Ioniță Elena

Specializarea: Finanțe și
bănci
Anul: I
Grupa: II

Procedee de selecție pentru constituirea eșantionului.

Eşantionul reprezintă mulţimea alcătuită din acele unităţi statistice care au fost
extrase din baza de selecţie şi vor fi supuse studiului în cadrul sondajului.
Esantionul este o submultime de unitati statistice dintr-o populatie asupra careia se
efectueaza un studiu statistic. Populatia A din care se constituie esantionul se numeste
populatie univers. Se mai foloseste si denumirea de populatie-mama sau populatie-tata.
Esantionul se noteaza cu A daca populatia univers este A si avem A A.
În teoria şi practica statistică, la alcătuirea eşantionului sunt utilizate mai multe
procedee, grupate în: selecţii aleatoare, selecţii subiectiv organizate şi selecţii mixte.
1.Selecții aleatoare.
Utilizarea selecţiei aleatoare (probabilistică) exclude orice intervenţie subiectivă în
alegerea eşantionului. Acest obiectiv se realizează numai dacă selectarea unei unităţi dintr-o
populaţie este aleatoare (întâmplătoare), toate unităţile având aceeaşi şansă de a fi alese.
Există mai multe metode de selecție aleatoare care pot fi utilizate în construcția
eșantioanelor, oferind șanse egale fiecărui element din populație de a fi inclus în eșantion.
Esantionarea sistematica presupune alegerea unitatilor in esantion utilizand un pas
de numarare determinat pe baza relatiei: h=N/n
Constituirea esantionului prin metoda sistematica depinde de doua elemente :
pasul de numarare sau de sondaj ( h )
punctul de plecare ales ( a ) si care se gaseste intre 1 si h .
Esantionarea stratificata presupune ca populatia univers sa fie impartita in k grupe,
esantionul fiind obtinut prin constituirea de esantioane independente la nivelul fiecarei
grupe .
Aceasta metoda de esantionare se aplica atunci cand populatia studiata este eterogena,
variabilele inregistreaza variatie mare, iar aplicarea sondajului simplu nu ar fi eficienta .
Astfel popuatia studiata va fi impartita in grupe omogene, denumite si straturi, fiecare unitate
apartinand unei singure grupe, neexistand nici o unitate comuna grupelor.
O mare importanta o reprezinta alegerea criteriilor de stratificare a populatiei si
alegerea numarului de straturi.
 Esantionarea cu probabilitati inegale presupune ca selectia unitatilor in esantion sa
se realizeze cu probabilitati diferite. Respectiv, daca esantionarile precedente s-au
fundamentat pe egalitatea probabilitatilor unitatilor de a accede in esantion in cazul analizat
se vor folosi probabilitati diferite. Aceasta forma de esantionare se recomanda atunci cand
unitatile populatiei in raport cu una sau mai multe variabile, au valori ce difera semnificativ,
iar aplicarea esantionarii cu probabilitati egale ar duce la o eficienta scazuta a estimatiilor.
Acest tip de esantionare se recomanda in special a fi aplicata in cazul in care populatia
de referinta este formata din multimea firmelor care au ordine de marime diferita.
Esantionarea pe grupe, presupune ca populatia de referinta sa fie impartita pe grupe
sau pachete, grupele sa semene intre ele, dar unitatile din cadrul unei grupe sa fie eterogene.
