Matematici speciale şi metode numerice

SERII FOURIER

Sensul vieţii se înrudeşte

Cu convergenţa seriei.

Pornind de la discuţia asupra coardei vibrante începută în anii 1750 între

Euler şi d’Alambert, se ajunge la ideea lui D. Bernoulli de a reprezenta o curbă
definită pe intervalul [ 0,2 ] printr-o serie de sinusuri şi cosinusuri. Prin 1805
Fourier propune formulele pentru coeficienţii acestei serii. Descoperirea lui
Fourier produce un efect extraordinar şi de-a lungul secolului al XIX-lea, este
considerată ca una din cele mai importante teoreme ale analizei. Convergenţa
seriei Fourier nu a putut fi demonstrată decât prin 1829 de către Dirichlet,
utilizând funcţia monotonă pe porţiuni introdusă în 1821 de către Cauchy.
Polinoamele lui Legendre sunt introduse de Legendre prin 1785 pentru
rezolvarea ecuaţiei lui Laplace în coordonate sferice. Prin lucrările lui D.
Hilbert (1906-1911), este posibilă generalizarea teoriei dezvoltărilor
ortogonale.

1. Sisteme ortogonale şi coeficienţii corespunzători

1.1. Studiul sistemelor de funcţii

1 
(T):  , cos x , sinx, cos2x, sin2x,..., cosnx, sinnx,.... 
 2 

 kZ
(E): eikx

pe intervalul [; ].

1
 Matematici speciale şi metode numerice

Sistemul (T) îl vom numi sistem trigonometric, iar sistemul (E) sistem
exponenţial.
Definiţie. Dat sistemul de funcţii {F  f k } k  N, definit pe intervalul

,  spunem că este sistem ortogonal dacă produsul scalar f m , f n   0 pentru


m  n, deci  f m f n  0 pentru m  n, dacă F este sistemul real, respectiv


 f m f n  0 pentru m  n, în caz complex.

Lema 1:

 0 pentru mn
 

cos mx cos nxdx    pentru m  n  0
2 pentru m  n  0


0 pentru mn
 

cos mx cos nxdx   pentru m  n  0
0 pentru m  n  0

  (m - n)ix  0, m  n
 cos mx cos nxdx  0, -e dx  
2  m  n
Consecinţă: Sistemele (T) şi (E) sunt sisteme ortogonale pe  ,  .

1.2. În continuare facem referiri la (2) şi (5) din paragraful precedent (utilizând
sistemele (T) şi (E)).
Teorema 1. Dacă f are exprimarea (2) sau (5) pe un interval de lungime
2 al axei reale (de exemplu pe  ,  atunci:

1  1 
ak 
k  f (x) cos kxdx , b k  k  f (x) sin kxdx , (1)

respectiv

2
 Matematici speciale şi metode numerice

1 
2  
ck  f ( x )e ikxdx (2)

Demonstraţie. Înmulţind “exprimarea” (2) respective (5) cu cosmx şi

sinmx, respectiv e imx şi integrând de la   la  obţinem conform lemei

formulele (1) şi (2).
Remarcă: Exprimările (2) sau (5) pot avea loc înţelegând diferite tipuri
de convergenţă: punctuală, uniformă sau în diferite norme cu care dotăm
spaţiile funcţionale în care studiem seriile trigonometrice.
Vom spune că avem o exprimare uniformă dacă avem o convergenţă
uniformă. În teorema anterioară este vorba de exprimare uniformă. În acest caz
“ sunt premise” toate operaţiile care apar în demonstraţie (cum ar fi integrarea
termen cu termen a unei serii uniform convergente).

1.3. Exprimări pe [0, ]. Sistemele (C) şi (S) şi coeficienţii corespunzători

Lema 2. Pe intervalul [0, ] sistemele de funcţii:

(C) 1, cosx, cos2x,…,cosnx,…

(S) sinx, sin2x, … , sinnx, …
sunt ortogonale.
Demonstraţie:

0cos mx cos nxdx  0

0sin mx sin nxdx  0
pentru m  n .
Teorema 2. Dacă pe [0, ] :

a0 2 
  a k cos kx atunci a k 
 0
(a) f are exprimarea uniformă f ( x ) cos kxdx ,
2 k 1

3
 Matematici speciale şi metode numerice


2 
(b) dacă f are exprimarea 
k 1
b k sin kx atunci b k 
 0
f ( x ) sin kxdx .

Observaţie: Teorema 2 poate fi completată cu următorul rezultat: f se

poate prelungi pe toată axa reală până la o funcţie periodică de perioadă 2,
pară încât

a0
f (x)    a k cos kx
2 k 1

în cazul (a) şi la o funcţie impară în cazul (b) cu exprimarea corespunzătoare.

Într-adevăr, definind
~  f ( x ) dacă x  [0, ]
fp ( x )   (3)
f ( x ) dacă x  [,0)
~ ~
fp /[0, ]  f şi f p este pară.

Definind
~  f (x) dacă x  [0, ]
fi ( x )   (4)
 f ( x ) dacă x  [,0)

~ ~
fi /[0, ]  f şi fi este impară.

Prelungirea la toată axa se face prin periodicitate. În plus, funcţiile construite

prin (3) şi (4) le vom nota tot cu f în loc de f p şi f i , fără a crea confuzii.

1.4. Un criteriu de convergenţă uniformă


Teorema. Dacă seria   a k  b k  este convergentă, atunci
k 1

4
 Matematici speciale şi metode numerice


a0
  (a k cos kx  b k sin kx ) este absolut şi uniform convergentă pe R spre o
2 k 1

funcţie continuă de perioadă 2 .

Demonstraţie: Ţinem cont de inegalitatea,

a k cos kx  b k sin kx  a k  b k

şi teorema lui Weierstrass. Periodicitatea funcţiei sumă rezultă din

periodicitatea termenilor.

2. Serii trigonometrice Fourier

2.1. Seria corespunzătoare lui f de perioadă T

Definiţie. Coeficienţii a k şi b k definiţi în teorema 1 se numesc

coeficienţii Fourier reali ai funcţiei f, iar seria corespunzătoare, seria

trigonometrică Fourier. Analog, coeficienţii c k se numesc coeficienţii Fourier

complecşi iar seria corespunzătoare, seria Fourier complexă a funcţiei f.

Dacă f este o funcţie de perioadă 2 în formulele de definire ale lui a k şi b k ,

respectiv c k , putem înlocui intervalul de integrare (, ) cu (,   2) , 

fiind număr real oarecare.

Faptul că ataşăm funcţiei f seria sa trigonometrică Fourier îl vom nota

a0
f (x)    (a k cos kx  b k sin kx ) (5)
2 k 1

sau pe scurt f ~ (a k , b k ) în cazul real şi sistemul (T), respectiv


f (x)  
k  
c k e ikx (6)

sau f( c k ) în cazul complex cu sistemul (E).

5
 Matematici speciale şi metode numerice

Mai general, dacă f este de perioadă T atunci funcţiei f i se poate asocia seria
trigonometrică Fourier

a0
f (x)    (a k cos kx  b k sin kx )
2 k 1

unde
2 T
ak 
T  f (x) cos kxdx
2 T
bk 
T  f (x) sin kxdx (7)

Prin urmare, în acest caz folosim sistemul trigonometric

1
(T ) : , cos x, sin x,..., cos nk, sin nx,... care este ortogonal pe orice
2
interval de forma [,   T], unde pulsaţia   2 / T. In mod analog, folosind

sistemul exponenţial E   : {e ikx }k  Z putem ataşa seria sa trigonometrică


f (x)   c k eikx
k  

1  T
unde c k 
T  f ( x )e ikx dx

Când vrem să punem în evidenţă funcţia pentru care calculăm coeficienţii

Fourier, notăm a k (f ), b k (f ), c k (f ).

2.2. Liniaritatea coeficienţilor ca funcţionale. Exprimări particulare ale

coeficienţilor

În cele ce urmează vom prezenta câteva priorităţi ale coeficienţilor

Fourier.

6
 Matematici speciale şi metode numerice

Propoziţia 1. Coeficienţii a k , b k şi c k sunt funcţionale liniare, adică

a k (f  g)  a k (f )  a k (g) şi analoagele

Demonstraţie: se utilizează liniaritatea integralei definite. Proprietatea

următoare se referă la cazurile particulare când f este pară, respective impară.
Propoziţia 2. (i) Dacă f este pară de perioadă T atunci
4 T/2
a k (f ) 
T 0 f (x) cos kxdx , b k (f )  0 (9)

(ii) Dacă f este impară de perioadă T atunci

4 T/2
a k (f )  0, b k (f ) 
T 0 f (x) sin kxdx (10)

Demonstraţie: Luăm   T / 2 şi din (7) deducem (9) şi (10) ţinând

cont că integrala definită pe un interval simetric dintr-o funcţie impară este nulă
şi dintr-o funcţie pară este de două ori integrala pe jumătatea pozitivă a
intervalului. Prezentăm alte proprietăţi în paragraful seriilor Fourier în spaţii
Hilbert.

3. Aplicaţii
1. Fie f : R  R, periodică de perioadă T  2, f (x)  x 2 pentru

  x  . Scrieţi seria Fourier corespunzătoare.

Soluţie. F fiind pară, conform formulelor (9) avem:
4 T/2 2
x cos kxdx    2 / T  1 
T 0
a k F) 

2  2  x2 2  
  x 2 cos kxdx   sin kx  0   x sin kxdx  
 0  k  0 
4  4  x 1  
k 0
  x sin kxdx     cos kx  0   cos kxdx  
k  k k 0 
4 4
 2 cos k  (1) k 2 , b k  0.
k k

7
 Matematici speciale şi metode numerice

2  2 2 2
 0
a 0 (f )  x dx 
3
Deci

2
 4  1k
cos kx
f (x) 
3 k 1 k2
2. Fie f : [0, ]  R, f(x)  x. Să se prelungească f până la o funcţie

periodică, pară, de perioadă T  2 şi apoi să se dezvolte în serie Fourier

trigonometrică.
Soluţie: Conform formulelor (3) putem prelungi f prin paritate la
 f ( x ) pentru x  [0, ]
f (x)  
f ( x ) pentru x  [,0]
şi pe R prin periodicitate.
2 
 0
a0  xdx  

ak 
2 
 0
2
 
x cos kxdx  2  1k  1 şi b k  0.
k

4  4 cos(2n  1) x
Deci a 2 n  0, a 2n-1 
2n  12
, n  1 şi f ( x )   
2  n 1 (2n  1) 2

Şapte aplicaţii Fourier

1. Se dă funcţia f : R  R prin f ( x )  x cos x

a) Să se determine seria Fourier asociată acestei funcţii pe intervalul

0,  .
b) Să se determine seria Fourier numai de cosinusuri asociată funcţiei
pe 0,  .

8
 Matematici speciale şi metode numerice

Soluţie
Funcţia f este continuă pe R, este integrabilă pe orice interval compact,
deci problema determinării seriei Fourier asociate ei pe un anumit interval are
sens.
a) Lungimea intervalului este 2l   . În acest caz formulele generale
care ne dau coeficienţii sunt:

2  4(4n 2  1)

4
an  x cos x cos 2nx dx   , a0  ,
 0 (4n  1)
2 2




2 8n
bn  x cos x sin 2nx dx  , nN
 0 4n 2 - 1
Rezultă că seria Fourier asociată funcţiei f pe intervalul 0,  este:

 4n 2  1 

2 2n
  4   cos 2nx  2 sin 2nx 
 n 1  (4n  1)
2 2
4n  1 

b) Pentru determinarea coeficienţilor Fourier ai seriei numai de

cosinusuri asociată funcţiei f pe 0,  avem l   , b n  0 şi
 1 
 
2
an  x cos x cos nx dx  x[cos(n  1) x  cos(n  1) x ]dx 
 0  0
 0 dacă n  2m  1

  4 n  1 
2
dacă n  2m, a1 
  (n  1) 2
2
2

deci seria cerută este:


2  4n 2  1
 4n
4
  cos x  cos 2nx
 2  n 1
2
12

2. Să se dezvolte în serie Fourier funcţia f : R  R

9
 Matematici speciale şi metode numerice

 x
ln sin , x  2k
f (x)   2
 0, x  2k, k  Z

Soluţie
Funcţia f este o funcţie periodică de perioadă de perioadă 2 şi pară,
deci este suficient să studiem problema numai pe 0,  . Funcţia este
nemărginită pe acest interval, deci va trebui să arătăm că este absolut
integrabilă în sens propriu pe 0,  . Dar f este integrabilă Riemann pe orice
interval x,   0,  deoarece este continuă.
Apoi
x x
ln sin ctg
lim x f ( x )   lim 2  lim 2  0,
x 0 x 0 1 x 0 1
x 0 x 0 x 0
x x x
deci în baza criteriului comparaţiei rezultă că f este absolut integrabilă pe
0,  , deci putem determina coeficienţii Fourier.
Funcţia f verifică condiţiile din criteriul lui Lipschitz, deci seria Fourier
asociată converge în x 0 către f ( x 0 ) , unde x 0  0, , arbitrar, deci f este

dezvoltabilă în seria Fourier pe R  x  R x  2k:

  x

2
an  ln  sin  cos ndx 
 0  2
  
2  sin nx  x 1  sin nx cos
2 dx    1
 
 n
ln  sin  
 2  0 2n 0
sin
x 
 n
 2 
deci

0

cos nx
f (x)  
2 n 1 n

10
 Matematici speciale şi metode numerice

Înlocuind aici x   obţinem

 
(1) n 1
 
cos nx
a0     ln 2, deci f (x )   ln 2 
n 1 n n 1 n

3. Să se dezvolte în serie numai de sinusuri pe intervalul 0,  funcţia

f : 0,   R, dată prin:

f (x)  eax (a  const.)

Soluţie
a 0  0, a n  0

 
2n 1  (1) n e a ,

2
bn  e ax sin nx dx 
 0 (a  n )
2 2

deci pentru x  0,  :



 1  (1)  na sin nnx

2 n a
e ax
 e
 n 1
2 2

  
4. Să se dezvolte în serie Fourier funcţia f :  ,   R ,
 4 4
f (x)  sec x

Soluţie
Funcţia f(x) verifică condiţiile din criteriul lui Dirichlet-Jordan pe
  
 4 , 4 ; este o funcţie pară.


a0 
8
 0
4 sec x dx 
8


ln 1  2 

11
 Matematici speciale şi metode numerice

 

 
8 8 cos 4nx
an  4 sec x cos 4nxdx  4 dx 
 0  0 cos x

 cos 4(n  1) x 

8
 2 cos4n  1  2 cos4n  3x  dx 
4
 0 cos x
  
sin(4n  1) sin(4n  3) 
16  4 4 a
   
x  4n  1 4n  3  n 1
 
Scriind toate relaţiile pentru n = 1, 2, …, n şi adunând-le obţinem
2 n 1
(1) k 1  8

16
an  sin(2k  1)  ln(1  2 ),
 k  0 2k  1 4 

deci
  2 n 1
(1) k 1 
 
4 8
sec x  ln(1  2 )  ln(1  2 )  2 sin(2k  1)  cos 4nx
  n 1  k  0 2k  1 4
 
5. Fie f : R  R,

x2 x2
f(x)   .
6 2
Să se dezvolte în serie Fourier pe intervalul  , .
Soluţie
Funcţia dată este continuă pe 0,3 şi f(0) = f(3) = 1. Funcţia este
monotonă pe [0, 1], [1, 2] şi [2, 3], deci este cu variaţie mărginită pe aceste
intervale, deci şi pe [0, 3] , deci este dezvoltabilă în serie Fourier uniform
convergentă pe acest interval.

