Mult imi de puterea continuului n spat ii euclidiene

Temistocle BIRSAN
1

Abstract. The aim of this Note consists in estabilishing, in an elementary and constructive way, that certain usual sets in R or Rn (n 2) have the power of continuum; the bijections f : A R that are employed belong to the mathematical folklore. Keywords: bijection, cardinal number, power of continuum. MSC 2010: 97E60.

1. Introducere. Creatorul teoriei mult imilor este Georg Cantor (1845-1918), care a fundamentat si dezvoltat aceast a teorie ntr-un num ar de memorii publicate la sf ar situl sec. al XIX-lea. El utilizeaz a conceptul de funct ie bijectiv a (Corespondent a biunivoc a sau unu-unu) pentru a opera o ierarhizare a mult imilor innite. Introduce not iunile de num ar cardinal si num ar ordinal si construie ste o aritmetic a a acestora. Important a lucr arilor lui G. Cantor a fost recunoscut a n secolul urm ator, iar teoria mult imilor p atrunde n toate ramurile matematicii si n nv a t am antul general ncep and cu treptele sale inferioare. Se spune c a o mult ime A din Rn este num arabil a dac a exist a o biject ie ntre A si N si c a este de puterea continuului dac a exist a o biject ie ntre A si R. In al doilea caz, se mai spune c a mult imea A are cardinalul c si se noteaz a card A = c. In cele ce urmeaz a, ne vom limita la c ateva considerente asupra mult imilor de puterea continuului, care au tangent a cu preocup arile elevilor si profesorilor. Mai precis, vom ar ata c a anumite mult imi ,,uzuale din R si Rn au puterea continuului indic and c ate o funct ie real a bijectiv a denit a pe ecare dintre ele ( si evit and modalit a tile neconstructiviste). 2. Cardinalul intervalelor lui R. Amintim c a intervalele proprii ale lui R sunt: 1) m arginite: (a, b), (a, b], [a, b) si [a, b]; 2) nem arginite: (a, +), (, a), [a, +) si (, a], unde a, b R, a < b. Vom ar ata c a au cardinalul c construind o biject ie ntre un astfel de interval (indiferent de ce tip ar !) si R . S a observ am mai nt ai c a funct ia liniar a : R R denit a prin (1) (t) = 1 (t a), t R, ba

transform a intervalele (a, b), (a, b], [a, b) si [a, b] n (0, 1), (0, 1], [0, 1) si, respectiv, [0, 1], iar translat ia : R R : (2) (t) = t a, t R,

transform a semidreptele (a, +), (, a), [a, +) si (, a] n (0, +), (, 0), [0, +) si, respectiv, (, 0]. Propozit ia 1. Urm atoarele armat ii sunt adev arate:
1 Prof.

dr., Univ. Tehnic a ,,Gh. Asachi, Ia si

92

1) intervalele (0, 1), (0, 1], [0, 1) si [0, 1] au cardinalul c; 2) pentru orice a, bR, a<b, intervalele (a, b), (a, b], [a, b) si [a, b] au cardinalul c. Demonstrat ie. 1) Solut ia I. Evident, funct ia f1 : (0, 1) R denit a prin (3) f1 (x) = tg (2x 1), x (0, 1) 2

 (obt inut a ,,aranj and tg : , R) este bijectiv a; deci card (0, 1) = c. 2 2 1 1 1 Introduc and mult imea A = (0, 1) , , , . . . , putem scrie egalit a tile: 2 3 4

1 1 1 1 1 1 (0, 1] = A 1, , , . . . , [0, 1) = A 0, , , . . . , [0, 1] = A 0, 1, , , . . . . 2 3 2 3 2 3 Se constat a imediat c a funct iile f2 : (0, 1] (0, 1), f3 : [0, 1) (0, 1), f4 : [0, 1] (0, 1) denite, respectiv, prin
&

x, (4) f2 (x) =
&

xA 1 1 , x= , k+1 k

k N ,

(5)

f3 (x) =

x, xA 1 , x=0 2 1 1 , x= , k+1 k x, 1 , 2 1 , 3 1 , k+2 xA x = 0, x=1 1 x= , k

k {2, 3, . . .},

&

(6)

f4 (x) =

k {2, 3, . . .}

sunt bijective; ca urmare, card(0, 1] = card[0, 1) = card [0, 1] = c.

ia II. Vom construi n alt mod o biject ie f2 : (0, 1] (0, 1). Consider am sirul Q Solut

1 2k

care tinde la 0 (sau oricare alt sir strict descresc ator la 0). Avem:
k N Q

(0, 1] =
k=1

1 1 , k 1 k 2 2

si (0, 1) =
k=1

1 1 , k1 k 2 2

. 3 x, 2k

Se veric a u sor c a funct ia fk :

Q b

1 1 1 1 , k 1 k , k 1 k 2 2 2 2

denit a prin fk (x) =

1 1 , , este o biject ie. Ca urmare, aceea si proprietate o are si funct ia 2k 2k1 93

 f2 : (0, 1] (0, 1) dat a de

(7)

f2 (x) = fk (x), dac a x

1 1 , . 2k 2k1

In aceea si m asur a se poate proceda pentru a indica o biject ie f3 : [0, 1) (0, 1) (se porne ste cu un sir de numere pozitive strict cresc ator la 1). 2) Obi snuit, not am cu X restrict ia funct iei dat a de (1) la mult imea X R. Din considerat iile precedente rezult a c a funct iile F1 : (a, b) R, F2 : (a, b] R, F3 : [a, b) R si F4 : [a, b] R denite prin F1 = f1 (a,b) , F2 = f2 (a,b] , F3 = f3 [a,b) si, respectiv, F4 = f4 [a,b] sunt bijective (compuneri de biject ii). Deci card(a, b) = card (a, b] = card [a, b] = c. Propozit ia este complet demonstrat a.

Propozit ia 2. Pentru orice a R, semidreptele (a, +), (, a), [a, +) si (, a] au puterea continuului. Demonstrat ie. Apel and la translat ia (2), am putea reduce semidreptele din enunt la cazul n care a = 0; nu vom obt ine avantaje esent iale, motiv pentru care renunt am. Este evident c a funct iile G1 : (a, +) R si G2 : (, a) R denite prin G1 (x) = ln(x a), x > a si G2 (x) = ln(a x), x < a, sunt biject ii. In privint a semidreptelor nchise [a, +) si (, a], pentru construct ia de biject ii ntre acestea si R se poate urma ecare dintre cele dou a c ai indicate n solut iile de mai sus. Astfel, dac a avem n vedere semidreapta [a, +), not am A = (a, +){a+1, a+ 2, . . .} si scriem [a, +) = A {a, a + 1, a + 2, . . .} si (a, +) = A {a + 1, a + 2, . . .}. Construct ia unei biject ii g : [a, +) (a, +) este evident a si obt inem n cele din urm a o biject ie G3 : [a, +) R prin compunerea G3 = G1 g. Sau, proced and pe a doua cale, scriem [a, +) = [a, a + 1) [a + 1, a + 2) . . . si (a, +) = (a, a + 1] (a + 1, a + 2] . . ., apoi realiz am pentru ecare k N c ate o biject ie gk : [a + k, a + k + 1) (a + k, a + k + 1] prin gk (t) = (2a + 2k + 1) t, t [a + k, a + k + 1), obt inem o biject ie g : [a, +) (a, +). In nal, funct ia ie. Cu semidreapta (, a] se a de G3 = G1 g , este biject G3 : [a, +) R, dat procedeaz a similar. Demonstrat ia este ncheiat a. Corolar. Intervalele dreptei reale, ca si R ns a si, au cardinalul c. 3. Cardinalul unor intervale, discuri si coroane din R2 . S a trecem de la n spat iul unidimensional R la R , n 2. Considerat iile urm atoare se vor referi numai la R2 , trecerea la Rn , n 3, f ac andu-se f ar a dicultate. In planul R2 , corespunz atorul unui interval (a, b) = {x; a < x < b} din R este at at intervalul at si coroana circular a F bidimensional {(x, y ); a < x < b, c < y < d}, c {(x, y ); a < x2 + y 2 < b} (care, n particular, poate un disc). Vom stabili mai jos c a intervalele (bidimensionale), discurile si coroanele circulare - deschise, nchise, semi nchise - ca si spat iul R2 au cardinalul c. A sadar, n spiritul acestei note, vom ar ata cum se poate construi o biject ie ntre oricare dintre aceste mult imi plane si R . Date numerele a, b, c, d R cu a < b si c < d, avem sase tipuri de intervale bidimensionale {(x, y ); a < x < b, c < y < d}, {(x, y ); a x b, c y d}, 94

{(x, y ); a x < b, c y < d}, {(x, y ); a < x b, c < y d}, {(x, y ); a x < b, c < y d}, {(x, y ); a < x b, c y < d}. Propozit ia 3. 1) Dac a I 2 noteaz a un interval bidimensional, atunci F : I 2 R bijectiv a. 2) G : {(x, y ); 0 x < 1, 0 y < 1} [0, 1) bijectiv a. 3) Intervalele bidimensionale au cardinalul c. Demonstrat ie. S a lu am, de exemplu, I 2 = {(x, y ); a < x < b, c < y < d}. Avem I = (a, b) (c, d). Conform Propozit iei 1, f : (a, b) R si g : (c, d) R bijective. Atunci, funct ia F : I 2 R2 denit a prin F (x, y ) = (f (x), g (y )), (x, y ) I 2 este bijectiv a. 2) Fie (x, y ) un punct oarecare al p atratului P = {(x, y ); 0 x < 1, 0 y < 1}. Coordonatele x si y se pot scrie sub form a de fract ii zecimale innite (convenim ca de la un loc ncolo s a nu apar a numai cifra 9). Grup am zecimalele numerelor x si y astfel: ecare grup a cont ine o singur a cifr a diferit a de 9 care ncheie grupa (de exemplu, x = 0, 94709913958 . . . are grupele: 94, 7, 0, 991, 3, 95, 8, . . .). Pentru x obt inem sirul de grupe g1 , g2 , . . ., iar pentru y sirul g1 , g2 , . . . Fie t num arul zecimal ia G : P [0, 1) denit a prin G(x, y ) = t av and sirul de grupe g1 , g1 , g2 , g2 , . . . Funct este biject ie. 3) Armat ia este o consecint a a punctelor precedente si a punctului 1) al Propozit iei 1: succesiunea I 2 R2 {(x, y ); 0 x < 1, 0 y < 1} [0, 1) R sugereaz a biject iile ce trebuie compuse pentru a obt ine o biject ie de la I 2 la R. A sadar, card I 2 = c.
2

Corolar. Exist a o biject ie ntre Rn si R, i.e. card Rn = c. Demonstrat ie. Prin induct ie, pe baza faptului c a Rn = Rn1 R, n 2. Observat ie. O biject ie ntre R2 si R poate interpretat a astfel: pozit ia unui punct n plan este dat a de o singur a coordonat a. Vom ar ata, ns a, c a o bijectie de la R2 la R nu este funct ie continu a; biject ia cartezian a atribuie punctului din plan dou a coordonate, dar funct iile-proiect ie pe axe sunt continue. Intr-adev ar, s a presupunem, prin absurd, c a ar exista o funct ie : R2 R bijectiv a si continu a (pe R2 si R se consider a metricele euclidiene). Axa x-lor, notat a X , este mult ime conex a n R2 . Imaginea sa prin , notat a X , este o parte conex a a lui R, deci un interval. Axa Y -lor, notat a Y , este conex a n R2 si imaginea sa, Y , este un interval cu un singur punct comun cu X . Evident, acest punct nu poate n interiorul intervalului X , ci extremitate a lui. Alte dou a drepte Y1 si Y2 paralele cu Y , distincte de Y si ntre ele, au ca imagine prin intervalele Y1 si Y2 , ecare av and n comun cu X o extremitate a acestuia. Absurd, ntruc at Y , Y1 si Y2 sunt disjuncte. Vom considera numai discuri si coroane circulare cu centrul n origine, celelalte put and aduse n aceast a situat ie printr-o translat ie. Pentru coroane utiliz am notat iile: C (a, b) = {(x, y ); a2 < x2 + y 2 < b2 }, C [a, b) = {(x, y ); a2 x2 + y 2 < b2 },

C (a, b] = {(x, y ); a2 < x2 + y 2 b2 } si C [a, b] = {(x, y ); a2 x2 + y 2 b2 }, 95

unde a, b R, 0 a < b, sunt razele coroanei. Pentru a = 0, C [0, b) este discul deschis D[0, b) = {(x, y ); x2 + y 2 < b2 }, iar C (0, b) este discul deschis punctat (i.e, f ar a centru) D (0, b) = {(x, y ); 0 < x2 + y 2 < b2 }; similar, D[0, b] si D (0, b] noteaz a discurile nchis si punctat nchis de raz a b. Lema 1. Prin transformarea
&  

(8)

1 ad bc (d c) F 2 x, ba x + y2  ad bc 1 (d c) F 2 y, y = ba x + y2 x =

coroana de raze a, b trece n coroana de raze c, d p atrunz and n acela si timp tipul (de ex., C (a, b] trece n C (c, d] etc.). Demonstrat ie. Punctului P (x, y ) facem s a-i corespund a punctul P (x , y ) nc at: 1) P OP , unde O noteaz a originea (0, 0); 2) segmentul C (a, b] OP trece n a L : = + ce veric a condit iile segmentul C (c, d]OP printr-o transfomare liniar L(a) = c F si L(b) = d (evident, coordonata pe OP este distant a la originea O, adic a = x2 + y 2 . Condit ia 2) conduce imediat la urm atoarea expresie pentru L: dc ad bc y y = , iar condit ia 1) revine la = . Rezolv and sistemul acestor ba ba x x dou a ecuat ii n x , y obt inem (8). Lema 2. Prin transformarea
& 

