Curs 11 Analiz¼

a matematic¼
a
Integrala Riemann

1 Introducere
Calculul diferenţial şi calculul integral sunt aspecte complementare ale studierii variaţiei funcţiilor.
Din punctul de vedere al aplicaţiilor în geometrie, calculul diferenţial şi calculul integral au ap¼ arut
pentru a rezolva problema determin¼ arii tangentelor la curbe, respectiv a ariilor unor …guri plane.
În studiul variaţiei în timp a unei m¼ arimi …zice, derivata reprezint¼a viteza instantanee de variaţie
a acelei m¼ arimi, în timp ce operaţia de integrare este folosit¼ a pentru a obţine variaţia m¼ arimii
între dou¼a momente când se cunosc vitezele instantanee de variaţie (m¼ asurate experimental, de
exemplu). În limbajul obişnuit, integrarea este o operaţie de reunire a mai multor p¼ arţi într-un
întreg. În Analiza matematic¼ a, prin integrarea unei funcţii pe o mulţime realiz¼ am o însumare a
valorilor funcţiei pe acea mulţime. Noţiunea de integral¼ a a unei funcţii reale pe un interval închis
şi m¼
arginit st¼a la baza de…nirii integralelor de alte tipuri (improprie, curbilinie, dubl¼ a, tripl¼a).
d
Rx
Operaţiile de derivare şi integrare sunt inverse una celeilalte, în sensul urm¼ ator: dx f (t) dt =
a
Rx
f (x) şi F 0 (t) dt = F (x) F (a) (Leibniz-Newton), unde I R este un interval, a; x 2 I şi
a
a, iar F 2 C 1 (I).
f : I ! R este continu¼

2 Noţiunea de integral¼
a Riemann
Pentru a înţelege de…niţia noţiunii de integral¼
a Riemann, pornim de la problema determin¼ arii ariei
subgra…cului unei funcţii pozitive.
Fie f : [a; b] ! R, cu f (x) 0; 8x 2 [a; b]. Numim subgra…c al funcţiei f regiunea din planul
(xOy) m¼arginit¼ a de gra…cul funcţiei f , axa Ox şi dreptele x = a şi x = b. Reprezent¼
am

Sf = f(x; y) 2 R2 : a x b şi 0 y f (x)g :

Dac¼a funcţia pozitiv¼a f este constant¼a: f (x) = c; 8x 2 [a; b], atunci Sf este un dreptunghi cu
baza pe segmentul [a; b] al axei Ox şi în¼ alţimea egal¼ a cu c, deci aria (Sf ) = c (b a) :
Dac¼a f nu este constant¼ a, împ¼
arţim intervalul [a; b] în subintervale cu interioarele disjuncte dou¼a
câte dou¼ a. Consider¼ am diviziune a intervalului [a; b], sub forma = (a = x0 < x1 < : : : < xk 1 < xk < : : : < x
adic¼
a o secvenţ¼a ordonat¼ a cresc¼
ator, cu primul punct a şi ultimul punct b. Pe …ecare interval de
diviziune [xk 1 ; xk ] aproxim¼am funcţia f cu o constant¼ a pozitiv¼a ck . Aria subgra…cului se aprox-
imeaz¼a cu suma ariilor dreptunghiurilor cu baza pe [xk 1 ; xk ] şi în¼ alţimea egal¼
a cu ck , pentru
k = 1; :::; n:
Xn
aria (Sf ) ' ck (xk xk 1 ) :
k=1

De regul¼ a, se consider¼
a c¼
a ck este valoarea funcţiei f într-un punct k 2 [xk 1 ; xk ], pentru
k = 1; :::; n. Familia de puncte = ( 1 ; 2 ; : : : ; n ) se numeşte sistem de puncte intermediare
asociat diviziunii . În acest caz
X
n
N OT
aria (Sf ) ' f ( k ) (xk xk 1 ) = (f ; ; ):
k=1

1
 Membrul drept de mai sus se numeşte sum¼ a Riemann ataşat¼ a funcţiei f , diviziunii şi sis-
temului de puncte intermediare .
Presupunem acum c¼ a f este m¼arginit¼
a. Not¼ am mk = inf ff (x) : x 2 [xk 1 ; xk ]g şi Mk =
sup ff (x) : x 2 [xk 1 ; xk ]g, pentru k = 1; :::; n. Alegând pentru toate valorile k = 1; :::; n …e
ck = mk , …e ck = Mk , obţinem aproxim¼ arile prin lips¼
a, respectiv prin adaos:
X
n
N OT
aria (Sf ) ' mk (xk xk 1 ) = s (f ) şi
k=1
X
n
N OT
aria (Sf ) ' Mk (xk xk 1 ) = S (f ):
k=1

În relaţiile de mai sus, sumele din membrul drept se numesc sume Darboux (inferioar¼
a, respectiv
superioar¼a). Observ¼ am c¼ a s (f ) aria (Sf ) S (f ). De asemenea, s (f ) (f ; ; )
S (f ) pentru orice sistem de puncte intremediare .

