Colegiul Tehnic de Comunicaţii “Nicolae Vasilescu – Karpen” Bacău

CURS DE MATEMATICĂ
rezumat

CLASA A XI-A

2013 – 2014
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a

Cuprins
1. Matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.1. Despre matrice
3.2. Operaţii cu matrice
3. 3. Aplicaţii
3. 4. Exerciţii propuse

2. Determinanţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
2.1. Definiţia determinantului de ordin n≤3
2.2. Definiţia determinantului de ordin n
2.3. Proprietăţile determinanţilor
2.4. Calculul inversei unei matrice
2.5. Ecuaţii matriceale
2.6. Aplicaţii

3. Aplicaţii ale determinanţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

3.1. Ecuaţia dreptei care trece prin punctele A şi B
3.2. Condiţia de coliniaritate a punctelor A, B şi C
3.3. Aria triunghiului ABC
3.4. Probleme rezolvate
3.5. Probleme propuse

4. Sisteme de ecuaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
5. Limite de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
5.1. Limita unei funcţii într-un punct
5.2. Limitele unor funcţii elementare
5.3. Proprietăţi ale operaţiilor cu limite de funcţii
5.4. Exerciţii propuse

6. Funcţii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
6.1. Continuitatea unei funcţii într-un punct
6.2. Continuitatea pe o multime
6.3. Continuitate laterală
6.4. Aplicatii ale funcţiilor continue
6.5. Exerciţii

7. Proprietăţi ale funcţiilor continue. Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . 23

7.1. Rezolvarea unor ecuaţii
7.2. Semnul unei funcţii
7.3. Rezolvarea unor inecuaţii f(x)≥0 (≤, <, >)

8. Funcţii derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
8.1. Derivata unei funcţii într-un punct. Funcţii derivabile
8.2. Exerciţii rezolvate
8.3. Exerciţii propuse
8.4. Regulile lui l’Hospital
8.5. Exerciţii rezolvate
8.6. Calculul derivatelor. Tabel cu derivatele func ţiilor elementare

9. Reprezentarea grafică a funcţiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

9. 1. Algoritmul pentru reprezentarea grafică a unei funcţii
Asimptote. Intervale de monotonie. Puncte de extrem local.. Convexitate, concavitate. Puncte de inflexiune
9. 2. Exerciţii rezolvate
9.3 Aproximarea rădăcinilor unei ecuaţii (metoda lui Newton):
9. 4. Exerciţii propuse
1
Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a

2
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a

1. MATRICE

1.1. Despre matrice

 a11 a12 ... a1n 
 
Definiţie. Se numeşte matrice cu m linii şi n coloane (sau de tip m×n) un tablou cu m linii şi n coloane  a 21 a 22 ... a 2 n  ,
 ... ... ... ... 
 
 ... a mn 
 a m1 a m 2
ale cărui elemente a ij sunt numere complexe.
Se notează şi A = (a ij ), unde i = 1, m şi j = 1, n . Pentru elementul a ij , indicele i arată linia pe care se află elementul, iar j indică
pe ce coloană este situat.
Mulţimea matricelor de tip m×n cu elemente numere reale se notează prin M m,n (R).
Evident: M m,n (Z) ⊂ M m,n (Q) ⊂ M m,n (R) ⊂ M m,n (C)..
Cazuri particulare
 a1 
 
1) Matricea linie de forma A = (a1 a 2 ... a n ) ∈ M
1,n (C); 2) Matricea coloană are forma a ∈
B= 2 
M m,1 (C).
...
 
a 
 m
3) O matrice de tip m×n se numeşte nulă (zero) dacă toate elementele ei sunt zero. Se notează cu
0 0 ... 0 
 
0 0 ... 0  .
Om,n =
... ... ... ... 
 
0 0 ... 0 

 a11 a12 ... a1n 
4) Dacă numărul de linii este egal cu nr de coloane, atunci matricea se numeşte pătratică:

a
A =  21
a 22

M
... a 2 n  ∈ n (C).
... ... ... ... 
 
a ... a nn 
 n1 a n 2
Sistemul de elemente (a11 a 22 ... a nn ) reprezintă diagonala principală a matricei A, iar suma a 11 + a 22 + ... + a nn se numeşte
n
urma matricei A, notată Tr(A) = ∑a
i =1
ii . Sist. de elemente (a1n a 2 n −1 ... a n1 ) reprezintă diagonala secundară a matricei A.

1 0 ... 0
 
5) 0 1 ... 0  care se numeşte matricea unitate.
In = 
... ... ... ... 
 
0 1 
 0 ...

1.2. Operaţii cu matrice

1.2.1. Egalitatea a două matrice Definiţie. Fie A = (a ij ), B = (b ij ) ∈ M m,n (C). Spunem că matricile A, B sunt egale şi
scriem A = B dacă a ij = b ij , (∀) i = 1, m , (∀) j = 1, n .

Exemplu: Să se determine numerele reale x, y astfel încât să avem egalitatea de matrice  x + 1 x + y  =  2 − x − 1  .

 0 x − 2 y   0 9 − 2x 
   
Rezolvare: Matricele sunt egale dacă elementele corespunzătoare sunt egale, adică:
x + 1 = 2
x + y = − x − 1 Rezolvând acest sistem găsim soluţia x = 1, y = – 3.


0 = 0

 x − 2 y = 9 − 2 x.

1.2.2. Adunarea matricelor Definiţie. Fie A = (a ij ), B = (b ij ), C = (c ij ) ∈ m,n (C). M

Matricea C se numeşte suma matricelor A, B dacă: c ij =a ij + b ij , (∀) i = 1, m , (∀) j = 1, n .
Observaţie: Două matrice se pot aduna dacă sunt de acelaşi tip (au acelaşi nr de linii şi acelaşi nr de coloane): A,B∈ M m,n (C).
Exemplu: Să se calculeze A + B pentru:
1 − 1 2   0 5 − 3  1 1  0 1
1). A =   , B =   ; 2). A =   , B =  .

3 0 1  10 1 5  −1 1 1 0 
3
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a
Rezolvare:
1 − 1 2   0 5 − 3   1 + 0 - 1 + 5 2 - 3   1 4 − 1
1. Avem A + B = 
 3 0 1  + 10 =
1 5   3 + 10 0 + 1
=
1 + 5  13 1
.
6 
  
 1 1  0 1  1 + 0 1 + 1  1 2
2. Avem A + B =   +  . =   =  .
 − 1 1  1 0   − 1 + 1 1 + 0   0 1
1.2.3. Înmulţirea cu scalari a matricelor (a ) ∈ M , (C). Se numeşte produsul dintre
Definiţie. Fie λ ∈C şi A = i j mn

scalarul λ ∈ C şi matricea A, matricea notată λA ∈ M , (C). definită prin λA = (λa ).

m n i j
Observaţie: A înmulţi o matrice cu un scalar revine la a înmulţi toate elementele matricei cu acest scalar.
 λa11 λa12 ... λa1n  1 
   −3 5 3 − 18 30 
Deci λA =  λa 21 λa 22 ... λa 2 n  . Fie A =  2  . Atunci 6A =  .
6 
Exemplu:
 ...   2  0 4

... ... ...
 0 1
 λa  
λa m 2 ... λa mn 
3
 m1

1.2.4. Înmulţirea matricelor Definiţie. Fie A = (a ij ) ∈ M m, n (C), B = (b ij ) ∈ M n, p (C).

Produsul dintre matricele A şi B (în această ordine), notat AB este matricea C = (c kj ) ∈ M m, p (C) definită prin
n
c k j = ∑ a k i bi j , (∀) k = 1, m , (∀) j = 1, n .
i =1
Observaţii
1) Produsul AB a două matrici nu se poate efectua decât dacă A ∈ M
M (C), adică numărul de coloane ale
m, n (C) şi B ∈ n, p

lui A este egal cu numărul de linii ale lui B, când se obţine o matrice C = AB ∈ M (C). m, p

2) Dacă matricele sunt pătratice A, B ∈M (C). atunci are sens întotdeauna atât AB cât şi BA, dar, în general, AB ≠ BA adică
n
înmulţirea matricilor nu este comutativă.
3) Dacă I n ∈M n (C) este matricea unitate, atunci I n A = AI n = A, (∀) A∈ M (C).
n

Se spune că I n este element neutru în raport cu operaţia de înmulţire a matricelor.

4) Convenim că A = I 2 .
0

1. 3. Aplicaţii

1. Să se determine numerele reale x, y, z astfel încât să aibă loc egalitatea de matrice, în cazurile
 1 2x − 3y   1 y − x − 11
1. a)   =  
 − 7 x + 6 y 0   19 0 
1 = 1

2 x − 3 y = y − x − 11 ⇒ 3 x = 4 y − 11 ⇒ x = 4 y − 11 4 y − 11
 3 x=  8 − 11
⇒ ⇒ 3 ⇒ x = ⇒ x = −1 .
− 7 x + 6 y = 19 ⇒ −7 ⋅ 4 y − 11 3
 3
+ 6 y = 19 ⇒ 77 − 28 y + 18 y = 57 ⇒ 10 y = 20 ⇒ y = 2 dar y = 2 

0 = 0
2 x = y + 3 ⇒ 2 ⋅ 2 y = y + 3 ⇒ 3 y = 3 ⇒ y = 1
3x + y   y + 3 8 − y  3x + y = 8 − y x = 2y 
 2x ⇒ ⇒ x = 2 .
1. b)  =   dar y = 1
 x − 7y 2 x   − 5 4 y  ⇒  x − 7 y = −5

2 x = 4 y ⇒ x = 2 y

 y + 3x = x 2 + 1 ⇒ 6 + x + 3x = x 2 + 1 ⇒ x 2 − 4 x − 5 = 0

 y + 3x − 1  x 2 + 1 − 1 − 1 = −1
1. c)   =   ⇒ 
3 y−x  
 3 6 3 = 3
 y − x = 6 ⇒ y = 6 + x
x 2 − 4 x − 5 = 0 ⇒ x 2 − 5 x + x − 5 = 0 ⇒ x(x − 5) + (x − 5) = 0 ⇒ (x − 5)(x + 1) = 0 ⇒ x1 = 5 , x2 = −1 .
I dacă x = 5 , atunci y = 11 ;
II dacă x = −1 , atunci y = 5 .

