Serii trigonometrice Fourier

Unitatea de învăţare nr. 9

Serii trigonometrice Fourier

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 9 2

9.1 Serii trigonometrice Fourier 2
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 9 5
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 6
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 9 7

1
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
 Serii trigonometrice Fourier

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 9

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 9 sunt:

• Înţelegerea noţiunii de serie trigonometrică Fourier

• Aplicarea cu succes a unor elemente simple de calcul

9.1 Serii trigonometrice Fourier

Definiţia 9.1. Se numeşte serie trigonometrică, o serie de forma:

a0 ∞
+ ∑ (a k cos kx + bk sin kx)
2 k =1

unde a 0 , a k , bk sunt numere reale.

Propoziţia 9.1. Dacă f : R → R este o funcţie integrabilă pe R, periodică de perioadă 2π ,
care poate fi reprezentată printr-o serie trigonometrică
∞
a
f ( x) = 0 + ∑ (a k cos kx + bk sin kx)
2 k =1

atunci coeficienţii a 0 , a k , bk se calculează cu formulele :

π
1 1 π 1 π 1 π
a0 =
π ∫π f ( x)dx,
−
ak = ∫
k −π
f ( x ) cos kxdx, bk = ∫ f ( x ) sin kxdx, c k =
k −π 2π ∫π
−
f ( x )e ikx dx

Definiţia 9.2. Coeficienţii a k şi bk definiţi mai sus se numesc coeficienţii Fourier reali ai

funcţiei f, iar seria corespunzătoare, seria trigonometrică Fourier. Analog, coeficienţii c k se

numesc coeficienţii Fourier complecşi iar seria corespunzătoare, seria Fourier complexă a
funcţiei f.
Dacă f este o funcţie de perioadă 2π în formulele de definire ale lui a k şi bk , respectiv c k ,

putem înlocui intervalul de integrare ( −π , π ) cu (α , α + 2π ) , α fiind număr real oarecare.

Faptul că ataşăm funcţiei f seria sa trigonometrică Fourier îl vom nota
a0 ∞
f ( x) → + ∑ ( a k cos kx + bk sin kx )
2 k =1

2
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
 Serii trigonometrice Fourier

Mai general, dacă f este de perioadă T atunci funcţiei f i se poate asocia seria trigonometrică
Fourier
a0 ∞
f ( x) → + ∑ ( a k cos kωx + bk sin kωx)
2 k =1
unde
2 α +T
f ( x) cos kωxdx
T ∫α
ak =

2 α +T
f ( x) sin kωxdx
T ∫α
bk =

Prin urmare, în acest caz folosim sistemul trigonometric

1
(Tω ) : , cos ωx, sin ωx,..., cos nωk , sin nωx,... care este ortogonal pe orice interval de forma
2
[α , α + T ], unde pulsaţia ω = 2π / T . În mod analog, folosind sistemul exponenţial

(Eω ) : {e ikωx }k ∈ Z putem ataşa seria sa trigonometrică

+∞
f ( x) → ∑c e
k = −∞
k
ikωx

1 α +T
unde c k = ∫α f ( x)e −ikωx dx
T
Când vrem să punem în evidenţă funcţia pentru care calculăm coeficienţii Fourier, notăm
ak ( f ), bk ( f ), ck ( f ).

Propoziţia 9.2. Coeficienţii a k , bk şi ck sunt funcţionale liniare, adică

a k (αf + β g ) = αa k ( f ) + β a k ( g )

Propoziţia 9.3. (i) Dacă f este pară de perioadă T atunci

4 T /2
f ( x) cos kωxdx, b k ( f ) = 0
T ∫0
ak ( f ) =

(ii) Dacă f este impară de perioadă T atunci

4 T /2
f ( x) sin kωxdx
T ∫0
a k ( f ) = 0, b k ( f ) =

3
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
 Serii trigonometrice Fourier

Aplicaţii:
1. Fie f : R → R, periodică de perioadă T = 2π , f ( x) = x 2 pentru − π ≤ x ≤ π . Scrieţi seria
Fourier corespunzătoare.
Rezolvare:
2 π 2 2  x2 2 π 
ak F ) =
4 T /2 2
∫ x cos kω xdx = (ω = 2π / T = 1) = ∫ x cos kxdx =  sin kx π 0 − ∫ x sin kxdx  =
T 0 π 0 π k π 0 
4 π 4  x 1 π  4 k 4
= − ∫ x sin kxdx = −  − cos kx π 0 + ∫0 cos kxdx  = 2 cos kπ = (−1) 2
kπ 0 kπ  k k  k k
b k = 0.