Numim norm¼ a a diviziunii cea mai mare dintre lungimile intervalelor determinate de puncte
N OT
de diviziune consecutive: k k = max (xk xk 1 ) :
1 k n
Dac¼a f este continu¼ a (dar nu numai în acest caz) se constat¼
a c¼
a, pe m¼
asur¼
a ce k k ! 0; suma
Riemann (f ; ; ) (şi sumele Darboux s , S ) se apropie oricât de mult de un num¼ ar I: Atunci
N OT Rb
aria (Sf ) = I = f (x) dx:
a
De…niţia integralei Riemann
De…niţie. Fie f : [a; b] ! R: Spunem c¼ a f este integrabil¼a Riemann pe [a; b] dac¼ a ex-
ist¼
a un num¼ar real I astfel încât: pentru orice şir de diviziuni ( N )N 1 ale intervalului [a; b] cu
lim k N k = 0; şi pentru orice alegere a sistemelor de puncte intermediare ataşate N ; avem
N !1

lim f; N; N
= I:
N !1

Num¼ arul I de mai sus se numeşte integrala Riemann sau integrala de…nit¼
a a funcţiei f pe
Rb
intervalul [a; b] şi se noteaz¼
a f (x) dx:
a
Observaţii 1) Pentru uşurinţa calculului cu integrale Riemann, se fac urm¼
atoarele convenţii:
Za Zb Za
DEF
f (x) dx = f (x) dx (unde a < b) ; f (x) dx = 0.
b a a

2) Variabila de integrare poate … notat¼ a cu orice liter¼

a care nu a fost deja utilizat¼
a ca simbol în
Rb Rb Rb
relaţia sau enunţul ce conţine integrala respectiv¼a. Astfel, f (x) dx = f (y) dy = f (z) dz =
a a a
Rb Rb
f (t) dt = f (s) ds = ::::
a a
Exemple.
Rb
1) cdx = c(b a) pentru orice num¼
ar c 2 R. Pentru funcţia constant¼
a f (x) = c, x 2 [a; b],
a
P
n P
n
orice sum¼
a Riemann este de forma c (xk xk 1 ) = c (xk xk 1 ) = c(b a).
k=1 k=1

2
 2) Scriem suma Riemann ataşat¼ a unei funcţii f : [a; b] ! R, diviziunii cu puncte echidistante
b a b a
n = (a < a + n
< a + 2 n
< ::: < a + (n 1) b na < b) şi punctelor intermediare k = xk 1 ,
k = 1; 2; :::; n. Caz particular: f (x) = x, x 2 [a; b]:
Punctele de diviziune formeaz¼ a o progresie aritmetic¼ a cu raţia b na . Avem xk = a + k b na ,
k = 0; 1; :::; n. Suma Riemann corespunz¼ atoare este
X
n
b a X
n
b a
Sn = f ( k ) (xk xk 1 ) = f a + (k 1) :
k=1
n k=1
n
Pentru funcţia identitate:
" #
b aX
n
b a (b a) n (n 1)
Sn = na + (k 1) = na + (b a) :
n n k=1 n 2n

Când n ! 1, k n k = b na ! 0, iar Sn ! (b a)(a + b 2 a ). Subgra…cul funcţiei identitate pe

[a; b] (0; +1) este regiunea plan¼ a determinat¼a de un trapez dreptunghic cu bazele a şi b şi
Zb
alţimea (b a), deci aria(Sf ) = (b a) b+a
în¼ 2
= 12 (b2 a2 ) = xdx.
a

3 Primitive. Formula Leibniz-Newton

Dac¼ a o funcţie integrabil¼
a pe [a; b] are o primitiv¼a pe [a; b], atunci integrala este egal¼ a cu variaţia
primitivei de la a la b. Acest rezultat fundamental demonstrat de Leibniz şi Newton permite,
într-un num¼ ar mare de cazuri, reducerea problema calcul¼ arii unei integralelor de…nite la problema
determin¼ arii unei primitive a funcţiei pe care o integr¼
am. Folosind propriet¼ aţile integralei Riemann
se demonstreaz¼ a c¼
a orice funcţie continu¼a pe un interval admite primitive pe acel interval.
De…niţie. Se numeşte primitiv¼a pe intervalul I a funcţiei f : I ! R orice funcţie derivabil¼ a
0
F : I ! R a c¼ arei derivat¼
a este egal¼a cu f (adic¼a F (x) = f (x) pentru orice x 2 I).
Inversând coloanele tabelului cu derivatele funcţiilor elementare se obţine un tabel cu primitivele
unor funcţii elementare.
Lem¼ a
a) Suma dintre o constant¼a real¼a oarecare şi o primitiv¼a a unei funcţii f pe un interval I este
de asemenea o primitiv¼a a lui f pe I;
b) Orice dou¼a primitive ale funcţii f pe un interval I au diferenţa constant¼a.
Propoziţie. Dac¼a funcţia f : I ! R admite o primitiv¼a F pe intervalul I, atunci mulţimea
tuturor primitivelor
R lui f pe I este fF + c : c 2 Rg.
Not¼am cu f (x)dx este mulţimea primitivelor de…nite pe I ale funcţiei f : I ! R. Avem
Z
f (x)dx = F (x) + C,

unde F este o primitiv¼ a …xat¼a pe intervalul I a funcţiei f , iar C este mulţimea funcţiilor constante
pe intervalul I.
Formula Leibniz-Newton (Calculul integralei Riemann cu ajutorul unei primitive)
Fie f : [a; b] ! R o funcţie integrabil¼a Riemann care are o primitiv¼a F pe [a; b] : Atunci
integrala pe [a; b] a lui f este egal¼a cu variaţia lui F de la a la b :
Zb
f (x) dx = F (x)jba = F (b) F (a) :
a

3
 Rb xn+1
b
bn+1 an+1 1
Exemplu. Pentru n 2 N avem xn dx = n+1
= n+1 n+1
= n+1
(bn+1 an+1 ). În particular,
a a
Rb
xdx = 12 (b2 a2 ):
a

4 Condiţii de integrabilitate Riemann

Condiţie necesar¼ a de existenţ¼ a a integralei Riemann.
Orice funcţie integrabil¼a Riemann f : [a; b] ! R este m¼arginit¼a.
(Reciproca este fals¼ a)
Teorema (Criteriul lui Darboux) O funcţie f : [a; b] ! R este integrabil¼a Riemann pe
[a; b] dac¼a şi numai dac¼a: f este m¼arginit¼a şi 8" > 0, 9 (") > 0 astfel încât oricare ar … diviziunea
cu k k < (") distanţa dintre sumele Darboux corespunz¼atoare este

S (f ) s (f ) < ".

Pe baza Criteriului lui Darboux se stabilesc urm¼ atoarele condiţii su…ciente pentru ca o funcţie
real¼a de…nit¼
a pe un interval compact s¼ a …e integrabil¼
a Riemann.
Teorema (Clase de funcţii integrabile Riemann)
Fie o funcţie f : [a; b] ! R . Atunci f este integrabil¼a Riemann dac¼a este îndeplinit¼a cel
puţin una din condiţiile:
1) f este continu¼a;
2) f este monoton¼a ;
3) f este m¼arginit¼a şi mulţimea punctelor sale de discontinuitate este …nit¼a sau num¼arabil¼a.

5 Propriet¼
aţi ale integralei Riemann
Urm¼atoarele propriet¼
aţi ale funcţiilor integrabile se demonstreaz¼ a direct pe baza de…niţiei cu sume
Riemann a integralei şi sunt utilizate frecvent în calculele cu integrale Riemann.
1) Proprietatea de liniaritate Dac¼ a funcţiile f; g : [a; b] ! R sunt integrabile şi ; 2 R,
atunci funcţia f + g este integrabil¼ a pe [a; b] şi
Zb Zb Zb
[ f (x) + g (x)] dx = f (x) dx + g (x) dx.
a a a

Rb Rb Rb Rb Rb
În particular, [f (x) + g (x)] dx = f (x) dx + g (x) dx şi f (x) dx = f (x) dx , 8 2 R.
a a a a a
2) Proprietatea de aditivitate ca funcţie de interval Dac¼ a funcţia f : [a; b] ! R este
integrabil¼
a şi c 2 [a; b], atunci f este integrabil¼
a pe [a; c] şi [c; b] şi are loc egalitatea
Zb Zc Zb
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx:
a a c