4
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a

2. Să se calculeze A + B în cazurile:
 1+ 2 −3+ 4   3 1
2. a) A = 1 − 3  , B =  2 4  . A + B =   ⇒ A + B =  .
0 4
 
 
 − 5 − 3  0 + (−5) 4 + (−3)  − 5 1

1 + i −i 3i   − 1 − 3i 2 + i 1
2. b) A =   , B =  .
 −1− i i 1 + i − i 
 0 i 
1 + i + (−1 − 3i ) −i +2+i 3i + 1  − 2i 2 3i + 1 
A + B =   ⇒ A + B =   .
 0 + i − 1 − i + 1 + i i + ( −i )   i 0 0 

1 i − 1  − i 1 0
3. Se consideră matricele A, B ∈ M 2,3 (C), A =   , B =   . Calculaţi: 3 A − 2iB , iA + 2 B .
 0 2 3i   1 i i + 1
Rezolvare:
1 i − 1  − i 1 0   3 3i − 3   − 2 − 2i 0  1 i −3 
3 A − 2iB = 3  − 2i  =   +   =  
 0 2 3i   1 i i + 1  0 6 9i   − 2i 2 2 − 2i   − 2i 8 7i + 2 
1 i − 1   − i 1 0   i − 1 − i   − 2i 2 0  − i 1 −i 
iA + 2 B = i  + 2  =   +   =   .
 0 2 3i   1 i i + 1  0 2i − 3   2 2i 2i + 2   2 4i 2i − 1
4. Calculaţi produsele de matrice A ⋅ B, unde
 2 1 1  3 1  6 + 2 + 1 2 + 1 + 0   9 3
4. a) A =   şi B =  2 1  ; AB =   =   .
 3 0 1    9 + 0 + 1 3 + 0 + 0  10 3 
1 0
 2  2 4 6
   
4. b) A =  1  şi B = (1 2 3) ; AB =  1 2 3  .
 3  3 6 9
   
 1 i  i − 3i   1⋅ i + i ⋅ 0 1 ⋅ ( −3i ) + i ⋅1  i −2i 
4. c) A =   şi B =   ; AB =  = 
 − 2i ⋅ i + 0 ⋅ 0 − 2i ⋅ (− 3i ) + 0 ⋅1   2 − 6 
 − 2i 0  0 1 
 4 2 −1   2   −5 
     
4. d) A =  3 − 4 6  şi B =  − 4  ; AB =  52  .
5 2 − 7  5   − 33 
     
3 4 9  5 6 4   11 9 13 
     
4. e) A =  5 − 1 6  şi B =  8 9 7 ; AB =  − 22 − 27 − 17  .
5 3 5 − 4 − 5 − 3   26 
    29 32

1 − 1
5. Să se calculeze f(A), dacă: A =   ; f(X) = X2 – 5X + 7I 2 .
 2 1
 1 − 1  1 − 1  − 1 − 2 
Rezolvare: A 2 = A ⋅ A =   ⋅   =   .
 2 1  2 1  4 − 1 
 − 1 − 2  1 − 1 1 0   − 1 − 2   − 5 5   7 0   − 6 3   7 0   1 3 
f (A) =   − 5  + 7  =   +   +   =   +   =  
 4 − 1   2 1  0 1  4 − 1   − 10 − 5   0 7   − 6 − 6   0 7   − 6 1

 2 − 3  1 3   − 3 6
6. Să se determine matricea X din ecuaţia
     
3X +  − 1 2  = 2 ⋅  7 4  +  − 9 3  .
 2 − 3  − 2 6  3 0
     
 2 6   − 3 6   2 − 3  − 1 12   − 2 3   − 3 15   − 1 5
             
3X =  14 8  +  − 9 3  −  − 1 2  , adică 3X =  5 11  +  1 − 2  , deci 3X =  6 9  ⇒ X =  2 3  .
 − 4 12   3 0   2 − 3   − 1 12   − 2 3     − 1 5
           − 3 15   

5
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a
1 1 
7. Fie A =   . Să se calculeze A , n ∈ N * .
n

 0 1
1 1  1 1  1 2
Rezolvare: A
2
= A ⋅ A =  ⋅ = 
0 1  0 1  0 1
1 2  1 1  1 3
A 3 = A 2 ⋅ A =  ⋅ = 
0 1  0 1  0 1

1 n 
A n =  
 0 1
Inducţie matematică P (k ) → P (k + 1)
1 k + 1
A k +1 =  
0 1
 1 k   1 1   1 k + 1
A k +1 = A k ⋅ A =   ⋅   =  
1
(A)
 0 1   0 1  0
1 n 
Deci A n =   .
 0 1

2   − 2 1  1 2 
8. a) Găsiţi matricea X∈ M (R) astfel încât X 1
2  +   =   .
 0 1  3 − 3   3 1 
x + y = 1

b) Să se determine m ∈ R astfel încât sistemul următor să fie compatibil şi apoi rezolvaţi-l:  x − 2 y = −1
3 x + y = m

Rezolvare:
1 2   − 2 1  1 2  1 2  1 2   − 2 1  1 2  1 2  2 − 1
X   +   =   ⇒ X   =   −   ⇒ X   =  + ⇒
1   − 3 3 
a)
0 1  3 − 3   3 1   0 1  3 1   3 − 3   0 1  3
1 2   3 1 
⇒ X  = 
0 1  0 4   x ⋅ 1 + y ⋅ 0 x ⋅ 2 + y ⋅ 1   3 1  x 2x + y   3 1
 ⇒   =   ⇔   =  ⇒
 x y    2 ⋅ z + t ⋅ 0 z ⋅ 2 + t ⋅ 1  0 4   2z 2z + t   0 4 
X =  
 z t  
x = 3
2 z = 0 ⇒ z = 0
 3 − 5 
⇒ Deci X = 
 0 4  .
 2 x + y = 1 ⇒ 6 + y = 1 ⇒ y = −5  
2 z + t = 4 ⇒ t = 4
x + y = 1

b)  x − 2 y = −1 Din prima ec: x + y = 1⇒ x = 1− y .
3 x + y = m

2
Din a doua ecuaţie, înlocuind pe x: x − 2 y = −1 ⇒ 1 − y − 2 y = −1 ⇒ −3 y = −2 ⇒ y = .
3
2 1
x = 1− y = 1−
⇒x= .
3 3
1 2 2 5
A treia ec: 3x + y = m ⇒ 3 ⋅ + = m ⇒ m = 1 + ⇒ m = .
3 3 3 3

6
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a
1 a 
9. a) Fie matricea A ∈ M 2 (R); A = 
  , a ≠ 0 . Să se calculeze A şi A şi apoi să se determine A , n ∈ N în
2 3 n *

 0 1
funcţie de n.
1 1  x y  1 0 
b) Să se afle x, y , u , v, numere reale astfel încât
 0 1
 u v 
 1 1 
 = .
    
Rezolvare:
1 a  1 a  1 ⋅ 1 + a ⋅ 0 a ⋅ 1 + a ⋅ 1  1 2 a 
a) A 2 = A ⋅ A =   ⋅  = = 
 1   0 ⋅ 1 + 0 ⋅ 1 1 ⋅ 1 + 0 ⋅ a   0 1 
 0 1  0
1 2 a  1 a  1 ⋅ 1 + 2 a ⋅ 0 a ⋅ 1 + 2a ⋅ 1 1 3a 
A 3 = A 2 ⋅ A =   ⋅  = = 
 0 1  0 1   0 ⋅ 1 + 0 ⋅ 1 1 ⋅ 1 + 0 ⋅ a   0 1

1 na 
A n =  
 0 1
1 (k + 1)a 
Inducţie matematică P(k ) → P(k + 1) : Ak +1 =  
0 1 
1 ka  1 a  1 ⋅1 + ka ⋅ 0 a ⋅1 + ka ⋅1  1 (k + 1)a 
A k +1 = A k ⋅ A =   ⋅   =   =   (A)
 0 1  0 1   0 ⋅ 1 + 0 ⋅ 1 1 ⋅ 1 + 0 ⋅ a   0 1
1 na 
Deci A =  
n
0 1  .
x + u = 1 ⇒ x = 0
 y + v = 0 ⇒ y = −1  x y   0 − 1
1 1  x y  1 0   x + u y + v  1 0  
b) 
 0 1 u v  = 1 1  ⇒  u  =   ⇒  Deci   =   .
      v  1 1  u = 1  u v  1 1 

v = 1

 − x y  y x  − 3 1 
10. a) Să se determine x, y , u , v, astfel încât:   −   =  
 u + 1 v   3v 1 − 2u   − 8 2 
 4 10 − 5   7 − 1 11 1 5 2 
b) Să se determine matricea A astfel încât: 2 A +   =   +  . .
 6 12 − 3  12 1 15   4 21 4 

Rezolvare:
 − x y  y x  − 3 1   − x y  − y − x − 3 1 

a)  −   =   ⇔   +   =   ⇔
 u + 1 v   3v 1 − 2u   − 8 2   u + 1 v   − 3v 2u − 1   − 8 2 
− ( x + y ) = −3 ⇒ x + y = 3

 −x− y y − x  −3 1  y − x = 1 x = 3 − y x = 3 − y
⇔   =   ⇒  ⇒ ⇔ ⇔
 u + 1 − 3v v + 2u − 1  − 8 2   u − 3 v + 1 = − 8  y − x = 1  y + y − 3 = 1

2u + v − 1 = 2

2 y = 4  y = 2 u − 3v + 1 = −8 u = 3v − 9 v = 3
⇔ ⇔ ⇒ ⇔ ⇔
x = 3 − y x = 1 2u + v − 1 = 2 2(3v − 9) + v = 3 ⇒ 7v = 21 u = 0

 4 10 − 5   7 − 1 11 1 5 2 
b) 2A + 
 6 12 − 3  = 12 + 
1 15   4 21 4 
  
 8 4 13   4 10 − 5   8 4 13   − 4 − 10 5 
⇒ 2 A =   −   ⇒ 2 A =   +   ⇔
16 22 19   6 12 − 3  16 22 19   − 6 − 12 3 
 4 − 6 18   2 − 3 9
⇔ 2 A =   ⇒ A =  .
10 10 22  5 5 11 

7
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a

1. 4. Exerciţii propuse:

11. Stabiliţi tipul matricelor:

 3 − 2
12. Calculaţi Tr (A) (urma matricei) pt. A =   , det A, iar apoi verificaţi relaţia: A2 – Tr(A) ⋅ A + (det A) ⋅ I 2 = 0 2 .
−5 4 

 2 −1  1 5
13. Calculaţi: A + B, A – B, 3A – tB , A ⋅ B, A2, B2 dacă: (a) A =   si B =  
− 3 4   − 6 0

 0 1 − 4 5 3 1 
   
(b) A =  2 3 1  si B =  2 − 3 − 5 .
− 4 3 0  2 0 1 
  

14. Determinaţi numerele reale x, y, z, t ştiind că , unde

15. Determinaţi matricea X ştiind că X + tX = A, unde

16 Să se arate că dacă
0 0 1
 
A = 1 0 0
 0 1 0
 
, atunci A3 = I 3 .

8
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a
2. DETERMINANŢI
2.1. Definiţia determinantului de ordin n≤3
Fie A= (a ij )∈ M n (C) o matrice pătratică. Vom asocia acestei matrici un număr notat det(A) numit determinantul matricei A.
Definiţie. Dacă A= (a ij )∈ M n (C) este o matrice pătratică de ordinul întâi, atunci det(A) =a 11 .
Definiţie. Dacă , atunci numărul det(A) = a11 a12 =a 11 a 22 – a 12 a 21 se numeşte determinant de ordin 2.
a21 a22
Termenii a 11 a 22 , a 12 a 21 se numesc termenii dezvoltării determinantului de ordin 2.
 a11 a12 a13 
Definiţie. Determinantul matricii A =  a  este numărul
 21 a 22 a 23 
a 
 31 a 32 a 33 
det( A) = a11 a 22 a33 + a13 a 21 a32 + a12 a 23 a31 − a13 a 22 a31 − a12 a 21 a33 − a11 a 23 a32
şi se numeşte determinant de ordin 3. Termenii care apar în formulă se numesc termenii dezvoltării determinantului.
Pentru calculul determinantului de ordin trei se pot utiliza trei tehnici simple:
*** Regula lui Sarrus
Fie determinantul de ordin 3, d = |a ij | i,j= 1,3 . Pentru a-l calcula, se utilizează scrierea:
a11 a12 a13
(am scris sub determinant primele două linii). Se face produsul elementelor de pe diagonale:
a 21 a 22 a 23
Diag. principală: Produsul elementelor de pe o diagonală descendentă este cu semnul plus. Avem trei
a31 a32 a33
astfel de produse: a11 a 22 a33 , a13 a 21 a32 , a12 a 23 a31 .
a11 a12 a13 Diag. secundară: Produsul elementelor de pe o diagonală ascendentă este cu semnul minus. Avem trei
a 21 a 22 a 23 astfel de produse: − a13 a 22 a31 , − a12 a 21 a33 , − a11 a 23 a 32 .
Suma celor şase produse dă valoarea determinantului d de ordin 3.
*** Regula triunghiului
Am văzut că determinantul de ordin 3 are în dezvoltarea sa 6 termeni, trei cu semnul plus şi alţi trei cu semnul minus.
Primul termen cu plus se găseşte înmulţind elementele de pe diagonala principală, iar ceilalţi doi, înmulţind
elementele situate în vârfurile celor două triunghiuri care au o latură paralelă cu cu diagonala principală. După aceeaşi regulă,
referitoare la diagonala secundară, se obţin termenii cu minus.
Observaţie: Atât „regula lui Sarrus” cât şi „regula triunghiului” se aplică numai determinanţilor de ordin 3.
Exemplu. Să se calculeze prin cele două metode de mai sus determinantul −3 0 1
d = 0 2 −1
3 1 0
Rezolvare: ** Regula lui Sarrus.
d = −3 ⋅ 2 ⋅ 0 + 0 ⋅ 1 ⋅ 1 + 3 ⋅ 0 ⋅ (−1) − [3 ⋅ 2 ⋅ 1 + (−3) ⋅ 1 ⋅ (−1) + 0 ⋅ 0 ⋅ 0] = 0 + 0 + 0 − (6 + 3 + 0 ) = −9
** Regula triunghiului
d = −3 ⋅ 2 ⋅ 0 + 0 ⋅ ( −1) ⋅ 3 + 0 ⋅ 1 ⋅ 1 − [3 ⋅ 2 ⋅ 1 + (−3) ⋅ 1 ⋅ (−1) + 0 ⋅ 0 ⋅ 0] = 0 + 0 + 0 − (6 + 3 + 0 ) = −9 .
**Recurent (sau dezvoltare după o linie sau o coloană)
Determinantul de ordin 3 are 6 (= 3!) termeni dintre care trei sunt cu semnul plus, iar ceilalţi cu minus.
Are loc următoarea proprietate:
a 22 a 23 a 21 a 23 a 21 a 22
det( A) = (−1)1+1 a11 + (−1)1+ 2 a12 + (−1)1+ 3 a13 , dezvoltarea determinantului după elementele liniei întâi
a 32 a 33 a 31 a 33 a 31 a 32

a 22 a 23 a12 a13 a12 a13

= ( −1)1+1 a11 + (−1) 2+1 a 21 + (−1) 3+1 a31 dezvoltarea determinantului după elementele coloanei
a32 a33 a32 a33 a 22 a 23
întâi..

2.2. Definiţia determinantului de ordin n

Voi defini în continuare determinantul de ordin 4 cu ajutorul determinanţilor de ordin 3. Pt asta sunt necesare unele precizări.
Fie A = (a ij ) ∈ M n (C).
Definiţie1. Se numeşte minor asociat elementului ai j determinantul matricii pătratice A ij de ordin n – 1 obţinut prin
suprimarea liniei i şi coloanei j din matricea A. Se notează acest minor prin det (A ij ) sau d ij .
Definiţie2. Se numeşte complement algebric al elementului a ij numărul δ ij = (– 1)i+j d ij . Exponentul i+j al lui (–1) este suma
dintre numărul liniei i şi coloanei j pe care se află a ij .
Definiţie. Determinantul matricii A= (a ij ) de ordin n este suma produselor elementelor din prima linie cu complemenţii lor
algebrici adică det(A) = a 11 d 11 – a 12 d 12 + a 13 d 13 + ... (–1)n+1 a 1n d 1n .
Observaţii:
1) Elementelor, liniilor şi coloanelor matricii A le vom spune de asemenea elementele, liniile şi coloanele determinantului

9
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a
a11 a12 ... a1n
a 21 a 22 ... a 2 n .
det( A) =
... ... ... ...
a n1 a n 2 ... a nn
2) Formula din definiţie reprezintă dezvoltarea determinantului de ordin n după elementele primei linii.
3) Definiţia determinantului de mai sus este încă puţin eficientă (o voi ilustra mai jos pentru n = 4). De aceea se impune
stabilirea unor proprietăţi ale determinanţilor care să fie comode atât din punct de vedere al teoriei şi din punct de vedere
calculatoriu. Aceste proprietăţi le prezint în paragraful următor.
4) Continuând cu explicitarea determinanţilor de ordin n – 1 din definiţie (D 11 , D 12 , ..., D 1n ) se obţine pentru det(A) o sumă de
produse de elemente din determinant, fiecare produs conţinând elemente situate pe linii şi coloane diferite.
5) Determinantul este o funcţie det: M n (C) → C.
1 0 −1 2
Exemplu Să se calculeze determinantul de ordin 4: 1 − 2 0 0 .
d =
0 1 1 −1
1 −1 0 0
R. Aplicăm definiţia dată mai sus pentru n = 4 şi dezvoltăm determinantul după elementele liniei întâi. Avem:
−2 0 0 1 0 0 1 −2 0 1 −2 0 = 0 − 0 −1+ 2 = 1,
d = 1⋅ 1 1 −1 − 0 ⋅ 0 1 − 1 + (− 1) ⋅ 0 1 −1 − 2 ⋅ 0 1 1
−1 0 0 1 0 0 1 −1 0 1 −1 0
unde determinanţii de ordin 3 i-am calculat prin una din metodele prezentate la determinanţii de ordin 3.

2.3. Proprietăţile determinanţilor

P1. Determinantul unei matrice coincide cu determinantul matricii transpuse, adică dacă A∈M n (C), atunci det(A)= det(tA).
P2. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt nule, atunci determinantul matricii este nul.
P3. Dacă într-o matrice schimbăm două linii (sau două coloane) între ele obţinem o matrice care are determinantul egal cu
opusul determinantului matricii iniţiale.
P4. Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice, atunci determinantul său este nul.
P5. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) ale unei matrici sunt înmulţite cu un număr α, obţinem o matrice al
cărei determinant este egal cu α înmulţit cu determinantul matricii iniţiale.
P6. Dacă elementele a două linii (sau coloane) ale unei matrici sunt proporţionale, atunci determinantul este nul.
Demonstraţie. Verificăm pentru linii. a b = λ a b = λ (ab − ab ) = 0 .
λa λb a b
P7. Dacă linia i a unei matrice A este suma a doi vectori, atunci determinantul ei este egal cu suma a doi determinanţi
corespunzători matricelor care au aceleaşi linii ca A, cu excepţia liniei i unde au câte unul din cei doi vectori.

Observație: Pentru determinanţi de ordin 2, proprietatea spune că: a + a b + b = a b + a b .

' ' ' '

c d c d c d
Observaţie: O proprietate analoagă are loc şi pentru coloane.
P8. Dacă o linie(o coloană) a unei matrice pătratice a este o combinaţie liniară de celelalte linii(coloane), atunci det(A)=0.
P9. Dacă la o linie(o coloană) a matricei A adunăm elementele altei linii(coloane) înmulţite cu acelaşi număr, atunci
această matrice are acelaşi determinant ca matricea A.
Demonstraţie. Voi aduna la linia întâi L1 linia a doua înmulţită cu λ . Vom nota acest fapt prin L1 + λL2 . Avem:
a + λa1 b + λb1 a b λa1 λb1 a b a b
P7 + P6 +0= .
a1 b1 a1 b1 a1 b1 a1 b1 a1 b1
P10. det (I n ) = 1.
P11. det(λA) = λndet(A), A ∈ M n (C).
P12. Dacă A=(a ij ) este o matrice triunghiulară(sau diagonală), atunci det(A)=a 11 a 22 ... a nn .
(Valoarea determinantului este egală cu produsul elementelor de pe diagonala principală).
P13 . Dacă A,B ∈ M n (C), atunci det(A·B) =det(A)·det(B) (Determinantul produsului a două matrice pătratice este
egal cu produsul determinanţilor acelor matrice). În particular det(An) = (det(A))n , n∈N*.
Teoremă. Determinantul unei matrice A ∈ M n (C) este egal cu suma produselor dintre elementele unei linii L i (i = 1, n ) şi
complemenţii lor algebrici, adică det (A) = a i1 (-1)i+1 d i1 – a i2 (-1)i+2 d i2 + a i3 (-1)i+3 d i3 + … + a in (-1)i+n d in .

(Formula lui det (A) dă dezvoltarea determinantului după elementele liniei i).
Această teoremă permite să calculăm determinantul unei matrici după oricare linie. Se va alege acea linie care are mai multe
zerouri sau pe care se pot realiza (cât mai uşor) mai multe zerouri.
Observaţie: Ţinând seama de proprietatea P1 teorema precedentă are loc şi pentru coloane sub forma:
det (A) = a 1j (-1)1+j d 1j – a 2j (-1)2+j d 2j + a 3j (-1)3+j d 3j + … + a nj (-1)n+j d nj .

10
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a
2.4. Calculul inversei unei matrice
Definiţie. Fie A= (a ij )∈M n (C).
Matricea A se numeşte inversabilă dacă există matricea B ∈ M n (C) cu proprietatea că A ⋅B = B ⋅ A = I n fiind matricea unitate.
Matricea B din definiţie se numeşte inversa matricei A şi se notează B = A–1. Deci A⋅A–1=A–1⋅A = I n .
Teoremă. Matricea A∈M n (C) este inversabilă dacă şi numai dacă det (A) ≠ 0.
O astfel de matrice se numeşte nesingulară.
Construcţia lui A-1 presupune următorii paşi:
 a11 a12 ... a n1 
 a11 a12 ... a1n   
  a a 22 ... a n 2 
Pasul 1. (Construcţia transpusei) Dacă  a 21 a 22 ... a 2 n  , atunci construim transpusa lui A t A =  12
A=
... ... ... ... 
... ... ... ... 
   
a  a a 2 n ... a nn 
 n1 n 2
a ... a nn 
 1n

 (− 1)1+1 d 11 (− 1)1+ 2 d 12 ... (− 1)1+ n d 1n 

 
Pasul 2. (Construcţia adjunctei): Matricea *  (− 1)2 +1 d 21 (− 1)2 + 2 d 22 ... (− 1)2 + n d 2 n  obţinută din
t
A , înlocuind
A = 
 ... ... ... ... 
 
 (− 1) d n1 (− 1) d n 2 ... (− 1) d nn 
n +1 n+2 n+n

fiecare element cu complementul său algebric se numeşte adjuncta matricei A.

d 0 0 ... 0
 
Pasul 3. (Construcţia inversei) Se ţine cont de teorema precedentă şi se găseşte că: * 0 d 0 ... 0
A ⋅ A = A⋅ A = 
*
,
... ... ... ... ... 
 
0 d 
 0 0 ...

iar de aici  A*  A = A A*  = I n . Ultimele egalităţi arată că:

1 1 1
A −1 = ⋅ A*
d  d  det ( A)
2.5. Ecuaţii matriceale
Voi prezenta în continuare o tehnică de rezolvare a unor ecuaţii de forma AX = C, XA = C, AXB = C, unde A, B, C sunt
matrici cunoscute, iar X este matricea de aflat. Astfel de ecuaţii se numesc ecuaţii matriceale.
Astfel de ecuaţii se pot rezolva numai atunci când A, B sunt matrice pătratice inversabile.
*** Pentru rezolvarea ecuaţiei A⋅X=C, înmulţim la stânga egalitatea cu A-1 şi avem:
−1
( )
A ( AX ) = A C ⇔ A A X = A C ⇔ I n X = A C ⇔ X = A C .
−1 −1 −1 −1 −1
Deci soluţia ecuaţiei date este X = A C.
-1

*** Pentru determinarea soluţiei ecuaţiei X⋅A = C, vom înmulţi la dreapta cu A-1 şi analog vom găsi X = CA-1.
***Pentru găsirea soluţiei ecuaţiei AXB = C, înmulţim egalitatea la stânga cu A-1 şi la dreapta cu B-1 şi obţinem X= A-1CB-1.

2.6. APLICAŢII
1. Calculaţi determinanţii de ordinul doi: 1. 1) 1 − 1 = 1 ⋅ 3 − (−1) ⋅ 2 = 3 + 2 = 5
2 3
1. 2) − 1 1 = (−1) ⋅ (−2) − 1 ⋅ 3 = 2 − 3 = −1 ; 1. 3) 3 1
( )
= 3 ⋅ − 3 − (−3) ⋅ 1 = −3 + 3 = 0 .
3 −2 −3 − 3
2. Calculaţi determinanţii de ordinul trei:
2 −1 − 2
2.1) 6 − 1 1 = 2 ⋅ (−1) ⋅ 3 + (−1) ⋅ 1 ⋅ 4 + 6 ⋅ 5 ⋅ (−2) − [(−2) ⋅ (−1) ⋅ 4 + 2 ⋅ 1 ⋅ 5 + (−1) ⋅ 6 ⋅ 3] = − 6 − 4 − 60 − [8 + 10 − 18] = −70 .
4 5 3

2 0 −5
2. 2) 5 3 3 = 2 ⋅ 3 ⋅ 6 + 0 ⋅ 3 ⋅ 0 + 5 ⋅ 4 ⋅ (−5) − [(−5) ⋅ 3 ⋅ 0 + 2 ⋅ 3 ⋅ 4 + 0 ⋅ 5 ⋅ 6] = 36 + 0 − 100 − [0 + 24 + 0] = −64 − 24 = −88 .
0 4 6
1 2 −3
2. 3) − 1 − 8 − 27 − [−6 + 6 + 6] = −36 − 6 = −42 .
3 − 1 2 = 1 ⋅ (−1) ⋅ 1 + 2 ⋅ 2 ⋅ (−2) + 3 ⋅ 3 ⋅ (−3) − [(−1) ⋅ (−2) ⋅ (−3) + 1 ⋅ 2 ⋅ 3 + 1 ⋅ 2 ⋅ 3] =
−2 3 1
3. Calculaţi determinanţii următori, folosind proprietăţile determinanţilor:
a+d b+d c+d a b c d d d a b c 1 1 1
3. a)
a b c = a b c + a b c = a b c + d a b c = 0 + d ⋅0 = 0
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
a+b b−a b a −a b b b b a a b b b b
3. b) b + c c − b c = b − b c + c c c = −1 b b c + c c c = −1 ⋅ 0 + 0 = 0
c+a a−c a c −c a a a a c c a a a a

11
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a
1 x x
4. Să se rezolve ecuaţiile: 4.1) x 1 x = 0 .
x x 1
1 x x x x 1 1 x x x x 1
1 ⋅ (−1)1+1 + x ⋅ (−1)1+ 2 + x ⋅ (−1)1+ 3 =0⇔ −x +x =0⇔
x 1 x 1 x x x 1 x 1 x x
⇔ 1 − x 2 − x( x − x 2 ) + x( x 2 − x) = 0 ⇔ 1 − x 2 − x 2 + x 3 + x 3 − x 2 = 0 ⇔ 2 x 3 − 3 x 2 + 1 = 0 ⇔
⇔ 2 x 3 − 2 x 2 − x 2 + 1 = 0 ⇔ 2 x 2 ( x − 1) − ( x 2 − 1) = 0 ⇔ 2 x 2 ( x − 1) − ( x − 1)( x + 1) = 0 ⇒
1
⇒ ( x − 1)(2 x 2 − x − 1) = 0 ⇒ ( x − 1) = 0 ⇒ x1 = 1 sau 2x − x − 1 = 0 ⇒ Δ = 1 + 8 = 9 ⇒ x 2 = 1, x3 = −
2 .Deci x ∈ 
−
1 
, 1 .
2  2 
0 1 1 x
4.2) Să se rezolve ecuaţia: .
x 0 1 1
= 0
1 x 0 1
1 1 x 0
0 1 1 x 1 1 x 0 1 x 0 1
0 ⋅ ( −1)1+1 x 0 1 + 1 ⋅ ( −1)1+ 2 1 0 1 + 1 ⋅ ( −1)1+ 3 1 x 1 + x ⋅ ( −1)1+ 4 1 x 0 = 0 ⇔
1 x 0 1 x 0 1 1 0 1 1 x
x 1 1 x 0 1 x 0 1
⇔ 0 − 1 0 1 + 1 x 1 − x1 x 0 = 0 ⇔
1 x 0 1 1 0 1 1 x
⇔ 0 − [( x ⋅ 0 ⋅ 0 + 1 ⋅ 1 ⋅ 1 + 1 ⋅ x ⋅ 1) − (1 ⋅ 0 ⋅ 1 + 1 ⋅ 0 ⋅ 1 + x ⋅ 1 ⋅ x)] + [x ⋅ 0 ⋅ x + 0 ⋅ 1 ⋅ 1 + 1 ⋅ 1 ⋅ 1 − (1 ⋅ x ⋅ 1 + 1 ⋅ x ⋅ 1 + 0 ⋅ 0 ⋅ 1)] −
− x[( x ⋅ x ⋅ x + 0 ⋅ 0 ⋅ 1 + 1 ⋅ 1 ⋅ 1) − (1 ⋅ x ⋅ 1 + 1 ⋅ 0 ⋅ x + 1 ⋅ 0 ⋅ x )] = 0 ⇔ − ( x + 1 − x ) + (1 − 2 x) − x( x + 1 − x) = 0 ⇔
2 3

x2 − x −1− 2x +1− x4 − x + x2 = 0 ⇔
⇔ − x 4 + 2 x 2 − 4 x = 0 ⇔ x 4 − 2 x 2 + 4 = 0 ⇔ x (x 3 − 2x + 4) = 0 ⇒ x1 = 0 sau x 3 − 2x + 4 = 0 .
x a a a
5. Să se rezolve ecuaţia: a x a a .
=0
a a x a
a a a x
x a a a x−a 0 0 0 a a a a x−a 0 0 0
a x a a 0 x−a 0 0 a a a a 0 x−a 0 0
=0⇔ + =0⇔ =0⇔
a a x a 0 0 x−a 0 a a a a 0 0 x−a 0
a a a x 0 0 0 x−a a a a a 0 0 0 x−a
x−a 0 0
⇔ ( x − a ) ⋅ ( −1)1+1 0 x−a [ ]
0 = 0 ⇒ ( x − a ) ( x − a ) 3 − 0 = 0 ⇒ ( x − a ) 4 = 0 ⇒ x1, 2,3, 4 = a
0 0 x−a
x1 x 2 x3
6. Dacă x 1 , x 2 , x 3 sunt rădăcinile ecuaţiei x3 – 2x2 + 2x + 17 = 0, să se calculeze determinantul d = x x x .
2 3 1

x3 x1 x 2
 x1 + x 2 + x3 = 2 x1 x 2 x3
 x 2 x3 x1 = 3 x1 x 2 x3 − ( x1 + x 2 + x3 )
3 3 3
x − 2 x + 2 x + 17 = 0 ⇒  x1 x 2 + x1 x3 + x 2 x3 = 2
3 2

 x x x = −17 x3 x1 x 2
 1 2 3 Şi atunci:
x1 − 2 x1 + 2 x1 + 17 = 0
3 2

x 2 − 2 x 2 + 2 x 2 + 17 = 0
3 2

x3 − 2 x3 + 2 x3 + 17 = 0 (+)
3 2

x1 + x 2 + x3 = 2( x1 + x 2 + x3 ) − 2( x1 + x 2 + x3 ) − 51
3 3 3 22 2

 ⇒ x1 + x 2 + x3 = 2(2 − 2) − 2 ⋅ 2 − 51 ⇒
3 3 3

x1 + x 2 + x3 = ( x1 + x 2 + x3 ) − 2( x1 x 2 + x1 x3 + x 2 x3 ) 
2 2 2 2

⇒ x1 + x 2 + x3 = −55 , de unde d = 3 x1 x 2 x3 − ( x1 + x 2 + x3 ) = 3 ⋅ (−17) + 55 ⇒ d = 4 .

3 3 3 3 3 3

12
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a

3. APLICAŢII ALE DETERMINANȚILOR

Fie punctele A(x 1 , y 1 ) ,B (x 2 , y 2 ) şi C(x 3 ,y 3 ).

x y 1
3.1. Ecuaţia dreptei care trece prin punctele A şi B este:
AB : x1 y1 1 = 0
x2 y2 1

3.2. Condiţia de coliniaritate a punctelor A, B şi C

Trei puncte A(x 1 , y 1 ) ,B (x 2 , y 2 ) şi C(x 3 ,y 3 ) sunt coliniare dacă şi numai dacă: x1 y1 1
x2 y2 1 = 0
x1 y1 1 x3 y3 1

3.3. Aria triunghiului ABC este: , unde ∆ = x2 y2 1

x3 y3 1

3.4. Probleme rezolvate

1.Să se determine ecuaţia dreptei AB ştiind că : a) A(1;3) şi B(- 2;5); b) A(0;-3) şi B(0;5).
x y 1
R: a) Ecuaţia dreptei AB este: 1 3 1 = 0 ⇔ x ⋅ 3 ⋅ 1 + 1 ⋅ 5 ⋅ 1 + (−2) ⋅ y ⋅ 1 − [(−2) ⋅ 3 ⋅ 1 + 1 ⋅ 5 ⋅ x + 1 ⋅ y ⋅ 1] = 0 ⇔
−2 5 1

⇔2x – 3y +11=0.
b) Ecuaţia dreptei AB este: - 8x = 0 sau x = 0.

2. Precizaţi dacă următoarele puncte sunt coliniare: a)A(-2;5) , B(2;-3) , C(-1;4); b)P(1;-1), Q(3;-3),R(5;-5)

x1 y1 1
R: a) Punctele A,B,C nu sunt coliniare deoarece calculul determinantului x 2 y 2 1 conduce la rezultatul 4.
b)Punctele P, Q, R sunt coliniare deoarece det = 0. x3 y3 1

3. Să se determine aria triunghiului ABC ştiind că A(2;1) , B(1;5) , C(-2;4)

R: Aria triunghiului ABC este A = 13/2

4. Să se determine m∈R astfel încât punctele A(1;5) , B(4;m) şi C(2;-3) să fie coliniare.
R: m = – 19.

5. Se dau punctele M(1;2) ,N(-2;3) şi P(4; a +5) , a∈R. Determinaţi parametrul a astfel încât :
a) M , N , P să fie coliniare; b) aria triunghiului MNP să fie egală cu 30.
R: a) – 3a – 12=0, de unde a= – 4; b) |-3a-12| = 30, cu soluţiile: a = – 24 şi a=16.

6. Să se calculeze aria patrulaterului ABCD având vârfurile A(-2;2) , B(-3;-1), C(2;0), D(2;3).
R: Aria ABCD = AriaABC + Aria ADC = 7+6 = 13

3.5. Probeleme propuse

7. Aflaţi ecuaţia dreptei determinată de punctele A(2 ,1) şi B(-4,-2).
8. Stabiliţi dacă următoarele puncte sunt coliniare a)A(1, 3) , B(-1, 9), C(1/3, 5);
b) C(1/3, 5), D(0, 5), E(0, 6).
9. Să se afle aria triunghiului ABC unde A(2, 3), B(4, -1), C(5, 2) ,
10. Determinaţi m a.î. punctele să fie coliniare A(1-m, 2), B(m, 0), C(1, 2m).

13
Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a

4.SISTEME

14
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a

IV.Metoda Kronecker-Capelli-Rouche:
a11 x1 + a12 x 2 + ... + a1n x n = b1 ... b1 
 a11 a12
a x + a x + ... + a x = b  
Fie sistemul  21 1 22 2 2n n 2 . Notam cu A matricea extinsa a sisemului A =  a a 22 ... b2 
 21

 ................................................  ... ... ... ... 

 
a m1 x1 + a m 2 x 2 + ... + a mn x n = bm a
 m1 am2 ... bm 
Teorema: Un sistem este compatibil ⇔ rangA=rang A
Teorema: Un sistem este compatibil determinat ⇔ rangA=rang A =n, unde n=nr de necunoscute.
Mod de rezolvare: - se calculeaza rangul matricei sistemului A
- determinantul care va da rangul va fi considerat determinantul principal notat ∆p.
Necunoscutele: -principale-ale caror coeficienti intra in ∆p
-secundare-ale caror coeficienti nu intra ∆p
Ecuații-principale-ale caror coeficienti intra in ∆p
-secundare-ale caror coeficienti nu intra in ∆p
-calculam toti determinantii caracteristici ∆ car ,care sunt in numar de n-r
a) daca toti ∆ car = 0 ,conform lui Rouche,sistemul este compatibil si mergem mai departe
b) daca exista cel putin un ∆ car ≠ 0 ,atunci sistemul este incompatibil si ne oprim
-daca toti ∆ car = 0 ,atunci formam un sistem numai din ecuatiile principale in care necunoscutele secundare se trec in
membrul drept si le notam cu alte litere si rezolvam sistemul prin metoda lui Cramer.
Observație: Daca nu avem ecuatii secundare nu avem nici ∆ car .
Observație: ∆ car va fi dat de determinantul de ordin r+1 care se obtine prin adaugarea unei linii formate din coficientii
necunoscutelor principale de la o ecuatie secundara si o coloana formata din termenii liberi corespunzatori
Observație: Avem atatea determinati caracteristici cate ecuatii secundare sunt.
15
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a

5. LIMITE DE FUNCŢII
5.1. Limita unei funcţii într-un punct
Def. Fie D ⊆ R, D≠∅. Un punct x 0 ∈ R se numeşte punct de acumulare pt D dacă oricare ar fi V∈V(x 0 ), avem:
( V\{x 0 })∩D ≠∅. Notăm D’ mulţimea punctelor de acumulare ale mulţimii D.
Def. Dacă un punct aparţine mulţimii D şi nu e pct de acumulare pt D, atunci el se numeşte punct izolat pentru D .
Mai precis : a∈D este punct izolat pentru D dacă există U∈ V(a) a.î. (U\{a})∩D =∅ (vecinătatea U are în comun cu
mulţimea D cel mult punctul a ) .
Ex. 1. D =ℕ . În acest caz D/ = { ∞ }. Rezolvare: Fie V = ε , ∞ ∈V( ∞ ) . ( )
( V\{x 0 })∩D ≠∅ ( V conţine toate numerele naturale mai mari sau egale cu 1+ [ ε ] ) .
Ex.2. D=[ 0, 1) ∪{2} . În acest caz D/ =[ 0 , 1] .
0 x0 1 2
Rezolvare : ( [ ) ( | ) ) ( | )
- punctele interioare din x 0 ∈( 0 , 1 ) sunt evident punctele de acumulare pentru D .
- orice vecinătate a lui 1 şi orice vecinătate a lui 0 are elemente în comun cu D (deci 0 şi 1sunt puncte de acumulare pentru D )
- punctul 2 este izolat pentru D : alegând V=(1,7; 2,3) ∈ V( 2)
avem V∩D = {2} adică ( V\{2})∩D =∅
Def. Fie f : D → R , D ⊆ R , D≠∅şi x 0 ∈D/. Punctul ℓ∈ R este limita funcţiei în x 0 dacă (∀) V∈V(ℓ) , (∃) U∈V( x ),
0

astfel încât f(x) ∈V pentru orice x∈D∩U , x ≠ x 0 .

Limita funcţiei în punctul x 0 se notează şi se citeşte ,,limită când x tinde la x 0 din f(x) ’’

OBS : Pentru toate funcţiile elementare, limita funcţiei în orice punct al mulţimii de definiţie a, se obţine înlocuind pe x cu a .
Ex: ; ; .
Teoremă: Dacă limita unei funcţii există, atunci ea este unică.

5.2. Limitele unor funcţii elementare

1) Funcţia putere f : R → R , f(x) = xn, unde n număr natural nenul
lim x n = +∞ lim x 2 n = +∞ lim x 2 n +1 = −∞
x → +∞ x → −∞ x → −∞
Exemple:
a) lim x 5 = +∞ b) lim 5 x 3 = +∞ c) lim 5 x 3 = −∞ d) lim 5 x 4 = +∞
x → +∞ x → +∞ x → −∞ x → −∞

c) lim − 5 x 6 = −∞ , pentru că − 5 x 6 → −5 ⋅ (+ ∞ ) = −∞
x → +∞

d) lim − 10 x 2 = −∞ , pentru că − 10 x 2 → −10 ⋅ (+ ∞ ) = −∞

x → +∞

2) Funcţia radical (de ordin 2) f:[0,∞) → R , f (x) = x lim x = +∞

x → +∞

Exemple: a) lim 2 x + 10 = +∞ , pentru că 2x + 10 → 2 ⋅ (+ ∞ ) + 10 = +∞ + 10 = +∞

x → +∞

b) lim x 2 − 20 = +∞ , pentru că x 2 − 20 → (− ∞ )2 − 20 = +∞ − 20 = +∞
x → −∞

3) Funcţia exponenţială f : R → R , f(x) = ax, unde a = bază, a > 0, a ≠ 1

lim a x = +∞ , dacă a > 1 ( adică bază supraunitară) lim a x = 0 , dacă a ∈ (0,1) , (adică bază subunitară)
x → +∞ x → +∞

Exemple: a) lim 3 = +∞ , pentru că a = 3 > 1; b) lim 4,5 −2 x = +∞ , pentru că a = 4,5 > 1, iar -2x → −2 ⋅ (− ∞ ) = +∞
x
x → +∞ x → −∞

c) lim 8 x +10 = +∞ , pentru că a = 8 > 1; d) lim 10 x −7 = +∞ , pentru că a = 10 > 1; e) lim 0,7 x = 0 , pentru că a= 0,7<1
x → +∞ x → +∞ x → +∞
x +5 2 x −9
f) lim  1  3
= 0 , pentru că a =  1 , iar 2x → 2 ⋅ (+ ∞ ) − 9 = +∞ − 9 = +∞ .
1 3
= 0 , pentru că a =  1 ; g) lim  
 
x → +∞ 2 2  
x → +∞ 4 4
4) Funcţia logaritmică f : (0,+∞ ) → R , f(x) = ln x (logaritmul natural, în baza e =2,7..., numărul lui Euler) lim ln x = +∞
x → +∞

Exemple: a) lim ln(2 x + 10) = +∞ , pentru că 2x + 10 → 2 ⋅ (+ ∞ ) + 10 = +∞ + 10 = +∞

x → +∞

b) lim ln(8 x − 10) = +∞ , pentru că 8 x 5 − 10 → 8 ⋅ (+ ∞ ) − 10 = +∞ − 10 = +∞

5
x → +∞

c) lim ln(−2 x + 10) = +∞ , pentru că -2x+10 → −2 ⋅ (− ∞ ) + 10 = +∞ + 10 = +∞

x → −∞

16
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a
d) lim ln(2 x 4 − 1) = +∞ , pentru că 2x4-1 → 2 ⋅ (− ∞ )4 − 1 = 2 ⋅ (+ ∞ ) − 1 = +∞ − 1 = +∞
x → −∞

Limite de funcţii trigonometrice directe

sin: ℝ → [– 1, 1].
* Dacă punctul de acumulare este finit adică a∈R atunci .

Deci limita funcţiei sinus într-un punct de acumulare finit a∈R se obţine înlocuind pe x cu a.
* Dacă a= ±∞ atunci f nu are limită.
cos: ℝ → [– 1, 1].
• Dacă punctul de acumulare este finit adică a∈R atunci .

Deci limita funcţiei cosinus într-un punct de acumulare finit a∈R se obţine înlocuind pe x cu a.
• Dacă a aparţine domeniului de definiţie atunci : .

Apoi ; ; ;

Câteva aplicaţii pt cazul :

Calculaţi: 1. … Dacă notăm şi

Observaţie:Pentru rezolvare am amplificat fracţia cu 5x şi am obţinut şi apoi am aplicat limita produsului.

2.

Notăm x – 1 = u(x). Dacă . Deci

3. deoarece

5.3. Proprietăţi ale operaţiilor cu limite de funcţii

1. care se citeşte: limita sumei este egală cu suma limitelor.

2. care se citeşte: limita produsului este egală cu produsul limitelor.

3. care se citeşte: limita raportului este egală cu raportul limitelor.

4. care se citeşte: limita unei puteri este egală cu puterea limitei.

17
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a

Cazuri exceptate: . Se mai numesc cazuri de nedeterminare.

(a) Limita unei funcţii polinomiale când x → ∞

Fie funcţia polinomială . Reamintim că dacă n este număr finit.

Se observă că am dat factor forţat pe (gradul cel mai

mare din polinom). Deci:

În general, dacă f(x) = a n xn + a n-1 xn-1 + ... + a o este o funcţie polinomială de gradul n, atunci , iar limita
sa când x → +∞ este: lim f ( x) = a n ⋅ (+ ∞ ) . Limita unui polinom când x→∞ este egală cu limita termenului de grad maxim.
x → +∞
Exemple:
a) lim 2x3-3x2+6x-9 = 2 ⋅ (+ ∞ ) = 2 ⋅ (+ ∞ ) = +∞
4
x → +∞

b) lim -3x4+5x3-7x2-5x+8 = -3 ⋅ (+ ∞ ) = −3 ⋅ (+ ∞ ) = −∞ .
4
x → +∞

Analog, cazul x → −∞ :
x → −∞ x → −∞
( ) x →-∞
(
lim f ( x) = lim a n x n + a n −1 x n −1 + ... + a 0 = lim a n x n = a n ⋅ (− ∞ ) . ) n

Aplicaţii:

(b) Limite din funcţii raţionale când care conduc la forma exceptată

Fie f(x) = a n xn + a n-1 xn-1 + ... + a o o funcţie polinomială de gradul n şi g(x) = b i xi +b i-1 xi-1 +...+b o o funcţie
polinomială de gradul i, atunci:
f (x ) an
lim = , dacă grad f = grad g
x → +∞ g (x ) bi
0 , dacă grad g > grad f
+∞, dacă grad f > grad g şi numerele a n şi b i au acelaşi semn
–∞, dacă grad f > grad g şi numerele a n şi b i au semne diferite.
Exemple:

1. ; 2. .

3. ; 4. ; 5. ;

18
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a

Rezolvări de limite de funcţii în cazul de nedeterminare

1. Calculaţi: (am simplificat cu x – 1 ).

Se constată că x2 – 1prin înlocuirea lui x cu 1 a devenit 12 – 1 = 0 . Am descompus în factori x2 – 1.

De reţinut: Nedeterminările sunt eliminate prin descompunerea în factori a numărătorului şi numitorului.

2. Calculaţi: Putem scrie: .

3. Să se calculeze: Limita este de tip deoarece numărătorul prin înlocuirea lui x

cu 3 devine 0: deasemenea numitorul devine 0:

În continuare va trebui să găsim la numărător şi numitor
descompunerile în factori corespunzătoare; vom amplifica

fracţia cu care e conjugata lui

şi obţinem la numărător:

Limite de funcţii când forma exceptată este sau

Să se calculeze:

1.
2.

3.