Aceasta metoda consta in selectia unui anumit numar de grupe, la nivelul careia se va
efectua o obsevare exhaustiva. Ca urmare esantionul este format din numarul de unitati ce
compun grupele selectate.
Esantionarea in mai multe trepte este o metoda care se desfasoara in mai multe
etape succesive si se aplica pentru o populatie care este organizata ierarhic, pe mai multe
niveluri.
Se constituie astfel pentru fiecare nivel una sau mai multe baze de sondaj, cuprinzand
unitatile elementare de pe nivelul imediat urmator. In prima etapa se aleg unitatile din primul
nivel sau treapta. Unitatile alese se numesc unitati primare.
In a doua etapa pentru unitatile alese in prima etapa trebuie sa se dispuna de baza de sondaj
din care vor fi alese unitatile din aceasta etapa. Astfel, avem o dispunere in cascada a bazelor
de sondaj, incat unitatile alese intr-o etapa formeaza o baza pentru nivelul urmator de
esantionare. Unitatile din al doilea nivel se numesc unitati secundare, cele din nivelul trei se
numesc unitati tertiare etc.
2.Selecții subiectiv organizate.
Spre deosebire de selecţiile aleatoare, în eşantioanele subiectiv organizate (dirijate)
alegerea unităţilor se face de către persoanele care culeg datele. Prezenţa unui element
oarecare favorizând alegerea subiectivă din partea celui care face observarea, apare riscul
producerii unei distorsiuni, motiv pentru care acest tip de selecţie este utilizat mai rar în
practică, mai ales în situaţiile în care se cer rezultate garantate cu o mare rigoare ştiinţifică.
3.Selecţia mixtă.
Combină principiile sondajului întâmplător cu a celui dirijat. În acest caz este
necesar ca mai întâi să se împartă colectivitatea în grupe tipice după o anumită
caracteristică (de exemplu, unităţile de cazare după tip şi categoria de calitate, personalul
după categoria de încadrare și calificare etc.) şi apoi să se extragă întâmplător câte un
eşantion din fiecare grupă.
Tehnica de selecţie în fiecare caz depinde într-o mare măsură de circumstanţele
cazului şi de resursele observatorului. În practică, selecţiile aleatorii se realizează prin mai
multe procedee şi anume: procedeul tragerii la sorţi, procedeul tabelului cu numere
întâmplătoare, selecţia mecanică.
a.Procedeul tragerii la sorţi este cel mai cunoscut şi des utilizat cunoscut şi sub
numele de metoda urnei, are la bază principiul urnei lui Bernoulli şi comportă următorii
paşi:
- se introduc într-o urnă bile (cartonaşe, jetoane etc.) marcate, pentru fiecare
unitate statistică din lotul de bază;
- se extrag apoi aleator, din urna respectivă, bile care reprezintă de fapt unităţile
statistice din eşantion.
Eşantionul poate fi realizat în două variante:
- pe baza schemei bilei revenite;
- pe baza schemei bilei nerevenite.
Extragerea bilelor din urnă se poate realiza în două variante și anume:
- prin procedeul selecţiei repetate (sau al bilei revenite);
- prin procedeul selecţiei nerepetate (sau al bilei nerevenite).
În cazul utilizării procedeului bilei revenite, probabilitatea de includere în eşantion a
fiecărei
unităţi este constantă, pe toată durata operaţiei de constituire a eşantionului, iar la sfârşitul
extragerii, în urnă, rămân (N −1) unităţi.

