este aceea că derivata unei
funcţii elementare se exprimă totdeauna prin funcţii elementare, nu acelaşi lucru se poate spune
despre primitiva unei funcţii elementare.
Aşa de exemplu sunt funcţiile:
∫ ∫ x
sin x cos x
si ( x ) = dx (sinus integral) ci ( x ) = dx (cosinus integral)
x

∫e (funcţia de eroare)
− x2
∫
dx
li ( x ) = (logaritm integral) dx
ln x
ex
∫ x
dx (exponenţial integral)

71
 Tot din această categorie fac parte în general primitivele de forma ∫ R (x , )
P ( x ) dx unde P

∫
dx
este polinom de grad n > 2 ca de exemplu sau funcţiile
x3 + 1
eliptice ∫ 1 − k 2 sin 2 x dx , ∫
dx
.
1 − k 2 sin 2 x

II.1.6. Rezumat
În cadrul acestei unităţi de învăţare se defineşte integrala nedefinită şi se prezintă pe
lângă lista integralelor imediate, metoda schimbării de variabilă şi metoda integrării prin
părţi. O atenţie deosebită este acordată integrării funcţiilor raţionale, la care se reduc
majoritatea integralelor, prin substituţii adecvate.

II.1.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor

1. Continuă definiţia : se numeşte primitivă a lui f....
2. Scrie formula de integrare prin părţi.
1
3. Calculează integrala: I = ∫ dx .
2x − 1
4. Calculează integrala: I = ∫ xe 2 x dx .
5. Calculează integrala: I = ∫ cos 2 x ⋅ sin xdx .

II.1.8. Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare

1. Revezi definiţia 1.
2. Revezi observaţia 2.
1 1 1 1
3. Avem I = ∫ dx = ln x − + c
2 1 2 2
x−
2
4. Folosim formula de integrare prin părţi cu notaţiile
u=x du = dx
1
dv = e 2 x dx v = e2x ;
2
Obţinem
1 1
I = xe 2 x − e 2 x + c
2 4
5. Integrala este impară în sin x şi atunci facem substituţia cos x = t (de unde
t3 cos 3 x
− sin xdx = dt ). Avem I = ∫ t (− dt ) = − + c = −
2
+c.
3 3

72