2 π 2π 2
a0 ( f ) =
π ∫0
x 2 dx =
3
Deci
π2 ∞
+ 4∑ (− 1)
cos kx
f ( x) →
k

3 k =1 k2

2. 1. Se dă funcţia f : R → R prin f ( x) = x cos x . Să se determine seria Fourier asociată

acestei funcţii pe intervalul [0, π ] .

Rezolvare:
Funcţia f este continuă pe R, este integrabilă pe orice interval compact, deci problema
determinării seriei Fourier asociate ei pe un anumit interval are sens.
Lungimea intervalului este 2l = π . În acest caz formulele generale care ne dau coeficienţii
sunt:
2 π 4(4n 2 + 1) 4
an =
π ∫
0
x cos x cos 2nx dx = −
π (4n 2 − 1) 2
, a 0 =
π
,

2 π 8n
π∫
bn = x cos x sin 2nx dx = , n∈N
0 4n 2 - 1
Rezultă că seria Fourier asociată funcţiei f pe intervalul [0, π ] este:

2 ∞
 4n 2 + 1 2n 
− + 4∑  − cos 2nx + 2 sin 2nx 
π n =1  π ( 4n − 1)
2 2
4n − 1 

4
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
 Serii trigonometrice Fourier

Test de autoevaluare 9.1

x2 x2
1. Fie f : R → R, f(x) = − .
6 2
Să se dezvolte în serie Fourier pe intervalul [− π , π ].

2. Să se dezvolte în serie numai de sinusuri pe intervalul [0, π ] funcţia

f : [0, π ] → R, dată prin: f ( x) = e ax (a = const.)

De reţinut!

• forma unei serii Fourier

• formulele coeficienţilor a 0 , a k , bk

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 9

 π π
1. Să se dezvolte în serie Fourier funcţia f : − ,  → R, f ( x) = sec x .
 4 4
2. Să se dezvolte în serie Fourier pe intervalul [− π , π ] funcţia:
f ( x) = sh ax

5
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
 Serii trigonometrice Fourier

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele

de autoevaluare

Test de autoevaluare 9.1

1. Funcţia dată este continuă pe [0,3] şi f(0) = f(3) = 1. Funcţia este
monotonă pe [0, 1], [1, 2] şi [2, 3], deci este cu variaţie mărginită pe
aceste intervale, deci şi pe [0, 3] , deci este dezvoltabilă în serie Fourier
uniform convergentă pe acest interval.
2 3 2 1
( x + 1)dx + ∫ 2(2 − x)dx + ∫ ( x − 2)dx  = 2
2 3

3 ∫0 ∫
a0 = f ( x)dx =
3  0 1 2 
2 3 2 nπ
an =
3 ∫0
f ( x) cos
3
xdx =

2 1 2 nπ 2 nπ 2 nπ 
xdx + 2 ∫ (2 − x ) cos
2 3
= 
3 ∫0
( x + 1) cos
3 1 3
xdx + ∫ ( x − 2) cos
2 3
dx  =

nπ
= 4 sin nπ sin =0
3
nπ
9 sin
2 3 2nπ 3
bn = ∫ f ( x) sin xdx = (−1) n +1
3 0 3 n π
2 2

bn = 0 dacă n = 3k, k ∈ Z .

2. a 0 = 0, a n = 0

2 π [
2n 1 − (−1) n e aπ]
π∫
bn = e ax sin nx dx = ,
0 π (a 2 + n 2 )
deci pentru x ∈ [0, π ] :

∑ [1 − (−1) ] n sin nx
∞
2
e ax = n
e aπ
π n =1 a2 + n2

6
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
 Serii trigonometrice Fourier

Recapitulare

• Dacă f este pară de perioadă T atunci

4 T /2
f ( x) cos kωxdx, b k ( f ) = 0
T ∫0
ak ( f ) =

• Dacă f este impară de perioadă T atunci

4 T /2
f ( x) sin kωxdx
T ∫0
a k ( f ) = 0, b k ( f ) =

Bibliografie
1. I.Gh. Şabac, Matematici speciale, E.D.P., București, 1981.
2. I.Gh. Şabac, P. Cocârlan, O. Stănășilă, A. Topală, Matematici
speciale, vol.2, E.D.P., București, 1983.
3. I.M. Popovici, Matematici speciale (pentru ingineri și economiști),
Editura Nautica, 2005.
4. I.M. Popovici, D. Popovici, M. Dumitru, A. Costea , Capitole de
matematici: Speciale, probabilităţi și statistică, Editura Nautica, 2007.
5. I.M. Popovici, E. Constantinescu, F. Memet, D. Popovici, Şt. Szabo,
D.M. Popovici, Probleme de matematici speciale, Ed. Nautica, 1998.
6. R. Cristescu, Matematici superioare, E.D.P., Bucureşti, 1976.

7
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii