Metode de eşantionare probabilistic

Metoda de eşantionare probabilistică, este o metodă în care elementele sunt extrase

aleatoriu, iar probabilitatea ca acestea să fie incluse în eşantion este cunoscută, însă această
probabilitate nu trebuie să fie neapărat aceeaşi pentru toate elementele populaţiei.
În cazul metodelor probabilistice este posibilă calcularea erorii de eşantionare şi a preciziei
estimării. Din categoria metodelor probabilistice de eşantionare, două dintre cele mai importante
sunt:

1. Metoda de eşantionare aleatoare simplă;

2. Metoda de eşantionare stratificată.

1. Metoda de eşantionare aleatoare simplă oferă tuturor unităţilor colectivităţii investigate

aceeaşi şansă de a fi selectate şi incluse în componenţa eşantionului supus cercetării. Procedura
de selecţie aleatoare simplă este cea a „loteriei” sau a „tragerii la sorţi”. Când se doreşte
aplicarea eşantionării aleatoare simple în mod riguros este indicată utilizarea tabelelor cu numere
aleatoare.
. Folosirea metodei tabelelor cu numere aleatoare este relativ simplă şi presupune parcurgerea
următoarelor etape:

- se construieşte cadrul de eşantionare care trebuie să conţină totalitatea unităţilor de

observare care formează colectivitatea generală. Fiecărei unităţi i se va asocia un număr
de cod de la 1 la N (în care N reprezintă dimensiunea cadrului de eşantionare);
- se selectează în mod aleator, cu ajutorul calculatorului un număr de coduri egal cu
volumul prestabilit al eşantionului;
- se configurează efectiv eşantionul prin identificarea unităţii de observare (individ,
familie, firmă) corespunzătoare fiecărui cod extras în etapa precedentă.

2. Metoda de eşantionare stratificată presupune împărţirea colectivităţii investigate în straturi

urmând ca, pentru constituirea eşantionului, din fiecare strat să fie selectat, în mod aleatoriu, un
număr de componente până la atingerea dimensiunii prestabilite a eşantionului. În prima fază,
colectivitatea este divizată în mai multe straturi în baza unor criterii geografice, socio-
demografice, economice etc.; acestea sunt „tipice”, adică formate din subcolectivităţi relativ
omogene sub aspectul unei anumite caracteristici. După stratificare, se extrage un număr de
elemente din fiecare strat, extragere care urmează procedeul eşantionării aleatoare simple şi
poate fi proporţională sau neproporţională cu mărimea stratului.

Ca o comparaţie între cele două metode, metoda de eşantionare stratificată este superioară
metodei de eşantionare aleatoare simple, deoarece eşantionul astfel obţinut are o
reprezentativitate mai bună.