4.

pentru că

19
Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a

5.4. Exerciții propuse

20
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a

6. FUNCŢII CONTINUE

6.1. Continuitatea unei funcţii într-un punct

Def. Fie f : D → R , D ⊆ R şi x 0 ∈D. Spunem că functia f este continuă în punctul x0 dacă: ∀( xn ) n∈N , xn ∈ D, xn → x0 , avem
f ( xn ) → f ( x0 ) .
Teorema. Functia f este continuă într-un punct de acumulare x0 ∈ D ⇔ funcţia are limită în x0 şi valoarea limitei este f(x 0 ).
Def. Daca f este continua in x 0 , spunem ca x 0 este punct de continuitate al functiei. Daca f nu este continua in x 0 , spunem ca
x 0 este punct de discontinuitate al functiei.
Consecinta
Daca x0 este un punct izolat al multimii D, atunci f este continua in x0 .
Deci problema continuitatii se pune numai in punctele de acumulare din multimea D.

Deci
f continua in x 0 ∈D , punct de acumulare ⇔ ∃ lim f ( x) = f ( x0 )
x → x0

6.2. Continuitatea pe o multime

Def. O functie este continua pe o multime din domeniul de definitie, daca este continua in orice punct al acestei multimi.
Consecinta. Functiile elementare sunt continue pe domeniile maxime de definitie.

6.3. Continuitate laterală

Fie f : D → R , D ⊆ R şi x 0 ∈D punct de acumulare.
f continuă la stânga în x 0 ⇔ ∃ lim f ( x) = f ( x0 ) .
x → x0
x < x0

f continuă la dreapta în x 0 ⇔ ∃ lim f ( x) = f ( x0 ) .

x → x0
x > x0
Teorema. O functie este continua intr-un pct (de acumulare) daca si numai daca este continua la stanga si la dreapta in acel pct.

f continua in x 0 ⇔ f ( x0 − 0) = f ( x0 + 0) = f ( x0 )

6.4. Aplicatii ale funcţiilor continue

Ecuatii
Fie f : I → R o functie continua pe I, unde I este un interval. Daca a, b ∈ I a.i. f (a ) si f (b) au semne contrare, atunci intre
a si b se gaseste cel putin o radacina a functiei.
f continua si f (a ) ⋅ f (b) < 0 ⇒ ∃c ∈ (a, b) a.i. f (c) = 0
Observatii
▪ In loc de f (a ) si f (b) se pot utiliza limitele functiei in punctele de extremitate ale intervalului.
▪ Aceasta proprietate se utilizeaza in rezolvarea ecuatiilor.

Inecuatii
Fie f : I → R o functie continua pe I, unde I este un interval. Daca f nu se anuleaza pe I, atunci are semn constant pe acest
interval.
f continua si f ( x) ≠ 0, ∀x ∈ I ⇒ f ( x) > 0 sau f ( x) < 0, ∀x ∈ I

Consecință: Semnul unei functii continue se poate stabili daca ii cunoastem zerourile.
Aceasta proprietate se aplica in rezolvarea inecuatiilor.

6.5. Exerciţii:
1. Sa se studieze continuitatea functiilor de mai jos in punctele indicate :
 x3 , x ≤3 , a =3  x2 − 16
a). f : R → R, f ( x ) =  ; b). f : R → R,  , x ≠4
f (x ) =  x − 4 , a=4
x >3
2
 3x , 
 8 , x =4
 x −1
c). f : R → R, f ( x ) =  x - 5x + 1 , x ≤ 2 , a = 2 ;
2 2

d). f : R → R,  , x >1
 f (x ) =  x − 1 , a =1
 −5 , x > 2 
 -x + 3 , x ≤ 1
21
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a
 1

e ( x−2 ) , x ≠ 2 , a = 2 ;
−
 − 2 x2 + x , x ≤ 1
f (x ) = 
2

e). f : R → R, f). f : R → R, f (x ) =  , a =1
 0 , x =2  x−2 , x > 1

2. Sa se studieze continuitatea functiilor de mai jos in punctele indicate :

 4 x sin x , x ∈ (0;1)  sin x
a). f : (-1, 1) → R, f (x ) =  b). f : R → R ,  , x≠0
, a = 0; f (x ) =  x , a=0
x + 2x , x ∈ (− 1;0]
3

 1 , x = 0
 2x + 3
 x − 1 , x ∈ [− 2;0]
 sin x
; d). f : R → R,  , x≠0
c). f : [– 2, 2)∪{3}→ R,
 2 f ( x ) =  x , a=0
f ( x ) =  5 x + 1 , x ∈ (0;2) , a = 0, a = 2, a = 3  1 , x = 0
 6 , x=3


 sin ( x − 1)
, x ∈ (− 1;1)
e). f : (− 1; ∞ ) → R ,
 x2 − 1
 .
 1
f (x ) =  , x =1 , a =1
 2
 1
 x − 2 , x >1


3. Determinati parametrul real m , astfel incat functia f sa fie continua in punctul a unde :
 x +1 , x ∈ [0;1]  x2 + m , x ≤ 2
a). f (x ) =  , a = 1; b). f (x ) =  , a=2
 3mx + 3 , x ∈ (1;2]  mx , x > 2
 x2 + 2mx , x ≤1  2 , x ∈ R*
c). f ( x ) =  , a = 1; d). f ( x ) =  x , a=0
 x +m , x >1  =
3 3
m , x 0
 - 21
 x −1 , x < −1
e). f (x ) =  e  2mx + 1 , x ≤1
, a = −1 ; f). f (x ) =  , a =1
 3 x + m , x ≥ −1  mx + 3mx , x > 1
2

 m (x2 − 9 )  3mx + m − 1 , x ≤ 2
, x ≤ −3
g). 
f (x ) =  x + 3 , a = −3 ; h). f (x ) =  2 , a=2 ;
+
 x mx 2 − , x > 2
 mx + 2 , x > −3

 m (x2 − 25 )  mx2 + 1 , x ≥1
i). 
f (x ) =  x − 5
, x>5
, a=5
; j). f (x ) =  , a = 1.
 - 3mx + 1 , x≤5
 2mx + 3 , x <1


4. Determinati parametrii reali a, b, astfel incat functia f sa fie continua in punctele indicate :
 1
 3ax + 1 , x > 2  ln(1 + 2 x )
 , x>0
a). f : R → R,  → ax
 1 1 ; b). f : R R, 
f (x ) =  b , x = , x0 = f (x ) =  2 , x = 0 , x0 = 0
 2 2  2− + , x<0
 1  x ax b
 x − 3 , x < 
2

5. Sa se precizeze punctele de discontinuitate pentru functiile :

f :R→ R , f (x ) =  x + 5 , x >1 ;
2
a).

 3 , x ≤1
b). f :R→ R , f ( x ) =  -x + 3 , x ≥ −2 .

 1 , x < −2

22
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a
7. PROPRIETĂŢI ALE FUNCȚIILOR CONTINUE. APLICAȚII

Proprietatea lui Darboux: Fie I interval. Functia f: I→R are proprietatea lui Darboux pe interval
dacă: ∀a, b∈I (a<b), pt. ∀λ∈R, situat intre f(a) si f(b), există cel puțin un punct x λ ∈(a,b), astfel încât f(x λ )=λ.
Adică: ∀a, b∈I (a<b), pt. ∀λ∈R, situat intre f(a) si f(b) ecuatia f(x)=λ are cel putin o solutie x λ in intervalul (a,b).

Teorema lui Cuchy:

Fie I interval. Orice funcție f: I→R continuă pe intervalul I, are proprietatea lui Darboux pe I.

Proprietati functii continue:

Teorema Weierstrass : orice functie continua pe un interval inchis si marginit este marginita si isi atinge marginile.

Semnul funcției : dacă o functie este continua pe un interval si nu se anuleaza pe acel interval, atunci pastreaza
acelasi semn pe tot intervalul.

7.1. REZOLVAREA UNOR ECUAŢII

Lemă (Bolzano)
Fie o funcţie f: I→R o funcţie continuă pe I și a, b∈I, a<b. Dacă f(a)∙ f(b)< 0, atunci ∃ x 0 ∈(a,b) pt care f(x 0 ) = 0.
Spunem:
Dacă o funcție continuă ia valori de semne contrare la capetele unui interval, atunci ea se anulează cel puțin o dată pe interval.
Sau:
Ecuaţia f(x) = 0 are cel puţin o soluţie în intervalul (a,b).

Dacă, în plus, funcţia f este strict monotonă (strict crescătoare sau str. descrescătoare) pe I, atunci x 0 este soluţie unică.

Exemplul I : Fie ecuaţia Demonstrati ca ecuatia are cel putin o solutie in (0,1).

Deoarece deci ecuaţia 2x - 1 - cos x = 0 are cel puţin o soluţie în intervalul (0,1).

7.2. SEMNUL UNEI FUNCŢII

Dacă o funcţie f: I→R este continuă pe I şi dacă f nu se anulează în niciunul dintre punctele intervalului I (ec f(x)= 0 nu
are soluţii pe I), atunci funcţia are semn constant pe I.
Într-adevăr, dacă presupunem prin absurd că f nu are semn constant pe I ⇒∃x 1 , x 2 ∈ I pentru care f(x 1 )∙f(x 2 )<0 ⇒ din lemă că
∃x 0 ∈(x 1 , x 2 ) astfel încât f(x 0 ) = 0 ⇒ ec. are soluţii pe I- imposibil (se contrazice faptul că ecuaţia f(x) = 0 nu are soluţii pe
I).
În general, a studia semnul unei funcţii înseamnă a indica mulţimile de puncte în care funcţia este pozitivă sau
negativă. Vom da o regulă practică importantă în stabilirea semnului unor funcţii elementare.
Să presupunem că toate zerourile reale ale unei funcţii continue f: I→R sunt

Atunci pe fiecare din intervalele etc. funcţia are semn constant şi, ca atare, este suficient
ca în fiecare dintre aceste intervale să alegem câte un singur punct şi să determinăm semnul lui f în punctul respectiv.

Exemplul 2: Să se stabilească semnul funcţiei f(x) = x3 - x pe

Soluţie: Se determină soluţiile ecuaţiei

Pe fiecare dintre intervalele funcţia f are semn constant.

Pentru determinarea semnului pe fiecare dintre aceste intervale se alege câte o valoare din interval şi se calculează f în acea
valoare.

23
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a

pe

pe

pe

pe .

7.3. REZOLVAREA UNOR INECUAŢII f(x)≥0 (≤, <, >)

Etapele: 1.Rezolvi ec. f(x)=0 și ordonezi soluțiile; 2. Alcătuiești tabelul de semn; 3. Determini semnul funcției f pe fiecare
interval (între 2 rădăcini consecutive); 4. Găsești soluția.

Exemplul 3: Să se rezolve inecuaţia

Soluţie: Se stabileşte domeniul inecuaţiei: condiţia de existenţă a logaritmului x>0 ⇒ D = (0, +∞).

Fie funcţia
Se găsesc zerourile funcţiei:

are semn constant pe

pe

( este o funcţie crescătoare )

pe
pe
este soluţia inecuaţiei.

24
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a

8. FUNCŢII DERIVABILE

8.1. Derivata unei funcţii într-un punct. Funcţii derivabile

Tangenta la o curbă

Să considerăm în plan o curbă (C) de ecuaţie y = f(x) şi două puncte M 0 (X 0 , Y 0 ) unde

Y 0 = f(X 0 ) şi M(X, Y) cu Y=f(X).
Panta secantei MM 0 pe care o vom nota cu m este tangenta trigonometrică a unghiului α
format de semidreapta Ox cu dreapta MM 0 , măsurat în sens direct trigonometric.
m = tg α = Y − Y0
X − X0
Studiind cazul când M tinde către M 0 , adică situaţia în care punctul M se apropie oricât de
mult de M 0 , rămânând permanent pe curbă, situaţie în care dreapta MM 0 se apropie la
limită de tangenta în M 0 la curbă, Leibniz a dat peste un nou concept în analiza
matematică, denumit derivabilitate.
Astfel, trecând la limită M → M 0 , revine la a studia limita:
y − y0 f ( x ) − f ( x0 )
= = f ' ( x0 )
lim x − x
x → x0 0
lim
x → x0 x − x0
Această limită ne dă derivata funcţiei în punctul x 0 şi în acelaşi timp reprezintă panta tangentei geometrice la curbă în punctul
M 0 . Ecuaţia acestei tangente va fi: y − f ( x ) = f ' ( x )( x − x )
0 0 0

Acesta este doar una dintre problemele care conduc la acelaşi concept de derivată a unei funcţii.
Definiţie: Fie o funcţie f : E ⊆ R → R şi x 0 ∈ E ∩ E’ un punct de acumulare din domeniul de definiţie. Spunem că:
1) funcţia f are derivată în punctul x 0 dacă există limita (finită sau nu): f ( x ) − f ( x0 )
= f ' (x )
lim x − x0
0
x → x0

2) funcţia f este derivabilă în punctul x 0 dacă are derivată, f ' (x 0 ), iar aceasta este un număr real (finit).

