METODE DE APROXIMARE A

INTEGRALELOR

INTRODUCERE (scurt istoric)……………………………………………….3

Cap. I. Formule de cuadratură……………………………………………….4
1.1.Noţiuni generale……………………………………………………...4
1.2.Clasificarea formulelor de cuadratură………………………………..5
1.3.Formule de cuadratură de tip Newton-Cotes………………………...6
1.4.Calculul coeficienţilor formulei de cuadratură Newton-Cotes……...7
1.5.Reprezentarea restului ………………………………………………10
1.6.Cazuri particulare ale formulei de cuadratură Newton-Cotes……….13
1.6.1. Formula trapezului…………………………………………13
1.6.2. Formula lui Simpson……………………………………….14
1.7.Formule de cuadratură de tip deschis………………………………..15
1.7.1. Noţiuni teoretice……………………………………………15
1.7.2. Formula de cuadratură a dreptunghiului…………………...16
1.7.3. Formula de cuadratură de tip deschis cu două noduri distincte
……………………………………………………………...16
1.8.Formule de cuadratură de tip Newton- Cotes repetate………………17
1.8.1. Formula de cuadratură a trapezelor………………………...18
1.8.2. Metoda înjumătăţirii………………………………………..21
1.8.3. Formula de cuadratură a dreptunghiurilor…………………25
1.8.4. Formula de cuadratură repetată a lui Simpson……………..30
1.8.5. Formula de cuadratură repetată cu două noduri…………...38

1
 Cap. II. FORMULE DE CUADRATURĂ DE TIP
GAUSS……………….41
2.1.Formularea problemei……………………………………………….41
2.2. Calculul coeficienţilor………………………………………………44
2.3. Reprezentarea restului………………………………………………46
2.4. Formula dreptunghiului…………………………………………….46
2.5. Formula de cuadratură de tip Gauss cu două noduri………………..47
2.6. Formula de cuadratură repetată de tip Gauss cu 2 noduri…………..49
Cap. III. INEGALITĂŢI INTEGRALE ……………………………………52
3.1. Inegalitati deduse din formulele de cuadratura de tip Newton-Cotes.
…………………………………………………………………….52
3.2. Inegalităţi deduse din formulele de cuadratură repetate…………….57
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………..63

2
 INTRODUCERE

Noţiunea de integrală definită a apărut iniţial din cuadratura unor arii, iar
J. Gregory contemporan a lui Newton, a reuşit plecând de la aceste concepţii să
deducă o formulă pentru calculul aproximativ al integralelor definite .
Formula lui Gregory a fost apoi redescoperită de T. Simpson în lucrarea
„Dizertaţii matematice pe teme fizice şi analitice”, Londra, 1743 şi ea este
astăzi unanim cunoscută ca „formula lui Simpson”.
In notaţiile actuale, ea arată astfel :

m −1 m
4
f ( x)dx ≈ [ f (a ) + 2∑ f ( x 2 k ) + 4∑ f ( x 2 k −1 ) + f (b)]
b
∫a 6 k =1 k =1

Această formulă este generalizarea esenţială a unei alte formule denumită

adesea şi ea „ formula lui Simpson „ şi anume :

b b−a   a+b 
∫a
f ( x)dx =
6  f (a) + 4 f 
 2 
 + f (b) 


al cărei conţinut geometric poate fi regăsit încă la Toricelli (1644) şi care

a fost studiată de Cotes în „ Armonia măsurilor „ (1722).
In „Elemente de calcul integral ( vol.I, 1768), Euler a propus pentru
calculul aproximativ al integralei o metodă bazată , în esenţă pe definiţia
primară a integralei definite ca sumă de elemente, care fusese total părăsită în
această perioadă de dezvoltare formală a calculului integral.

3
 Capitolul I
Formule de cuadratură

1.1. Noţiuni generale

Fie f : [a,b] → R o funcţie integrabilă pe [a,b] şi Ik(f); k = 0, m , m ∈N
informaţii despre funcţia f.
Fie funcţia w: [a,b] → R+ integrabilă pe [a,b] şi aleasă astfel ca w⋅f
integrabilă pe [a,b].

m
1.1.1. Def. O relaţie de forma f ( x).w( x)dx = ∑ Ak .I k ( f ) + Rm [ f ]
b
∫
a
k =0
(1.1.1.)

se numeşte formulă de cuadratură sau formulă de integrare numerică. Numerele

Ak , k = 0, m se numesc coeficienţii formulei de cuadratură, iar Rm [f] este restul
formulei de cuadratură.
Funcţia w se numeşte pondere.
1.1.2. Obs. Putem remarca faptul că în construirea unei formule de cuadratură
apar 3 chestiuni :
• precizarea naturii informaţiilor punctuale Ik (f)
• determinarea coeficienţilor Ai
• evaluarea restului (erorii comise când se foloseşte aproximarea ).
1.1.3. Def. Formula de cuadratură (1.1.1.) are gradul de exactitate γ dacă
Rm[f] = 0 pentru orice f ∈Pγ polinom de grad γ şi există cel puţin un polinom
g ∈Pγ+1pentru care Rm[g] ≠ 0.
1.1.4. Obs. i). Având în vedere că monoamele ei (x) = xi , i = 0, γ + 1 formează o
bază pentru spaţiul liniar Pγ+1 al polinoamelor de grad cel mult γ+1, precum şi
liniaritatea funcţionalei Rn , gradul de exactitate al formulei (1.1.1.) este egal cu
γ⇔ Rn [en] = 0 , ∀ k = 0, γ şi Rn [eγ+1] ≠ 0.

4
ii). In calitate de informaţii asupra funcţiei f se vor alege valori ale funcţiei f
respectiv ale derivatelor lui f pe anumite noduri din compactul [a,b].
Se vor considera deci formule de cuadratură de forma :

m
f ( x).w( x)dx = ∑ Am , k f (ak ) + Rm [ f ]
b
I[f] = ∫
a
k =0
(1.1.2.)

1.1.5. Def. O formulă de cuadratură se numeşte de tip interpolator dacă ea se

obţine prin integrarea membru cu membru a unei formule de interpolare relativă
la funcţia f şi la nodurile ak ∈[a,b] , k = 0, m .
1.1.6. Teoremă . Dacă formula de cuadratură (1.1.2.)

m
f ( x).w( x)dx = ∑ Am , k f (a k ) + Rm [ f ]
b
I[f] = ∫
a
k =0

cu nodurile distincte este de tip interpolator, atunci are gradul de exactitate cel
puţin m şi reciproc.
1.1.7.Obs. i). Informaţiile primare folosite în formula de cuadratură (1.1.2.) sunt
valori ale funcţiei integrate pe punctele ak , k = 0, m şi se numesc nodurile

formulei de cuadratură .
ii). Numărul parametrilor de care depinde formula de cuadratură (1.1.2.)
este 2m + 2 fiind dat prin numărul coeficienţilor , m+ 1, la care se adaugă
numărul nodurilor, m + 1 .

1.2. Clasificarea formulelor de cuadratură

În raport cu gradul γ de exactitate, natura nodurilor şi a coeficienţilor
distingem următoarele clase de formule de cuadratură :
• Formule de cuadratură de tip Newton – Cotes

5
 γ≥ m
w (x) = 1
b−a
ak = a +kh , k = 0, m , unde h = (pasul )
m
Am,k – parametri liberi ce urmează a fi determinaţi.
• Formule de cuadratură de tip Gauss
γ= 2m +1 (adică grad maxim de exactitate )
ponderea w(x) : [a,b] →R+
Am,n şi ak , k = 0, m sunt parametri liberi de urmează a fi determinaţi .
Aceste clase de formule vor fi tratate în capitolele e urmează .