În particular, dac¼ a funcţia f : [a; b] ! R este integrabil¼ a şi [c; d] [a; b], atunci f este
integrabil¼a pe [c; d] (proprietatea de ereditate a integrabilit¼ aţii Riemann).
3) Proprietatea de monotonie. Dac¼ a funcţiile f; g : [a; b] ! R sunt integrabile şi f (x)
Rb Rb
g (x) ; 8x 2 [a; b] , atunci f (x) dx g (x) dx:
a a

4
 1
Exemplu. Folosind inegalitatea evident¼
a 1+x2
1 s¼
a se arate c¼
a 4.
R1 1
Soluţie. Aplic¼
am pe intervalul [0; 1] proprietatea de monotonie a integralei. Obţinem 1+x2
dx
0
R1
1dx , arctg xj10 xj10 , arctg 1 arctg 0 1, 4
0 1, 4.
0
4) Proprietate de invarianţ¼ a. Modi…când valorile funcţiei integrabile f : [a; b] ! R într-
un num¼ ar …nit de puncte, obţinem o funcţie integrabil¼
a pe [a; b] având aceeaşi integral¼
a pe [a; b]
ca şi f .

Teorema de majorare a modulului integralei. Dac¼a funcţia f : [a; b] ! R este integra-

Rb Rb
bil¼a, atunci funcţia jf j : [a; b] ! R este integrabil¼a şi f (x) dx jf (x)j dx.
a a

Formula de medie. Dac¼a funcţia f : [a; b] ! R este continu¼a, iar funcţia g : [a; b] ! R
este integrabil¼a şi pozitiv, atunci exist¼a c 2 [a; b] astfel încât

Zb Zb
f (x) g(x)dx = f (c) g (x) dx.
a a

Folosind formula de medie cu g 1 putem demonstra c¼ a orice funcţie continu¼

a f : I ! R pe
un interval I R admite primitive
Teorema (de existenţ¼ a a primitivelor unei funcţii continue)
Fie f : I ! R o funcţie continu¼a . Fie a 2 I punct oarecare …xat şi c 2 R: De…nim F : I ! R
Rx
prin F (x) = f (t) dt + c, x 2 I. Atunci F este o primitiv¼a pe intervalul I a funcţiei f .
a

6 Metode de integrare
Pentru determinarea primitivelor, ca şi pentru calculul integralelor de…nite ale funcţiilor continue
se aplic¼
a în multe cazuri metoda integr¼arii prin p¼
arţi sau metoda schimb¼ arii de variabil¼
a.
Metoda integr¼ arii prin p¼arţi
Aceast¼a metod¼a se aplic¼ a integrandul este de forma h(x) := f 0 (x) g(x) şi dac¼
a dac¼ a produsul
0
f (x) g (x) este mai uşor de integrat decât h(x):
Teorem¼ a (Formula de integrare prin p¼ arţi) Fie f; g : [a; b] ! R funcţii derivabile cu
derivate continue. Atunci
Zb Zb
f 0 (x) g (x) dx = f (x) g (x)jba f (x) g 0 (x) dx:
a a

Demonstraţie. Folosim formula de derivare a unui produs (f (x) g (x))0 = f 0 (x) g (x) +
f (x) g 0 (x) ; 8x 2 [a; b] : Funcţiile f 0 g, f g 0 şi suma lor (f g)0 sunt continue pe [a; b], deci sunt
Rb
integrabile Riemann pe[a; b]. Integr¼ am egalitatea de mai sus pe [a; b]. Obţinem (f (x) g (x))0 dx =
a
Rb Rb Rb
f 0 (x) g (x) dx + f (x) g 0 (x) dx. Dar (f (x) g (x))0 dx = f (x) g (x)jba , conform formulei Leibniz-
a a a
Newton.

5
 Observaţie. Formula integr¼
arii prin p¼
arţi pentru integrale nede…nite se scrie sub forma
Z Z
0
f (x) g (x) dx = f (x) g (x) f (x) g 0 (x) dx;

pe un interval pe care f şi g sunt derivabile, cu derivate continue.

Exemple. Calculaţi primitivele şi integralele de…nite urm¼ atoare:
Z1
R R
1) xex dx ; 2) ln x dx ; 3) x arctgx dx;
0
Soluţie.
1) Alegem g(x) = x, deci f 0 (x) = eRx . Atunci Rg 0 (x) = 1 şi putemR lua f (x) = ex . Aplic¼ R x am
x x 0 x 0 x x
formula integr¼
R x arii prin p¼
arţi sub forma: xe dx = x(e ) dx = xe (x) e dx = xe e dx,
x x x
de unde xe dx = xe e + C =x(e 1) + C.
Mai general, pentru orice constant¼ a a 6= 0,
Z Z 0 Z
ax eax eax eax
xe dx = x dx = x (x)0 dx
a a a
Z ax
eax e eax eax eax
=x dx = x + C = (ax 1) + C
a a a a2 a2
2)
R Alegem g(x)
R = ln x, deci f 0 (x) =R1. Atunci g 0 (x) = Rx1 şi putem lua f (x) = x. Calcul¼
am
0 1
ln x dx = (x) ln x dx = x ln x x x dx = x ln x 1dx = x ln x x + C = x(ln x 1) + C.
2
3) Alegem g(x) = arctgx, deci f (x) = x. Atunci g (x) = x21+1 şi putem lua f (x) = x2 .
0 0

Z1 Z1 0 1 Z1
N OT x2 x2 x2
I = x arctgxdx = arctgxdx = arctgx (arctgx)0 dx
2 2 0 2
0 0 0
Z1
1 1 x2
= arctg1 dx:
2 2 x2 + 1
0

Z1 Z1
x2
Dar: x2 +1
dx = 1 1
x2 +1
dx = (x arctgx)j10 = 1 arctg1 + arctg0. Atunci I =
0 0
1 1 1
2
(arctg1 1 + arctg1 arctg0) = arctg1 2 2
arctg0. Avem arctg0 = 0 şi arctg1 = 4 , de unde
I = 4 2.

Metoda schimb¼ arii de variabil¼ a

Aceast¼a metod¼a se aplic¼
a dac¼a integrandul este de forma h(x) = f (u(x)) u0 (x).
0
Dac¼a f (y) = F (y) pe un interval, atunci folosind regula de derivare a unei funcţii compuse
deducem c¼a h(x) = F 0 (u(x)) u0 (x) = [F (u(x))]0 , deci o primitiv¼
a a integrandului h este F u.
Teorema (Prima schimbare de variabil¼ a)
Fie u : I ! J o funcţie derivabil¼a cu derivata continu¼a şi f : J ! R o funcţie continu¼a.
Atunci, pentru orice a; b 2 I are loc egalitatea

Zb Zu(b)
0
f (u (x)) u (x) dx = f (y) dy: (1)
a u(a)

6
Demonstraţie. E su…cient s¼ a presupunem c¼
a a < b. Fiind continu¼
a, funcţia f : J ! R admite
a F pe J. Atunci f (u (x)) u0 (x) = F 0 (u(x)) u0 (x) = [F (u(x))]0 , x 2 I. Aplicând
o primitiv¼
formula Leibniz-Newton obţinem

Zb Zu(b)
f (u (x)) u0 (x) dx = F (u(x))jba = F (u(b)) F (u(a)) = f (y) dy. (2)
a u(a)

Observaţie. Practic, pentru a aplica metoda schimb¼ arii de variabil¼

a proced¼
am în modul
urm¼
ator. Not¼
am u (x) = y. Diferenţiem formal egalitatea precedent¼
a

u0 (x)dx = dy.

Capetele noului interval de integrare se calculeaz¼a înlocuind pe x cu a, respectiv cu b, în

y = u(x): pentru x = a avem y = u (a) şi pentru x = b avem y = u (b).
Rb R
u(b)
În …nal, efectu¼
am urm¼ atoarele transform¼ ari: se schimb¼a cu , f (u (x)) cu f (y), iar
a u(a)
0
u (x)dx = dy. Reg¼asim pe cale formal¼a formula de schimbare de variabil¼
a (1).
Pentru primitive avem formula de schimbare de variabil¼ a
Z
f (u (x)) u0 (x) dx = F (u(x)) + C.

Corolar (A doua schimbare de variabil¼ a)

Fie u : I ! J surjectiv¼a, derivabil¼a, cu derivata continu¼a şi nenul¼a în …ecare punct din I şi
f : J ! R o funcţie continu¼a. Atunci, pentru orice a; b 2 I are loc egalitatea

Zb Zu(b)
f (u (x)) dx = f (y) (u 1 )0 (y) dy:
a u(a)

Rb
Observaţie. Pentru a calcula f (u (x)) dx folosind ”a doua schimbare de variabil¼
a” not¼
am
a
u(x) = y. De aici exprim¼ am pe x ca funcţie de y, de unde x = u 1 (y). Diferenţiem formal
egalitatea precedent¼ a: dx = (u 1 )0 (y) dy. Capetele intervalului de integrare a şi b se înlocuiesc cu
u(a) şi u(b), la fel ca la prima schimbare de variabil¼ a.
R
Exemple. Calculaţi: 1) xbx+c 2 +a2 dx, unde a, b, c sunt constante, a 6= 0.

ZR
p
2) R2 x2 dx, unde R > 0 este o constant¼ a.
R
Soluţii.
1) Scriem Z Z Z
bx + c x 1
dx = b dx + c dx:
x 2 + a2 x 2 + a2 x 2 + a2
R 1
Dar x2 +a2
dx = a1 arctg xa + C.

7
 R 1
(Pornim de la formula x2 +1
dx = arctgx + C. În cazul general:
1 1 1 1
= =
x 2 + a2 x 2 a2 x 2
a2 1 + a a
+1
Not¼am xa = y. Rezult¼ R a c¼a x = ay, de undeR 1dx =1 ady. R
Asociem primitivei x2 +a2 dx primitiva a2 y2 +1 ady = a1 y21+1 dy = a1 arctgy + C. Revenind
1
R 1
la substituţia Ry = xa , din formula precedent¼ a obţinem x2 +a 1 x
2 dx = a arctg a + C).
x
Calcul¼am x2 +a2 dx:
Not¼am x2 + a2 = [Link]̧iem: 2xdx = R dz, de unde xdx = 12 dz.
x 11
Asociem primitivei x2 +a 2 dx primitiva 2z
dz = 12 ln jzj + C.
Revenind la substituţia z = x2 + a2 , din formula precedent¼ a obţinem
Z
x 1
2 2
dx = ln(x2 + a2 ) + C:
x +a 2
p q
2 2 x 2
2) Pentru a transforma R x =R 1 R
într-o expresie f¼ ar¼a radicali, reamintim c¼a
p
1 sin2 = jcos j. Efectu¼ am schimbarea de variabil¼ a x = R sin t, cu t 2 ; , astfel încât
p 2 2
pentru t = 2 avem x = R. Calcul¼ am R 2 2
x = R jcos tj = R cos t şi dx = R cos t dt. Atunci
ZR Z2 Z2 Z2
p 1+cos 2t 2
R 2 2
x dx = R jcos tj R cos t dt = R 2 2
cos t dt = R 2
2
dt = R2 t + 12 sin 2t 2 =
2
R 2 2 2
R2 2
+ 12 sin + 12 sin( ) = R2 .
2 2 p
2
Observaţie. y = R2 x2 , cu x 2 [ R; R], este ecuaţia explicit¼ a a semicercului centrat în
origine, de raz¼a R, situat în semiplanul y 0, valoarea integralei calculate reprezint¼
a jum¼atate din
2
aria unui disc de raz¼ a R. Reg¼ asim formula ariei unui disc A = R , unde R este raza discului.

7 Aplicaţii ale integralei Riemann

Amintim pe scurt câteva aplicaţii ale integralei Riemann în rezolvarea unor probleme de analiz¼ a,
geometrie, mecanic¼ a. Dup¼a cum am ar¼ atat la începutul acestui capitol, chiar unele dintre aceste
aplicaţii au condus la apariţia calculului integral.
1. Calculul limitelor unor şiruri
X n
Rb
a Riemann. Atunci lim b na
Fie f : [a; b] ! R o funcţie integrabil¼ f a + k b na = f (x) dx
n!1 a
k=1
X
n
Rb
b a
şi lim f a + (k 1) b na = f (x) dx.
n!1 n a
k=1
1 1 1 1 1
Exemplu. Calculaţi lim sn , unde sn = 1 2
+ 3 4
+ :::: + 2n 1 2n
.
n!1
1 1 1 1 1 1 1 1
Soluţie. Se arat¼
a c¼
a 1 2
+ 3 4
+ :::: + 2n 1 2n
= n+1
+ n+2
+ ::: + 2n
(identitatea
X
n X
n X
n
1 1 1 1
lui Botez). Atunci sn = = k
n(1+ n
= k . Observ¼
am c¼
a putem scrie xn sub
n+k ) n 1+ n
k=1 k=1 k=1
Xn
b a
forma unei sume Riemann : sn = n
f a + k b na , unde a = 0, b = 1, f (x) = 1
1+x
. Atunci
k=1
R1 X
1
lim sn = 1
1+x
dx = ln(1 + x)j10 = ln 2. Deducem c¼
a ( 1)n+1 n1 = ln 2.
n!1 0 n=1

8
 2. Aria unei suprafeţe plane m¼ arginite de dou¼ a gra…ce
Aria suprafaţei plane Sf cuprinse între gra…cul unei funcţii integrabile f : [a; b] ! R şi dreptele
Rb
x = a şi x = b este aria(Sf ) = jf (x)j dx:
a
Fie f; g : [a; b] ! R dou¼ a funcţii integrabile Riemann.
Se consider¼ a suprafaţa plan¼ a cuprins¼ a între gra…cele celor dou¼
a funcţii şi dreptele x = a şi
x = b, identi…cat¼ a cu mulţimea

Sf;g = (x; y) 2 R2 : x 2 [a; b] , min ff (x); g(x)g y max ff (x); g(x)g .

Dac¼
a f şi g sunt integrabile Riemann, atunci Sf;g are arie şi

Zb
aria(Sf;g ) = jf (x) g(x)j dx: (3)
a

Exemplu. Aria suprafeţei plane m¼ arginit¼a de o elips¼

a cu lungimile semiaxelor a şi b este A(a; b) =
ab. p
2 2
Elipsa dat¼
a are ecuaţia implicit¼a canonic¼a xa2 + yb2 = 1. Explicit¼am y = ab a2 x2 , unde
x 2 [ a; a]. Suprafaţa plan¼ a m¼ ap
rginit¼
a de elips¼ a este p
cuprins¼
a între gra…cele funcţiilor f; g :
[ a; a] ! R de…nite prin f (x) = ab a2 x2 şi g(x) = ab a2 x2 . Aplicând formula (3) obţinem
Za p
b b a2
A(a; b) = 2 a2 x2 dx = 2 = ab.
a a 2
a

a R şi calculând A(R; R) = R2 reg¼

În cazul particular a = b = R elipsa este un cerc de raz¼ asim
formula ariei unui disc.

3. Volumul unui corp de rotaţie.

Rotind în jurul unei axe Ox subgra…cul unei funcţii
n pozitive f : [a; b] ! R se obţine un corp de
o
p
rotaţie notat cu Kf . Identi…c¼am Kf cu mulţimea (x; y; z) 2 R3 : x 2 [a; b] şi y 2 + z 2 f (x) .
Se cere volumul corpului Kf , notat cu V (Kf ).
În cazul când f este constant¼ a (f c, c > 0) corpul de rotaţie Kf este un cilindru circular
alţimea (b a), deci V (Kf ) = c2 (b a). În cazul general, se demonstreaz¼
drept cu raza c şi în¼ a
urm¼atoarea
Propoziţie. Dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie continu¼a şi pozitiv¼a, atunci corpul de rotaţie
determinat de f are volumul
Zb
V (Kf ) = f 2 (x)dx.
a
p
a R se obţine în cazul f (x) = R2 x2 , [a; b] = [ R; R],
Exemple. Volumul bilei BR de raz¼
ZR R h i
3 3 3
…ind egal cu V (BR ) = (R2 x2 )dx = (R2 x x3 ) = (R3 R3 ) R3 + R3 =
R
R
R3 4 R3
2(R3 3
), de unde V (BR ) = 3
.

9
 4. Lungimea gra…cului unei funcţii de clas¼ a C1
2
Fie f : [a; b] ! R şi Gf = f(x; y) 2 R : x 2 [a; b] şi y = f (x)g gra…cul s¼
au.
1
Propoziţie. Dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie de clas¼a C (derivabil¼a, cu derivata continu¼a),
atunci lungimea gra…cului funcţiei este num¼arul
Zb q
l(Gf ) = 1 + (f 0 (x))2 dx.
a

