Populaţie, eşantionare,

eşantion
 Populaţie
- totalitatea cazurilor care corespund anumitor specificații
definite de cercetător
- poate cuprinde un număr diferit de indivizi/ unități și trebuie
să aibă una sau mai multe caracteristici care o separă de altă
populaţie

- Exemple: grup de persoane care prezintă anumite

caracteristici semnificative pentru procesul educaţional (elevi,
profesori, părinți etc.); grup de clase, şcoli, instituţii cu rol
educativ etc.
 Eşantionarea
- Selecţia, pe baza unor criterii științifice, a unui grup restrâns
de cazuri/ unități (de exemplu, subiecţi, instituții etc.) dintr-o
populaţie pe care intenţionăm să o cercetăm. Pe aceste cazuri/
unități selectate se vor realiza investigaţii, determinându-se,
caracteristici ale întregii populații, pe baza extrapolării
concluziei de la parte (eșantion) la întreg (populație) (cu
condiţia ca eșantionul să fie reprezentativ).

- Extrapolarea - proces de inferență statistică (raționament) prin

care se extrage o concluzie în virtutea unei legături cu alte
raționamente considerate drept adevărate, fără ca adevărul să
fie verificat în mod direct. Rezultatul nu prezintă certitudine, ci
reprezintă o estimare probabilistă în urma datelor măsurate
empiric la nivelul realității investigate.
Eșantionul – Parte a unui întreg (populaţie, mulţime,
colectivitate), alcătuită dintr-un număr limitat de entităţi
(de exemplu, elevi), selectată după criterii ştiinţifice, pe
care se realizează sondaje statistice, determinându-se,
verificându-se sau atestându-se anumite caracteristici
ale întregului.

Sondajul statistic – Operație prin care se culeg date

și informații de pe un anumit eșantion, pentru a se
stabili indicatori statistici cu ajutorul cărora poate fi
caracterizată întreaga populație/ colectivitate
participantă la cercetare.
 Eşantionul de participanţi/
subiecţi

Tip de eşantion care cuprinde toţi

participanţii/ subiecţii implicaţi într-o cercetare,
respectiv pe cei din eşantionul experimental şi
pe cei din eşantionul de control.
În descrierea lui prezentăm numărul de
participanţi la cercetare şi categoria din care au
fost selectaţi (de exemplu, preşcolari, elevi) şi
caracteristicile lor, cu deosebire din perspectiva
temei cercetate.
 Eşantionul reprezentativ
- Tip de eşantion care respectă structura populaţiei
din care este extras, adică reproduce caracteristicile
populaţiei din care a fost extras, la o scară mai mică.
- Îndeplineşte două condiţii:
1. Reprezentativitate din punct de vedere cantitativ
(ca mărime): numărul subiecţilor din eşantion trebuie
să fie suficient de mare pentru studii statistice.
2. Reprezentativitate din punct de vedere calitativ (ca
structură): extragerea indivizilor din populaţie trebuie
făcută la întâmplare/ aleatoriu, pentru a reflecta
structura acesteia; fiecare subiect are aceeaşi
probabilitate de a fi ales.
Eşantionarea prin randomizare simplă ("tragere la sorţi", metoda
loteriei) - extragerea la întâmplare a subiecţilor care vor constitui
eşantionul:
a) Eşantionarea cu ajutorul metodei loteriei, respectiv
extragerea de numere dintr-o urnă, după ce în prealabil fiecărei unităţi
statistice (de exemplu, subiect) i s-a repartizat un anumit număr de
ordine care figurează pe un bileţel sau pe o bilă (bilele trebuie să aibă
mase şi dimensiuni identice).

b) Eşantionarea cu ajutorul tabelelor cu numere aleatoare/

întâmplătoare
Etapa 1. Indivizii sunt numerotaţi de la 1 la N.
Etapa 2. Se deschide, la întâmplare tabelul cu numere
aleatoare; numerele existente în tabel în zona respectivă, pe coloane
sau pe linii, vor indica numerele de ordine ale subiecţilor care vor
constitui eşantionul. Dacă tabelul conţine cifre cu mai multe numere, se
va renunţa la primele cifre ale numerelor din tabel.
c) Eşantionarea cu ajutorul metodei pasului de
eşantionare
Etapa 1. Se calculează pasul de eşantionare k,
împărţind numărul total de unităţi N la numărul de unităţi
din eşantion; dacă valoarea obţinută este fracţionară, se
consideră partea întreagă a numărului obţinut.
Etapa 2. Se alege un subiect din primii k, prin
metoda loteriei.
Etapa 3. Se determină ceilalţi subiecţi din eşantion,
ei având rangurile 1+ k, 1+ 2k, 1 + 3k, …, 1 + (n-1)k.
- nu toţi subiecţii au aceeaşi probabilitate de a fi aleşi în
eşantion, întrucât o dată ales primul, alegerea celorlalţi
este bine determinată.
Eşantionarea prin randomizare stratificată

-Presupune împărţirea/ divizarea populaţiei în

straturi (omogene) după una sau mai multe
caracteristici legate de subiectul cercetării,
spre exemplu: elevi cu note de 3-4, 5-6, 7-8,
9-10 sau intervale mai mari.