1.3. Formule de cuadratură de tip Newton-Cotes

Fie f: [a,b] →R integrabilă. Clasa de formule de cuadratură prezentată în

continuare se obţine prin integrarea formulei de interpolare a lui Lagrange
relativă la funcţia f, intervalul [a,b] şi nodurile a k distincte, deci ai ≠ a j ; pentru

i≠j.
m
f ( x) = ∑ l k ( x). f ( x k ) + ( Rm f )( x) (1.3.1.)
k =0

u ( x)
unde l k ( x) = (1.3.2.)
( x − a k )u ' (a k )

iar u(x) = (x-a0 )(x-a1) … (x-am ) este polinomul nodurilor

iar (Rf) (x) = u(x).[x,a0, a1, …, am] reprezintă termenul rest
exprimat cu ajutorul diferenţelor divizate.

1.3.1. Def. Numim formulă de cuadratură de tip Newton-Cotes formula :

m
I [ f ] = ∫ f ( x)dx = ∑ Am ,k f (a k ) + Rm [ f ]
b

a
(1.3.3.)
k =0

6
 b
unde Am ,k = ∫ l k ( x)dx; k = 0, m
a

b
Rm ( f ) = ∫ u ( x).[ x, a 0 , a1 ,...a m ; f ]dx
a

Studiul complet al formelor de cuadratură de tip Newton-Cotes se realizează

prin obţinerea expresiilor coeficienţilor formulei de cuadratură şi prin evaluarea
restului integral.

1.4. Calculul coeficienţilor

1.4.1. Teoremă . Coeficienţii formulei de cuadratură (1.3.3.) se calculează cu
formula : Am,k=(b-a)Cm,k, k = 0, m (1.4.1.)
(−1) m − k m t [ k ] (t − k − 1) [ m − k ]
unde : C m,k =
m ∫
0 k!(m − k )!
dt (1.4.2.)

sunt numerele lui Cotes, iar

x [r ] = x( x − 1)...( x − r + 1) (1.4.3.)
notează puterea factorială r a lui x.
Demonstraţie : Calculul coeficienţilor formulelor de cuadratură revine la a
calcula integrala :
b
Am ,k = ∫ l k ( x)dx; k = 0, m
a

Vom scrie polinoamele fundamentale de interpolare a lui Lagrange (1.3.1.) în

b−a
cazul în care nodurile sunt echidistante : ak= a+kh, k = 0, m şi h =
m
Avem :
( x − a 0 )( x − a 0 − h)...( x − a k −1 )( x − a k )( x − a k +1 )...( x − a m )
l k ( x) = =
( x − a k )(a k − a 0 )(a k − a1 )...(a k − a k −1 )(a n − a k +1 )...(a k − a m )
( x − a )( x − a − h)...( x − a − (k − 1)h)( x − a − (k + 1)h)...( x − a − mh)
= =
(a + kh − a )(a + kh − a − h)...(a + kh − a − (k − 1)h)(a + kh − a − (k + 1)h)...(a + kh − a − mh)
( x − a )( x − a − h)...( x − a − (k − 1)h)( x − a − (k + 1)h)...( x − a − mh)
= =
k!h k (−1) m − k (m − k )!h m − k
1
= (−1) m − k m ( x − a )( x − a − h)... \ ...( x − a − mh)
h k!( m − k ) k

(1.4.4)

7
 Prin integrare în formula (1.4.4.) obţinem :

Am ,k =
(−1) m − k b
=
k!(m − k )!h m ∫a
( x − a )( x − a − h)...( x − a − (k − 1)h)( x − a − (k + 1)h)( x − a − mh)dx

de unde folosind schimbarea de variabilă

x = a + ht, dx = hdt
(−1) m − k m
k!( m − k )! ∫0
Am,k = ht.h(t − 1).h(t − 2)...h(t − k + 1).h(t − k − 1)...h(t − m).hdt =

(−1) m − k m (−1) m − k h m [ k ]
=
k!( m − k )!h m ∫0
h m t [ k ] (t − k − 1) [ m − k ] .hdt =
k!(m − k )! ∫0
t (t − k − 1) [ m − k ] dt =

(−1) m − k m t [ k ] (t − k − 1) [ m − k ]
= (b − a).
m ∫ 0 k!(m − k )!
dt = (b − a )C m ,k

1.4.2. Teorema . Numerele lui Cotes se calculează cu formulele :

(−1) m −i i m −i j k j!k!
C m ,i = ∑∑
i!(m − i )! j =0 k =0
S i .S m −i .m j + k
( j + k + 1)!
(1.4.5.)
1 m mj
C m,0 = ∑ .S m , j
m! j =1 j + 1

(1.4.6.)
unde S ij şi S mk −i se numesc numerele lui Stirling de speţa I.

Demonstraţie :
1 (−1) m −i m [i ]
m i!(m − i )! ∫0
C m ,i = . t (t − i − 1) [ m −i ] dt (1.4.7.)

i
iar t [i ] = ∑ S i j .t j (1.4.8.)
j =0

Insă : (-1)m-i (t-i-1)[m-i] = (-i)m-i(t-i-1)(t-i-2)…(t-m+1)(t-m) =

= (m-t)(m-t-1)…(m-t-(m-i-1))=
m −i
= (m-t)[m-i] = ∑S
k =0
k
m −i (m − t ) k (1.4.9.)

8
 Prin înlocuirea relaţiilor (1.4.8.) şi (1.4.9.) în (1.4.7.) se obţine :
1 1 m i m −i
C m ,i = . ∫ ∑∑
m i!(m − i )! j =0 k =0
0
S i j t j S mk −i (m − t ) k dt =

i m −i
1
∑∑
m
= S i j S mk −i ∫ t j (m − t ) k dt
mi!(m − i )! j =0 k =0 0

Urmează să calculăm :

m t = mz 1

∫ t j (m − t ) k dt = ∫m z j m k (1 − z ) k mdz =
j
o 0

1 m j + k +1 1 j +1
∫0 z (1 − z) dz = j + 1 ∫0 ( z )′(1 − z ) dz =
j + k +1
=m j k k

m j + k +1 j +1 1 1 LEIBNITZ k! j!
= [ z (1 − z ) k − ∫ z j +1 (−k )(1 − z ) k −1 dz ] = ... =m j + k +1
j +1 0 0 ( j + k + 1)!

Deci :
i m −i
1 k! j!
C m ,i = ∑
mi!(m − i )! j =0
∑
k =0
S ij S mk −i .m j + k +1
(k + j + 1)!
=

i m −i
1 k! j!
= ∑
i!(m − i )! j =0
∑
k =0
S ij S mk −i .m j + k
(k + j + 1)!

Obs. i). Numerele lui Cotes satisfac următoarea relaţie de simetrie :

Cm,i=Cm,m-i , ∀ i = 0, m (1.4.10.)
ii). Formulele de cuadratură Newton-Cotes ia forma :

m
f ( x)dx = (b − a )∑ C m ,k f (a k ) + ∫ [ x, a 0 , a1 ,..., a m ; f ].u ( x)dx
b b
∫ a
k =0
a
(1.4.11.)

9
1.5. Reprezentări ale restului

1.5.1. Teorema . Pentru termenul rest al formulei de cuadratură de tip Newton –

Cotes (1.4.8.) au loc următoarele reprezentări :
1). Dacă m = 2r şi f ∈Cm+2 [a,b] atunci
f ( m + 2 ) (ξ ) b
(m + 2)! ∫a
Rm [ f ] = xu m ( x)dx, a < ξ < b (1.5.1.)

2). Dacă m = 2r+1 şi f ∈Cm+1 [ a,b] atunci

f ( m +1) (ξ ) b
(m + 1)! ∫a
Rm [ f ] = u m ( x)dx (1.5.2.)

b−a
unde um (x)= (x-a)(x-a-h)… (x-a-mh), iar h = .
m
Demonstraţie :
b
Rm (f) = ∫u
a
m ( x).[ x, a, a + h,..., a + mh; f ]dx (1.5.3.)

1). Cazul m = 2r . Vom arăta mai întâi că um (x) este funcţie simetrică faţă de
mijlocul segmentului [a,b], ar = a+rh, adică :
um (a+rh-x)= - um (a+rh+x)
Pe de o parte, avem :
um (a+rh-x)=(a+rh-x-a)… (a+rh-x-a-rh). (a+rh-a-a-(r+1)h… (a+rh-x-a-mh) =
= (-1) r+1(x-rh)(x- r − 1 h)… x . (-1)r(x+h)(x+2h) … ( x+rh) = -x (x2-h2)…(x2-r2h2)
(1.5.4.)
Pe de altă parte :
ωm (a+rh+x) = (a+rh+x-a) … (a+rh+x-a-rh). (a+rh+x-a- r + 1h )…(a+rh+x-a-mh)
= x(x2-h2)…(x2 -r2h2) (1.5.5.)
Dacă se compară relaţiile (1.5.4.) şi (1.5.5.) rezultă simetria lui ωm(x) .
Cu ajutorul acestui rezultat se arată că funcţia F satisface următoarele
relaţii :

10
 F(a) = F(b) = 0 şi F(x) ≠0 , ∀ x ∈(a,b)
De aici va rezulta că f păstrează semn constant pe [a,b].
Revenind la calculul integralei din (1.5.3.) putem scrie ţinând cont că
F’(x) = um(x) , integrănd prin părţi :
b
Rm(f) = ∫u
a
m ( x).[ x, a, a + h,..., a + mh, f ]dx =

b
= ∫ F ' ( x).[ x, a, a + h,..., a + mh; f ].dx =
a
b
= F ( x).[ x, a, a + h,...a + mh; f ] ba − ∫ [ x, x, a, a + h,..., a + mh; f ]dx =
a

b f ( m + 2 ) (ξ ) b
= −[ξ , ξ , a,..., a + mh; f ].∫ F ( x)dx = −
(m + 2)! ∫a
F ( x)dx
a

Pe de altă parte integrând prin părţi avem :

b b b b b
∫a
F ( x)dx = ∫ x' F ( x)dx = xF ( x) − ∫ xF ' ( x)dx = − ∫ xu m ( x)dx
a a a a

obţinem :
f ( m + 2 ) (ξ ) b
a<ξ<b
(m + 2)! ∫a
Rm ( f ) = xu m ( x)dx,

2). Cazul m = 2k +1
Nodurile vor fi : a, a+h, …, a+2kh, a + 2k + 1 h
Avem Rm (f) = I1(f) + I2(f) , unde :
a2k
I1 ( f ) = ∫ u m ( x).[ x, a,..., a + 2k + 1h; f ]dx
a

a 2 k +1 a 2 k +1
I2 ( f ) = ∫ u m ( x).[ x, a,..., a + 2k + 1h; f ]dx = [η , a,..., a + 2k + 1h; f ].∫ u m ( x)dx =
a2k a2k

f ( m +1) (ξ ′' ) a 2 k +1
(m + 1)! ∫a 2 ki
= u m ( x)dx; a 2 k < ξ ' ' < a 2 k +1

(1.5.6.)
Am utilizat teorema de medie pentru diferenţe divizate .
Pentru a exprima integrala I1(f) utilizăm relaţia :

11
 [ x, a,..., a + m − 1h; f ] − [a,..., a + mh; f ]
[ x, a,..., a + mh; f ] =
x − a − mh

u m ( x)
{[ x, a,..., a + (m − 1)h; f ] − [a,..., a + mh; f ]}dx
a2 k
I1 ( f ) = ∫
a x − a − mh
u m ( x)
Cu notatia = u m ( x)
x − a − mh
rezultă :
a2 k a2 k
I1 ( f ) = ∫ u m ( x).[ x, a,..., a + (m − 1)h; f ]dx − [a,..., a + mh; f ]∫ u m ( x)dx =
a a
a2 k
=∫ u m ( x).[ x, a,..., a + m − 1h; f ]dx
a

Am folosit faptul că
a2 k
∫ a
u m ( x)dx = F (b) = 0

Dacă m este impar atunci (m-1) este par şi aplicăm prima parte a teoremei în
exprimarea ultimei integrale :
f ( m −1+ 2 ) (ξ " ) a2 k
(m − 1 + 2)! ∫a
I1 ( f ) = xu m ( x)dx, a < ξ < a 2 k

Se observă că :
xu m ( x) = x( x − a )...( x − a − (m − 1)h)
x = ( x − a − mh) + (a + mh)
xu m ( x) = u m ( x) + (a + mh)u m ( x)

Cu aceste înlocuiri obţinem :

u m ( x )dx + (a + mh) ∫
a2 k a2 k a2 k a2 k
∫
a
xu m ( x)dx, =∫
a a
u m ( x)dx, =∫
a
u m ( x)dx,

f ( m +1) (ξ " ) a2 k
(m + 1)! ∫a
I1 ( f ) = u m ( x)dx (1.5.7.)

Prin adunarea relaţiilor (1.5.6.) şi (1.5.7.) avem :

12
 f ( m +1) (ξ " ) a2 k f ( m +1) (ξ ' ) a2 k +1
(m + 1)! ∫a (m + 1)! ∫a2 k
Rm ( f ) = u m ( x)dx + u m ( x)dx =

f ( m +1) (ξ ) b
(m + 1)! ∫a
= u m ( x)dx

1.6. Cazuri particulare ale formulei de cuadratură Newton-Cotes

1.6.1. Formula trapezului

• m=1
• ak =a+k. (b-a) , a0 = a , a1 = b
Formula ( 1.4.8. ) devine :
1
f ( x)dx = (b − a )∑ C1, j f (a j ) + R1 ( f )
b
∫a
j =0

Calculul coeficienţilor
1 1 1 1
C1, 0 =   ∫ t [ 0 ] (1 − t ) [1] dt = ∫ (1 − 7)dt =
0 0 0 2

1
C1,1= C1,0 = ( pe baza proprietăţilor de simetrie )
2
Reprezentarea restului
Aplicând partea ii) a teoremei (1.5.1.) se poate scrie :

f " (ξ ) b f " (ξ ) b f " (ξ ) b 2

R1 ( f ) =
2 ∫a
u1 ( x) =
2 ∫a
( x − a )( x − b)dx =
2 ∫a
[ x − (a + b) x + ab]dx =

f " (ξ )  b 3 − a 3 a + b 2  (b − a ) 3
=  − (b − a 2
) + ab (b − a )  = − f " (ξ )
2  2 3  12

In final scriem formula de cuadratură a trapezului :

b b−a (b − a ) 3
∫ a
f ( x)dx =
2
[ f (a ) + f (b)] −
12
f " (ξ ) a <ξ <b (1.6.1.)

Obs. Are loc următoarea evaluare a restului :

13
 (b − a) 3
R1 ( f ) ≤ M 2 ( f ), unde M 2 ( f ) = sup f " ( x) x ∈ [ a, b]
12

1.6.2. Formula lui Simpson

• m=2
a+b
• a0 = a , a1 = , a2 = b
2
Formula (1.4.8.) devine :
2
f ( x)dx = (b − a )∑ C 2, j f (a j ) + R2 ( f )
b
∫a
j =0

Calculul coeficienţilor :
1 1  2 2 1 2 1 2
C 2, 0 = C 2, 2 = .   ∫ t [ 0 ] (2 − t ) [ 2 ] dt = ∫ (2 − t )(2 − t − 1)dt = ∫ (2 − t )(1 − t )dt =
2 2!  2  0 4 0 4 0
1 2 1
= ∫ (2 − 3t + t 2 )dt =
4 0 6
1 1  2  2 [1] 1 2 4
C 2,1 =   ∫ t .(2 − t ) [1] dt = .2 ∫ t.(2 − t )dt =
2 2!  1  0 4 0 6

Reprezentarea restului :
Aplicând partea i) a teoremei (1.5.1. ) se poate scrie :

f ( 4 ) (ξ ) b f ( 4 ) (ξ ) b a+b
R2 ( f ) =
4! ∫a
x.u 2 ( x ) dx =
24 a ∫ x( x − a)( x −
2
)( x − b)dx =

f ( 4 ) (ξ ) b  b−a  f ( 4 ) (ξ )  (b − a ) 5 
24 ∫a
= ( x − a)[( x − a) + a] ( x − a ) − [( x − a ) − (b − a )]dx = − 
 2  24  120 

(b − a ) 5 ( IV ) h 5 iv
R2 ( f ) = − f (ξ ) = − f (ξ ), a < ξ < b
2880 90
In final scriem formula de cuadratură a lui Simpson:

b b−a a+b  (b − a ) 5
∫ f ( x)dx = +   +  − 2880 f (ξ ), a < ξ < b
IV
(1.6.2.1)
6 
f ( a ) 4 f f (b )
a
 2  

14
Evaluarea restului
Evaluarea absolută maximă admisă, când se foloseşte aproximarea :
b b−a a+b 
∫ a
f ( x)dx ≈ 
6 
f (a) + 4 f   + f (b)
 2  

este dată prin :

(b − a ) 5
R2 ( f ) ≤ M 4 ( f ), unde M 4( f ) = sup f IV
(ξ ) (1.6.2.2)
2880 x∈[ a ,b ]

1.7. Formule de cuadratură de tip deschis

1.7.1. Noţiuni teoretice
1.7.1.1. Def. O formulă de cuadratură de tip Newton-Cotes se numeşte de tip
deschis dacă informaţiile punctuale Ik(f) nu se referă la extremităţile intervalului
de integrare. În caz contrar formula de cuadratură se numeşte de tip închis.
1.7.1.2. Def. Numim formulă de cuadratură Newton-Cotes de tip deschis,
formula :
m −1
I ( f ) = ∫ f ( x)dx = ∑ Am ,k f (a + kh) + Rm ( f )
b

a
(1.7.1.)
k =1

unde
( x − a − h)... / ...( x − a − m − 1h)
b
Am ,k = (−1) m − k −1 ∫ dx
a h m − 2 (k − 1)!(m − k − 1)!
b b−a
Rm ( f ) = ∫ u m ( x).[ x, a1 , a 2 ,..., a m −1 ; f ]dx h =
a m

u m ( x) = ( x − a − h)...( x − a − m − 1h)

1.7.1.3. Teoremă. Pentru termenul rest al formulei (1.7.1.) au loc următoarele

reprezentări :
i). Dacă m este par şi f ∈Cm [a,b] atunci

15
 f ( m ) (ξ ) b
m! ∫a
Rm ( f ) = xu m ( x)dx a <ξ <b (1.7.2.

)
ii). Dacă m este impar şi f ∈ C m−1 [a, b] , atunci :
f ( m −1) (ξ ) b
(m − 1)! ∫a
Rm ( f ) = u m ( x)dx a <ξ <b (1.7.3.)

1.7.2. Formula de cuadratură a dreptunghiului

Cazul m=2 , reprezintă formula de cuadratură :
a+b
∫ f (x )dx = A  + R2 ( f )
b
2 ,1 f
a
 2 
b
A2,1 = ∫ dx = b − a
a

f ′′(ξ ) b f ′′(ξ ) b  a+b (b − a )3 f ′′(ξ )

R2 ( f ) = ( )
2 ∫a 2 ∫a 
xu 2 x dx = x  x −  dx = (1.7.4.)
2  24

Se obţine formula de cuadratură a dreptunghiului :

 a + b  (b − a ) ′′
3
f ( x )dx = (b − a ) f  f (ξ ), a < ξ < b
b
∫
a
 2 
+
24

1.7.3. Formulă de cuadratură de tip deschis cu două noduri

Cazul m = 3 , reprezintă formule de cuadratură :

2
f ( x) dx = ∑ A3,k f ( a + kh) + R3 ( f )
b
∫
a
k =1

b x − a − 2h 3 b a + 2b  b−a
A3,1 = − ∫ dx = − ∫  x−  dx =
a 4 b−a a 3  2
x−a−h b 3 b 2a + b  b−a
A3, 2 = ∫ dx = ∫ x− dx =
4 a b−a 
a 3  2
f " (ξ ) b
2! ∫a
R2 ( f ) = u 3 ( x)dx

b b b 2a + b  a + 2b  (b − a ) 3
Dar ∫a u3 ( x)dx = ∫a ( x − a − h)( x − a − 2h)dx = ∫a  x − 3  x − 3 dx = 18

Se obţine : R3 ( f ) =
(b − a )3 f " (ξ )
36

16
 Se obţine formula de cuadratură:

b b − a   2a + b   a + 2b  (b − a )
3

∫a
f ( x)dx = f
2   3 
+ f
 3 
 +
36
f " (ξ ), a <ξ <b (1.7.3.)

1.8. Formule de cuadratură de tip Newton-Cotes repetate

Utilizarea practică a formulelor de cuadratură de tip Newton-Cotes se

bazează pe o procedură de divizare a intervalului de integrare şi aplicarea unor
astfel de formule de cuadratură pe fiecare subinterval, ceea ce conduce la
formule de cuadratură repetate.
Astfel, pentru f : [a,b] →R, considerăm o diviziune a lui [a,b] prin
b−a
nodurile ak= a + kh , k = 0, m , h = . In acest fel descompunem integrala
m
care vrem să o aproximăm într-o sumă de integrale :

m m
I ( f ) = ∫ f ( x)dx = ∑ ∫ f ( x)dx = ∑ I k
b ak

a ak −1
k =1 k =1

pentru fiecare integrală Ik urmând să se folosească o aceeaşi formulă de calul

de tip Newton-Cotes.

17
1.8.1. Formula de cuadratură repetată a trapezelor

Vom scrie formula de cuadratură a trapezului (1.6.1.) pe fiecare

subinterval [ak-1, ak ] ; k = 1, m :

ak a k − a k −1 (a − a k −1 ) 3
Ik ( f ) = ∫ f ( x)dx = [ f (a k −1 ) + f (a k )] − k f " (ξ k ) =
ak −1 2 12
h h3
= [ f (a + k − 1h) + f (a + kh)] − f " (ξ k ) , a k −1 < ξ k < a k
2 12

Deoarece f ∈C2[a,b], se poate scrie :

1 m
∑ f " (ξ k ) = f " (ξ ), unde a < ξ < b.
m k =1

Se obţine formula de cuadratură a trapezelor :

m −1
h mh 3
I ( f ) = [ f (a ) + 2∑ f (a + kh) + f (b)] − f " (ξ ) (1.8.1.)
2 k =1 12

b−a (b − a ) 3
f " (ξ ) , a< ξ<b.
b
sau ∫a
f ( x)dx =
2m
[ f (a ) + 2 f (a1 ) + ... + f (a m −1 ) + f (b)] −
12m 2

1.8.1.1. Obs. Dacă notăm :

h m −1

Q1m ( f ) = 
2
f ( a ) + 2 ∑
k =1
f (a + kh) + f (b)

(b − a) 3
R1m ( f ) = − f " (ξ ) a <ξ <b
12m 2
în cazul aproximării lui I(f) cu Q1m ( f ) prin metoda trapezelor, eroarea maximă
absolută comisă este dată prin :

18
 R m
(f) ≤
(b − a)
3
M (f)
1 2
12m 2
(1.8.1.1.)
unde M 2 ( f ) = sup f " ( x)
x∈[ a ,b ]

1.8.1.2. Obs. Formula (1.8.1.1.) permite determinarea apriori a numărului

minim de subintervale ce trebuie considerat pentru ca eroarea maximă să nu
depăşească un ε > 0 fixat.
Va rezulta condiţia :

(b − a ) 3 M 2 ( f )
m2 ≥ (1.8.1.2.)
12ε

1.8.1.3. Aplicaţie
1
Să se calculeze dx cu o eroare mai mică decât 10
1
∫ 1+ x
-1
0 2

Soluţie : vom utiliza formula repetată a trapezelor :

1 b−a
∫0
f ( x)dx =
2m
[ f (a ) + 2 f (a1 ) + ... + f (a m −1 ) + f (b)] + Rm ( f )

(b − a ) 3
unde Rm ( f ) = − f " (ξ ), ξ ∈ ( a, b)
12m 2
(b − a ) 3 M 2 ( f )
Se pune condiţia : m 2 ≥ (1.8.1.3.)
12ε
1
Unde ε = şi M 2 ( f ) = sup f " ( x)
10 x∈[ 0 ,1]

2x
Insă f ' ( x) = −
(1 + x 2 ) 2

2(3 x 2 − 1)
f " ( x) =
(1 + x 2 ) 3

24 x(1 − x 2 )
f " ' ( x) =
(1 + x 2 ) 4

19
 Construim tabelul de variaţie a funcţiei f:

x 0 1

f’’’ 0 + 0

1
f” -2
2

de unde se obţine M2 (f) = | f” (0) | = 2

20 5
Condiţia (1.8.1.3.) devine : m 2 ≥ adică m ≥
12 3

Cum m ∈ N rezultă m ≥ 2, şi formula de aproximare :

1 dx 1 1  1 4 1  31
∫ 1+ x
0 2
≈ 
4
f (0) + 2 f   + f (1) ≈ 1 + 2 ⋅ +  ≈
2  4 5 2  40
≈ 0,775

20
 1.8.2. METODA INJUMĂTĂŢIRII

Pentru a obţine o convergenţă mai rapidă a şirului aproximantelor Q1m [ f ]

se va considera m = 2n, n∈N, metodă cunoscută sub numele de procedeul
înjumătăţirii succesive a intervalului de integrat.
Introducem notaţiile :

b−a b−a 1
hn = = n = hn −1 adică 2hn= hn-1
m 2 2

2 n −1
S n = f (a) + 2 ∑ f (a + khn ) + f (b)
k =1

Căutăm să stabilim o relaţie de recurenţă pentru şirul (Sn)n∈N.

2 n −1 −1
S n +1 = f (a ) + 2 ∑ f (a + khn +1 ) + f (b) = f (a ) + [ f (a + hn ) + f (a + 2hn ) + ... +
k =1

f (a + 2 − 1hn ) + f (a + hn +1 ) + f (a + 3hn +1 ) + ... + f (a + 2 n +1 − 1hn +1 )] + f (b) =

n

2n
= S n + 2∑ f (a + 2k − 1hn +1 )
k =1

Prin urmare avem :

2n
S n +1 = S n + 2∑ f (a + 2k − 1hn +1 )
k =1

In acest fel, când se trece de la n la n+1, adică se înjumătăţesc intervalele, pentru

a obţine noua sumă Sn+1 , care intră în calculul aproximantei Q12 [ f ] este
n +1

necesar să calculăm doar valorile funcţiei integrate pe noile puncte introduse,

adică :

f (a + 2k − 1hn +1 ); k = 1,2 n

21
 Cu aceste notaţii obţinem formula de cuadratură repetată a trapezelor prin
metoda înjumătăţirii :

b − a 2 −1
b−a 
n

f ( x)dx = n +1  f (a ) + 2 ∑ f (a + k . n ) + f (b) + R1n [ f ] (1.8.2.1.)

b
∫a 2  k =1 2 

(b − a ) 3
Evaluarea restului : R [f]=−
n
. f " (ξ )
12 ⋅ 2 2 n
1

(b − a ) 3
sau R1n [ f ] = f " (ξ ) ; a <ξ <b
3.4 n +1

Atunci evaluarea erorii maxime absolute este dată prin relaţia :

(b − a ) 3
R1n [ f ] ≤ M 2[ f ]
3.4 n +1

Observaţie : pentru determinarea apriori a numărului n de subintervale ce trebuie

considerate astfel ca eroarea comisă să nu depăşească un ε>0 fixat, se stabileşte
condiţia :

 (b − a ) 3 M 2 ( f ) 
n = log 4  (1.8.2.2.)
 3ε 

1.8.2.1. Aplicaţie . Să se aproximeze folosind formula de cuadratură repetată a

trapezelor, procedeul înjumătăţirii cazul n=3, integrala :

π
I ( f ) = ∫ 2 cos x dx
0

Soluţie : vom utiliza formula (1.8.2.1.) , în care

22
 b−a π π
h= n
= 3
=
2 2.2 16
π  7
π π
I( f ) ≈ 
32 
f ( 0 ) + 2 ∑
k =1
f (k . 4 ) + f 
2 2
π   7 kπ 
≈ 1 + 2 ∑ cos  ≈ 1,19

32   K =1 16 

Pentru evaluarea erorii comise folosim relaţia :

(b − a ) 3
R [f] ≤
n
M 2[ f ] (1.8.2.2.)
3.4 n +1
1

Urmează să calculăm valorile derivatelor funcţiei f până la ordinul doi :

sin x
f ' ( x) = −
2 cos x
1 + cos 2 x
f " ( x) = −
2 cos 3 x
1
cos x +
1 1 + cos 2 x 1 cos x ≥ 1
f " ( x) = . = .
2 cos x cos x 2 cos x

1
unde am folosit inegalităţile a + ≥ 2; ∀a > 0 şi cosx <1 .
a

π3
Atunci M2(f) =1 şi R1n ( f ) ≤ .
2 3.3.4 4

Se obţine : R1n ( f ) ≤ 6.10 −3 ≤ 10 −2 adică aproximarea este la două zecimale

exacte.

dx
1.8.2.2. Aplicaţie : Să se calculeze cu o eroare mai mică decât 10-2.
1
∫
0
4 − x2

Soluţie : utilizăm formula repetată a trapezelor (1.8.1.1.) în care se pune

condiţia :

23
 (b − a ) 3 M 2 ( f )
m2 ≥ ε = 10 − 2
12ε
Rămâne să calculăm M 2 ( f ) = sup f " ( x)
x∈[ 0 ,1]

Prin calcule obţinem :

x
f ' ( x) = − ;
4 − x2
4
f " ( x) = −
(4 − x ) 2
4 − x2
4
f " ( x) =
(4 − x ) 4 − x 2
2

Deoarece la numitor în expresia funcţiei |f”| apare produsul a 2 funcţii

descrescătoare pe [0,1], rezultă că |f”| e strict crescătoare .
4
Atunci : M 2 ( f ) = f " (1) =
3 3

100  10 
Se impune condiţia : m 2 ≥ ceea ce implică m =  4  + 1 deci m= 3 .
9 3 3 3 

Formula de aproximare devine :

1 dx 1 1 2 
I[ f ] = ∫ ≈  f (0) + 2 f   + 2 f   + f (1)
0
4− x 2 6  3 3 
I [ f ] ≈ 0,52

1.8.2.3. Aplicaţie . Să se calculeze

1
∫x ln( x 2 + 4)dx cu o eroare de calcul mai
2
0

mică decât 10-2.

Soluţie : Utilizăm formula repetată a trapezelor (1.8.1.1.) cu notaţia :

f(x) = x2ln(x2+4) avem :

24
 6 x 4 + 40 x 2
f " ( x) = 2 ln( x 2 + 4) +
( x 2 + 4) 2
2 x(10 x 4 + 36 x 2 + 176)
f ' ' ' ( x) =
( x 2 + 4) 3

Deoarece f```(x) >0, ∀x∈[0,1] deducem că :

 23 
sup | f " ( x) |= f " (1) = 2 ln 5 + 
x∈[ 0 ,1]  25 

Impunem condiţia (1.8.1.2.) şi obţinem :

25  23 
m2 ≥  ln 5 +  ⇒m=5
3  25 

În consecinţă :

b−a 4
k 
I( f ) ≈ 
10 
f ( 0) + 2 ∑ f   + f (1) ≈
k =1  5  
1  2  29 104 109 116 
≈  ln 5 +  ln + 4 ln + 9 ln + 16 ln 
10  25  25 25 25 25 

Se obţine I ( f ) ≈ 0,51 .

1.8.3. Formula de cuadratură repetată a dreptunghiurilor

Scriem formula de cuadratură a dreptunghiului (1.6.2.1.) pe fiecare din

subintervalele [ak-1, ak ], k = 1, m
 a k −1 + a k  (a k − a k −1 )
3
ak
∫ak −1 f ( x ) dx = ( a k − a k −1 ) f 
 2


+
24
f " (ξ k ) =

 2k − 1  h 3
= h. f  a + h + f " (ξ k ); a k −1 < ξ k < a k
 2  24

Prin însumare după k = 1, m se obţine :

25
 m
 2k − 1  h 3 m
f ( x)dx = h∑ f  a + h  + ∑ f " (ξ k )
b
∫a
k =1  2  12 k =1

Dacă f ∈C2 [a,b] cu ajutorul teoremei de medie se poate scrie :

1 m
∑ f " (ξ k ) = f " (ξ ), a < ξ < b
m k =1

Se obţine formula de cuadratură a dreptunghiurilor :

b−a m  2k − 1  (b − a ) 3
∑
b
∫
a
f ( x)dx =
m k =1
f a +
 2
h +
 24m
2
f " (ξ ) (1.8.3.1.)

1.8.3.1. Evaluarea restului

Dacă se consideră aproximarea I ( f ) ≈ Q0m ( f ) unde s-a notat :

b−a m  2k − 1 
Q0m ( f ) = ∑
m k =1 
f a +
2
h

(b − a ) 3
R0m ( f ) = f " (ξ )
24m 2
atunci eroarea maximă absolută comisă este dată prin :

(b − a ) 3
R0m ( f ) ≤ M 2 ( f ), unde M 2 ( f ) = sup f " ( x) (1.8.3.2.)
24m 2 x∈[ a ,b ]

Obs. Formula (1.8.2.2.) permite determinarea apriori a numărului minim m de

subintervale ce trebuie considerat pentru ca eroarea maximă să nu întreacă un
ε > 0 fixat.
(b − a ) 3 M 2 ( f )
Se stabileşte condiţia : m 2 ≥ (1.8.3.3.)
24ε

26
 1.8.3.2. APLICAŢIE
dx
Să se aproximeze cu eroare mai mică de 10-2 folosind formula de
1
∫ 1+ x
0 2

cuadratură a dreptunghiurilor.
Soluţie :
b−a m  2k − 1  (b − a ) 3
∑
b
∫
a
f ( x)dx =
m k =1
f a +
 2
h +
 24m
2
f " (ξ ); a <ξ <b

M2( f )
Se pune condiţia (1.8.3.2.) : m 2 ≥ .100
24
Unde M 2 ( f ) = sup f " ( x) = 2
x∈[ 0 ,1]

200  200 
Deci m 2 ≥ , adică m =   +1 = 2 +1 = 3
24  24 

Găsim m=3 şi formula de aproximare :

1 3  2k − 1  1   1  1  5  1  36 4 36 
1
dx
∫0 1 + x 2 3 ∑
≈ f
k =1 
 =  f   + f   + f   =
6  3 6 2  6 
 + + 
3  37 5 61 

dx
Se obţine :
1
∫ 1+ x
0 2
≈ 0,78

1.8.3.3. Aplicaţie . Să se aproximeze cu o eroare mai mică decât 10-3 integrala

3
I =∫ 10 arctg (10 3 x )dx .
0

dy
Soluţie : cu substituţia 10 3 x = y; dx = integrala devine :
10 3

3 1
I =∫ arctgydy
0
10 3
M2( f )
Punem condiţia (1.8.2.3.) : m 2 ≥ .1000
24
Unde M 2 ( f ) = sup | f " ( x) |
x∈[ 0 , 3]

Calculul derivatelor până la ordinul al treilea se dă :

27
 1 1
f ' ( y) = .
10 3 1 + y
2

1 y
f " ( y) = − .
5 3 (1 + y )
2 2

13y 2 −1
f " ' ( y) = .
5 3 (1 + y )
2 3

Pentru a găsi M2(f) alcătuim tabelul cu derivatele funcţiei f:

3
y 0 3
3
f’”(y) - 0 +
3 3
f”(y) 0 − −
80 500

3
In concluzie M 2 ( f ) = iar condiţia (1.8.3.2.) devine :
80
3 1000 100 10 
m2 ≥ . sau m2 ≥ ⇒ m =   +1
80 24 64 8

Pentru m = 2 obţinem aproximarea :

3  3  9 
I( f ) ≈ f + f  
2   4   4 
3 1  3 9
I( f ) ≈ .  arctg + arctg 
2 10 3  4 4

3 9
Aproximarea sumei arctg + arctg se va face în secţiunea (1.8.4.) folosind
4 4
formula de cuadratură repetată a lui Simpson.
In final găsim I(f) ≈ 0,142, adică o aproximare la 3 zecimale exacte.

28
 1.8.3.4. Aplicaţie . Să se aproximeze cu eroare mai mică de 10-3 integrala
1
I ( f ) = ∫ arcsin xdx
2
0

Soluţie : punem condiţia (1.8.2.3.) pentru determinarea apriori a numărului m ce

reprezintă numărul nodurilor:

M2( f )
m2 ≥
24.10 −3
După efectuarea calculelor derivatelor obţinem :

1
f ' ( x) =
1− x2
x
f ' ' ( x) = −
1− x2
x2 +1
f ' ' ' ( x) = −
(1 − x 2 ) 1 − x 2

1
Se observă că pe intervalul [0, ] funcţia f’’’ e strict negativă , atunci funcţia f”
2
va fi strict descrescătoare .
 1 
Atunci M 2 ( f ) = max  f (0); f   =
3
  2  3

Condiţia (1.8.3.2.) devine :

3.10 3
m2 ≥ satisfăcută pentru m = 5.
72
Formula de cuadratură a dreptunghiurilor se scrie :
1 5  2k − 1 
I( f ) ≈ ∑ f
10 k =1  20 


sau
1 1 3 9 
I( f ) ≈  arcsin + arcsin + ... + arcsin 
10  20 20 20 

Se obţine I(f) ≈ 0,127 .

29
 1.8.4.Formula de cuadratură repetată a lui Simpson
Se aplică formula lui Simpson (1.6.2.) pe fiecare din intervalele [a k −1 , a k ]; k = 1, m

ak a k − a k −1   a + ak  
Ik ( f ) = ∫ f ( x)dx =  f (a k −1 ) + 4 f  k −1  + f (a k ) =
ak −1 6   2  
h h  h5
= + − + + − + +  2880 f (ξ k ); a k −1 < ξ k < a k
− iv
f ( a k 1h ) 4 f ( a 2 k 1 f ( a kh )
6  2 

Prin însumarea după k = 1, m a acestor relaţii se obţine :

h m   h  h 5 m iV
∑  2880 ∑ f (ξ k )
b
∫ a
f ( x)dx =
6 k =1 
f ( a + k − 1h ) + 4 f 

a + 2 k − 1 
2
+ f ( a + kh )

−
k =1

şi dacă se are în vedere că pentru f ∈ C 4 [ a, b] avem

1 m
∑ f
m k =1
IV
(ξ k ) = f IV
(ξ ), a < ξ < b

se obţine formula de cuadratură repetată a lui Simpson :

h m −1 m
h  mh 5
∑ ∑
b
∫ f ( x)dx = + + + + − +  − 2880 f (ξ )
IV
f ( a ) 2 f ( a kh ) 4 f ( a 2 k 1 ) f (b ) (1.8.4.)
a 6  k =1 k =1 2 

EVALUAREA RESTULUI .
Introducem notaţiile :

b−a m −1 m
h 
Q2m ( f ) = 
6m 
f ( a ) + 2 ∑
k =1
f ( a + kh ) + 4 ∑
k =1
f (a + 2k − 1 ) + f (b)
2 
(b − a ) 5
R2m ( f ) = − f IV
(ξ ), a < ξ < b.
2880m 4

Dacă se consideră aproximarea I ( f ) ≈ Q2m ( f ) , atunci eroarea maximă comisă

este dată prin :

30
 (b − a ) 5
R2m ( f ) ≤ M4( f ), unde M4(f)= sup f IV ( x)
2880m 4 x∈[ a ,b ]

(1.8.4.1.)
Folosind formula (1.8.4.1.) dacă se doreşte aproximarea integralei I(f) cu o
eroare care să nu întreacă un ε > 0 fixat, se poate determina nr. minim m de
subintervale ce trebuie considerate.
Se va lua valoarea minimă a lui m care satisface:

(b − a ) 5 M 4 ( f )
m4 ≥ (1.8.4.2.)
2880.ε
Obs. Formula (1.8.4.2.) se mai scrie :
b−a m −1
 b−a m
b−a  (b − a ) 5
∑ ∑
b
∫ f ( x) dx = +  +  + + − +  − 2880m 4 f (ξ )
IV

6m 
f ( a ) 2 f a k 4 f ( a 2 k 1 ) f (b )
a
k =1  m  k =1 2m 

1.8.4.1. APLICAŢIE
1
1 1
Să se calculeze ∫ f ( x)dx pentru f ( x) = unde o eroare ε = 4 folosind
0
x +1 10

formula repetată a lui Simpson.

Soluţie : Voi determina numărul minim m de subintervale necesare pentru ca
eroarea să nu depăşească 10-4, din condiţia :
(b − a ) 5 M 4 ( f ) 1
4
≤ 4
2880m 10

unde M 4 ( f ) = sup f IV
( x)
x∈[ 0 ,1]

1 (−1) 4 .4! 24
Dar f ( x) = implică f IV
( x) = = de unde M 4 ( f ) = 24
x +1 ( x + 1) 5
( x + 1) 5

10 4 750  750 
Deci m 4 ≥ .24 sau m 4 ≥ de unde m = 4  +1
2880 9  9 

Găsim m = 4 şi formula de aproximare:

31
 dx 1  3
k 4
 2k − 2  
∫0 x + 1 ≈ 24  f (0) + 2∑ f (0 + ) + 4∑ f 
1
 + f (1) ≈
k =1 4 k =1  8  
1  1 1 3 1  3 5  7  1
≈ 1 + 2 f   + f   + f   + 4 f   + f   + f   + f   +  ≈
24  4 2 4 8 8 8  8  2 
1 3  4 2 3   8 8 8 8 
≈  + 2 + +  + 4 + + + 
24  2  5 3 7   9 11 13 15 

dx
Se obţine
1
∫0 x +1
≈ 0,6931 .

1.8.4.2.Aplicaţie.
3 9
Să se aproximeze valorile integralelor I 1 ( f ) = ∫04 si I 1 ( f ) = ∫04 2
dx dx
x +1
2
x +1
cu o eroare mai mică decât 10 −3 şi să se deducă de aici valorile aproximative ale
3 9
numerelor arctg şi arctg .
4 4
Soluţie : vom folosi formula de cuadratură repetată a lui Simpson .
Punem condiţia (1.8.4.2) în care avem nevoie de maximul M 4 ( f ) .

Calculul derivatelor funcţiei f (x ) =

1
conduce la :
1+ x2

f ′′′(x ) =
(
24 x 1 − x 2 )
(1 + x 2 ) 4

f IV
(x ) = (
24 5 x 4 − 10 x 2 + 1 )
(1 + x 2 ) 5

f (x ) = −
V (
240 x 3 x 2 − 1 x 2 − 3 )( )
(1 + x 2 ) 6

Determinarea sup f IV (x ) necesită alcătuirea tabelului de variaţie :

x 3 3 9
0 3
3 4 4

f V (x ) 0 _ 0 + + + 0 _ _
f IV
(x ) 24 \ −
81
∕
3
\
8 8

32
 De aici obţinem M 4 ( f ) = 24 iar relaţia (1.8.4.2.) devine :
(b − a ) 5 M 4 ( f ) 2025
m4 ≥ sau m4 ≥
2880.ε 1024
3 b−a 3
Se obţine m=2 ; b−a = ; h= = .
4 m 8
Cu formula lui Simpson obţinem aproximarea :
1  3 3 9  3 
I1 ( f ) ≈  f (0 ) + 2 f   + 4 f   + 4 f   + f  
16  8  16   16   4 

1  128 1024 1024 16 

sau I1 ( f ) ≈ 1+ + + +
16  73 265 337 25 

În final găsim I 1 ( f ) ≈ 0,643 sau arctg ≈ 0,643 .

3
4
Pentru a doua integrală observăm din tabel că şi în acest caz M 4 ( f ) = 24
429075
şi atunci condiţia (1.8.4.2.) devine m4 ≥ adică m=5.
1024
9
Cu formula lui Simpson având pasul h = obţinem :
20

9   9 ⋅ 2k − 1  9 
 9k   + f  
4 5
I2 ( f ) ≈  f (0 ) + 2∑ f   + 4∑ f  
120  k =1  20  k =1  20   4 

I 2 ( f ) ≈ 1,152 adică arctg

9
sau ≈ 1,152 .
4

1.8.4.3.Metoda înjumătăţirii
Se poate cere să se determine numărul m din condiţia :
Q2m ( f ) − Q2m −1 ( f ) ≤ ε

Atunci este recomandabil procedeul înjumătăţirii adică se consideră m = 2n ;

b−a 1
n = 0,1,2,…, şi hm = = hn −1 sau 2hn = hn-1
2n 2
Introducem următoarele notaţii :
S0 =f(a) + f(b)

33
 2 n −1
S =
2
n ∑ f (a + kh ); S
k =1
n
2
0 =0

2n
2k − 1
S = ∑ f (a +
4
n hn )
k =1 2
Qn = S 0 + 2 S n2 + 4 S n4 , n ≥ 0

Dacă separăm termenii de rang par respectiv impar ai sumei S n2+1 atunci avem :

2 n +1 −1 2 n +1 −1
k
S n2+1 = ∑k =1
f (a + khn +1 ) = ∑k =1
f (a +
2
hn ) = f (a + hn ) + f (a + 2hn ) + ... + f (a + 2 n − 1hn ) +

 1   3   2 n +1 − 1 
+ f  a + hn  + f  a + hn  + ... + f  a + hn  = S n2 + S n4
 2   2   2 

Astfel obţinem :
Qn +1 = S 0 + 2 S n2+1 + 4 S n4+1
S n2+1 = S n2 + S n4

de unde :
b−a
I ( f ) ≈ Q22 ( f ) = Q2m ( f ) = ( S 0 + 2 S n2 + 4 S n4 )
n

3.2 n +1
Evaluarea restului .
b−a
Deoarece h = avem pentru termenul rest reprezentarea
2n
(b − a ) 5 (b − a ) 5
R2n ( f ) = − f IV
(ξ ) = − f IV
(ξ )
2880.2 4 n 180.16 n +1
de unde estimarea erorii maxime comise:
(b − a ) 5
R2n ( f ) ≤ M 4 ( f ) (1.8.4.3.)
180.16 n +1

Obs. Dacă se cere ca eroare să nu depăşească un ε >0 dinainte fixat, punem

condiţia :
(b − a ) 5 (b − a ) 5 M 4 ( f )
M4( f ) ≤ ε sau 16 n +1 ≥
180.16 n +1 180.ε

34
şi se obţine numărul nodurilor ce trebuie considerate

  (b − a ) 5 M 4 ( f ) 
n = log16  
  180ε 

1.8.4.4.APLICAŢIE
1
dx
Să se calculele integrala I = ∫ cu o formulă de cuadratură a lui Simpson,
0
x +1

cazul n = 3, folosind metoda înjumătăţirii.

1
Soluţie : notăm f : [0,1] → R, f ( x) =
x +1

b−a 1 (−1) 4 .4! 24

hn = = ;f IV
( x) = =
2n 8 ( x + 1) 5
( x + 1) 5

Cu notaţiile cunoscute, se obţine formula de aproximare :

b b−a
∫a
f ( x)dx =
3.2 n +1
( S 0 + 2 S n2 + 4 S n4 )

1 3
S 0 = f (0) + f (1) = 1 + =
2 2
7
k 1 7 8 8 8 1 1
S n2 = ∑ f   = f   + ... + f   = + + ... + = 8 + ... +  =
k =1  8  8  8  9 10 15 9 15 
8
 2k − 1 1  8  2k − 1  1 3  15  1 1 1
S n4 = ∑ f  . =∑ f  = f   + f   + ... + f   = 16 + + ... +  =
k =1  2 8  k =1  16   16   16   16   17 19 31 
1 dx 1 3 1 1 1 1 1 
∫0
≈ 
x + 1 3.16  2
+ 16 + ... +  + 64 + + ... + 
9 15   17 19 31 

dx
Se obţine
1
∫
0 x +1
≈ 0,6931475

Evaluarea restului :
Avem :

35
 (b − a) 5
R2n ( f ) ≤ M4( f ) M 4 ( f ) = sup f IV
( x) = 24
180.16 n +1 x∈[ 0 ,1]

24 1
≤ 4
≤ 5
180.16 10
Deci aproximarea este foarte bună, la circa 5 zecimale exacte.