Când la formarea eșantionului se utilizează procedeul bilei nerevenite, bila o dată

extrasă nu se mai introduce în urnă, mărind astfel şansa fiecărei unităţi rămasă de a intra în
1 1 1
eşantion (P1= ; P 2= ; … ; P n= ).
N N −1 N−( n−1 )
În acest caz, la sfârşitul extragerii, în urnă rămân (N −n)  unităţi. Întrucât în cazul selecţiei
nerepetate este exclusă posibilitatea extragerii de mai multe ori a aceleiaşi unităţi, erorile
sunt mai mici, deci rezultatele obţinute au un grad de precizie mai ridicat.
Procedeul tragerii la sorţi este utilizat în cazurile în care colectivitatea generală
cuprinde un număr mai mic de unităţi, pentru care se pot asigura bile sau alte obiecte
identice, care să poată fi introduse într-o urnă.
 b.Procedeul tabelului cu numere întâmplătoare are la bază tabelele elaborate de
Kendall, Smith, Yates etc., întocmite cu ajutorul unui dispozitiv de amestecat numere.
Numerele alese se înscriu la întâmplare într-un tabel şi tot la întâmplare se stabilesc rândul
şi coloana de unde începe citirea lor, în vederea alcătuirii eşantionului. Extragerea unităţilor
din tabelul cu numere întâmplătoare se face numai când colectivităţile sunt mai restrânse.
Pentru utilizarea tabelului este necesară numerotarea unităţilor colectivităţii generale de la 1
la N şi apoi extragerea celor n unităţi care alcătuiesc eşantionul. De exemplu, considerând
că în colectivitatea generală sunt 1.000 de unităţi şi se intenţionează constituirea unui
eşantion `alcătuit din 10% din totalul unităţilor (n =100) se va proceda în felul următor: se
va alege la întâmplare coloana şi rândul din tabelul cu numere întâmplătoare cu care se va
începe selecţia. Numărul ales iniţial şi numerele întâmplătoare formate din patru cifre, care
se vor citi pe coloana respectivă, vor fi notate dacă sunt cuprinse între 1−1.000 şi se va
renunţa la ele dacă sunt peste 1.000. Se continuă în felul acesta până la completarea
eşantionului de 100 unităţi.
c.Procedeul mecanică presupune ordonarea unităţilor după o caracteristică oarecare
(ordine alfabetică, marcă, număr de cameră, număr de locuinţă etc.), prin care să se asigure
includerea, pe cât posibil întâmplătoare, a unităţilor în baza de sondaj. Operaţia de alcătuire
a eşantionului în acest caz este precedată de stabilirea pasului de numărare - care trebuie să
fie un număr întreg - calculat ca raport între volumul colectivităţii generale şi volumul
N
colectivităţii de selecţie .
n
Prin calculul pasului de numărare se obţine împărţirea colectivităţii generale în grupe
de volume egale. Pentru constituirea eşantionului se procedează în felul următor: se
selectează la întâmplare o unitate din prima grupă la care se adaugă succesiv pasul de
numărare până la obţinerea celor n unităţi ale eşantionului. Utilizând exemplul precedent,
pasul de numărare este egal cu 10 şi se procedează astfel: din primele 10 unităţi, se extrage o
unitate, la întâmplare (prin tragere la sorţi). Presupunând că s-a extras unitatea cu numărul 3,
se adaugă succesiv 10 şi se obţine eşantionul format din unităţile cu numerele de ordine: 3,13,
23,33... Se observă că, în cazul selecţiei mecanice, constituirea eşantionului nu este pe deplin
aleatoare, deoarece fiecare unitate selectată depinde de numărul de ordine al celei precedente.
De aceea, selecţia mecanică este considerată în literatura de specialitate o selecţie
cvasialeatoare, caracterul aleator fiind asigurat doar de alcătuirea întâmplătoare a bazei de
sondaj. De asemenea, aplicarea selecţiei mecanice presupune existenţa unei baze de sondaj
adecvate, ceea ce face dificilă aplicarea acestui procedeu în alcătuirea eşantionului în turism.
 d.Eşantionarea prin stratificare
Atunci când populaţia supusă studiului este eterogenă, se apelează la sondajul
stratificat (tipic). Populația este împărțită în straturi omogene, iar apoi se realizează o
eșantionare aleatoare simplă în cadrul fiecărui strat. Asigură că fiecare subgrup din populație
este reprezentat în eșantion.
Selecţiile dirijate şi selecţiile mixte sunt utilizate mai ales în sondajele de opinie,
în cercetările sociologice şi în studiul cererii de consum al populaţiei, pentru bunuri şi
servicii.
În sondajele aplicate la studiul fenomenelor economice unde, de regulă, se lucrează
cu un număr mare de unităţi este necesar să se elaboreze baze de sondaj, fie cu caracter
permanent, fie pentru o anumită cercetare selectivă.