3 2 1 2 3 
 f (x)dx  3  (x  1)dx   2(2  x)dx   (x  2)dx  2
2
a0 
3 0 0 1 2

12
 Matematici speciale şi metode numerice

2 n 3
 f (x) cos
2
an 
xdx 
3 3 0

2 1 2n 2 2 n 3 2 n 
3 0 
  ( x  1) cos
3
xdx  2 2  x  cos
1 3
xdx    (x  2) cos
2 3
dx  

n
 4 sin n sin 0
3
n
9 sin
3 2n

2
bn  f ( x ) sin xdx  (1) n 1 2 23
3 0 3 n 
b n  0 dacă n = 3k, k  Z.

(1) n 1 n 2n

9
f (x)  2  sin sin x
 2
n 1 n 2
3 3

7. Să se dezvolte în serie Fourier pe intervalul  ,  funcţiile:

f (x)  sh ax, g(x)  ch ax (a  întreg) şi să se deducă sumele seriilor:
  
n2
 n  a  
1 1
, ,
n 1 a  n 
2 2 2 2
n 1 n 1
2
 n2 2

Soluţie
Funcţiile date îndeplinesc condiţiile lui Dirichlet. Pentru f(x) avem
a 0  0 , a n  0 (f este funcţie impară) şi :

2 
bn  
 0
sh ax sinnx dx

Integrând de două ori prin părţi, obţinem:

2
bn  a sin nx cosh ax  n cos nx sinh ax0 
(a  n )
2 2

2n
 (1) n 1 sinh a,

 a  n2
2

deci

13
 Matematici speciale şi metode numerice


2 n
(x)  sinh ax  1n 1 2 sin nx, x  
 n 1 a  n2

Pentru g(x)avem b n  0 şi (g este o funcţie pară):

 sinh a

1
a0  cosh axdx  ,
 0 a

2  2 sinh nx 
an 
 0 
cosh ax cos nx dx  cosh ax
 n  0


 2a sinh a
 sinh ax sin nxdx  (1) a
2a
 n

,
n 0 2
 n2
deci

sinh a 2a sinh a
 1
cos nx
g( x )   n
, x 
a  n 1 a2  nn
Utilizând formula lui Parceval:


 a  1l l l f 2 (x)dx
a 02
 2
n
 b 2n 
2 n 1

unde f : - l, l   R şi pătratul ei este o funcţie integrabilă:


n2  
 (a
n 1
2
n ) 2 2

2 sinh 2
a 
cosh
0
2
axdx

şi

n2 
 a
x

a 
1
  2

cosh axdx
4a 2
n 1
2
n 2
2 sinh 2 0

Calculând integralele din membrii doi, avem:


n2 
 a
n 1
2
n 
2 2

8a sinh 2 a
sinh 2a  2a

14
 Matematici speciale şi metode numerice


a2 
 a
1
  sinh 2a  2a
4a 2
n 1
2
n 
2 2 8a sinh 2 a

Din (4) obţinem:


a  1 
 (2a  1)e 2a  1 
 a
1
 
n 1
2
n 
2 2 4a 2 3
2a (e 2 a
 1)

Aplicând de trei ori regula lui L’Hopital, obţinem:

   
2
lim 
a   8 sinh 2 a
sinh 2a  2a  
 6
Ţinând seama că seria din membrul întâi al egalităţii este absolut convergentă,
rezultă că putem trece la limită pentru a   sub semnul sumă, astfel că
deducem:

2
n
1
2

n 1 6

15