1.8.4.5.APLICAŢIE
Să se calculeze cu formula de cuadratură repetată folosind procedeul
înjumătăţirii, pentru n = 1 şi 2 integrala:
1 π
I=
π ∫0
cos(sin x − x)dx

Soluţie : utilizăm formula de cuadratură a lui Simpson

b b−a b−a π
∫a
f ( x)dx =
3.2 n +1
( S 0 + 2S n2 + S n4 ); h1 =
2
=
2
S 0 = f (0) + f (π ) = 1 − cos π = 1 + 1 = 2
1
 π π   π
S12 = ∑ f  0 + k  = f   = cos1 − 
k =1  2 2  2
 2k − 1 π  π   3π   2 π  2 3π  π
 = cos(u ) + cos u −  =
2
S14 = ∑ f  .  = f   + f   = cos −  + cos − 
k =1  2 2 4  4   2 4  2 4   2
π π
u+u− u− −u
= 2 cos 2 cos 2
2 2
 π  π  2 π 2
= 2 cos −  cos u −  = 2 cos −  = 2 sin
 2  4  2 2 2

1 b 1 π 2  π
π∫
I= cos(sin x − x)dx =  2 + 2 cos(1 − ) + 4 2 sin ≈
2  3.2 2
.
a π 2
1 π  π 2 
≈ . 1 + cos(1 − ) + 2 2 sin ≈
2 
.2.
π 3.4  2
1  π 2
≈ 1 + cos1 −  + 2 2 sin 
6  2 2 

Se obţine I ≈ 0,339142

36
 1.8.4.6. Aplicaţie : Să se determine valoarea numărului π cu 4 zecimale
exacte folosind formula de cuadratură repetată a lui Simpson, procedeul
înjumătăţirii cazul n = 3.
4dx
Soluţie : deoarece π = 4 arctg 1 alegem integrala de aproximat I ( f ) = ∫0
1

1+ x2
1 1
Dacă n = 3 atunci h = = şi avem aproximarea :
23 8

I( f ) =
1
(
S 0 + 2 S 32 + 4 S 34 )
3.2 4
S 0 = f (0) + f (1) = 4 + 2 = 6
7
k  1 1 1 1 
S 32 = ∑ f   = 4.64. + + + ... + 
k =1  8   65 68 73 113 
8
 2k − 1   1 1 1 1 
S 34 = ∑ f   = 4.256. + + + ... + 
k =1  16   257 256 272 481 

După efectuarea calculelor se obţine :

S 32 ≈ 22,1190794
S 34 ≈ 25,1431578
I ( f ) = π ≈ 3,141592645

Evaluarea erorii comise :

(b − a ) 5
R2n ( f ) ≤ M4( f )
180.16 n +1
S-a obţinut M4(f)= 24.4 = 96
1
Atunci : R2n ( f ) ≤ 96 < 10 −5
180.16 4

Totuşi prin această metodă se obţine valoarea lui π cu 7 zecimale exacte.

37
 1.8.5.Formula de cuadratură repetată cu două noduri

Această formulă de cuadratură repetată se obţine din formula (1.7.3.).

Scriem formula de cuadratură (1.7.3.) pe fiecare din subintervalele [ak-1, ak] ;
k = 1, m
a − a k −1   2a k −1 + a k   a + 2a k  (a k − a k −1 )
3
ak
Ik ( f ) = ∫ f ( x)dx = k f  + f  k −1  + f " (ξ k );
ak −1 2   3   3  36
a k −1 < ξ k < a k ; pentru f ∈ C 2 [ a, b]

Prin însumarea membru cu membru a acestor formule se obţine :

m
h m  3k − 2  h m  3k − 1  h 3 m
f ( x)dx = ∑ I k ( f ) = ∑ f  a + h + ∑ f a + h  + ∑ f " (ξ k )
b
I( f ) = ∫
a
k =1 2 k =1  3  2 k =1  3  36 k =1

Dacă f ∈C2[a,b] se poate scrie :

1 m
∑ f " (ξ k ) = f " (ξ ); a < ξ < b
m k =1

Se obţine în acest fel formula de cuadratură :

h m  3k − 2  h m  3k − 1  mh 3
I( f ) = ∑
2 k =1
f a +
 3
h + ∑
 2 k =1
f a +
 3
h +
 36
f " (ξ k ); a <ξ <b (1.8.5.)

Evaluarea restului :
Introducem notaţiile

h m  3k − 2 
Q0m ( f ) = ∑ f a +
2 k =1  3
h

h m
 3k − 1 
Q1m ( f ) = ∑ f  a + h
2 k =1  3 

mh 3 (b − a ) 3
R0m [ f ] = f " (ξ ) = f " (ξ ) a <ξ <b
36 36m 2

38
 Dacă se consideră aproximarea I ( f ) ≈ Q0m ( f ) + Q1m ( f ) atunci eroarea maximă
absolută comisă este dată prin :

(b − a ) 3
R0m [ f ] ≤ M 2[ f ] undeM 2 ( f ) = sup | f " ( x) | (1.8.5.1)
36m 2 x∈[ a ,b ]

Pentru determinarea apriori a numărului minim de subintervale ce trebuie

considerate astfel ca eroarea maximă să nu depăşească un ε>0 fixat dinainte , se
stabileşte condiţia :

(b − a ) 3 M 2 ( f )
m ≥
2
(1.8.5.2)
36.ε

x 3 dx
1.8.5.1.Aplicaţie . Să se aproximeze integrala : I( f ) = ∫
1
folosind
0 x2 + x +1
formula de cuadratură repetată cu 2 noduri.
Soluţie : pentru o convergenţă rapidă a şirului aproximantelor alegem pasul :
b−a 1
hn = = n
3n 3
şi atunci formula (1.8.5.) devine :
b − a  3   3k − 2   3k − 1  
n

I( f ) ≈ ∑   +  n +1  
2 ⋅ 3 n  k =1   3 n +1 
f f
 3  

cu evaluarea restului (1.8.5.1.).

Ne propunem să calculăm integrala cu aproximaţie la 2 zecimale exacte .
M2(f )
Condiţia (1.8.5.2.) implică 3 2 n ≥
36.10 − 2

39
 Calculăm derivatele funcţiei f până la ordinul al treilea. Pentru aceasta
descompunem funcţia raţională în fracţii simple :

x −1
f (x ) = x − 1 + f (x ) = x − 1 +
1
sau
x3 −1 x + x +1
2

Se găseşte :
x2 + x
f ′′( x ) = 6
(x 2
+ x +1 ) 3

(2 x + 1)(1 − 2 x − 2 x 2 )
f ′′′( x ) =
(x 2
+ x +1 )
3

3 −1
În intervalul [0,1] singura rădăcină a lui f’’’ este x0 = . Alcătuind tabelul de
2
variaţie pentru funcţia f’’ se găseşte :

 3 −1
M 2 ( f ) = f ′′  ≈ 0,6

 2 

0,6
Condiţia (1.8.5.2.) implică 9 n ≥ adică n=1 , iar aproximarea
36.10 − 2
(1.8.5.) se scrie :
1  3   3k − 2   3k − 1  
n

I ( f ) ≈ ∑  f  n +1  + f  n +1   ≈
6  k =1   3   3  
1  1 2 4 5 7  8 
≈ f + f + f + f + f + f  
6   9  9 9 9 9  9 

Calculul valorilor funcţiei este uşurat dacă considerăm funcţia f de forma :

x −1
f (x ) = x − 1 +
x3 −1
Se obţine :
1  1 1  27 
I( f ) ≈
1 1 1 1
81 + + + + + + − 6
6   91 103 133 151 193 207  9 
sau
I ( f ) ≈ 0,10

40