(9)

a+b x = 1 x, 2 + y2 x  a+b 1 y, y = F 2 x + y2

imaginea coroanei C [a, b) este coroana C (a, b]. Demonstrat ie. Urm am demonstrat ia Lemei 1, cu modicarea urm atoare: coecient ii si din condit ia 2) se vor determina din condit iile L(a) = b si L(b) = a. In nal se obt ine transformarea (9). Propozit ia 4. 1) Exist a o biject ie ntre orice tip de disc sau coroan a circular a si R2 . 2) Cardinalul oric arui disc sau coroane circulare este c. Demonstrat ie. 1) Conform Lemei 1, putem construi o biject ie ntre dou a coroane de acela si tip, indiferent de razele lor. Lema 2 indic a o biject ie ntre coroanele de tip diferit C [a, b) si C (a, b] av and acelea si raze. Cu procedeul din Propozit ia 1, Solut ia II, vom indica o biject ie ntre C (a, b] si C (a, b). Intr-adev ar, e (ak )kN sirul strict descresc ator la a denit prin ak = a + 5 5 ba , k N . Avem C ( a, b ] = C ( a , a ] s i C ( a, b ) = C [ak , ak1 ). Conform k k 1 2k k=1 k=1 Lemei 2, pentru orice k N putem indica o biject ie Fk : C (ak , ak1 ] C [ak , ak1 ) 96

 si apoi denim biject ia F : C (a, b] C (a, b) prin F (x, y ) = Fk (x, y ) dac a (x, y ) C (ak , ak1 ]. Cu acest ultim rezultat si tin and seama de relat iile C [a, b] = C (a, b] {(x, y )x2 + 2 2 2 2 y = a} si C [a, b) = C (a, b) {(x, y ); x + y = a } stabilim o biject ie ntre coroanele C [a, b] si C [a, b). Stabilim cum se poate construi o biject ie ntre discul D(0, a) si discul punctat D (0,
a)  C (0, a). Proced am ca n Propozit ia 1, Solut ia I. Fie (ak )k2 sirul dat de a a , , k 2, sir inclus n D (0, a). Not am A = D (0, a) {a2 , a2 , . . .}. Avem ak = k k D(0, a) = A {0, a2 , a3 , . . .} si D (0, a) = A {a2 , a3 , . . .} si construct ia biject iei dorite este evident a. Se constat a u sor c a o biject ie ntre D(0, 1) si R2 este realizat a prin transformarea & x x = F , 1 x2 y 2 (10) y y = F , 1 x2 y 2 ceea ce ncheie demosntrat ia punctului 1). 2) Armat ia rezult a pe baza precedentelor si relat iei card R = c. 4. Comentariu nal. In Sect iunile 2 si 3 au fost considerate mult imi cu o form a geometric a simpl a. Nu nt ampl ator, n construct ia biject iilor cu care s-a ar atat c a ele au puterea continuului, s-au folosit cuno stint e de geometrie. Se nt elege c a, pentru o mult ime M complicat a, construct ia unei biject ii f : M R este anevoioas a sau imposibil a. Teoria mult imilor ofer a alte instrumente puternice de lucru ce permit stabilirea cardinalului unei mult imi ([1], [2]). De exemplu, dac a mult imile A, B, C sunt astfel nc at A B C si card A = card C , atunci avem si card B = card A = card C . Aceste armat ii sunt ilustrate de Propozit ia 5. Mult imea numerelor irat ionale din intervalul (0, 1) are puterea continuului. Demonstrat ie. Not am cu Q1 si I1 mult imile numerelor rat ionale si, respectiv, irat ionale din intervalul (0, 1]. S tim c a Q1 este num arabil a. Avem I1 = (I1 Q1 ) {x; x Q1 , x } {x; x Q1 , < x } si 2 2 (0, 1] = (I1 Q1 ) Q1 Q1 , unde I1 este un num ar irat ional luat n mod arbitrar, iar Q1 = {r; r Q1 }. Se veric a u sor c a funct ia f : I1 (0, 1] denit a prin f (x) = x dac a x I1 Q1 , f (x) = 2x dac a x Q1 si x , f (x) = 2x 1 2 dac a x Q1 si < x este o biject ie. Cum card (0, 1] = c (Propozit ia 1), 2 rezult a c a avem si card I1 = c. Bibliograe O. Constinescu, C. Amih aesei, T. B rsan Topologie general a. Probleme, E.D.P., Bucure sti, 1974. 2. K. Kuratowski Introducere n teoria mult imilor si n topologie, Ed. Tehnic a, Bucure sti, 1969. 97 1.