Exemplu. Calculaţi lungimea gra…cului funcţiei cosinus hiperbolic pe intervalul [a; b]. (Acest
gra…c reprezint¼a forma unui …r greu suspendat, …xat la capete, numit¼ a curb¼
a l¼
anţişor).
ex +e x x x
Prin de…niţie, funcţiile hiperbolice sunt ch x = 2 (cosinus hiperbolic) şi sh x = e 2e
(sinus hiperbolic).Se observ¼ a (ch x)0 = sh x şi (sh x)0 = ch x. Un calcul simplu arat¼
a c¼ a c¼
a are loc
identitatea (analog¼ a cu relaţia fundamental¼a a trigonometriei)
ch2 x sh2 x = 1.
ex +e x ex e x ex +e x ex e x
( ch2 x sh2 x = (chx + shx) (chx shx) = 2
+ 2 2 2
= ex e x
=
1).
x x x x
Soluţie. f (x) = e +e = chx, x 2 R ) f 0 (x) = e 2e = shx, x 2 R.
q 2 q q
Calcul¼ 0 2
am 1 + (f (x)) = 1 + (shx) = (chx)2 = chx. Atunci
2

Zb q Zb
l(Gf ) = 1+ (f 0 (x))2 dx = chxdx = shxjba = shb sha:
a a

5. Aria unei suprafeţe de rotaţie.

Prin rotirea în jurul axei Ox, gra…cul unei funcţii pozitive f : [a; b] ! R genereaz¼
a o suprafaţ¼
a
pe care o vomn numi suprafaţa de rotaţie determinat¼ a de foşi o vom nota cu f . Identi…c¼ am f
p
3
cu mulţimea (x; y; z) 2 R : x 2 [a; b] şi y 2 + z 2 = f (x) .
Propoziţie. Dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie de clas¼a C 1 (derivabil¼a, cu derivata continu¼a),
atunci suprafaţa de rotaţie f determinat¼a de f are arie şi
Zb q
aria( f) = 2 jf (x)j 1 + (f 0 (x))2 dx.
a

De exemplu, dac¼ a f c 0 pe [a; b], suprafaţa de rotaţie este suprafaţa lateral¼

a a unui
cilindru circular drept cu raza R = c şi în¼alţimea h = b a, iar aria acestei suprafeţe este
Zb
p
2 jcj 1 + 02 dx = 2 c (b a) = 2 R h.
a
Exemplu. Calculaţi aria unei sfere de raz¼a R. p
a R se obţine în cazul f (x) = R2
Aria sferei SR de raz¼ x2 , [a; b] = [ R +q"; R "] pentru
" & 0. Calcul¼ am f 0 (x) = pR2x x2 pentru x 2 ( R; R), de unde rezult¼ a 1 + (f 0 (x))2 =
a c¼
q q p
1 + (f 0 (x))2 = R2 x2 pRR
2
1 + R2x x2 = pRR
2 x2 . Avem f (x) 2 x2 = R pentru x 2 ( R; R).
Z
R " q Z
R "
2
aria(SR ) = lim2 jf (x)j 1 + (f 0 (x)) dx = lim2 Rdx = lim2 R (2R 2") = 4 R2 .
"&0 "&0 "&0
R+" R+"

10
 Figuri

Problema calculului ariei subgra…cului

Sume Riemann: 1) oarecare; 2) cu puncte intermediare la stânga; 3) cu puncte
intermediare la dreapta
Fiecare dreptunghi cu baza [xk 1 ; xk ] are în¼
alţimea de forma f ( k ), unde k 2 [xk 1 ; xk ].

Sume Darboux
Fiecare dreptunghi cu baza [xk 1 ; xk ] are în¼
alţimea de forma
mk = inf ff (x) : x 2 [xk 1 ; xk ]g (pentru aproximare prin lips¼
a, suma inferioar¼
a s ), respectiv
Mk = sup ff (x) : x 2 [xk 1 ; xk ]g (pentru aproximare prin adaos, suma superioar¼
aS )

11
 De v¼
azut [Link]
Corp de rotaţie (cu axa de rotaţie Ox)-Solid of revolution

Reprezent¼ ari în Geogebra

Rotim subgra…cul funcţiei f (x) = x, unde x 2 [ 7; 7].
Se obţin 2 conuri circulare drepte cu axa de rotaţie Ox, simetrice faţ¼a de origine.
Ecuaţia suprafeţei de rotaţie format¼ a conuri este x2 =
a din suprafeţele laterale ale celor dou¼
y 2 + z 2 , cu x 2 [ 7; 7].

p
Rotim subgra…cul funcţiei f (x) = x, unde x 2 [0; 9].
Se obţine un paraboloid cu axa de rotaţie Ox.
Ecuaţia suprafeţei de rotaţie (paraboloid) este x = y 2 + z 2 , cu x 2 [0; 9].

12