Definiţie: Fie o funcţie f : E ⊆ R → R şi x 0 ∈ E ∩ E’ un punct de acumulare din domeniul de definiţie. Spunem că:
1) funcţia f are derivată la stânga în punctul x 0 dacă există limita: f (x ) − f (x0 )
= f ' (x )
lim x − x0
s 0
x → x0 , x < x0

f (x ) − f (x0 )
2) funcţia f are derivată la dreapta în punctul x 0 dacă există limita:
lim = f d ' (x0 )
x → x0 , x > x0 x − x0

Propoziţie: Funcţia f are derivată în punctul x 0 dacă şi numai dacă ∃ f s ' ( x0 ) = f d ' ( x0 ) = f ' ( x0 ) .

Teoremă: Dacă f : E → R este derivabilă în punctul x 0 ∈ E ∩ E’, atunci f este continuă în x 0 .

Observaţie: Reciproca nu este adevărată deoarece există funcţii continue care nu sunt derivabile.

Definiţie: Funcţia f : E → R se numeşte derivabilă pe submulţimea A ⊆ E ∩ E’ dacă este derivabilă în orice punct x 0 ∈A.
Atunci funcţia f ' : A → R , se numeşte funcţia derivată.

8.2. Exerciţii rezolvate

1) Demonstraţi că funcţia f: R → R, f(x) = x2 este derivabilă în punctul x 0 = –3 şi calculaţi derivata.
Rezolvare:
Calculăm lim f ( x) − f (−3) = lim x − 9 = lim ( x − 3) = −6
2
⇒ f este derivabilă în -3 şi f’(-3)=-6
x → −3 x − (−3) x → −3 x+3 x → −3

2) Calculaţi derivatele următoarelor funcţii: a) f(x) = x3 + 3x – 1; b) f(x) = x3cos x; c) f ( x) =

x 2 ; d) f(x) = sin(x2 – 2)
sin x
Rezolvare:
a) f’(x) = 3x2 + 3; b) f’(x) = (x3)’⋅ cosx + x3cos’x = 3xcosx – x3sin x
( x 2 )'⋅ sin x − x 2 ⋅ sin' x 2 x sin x − x 2 cos x
c) f ' ( x) = = ; d) f’(x) = (x2 – 2)’cos(x2 – 2) = 2xcos(x2 – 2).
sin 2 x sin 2 x

8.3. Exerciţii propuse:

1) Demonstraţi că următoarele funcţii sunt derivabile în punctele specificate:
3
a) f(x) = x3 + x, în x 0 = 0; b) f(x) = x4 – 5x2 + 1, în x 0 = 3; c) f(x) = x, în x 0 = 1; d) f(x) = cos x, în x 0 = 0.

25
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a
2) Calculaţi derivatele următoarelor funcţii:
x2 +2 (x + 1)2
3 2
a) f(x) = 4x – 2x + 5; b) f(x) = 3 2
; c) f(x) = ( x + 2 ) ln ( x + 1) – 3 sin x cos x; d) f(x) = 2x + arctgx –
2
x +x
2
x2 + x
e) f(x) = ex sin x + cos x – 5 ln x; f) f(x) = x ln ( 1 – x ) + 2 ; g) f(x) = x ln ( 1 – x ) + 2
3) Se consideră funcţia f: R → R, f(x) = 3x3 – 27 x.
(a) Găsiţi f’(x), x∈R.; (b) Să se calculeze lim f ( x) − f (−1) .
x → −1 x +1
4) Fie funcţia f : R → R, f(x) = x2 + 3x +4. Să se determine a, b, c ∈ R a. î. f(x) = a(x – 2)2 + b(x – 2) + c.
5) Fie f : R → R, f(x) = x3 + 2x2 + 4x + 4. Să se arate că f’(x) > 0, ∀ x ∈ R.

8.4. Regulile lui l’Hospital

Folosind derivatele putem stabili o metoda generală pt a face calculul limitelor mai simplu.
f (x )
, unde lim f ( x) = lim g ( x) = 0, x0 ∈ R .
0
a) Cazul , mai precis al limitelor de forma lim
0 x→ x 0 g ( x) x → x0 x → x0
Regula lui l’Hospital: Fie două funcţii reale f,g definite pe un interval (a,b) şi un punct x 0 ∈ (a,b). Presupunem satisfăcute
următoarele condiţii:
1. f si g sunt derivabile pe (a,b)\{x 0 }şi continue în x o ;
2. f(x o )=0, g(x o )=0;
3. g’(x) nu se anulează într-o vecinătate V a lui x 0 (∀ X∈V\{x 0 });
f ' (x )
4. există limita lim =λ
x → x0 g ' ( x)
f (x )
În aceste condiţii, există şi limita lim =λ.
x → x0 g ( x)
∞ f (x )
b) Regula lui l’Hospital ne permite să tratăm şi alte cazuri exceptate, de pildă cazul . Dacă ne interesează lim şi
∞ x→ x 0 g ( x )

1
dacă f(x)→∞, g(x)→∞, atunci putem scrie f ( x ) =
g ( x) şi deoarece 1 → 0 şi 1 → 0 , calculul se reduce la cazul 0 studiat
g ( x) 1 f ( x) g ( x) 0
f ( x)
anterior.
c) Regula lui l’Hospital se aplică nu doar pentru x o finit,dar şi în cazul cînd x 0 este “aruncat la infinit”.
0 ∞
Până acum am considerat numai cazurile şi . În cazurile exceptate 0 ⋅ ∞, ∞ – ∞, 00 ,∞0 ,1∞ , nu există reguli
0 ∞
de tip l’Hospital care sa fie direct aplicate si sunt necesare unele prelucrari ale functiei de sub limita.

8.5. Exerciţii rezolvate:

Sa se calculeze, folosind regula lui l’Hospital, urmatoarele limite:
x2 − 1 l'H ( x 2 − 1)' 2x
a ) lim = lim = lim = lim x = 1
X →1 2 x − 2 X →1 ( 2 x − 2)' X →1 2 X →1

x2 − 4 l 'H ( x 2 − 4)' 2x
b) lim = lim = lim cos( x − 2) = 4
X → 2 sin( x − 2) X → 2 (sin( x − 2))' X →2
1
5
1 + x − 1 l 'H ( 1 + x − 1)' 5 (1 + x ) 4
5
1
c ) lim = lim = lim =
X →0 2x X →0 ( 2 x )' X →0 2 10
1
ln x l ' H (ln x )' 1
d ) lim = lim = lim 2x = 2
X →1 2 x − 2 X →1 2' X →1

shx e x − e− x l 'H (e x − e − x )' e x + e− x

e) lim = lim = lim = lim =1
X → 0 sin x X → 0 2 sin x X → 0 ( 2 sin x )' X → 0 2 cos x
πx πx
sin 2 sin 2
1 − x l 'H (1 − x )' −1 2 =
2
2  2x = 2
f ) lim = lim = lim = lim lim
X →1 ctg
π x X →1 (ctg
πx X →1
π X →1
π X →1
πx π π
)' − ( )2
2 2 2 2 2
2 πx
sin
2

26
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a
8.6. Calculul derivatelor
TABEL CU DERIVATELE FUNCŢIILOR ELEMENTARE

Funcţia Derivata Domeniul de derivabilitate Funcţia compusă Derivata

c ( constantă) 0 R
x 1 R u u′
x n ∈ Ν*
n
( ) nx n −1 R u n (n ∈ N ) n ⋅ u n −1 ⋅ u ′
xα (α ∈ R ) *

1 αxα −1 D f ' ⊇ (0; ∞ ) u α ( α ∈ R ,u > 0 ) α ⋅ u α −1 ⋅ u ′

( n
x=x ) n

u′
1
−
1
R*
1
(u ≠ 0) −
x x2 u u2
u′
x 2 x
1
(0; ∞ ) u (u  0 )
2 u
eu ⋅ u′
x x u
e e R e
a x ,0 < a ≠ 1 a x ln a R au a u ⋅ u ′ ⋅ ln a
1 u′
ln x (0; ∞ ) ln u
x u
1 u′
log a x (0; ∞ ) log a u
x ln a u ln a

sin x cos x R sin u cos u ⋅ u ′

cos x – sin x R cos u – sin u ⋅ u ′

1 u′
tg x cos x ≠ 0 tg u (cos u ≠ 0 )
cos 2 x cos 2 u
1 u′
ctg x – sin x ≠ 0 ctg u (sin u ≠ 0 ) −
sin 2 x sin 2 u
u′
arcsin x
1
(-1;1) arcsin u ( u ≤ 1)
1 − x2 1− u2
u′
arccos x –
1
(-1;1) arccos u ( u ≤ 1) −
1 − x2 1− u2
1 u′
arctg x R arctg u
1 + x2 1+ u2
1 u′
arcctg x – R arcctg u −
1 + x2 1+ u2

Operaţii cu funcţii derivabile

( f ± g )′ = f ′ ± g ′
(cf )′ = c ⋅ f ′ ( c = constantă)
( f ⋅ g )′ = f ′ ⋅ g + f ⋅ g ′
( f ⋅ g ⋅ h )′ = f ′ ⋅ g ⋅ h + f ⋅ g ′ ⋅ h + f ⋅ g ⋅ h′
′
f  f ′ ⋅ g − f ⋅ g′
  =
g g2 ( f )′ ( y ) =
−1
0
1
f ′( x0 )
, unde y 0 = f(x 0 )

′
1 g′
  = − 2
g
(u )′ = u
v v  ′ v 
 v ⋅ ln u + ⋅ u ′ 
g  u 

27
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a
9. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
9.1. Algoritmul pentru reprezentarea grafică a unei funcţii
Fie f : E ⊆ R → R.
1. Stabilim domeniul maxim de definitie
2. Semnul functiei
3. Cercetăm paritatea functiei
- Dacă funcţia este impară (f(–x) = – f(x)), e suficient să studiem şi să reprezentăm graficul funcţiei pentru x ∈ E ∩ R + ,
deoarece pentru E ∩ R, graficul va fi simetric faţă de origine.
- Dacă funcţia este pară (f(–x) = f(x)), este suficient să studiem şi să reprezentăm graficul funcţiei pentru x ∈ E ∩ R + ,
deoarece pentru E ∩ R – graficul va fi simetric faţă de axa Oy.

4. Periodicitatea
- Dacă funcţia este periodică de perioadă p este suficient să studiem şi să reprezentăm funcţia pe un interval de lungime p,
deoarece graficul se repetă.

5. Intersecţia cu axele de coordonate:

a) Gf ∩ Ox => f(x)=0 … (se rezolvă ecuaţia şi se găsesc rădăcinile x i ale ecuaţiei)
b) Gf ∩ Oy => x=0 , f(x)= f(0)= …
Graficul va intersecta axa Oy în punctul (0, f(0)) şi axa Ox în punctul (x i , 0), unde x i sunt rădăcinile ecuaţiei f(x) = 0.

6. Limitele la capete. Asimptote

- Dacă E este o reuniune de intervale, atunci se calculează limitele lui f la capetele fiecărui interval.
- Se calculează asimptotele orizontale, verticale şi oblice (dacă acestea există).
 Asimptote orizontale
Dacă lim f ( x ) = a şi a este finit, atunci dreapta y =a este asimptotă orizontală spre ∞ (este paralelă cu axa Ox).
x →∞

Dacă lim f ( x ) = b şi b este finit, atunci dreapta y = b este asimptotă orizontală spre – ∞.
x → −∞
 Asimptote verticale
Fie f : E ⊆ R → R şi x o = a un punct de acumulare pentru E.
Dacă în punctul x o = a cel puţin una dintre limitele laterale la dreapta sau la stânga ale funcţiei este infinită, atunci dreapta x =
a se numeşte asimptotă verticală a graficului funcţiei.
 Asimptote oblice
O dreaptă y = mx + n este asimptotă oblică spre ∞ a graficului funcţiei dacă limitele:
f (x )
lim =m şi lim[ f (x ) − mx] = n există şi sunt finite.
x →∞ x x →∞

O dreaptă y = mx + n este asimptotă oblică spre – ∞ a graficului funcţiei dacă limitele:

f (x )
lim =m şi lim [ f ( x ) − mx] = n există şi sunt finite.
x → −∞ x x → −∞

7. Continuitatea funcţiei
- Se determină mulţimea punctelor pentru care f este continuă: lim f ( x) = lim f ( x) = f ( x 0 )
x → x0 x → x0
x < x0 x > x0

8. Derivata întâi. Intervale de monotonie. Puncte de extrem local

Se calculează derivata de ordinul I a funcţiei (dacă funcţia este derivabilă). În punctele în care funcţia nu este derivabilă se
calculează derivatele laterale.
Se determină rădăcinile reale ale ecuaţiei f ’(x) = 0.

Fie f : (a, b) ⊂ R → R o funcţie derivabilă şi x o ∈ (a, b) a. î. f ’(x o ) = 0.

a) Dacă f ’(x) ≤ 0 = f ’(x o ) ≤ f ’(y), ∀ x ∈ (a, x o ), y ∈ (x o , b) atunci x o este punct de minim.
b) Dacă f ’(x) ≥ 0 = f ’(x o ) ≥ f ’(y), ∀ x ∈ (a, x o ), y ∈ (x o , b) atunci x o este punct de maxim
Funcţia f nu este monotonă pe (a, b), dar este monotonă pe (a, x o ) şi (x o , b). Aceste intervale se numesc intervale de
monotonie.

Obs: Fie f : (a, b) ⊂ R → R o funcţie derivabilă şi x o ∈ (a, b) a. î. f’(x o ) = 0, funcţia f derivabilă de două ori în punctul x o .
a) Dacă f ”(x o ) > 0, x o – punct de minim. b) Dacă f ”(x o ) < 0, x o – punct de maxim.

9. Derivata a doua. Convexitate şi concavitate. Puncte de

inflexiune
Se calculeză derivata de ordinul II (dacă există). Se determină
rădăcinile reale ale ecuaţiei f ”(x) = 0.
Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă şi derivabilă de două ori
pe (a, b) ⊂ [a, b].
a) Dacă f ”(x) ≥ 0, ∀ x ∈ (a, b), atunci f este convexă pe [a, b];
b) Dacă f ”(x) ≤ 0, ∀ x ∈ (a, b), atunci f este concavă pe [a, b].
28
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a
Def. Dacă f : E ⊆ R → R este o funcţie reală, atunci x o ∈ E se numeşte punct de inflexiune al lui f dacă funcţia îşi schimbă
tipul de convexitate în x o .
Teoremă: Dacă f : E ⊆ R → R este de două ori derivabilă, atunci x o ∈ E este punct de inflexiune dacă derivata a doua îşi
schimbă semnul în x o .
10. Tabloul de variaţie a funcţiei
Rezultatele obţinute la punctele anterioare se sintetizează într-un tabel având patru rubrici orizontale:
- valorile remarcabile ale lui x (domeniul de definiţie, intersecţiile cu axele, rădăcinile reale ale derivatelor)
- valorile corespunzătoare pentru prima derivată şi semnul acesteia
- valorile corespunzătoare pentru f şi săgeţile care indică monotonia funcţiei
- valorile corespunzătoare derivatei a doua şi semnul acesteia

11. Trasarea graficului

Pe un sistem de axe de coordonate xOy se configurează punctele remarcabile, asimptotele (dacă există) şi se unesc printr-o
linie curbă punctele remarcabile ţinând seama de monotonia funcţiei, de convexitatea ei, de asimptote etc.

9.2. Exerciţii rezolvate

1. Să se reprezinte grafic funcţia: f ( x) = x2
,x∈R.
x2 +1
Rezolvare:
1) Domeniul de definiţie este R.

f (− x ) =
(− x )2 = x 2 = f (x ) , deci funcţia este pară şi studiem funcţia pe intervalul [0, ∞).
(− x )2 + 1 x 2 + 1
2) f(0) = 0
f(x) = 0 ⇒ x = 0. Intersecţia cu axele se face în punctul (0, 0) – originea.
x2
3) lim f ( x ) = lim = 1 deci dreapta y = 1 este asimptotă orizontală a graficului.
x →∞ x →∞ x 2 + 1

f ' (x ) =
(x ) (x2 ' 2
)
+ 1 − x2 x2 + 1 ( ) '

=
( )
2x x2 + 1 − x2 ⋅ 2x
=
2x
(x ) (x ) (x )
4) 2 2 2
+1 2 2
+1 2
+1
f ' (x ) = 0 ⇒ x = 0 .

5) f " ( x ) = 2
( )
x ' x2 + 1 − x x2 + 1
2
[( ) ] ' = 2 1 ⋅ (x
2
2
)
2
+ 1 − x ⋅ 2 ⋅ 2x x2 + 1 ( )=2 1 − 3x 2
(x 2
+1 ) 4
(x 2
)
+1
4
(x 2
)
+1
3

f " (x ) = 0 ⇒ 1 − 3x 2 = 0 ⇒ x 2 =
1 1 3 3
⇒ x1 = − =− , x2 = puncte de inflexiune.
3 3 3 3
 3 1
f  =
 4
 3 
6)
0 3 ∞
x
3
f’(x) 0+ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +
f(x) 1
0 1
4
f’’(x) + + + + 0 - - - -

7) Trasarea graficului

29
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a
2. Să se traseze graficul funcţiei f : R → R, f ( x ) = x − 3x .
3 3 2

Rezolvare:
1) Domeniul de definiţie: E = R. Funcţia nu este nici pară nici impară:
f (− x ) = 3 − x 3 − 3 x 2 = −3 x 3 + 3 x 2 ≠ ± f ( x ) . Deci studiem variaţia funcţiei pe R.

2) Intersecţia cu axele:
x2 = 0 x = 0
Ox: f(x) = 0 ⇒ x3 – 3x2 = 0 ⇒ x2(x – 3) = 0 ⇒  ⇒ Deci se intersecteaza cu axa Ox in O(0, 0), A(3, 0).
 x − 3 = 0  x = 3
Oy: f(0) = 0

3) Asimptote:
lim f ( x ) = lim 3
x 3 − 3 x 2 = −∞ si lim f ( x ) = lim 3 x 3 − 3 x 2 = ∞ . Deci graficul nu are asimptote orizontale.
x → −∞ x → −∞ x →∞ x →∞

1
x3 1 − 3
f (x ) 3
x 3 − 3x 2 x 1
m = lim = lim = lim = lim 3 1− 3 =1
x → ±∞ x x → ±∞ x x → ±∞ x x → ±∞ x
(
3 2
) ( )
x 3 − 3 x 2 − x  3 x 3 − 3 x 2 + x 3 x 3 − 3 x 2 + x 2 
n = lim [ f ( x ) − mx ] = lim (
3
x − 3 x − x = lim
3 2
)  =
x → ±∞ x → ±∞ x → ±∞
 ( )
 3 x 3 − 3x 2 2 + x3 x 3 − 3x 2 + x 2 

 

= lim
( 3
x 3 − 3x 2 ) −x3
3
= lim
− 3x 2
=
−3
= −1 .
x → ±∞
 (
 3 x 3 − 3x 2 )
2
+ x 3 x 3 − 3 x 2 + x 2 
x → ±∞
 (
 3 x 3 − 3x 2 )
2
+ x 3 x 3 − 3 x 2 + x 2 
3
   
Deci y = x – 1 este asimptotă oblică atât la ∞ cât şi la -∞.
Asimptote verticale nu există.

4) Derivata întâi: f ' (x ) =

(x − 3x ) '3 2

=
3x 2 − 6 x
=
x2 − 2x
∈ R dacă x ≠ 0, x ≠ 3.
3 (x − 3 x ) 2 2
( ) (x )
2 2
3 3
33 x 3 − 3 x 2 3 3
− 3x 2
Deci f este derivabilă pe R – {0, 3}.
x( x − 2 )
f s' (0 ) = lim =∞
x →0
x3 x( x − 3)
2
x<0
Pentru x = 0 avem: deci punctul (0, 0) este un punct de întoarcere pentru graficul funcţiei.
x( x − 2 )
f (0 ) = lim
'
= −∞
x3 x( x − 3)
d
x →0 2
x >0

Pentru x = 3 avem: f s' (3) = f d' (3) = ∞ , deci x = 3 este punct de inflexiune.
Dacă f ' (x ) = 0 ⇒ x = 2 .
−2
5) Derivata a doua: f " (x ) = , x ≠ 0, x ≠ 3 . Derivata a doua nu are rădăcini.
(x − 3) 3
(x 3
− 3x 2 2
)
6) Tabloul de
x –∞ 0 2 3 ∞
variaţie: f ’(x) + + +∞|-∞ - - - 0 + + + ∞|∞ + + +
f(x)
–∞ 0 −3 4 0
f ”(x) + + | + + + + | - - - - - -
7) Graficul funcţiei:

30
 Cristina Măgirescu - Rezumat - Clasa a 11-a

9.3. Aproximarea rădăcinilor unei ecuaţii (metoda lui Newton)

Fie ecuaţia x3 – 3x + 1 = 0.

Notam f(x) = x3 – 3x + 1.

Aflăm rădăcinile derivatei: f ' ( x ) = 3 x 2 − 3 = 0 ⇒ x 2 = 1 ⇒ x = ±1 .

Avem: lim f ( x ) = ∞, lim f ( x ) = −∞ , f(-1) = 3, f(1) = -1.
x →∞ x → −∞

x –∞ –1 1 +∞
f(x) –∞ 3 –1 +∞

Ecuaţia are trei rădăcini reale situate în intervalele: (-∞, -1), (-1, 1) şi (1, ∞)

Să calculăm cu aproximaţie rădăcina cuprinsă în intervalul (-1, 1):

Avem f(0) = 1 > 0 şi f(1) = -1 < 0 ⇒ x o ∈ (0, 1).

f (a ) f (0 ) 1 1
Calculăm h = − =− =− = = 0,33 .
f ' (a ) f ' (0 ) −3 3
Valoarea aproximativă a rădăcinii este:
x o = a + h = 0 + 0,33 = 0,33.

Dacă vrem o aproximare mai corectă putem aplica metoda de mai multe ori.

9.4. Exerciţii propuse

Să se determine domeniul maxim de definiţie şi apoi să se reprezinte grafic următoarele funcţii:

1) f(x) = x3 – x2
x2 + 2
2) f(x) =
2x
x +1
3) f(x) =
x
4) f(x) = ln(x2 + 1)

5) Să se discute numărul rădăcinilor reale ale ecuaţiilor:

a) f(x) = x3 – 3x +2 = m, m∈R.
ln x
b) f(x) = =0
x

31