-Pentru fiecare strat obţinut se va realiza apoi

o eşantionare aleatoare; mărimile
subeşantioanelor ce corespund diferitelor
straturi sunt proporţionale cu ponderea
acestor straturi în colectivitatea totală.
 Eşantionul experimental

Tip de eşantion care include acei subiecţi

ai cercetării, la nivelul cărora se introduce
variabila independentă (factorul experimental,
noua modalitate de lucru).
 Eşantionul de control/ martor

Tip de eşantion care include un grup de

subiecţi, cu nivel comparabil cu cel al
eşantionului experimental şi cât mai
asemănător cu acesta (ca număr, categorie de
apartenenţă, caracteristici psihosociale etc.), cu
care, pe parcursul cercetării se lucrează în
manieră obişnuită, neinfluenţată de variabila
independentă manipulată la eşantionul
experimental.
 Tipuri de eşantioane cu care se operează în cercetările pedagogice
1. Loturile/ clasele/ grupele/ eşantionul de participanţi/ subiecţi
- termenul „eşantion” se foloseşte atunci când s-a utilizat o tehnică de eşantionare
- eşantionul trebuie să fie reprezentativ din punct de vedere cantitativ (are
suficienţi membri) şi calitativ (membrii reflectă caracteristicile colectivităţii mari)
pentru colectivitatea generală din care fac parte (elevii de clasa a IV-a, de clasa
a VIII-a etc.), să reproducă în mod fidel caracteristicile esenţiale ale acesteia
- se consideră că investigaţiile desfăşurate în contextul natural, obişnuit, cu loturi/
clase/ grupe cu compoziţie obişnuită, constituite pe baza unor factori aleatori, asigură
reprezentativitatea şi oferă posibilitatea de generalizare a concluziilor investigaţiilor
- este necesar să fie caracterizate loturile/ clasele/ grupele/ eşantioanele şi să se
argumenteze echivalenţa dintre ele
La începutul cercetării clasele/ grupurile/ loturile experimental şi de control
sunt echivalente, asemănătoare. Pe parcursul cercetării aplicăm variabila
independentă DOAR la grupul/ lotul experimental, iar la grupul/ lotul de control
lucrăm obişnuit. Pe baza echivalenţei de la începutul cercetării, diferenţele
dintre grupuri/ loturi vor putea fi atribuite variabilei independente.
•În această secţiune nu vor fi incluse date cantitative sau calitative referitoare la
informaţiile obţinute pe parcursul investigaţiilor desfăşurate. Aceste date sunt
prezentate în secţiunea următoare a lucrării.
 Tipuri de eşantioane cu care se operează în
cercetările pedagogice
2. Eşantionul de conţinut:
cuprinde conţinuturile curriculare/ instructiv-educative
utilizate la eşantionul experimental şi date despre volumul/
extinderea, respectiv reprezentativitatea lor din punct de
vedere cantitativ şi calitativ
se precizează elemente ca: disciplina de studiu şi ariile
de conţinut abordate, numărul şi denumirea capitolelor/
unităţilor de învăţare/ temelor/ secvenţelor de lecţii,
numărul şi temele activităţilor didactice/ lecţiilor,
caracteristicile programelor educaţionale experimentate şi
ale activităţilor implicate etc.
se argumentează reprezentativitatea pentru disciplina de
studiu
Ipoteza cercetării: Utilizarea sistematică a jurnalelor reflexive la
elevii de clasa a XI-a conduce la creşterea eficienţei activităţilor
didactice susţinute de aceştia în cadrul practicii pedagogice.
Variabila independentă – jurnalele reflexive la elevii de clasa a
XI-a (utilizarea lor sistematică)
Variabila dependentă – gradul de eficienţă al activităţilor
didactice susţinute de elevii de clasa a IX-a în cadrul practicii
pedagogice.
Sensul de variaţie al variabilei dependente – crescător
Eşantionul de participanţi este alcătuit din două clase de elevi
de a XI-a. (În Cuprinsul lucrării de licenţă scriem: Clasele de
elevi). La începutul cercetării cele două clase sunt foarte
asemănătoare, echivalente din punctul de vedere al
comportamentului şi al rezultatelor elevilor la practică
pedagogică. Această echivalenţă ne permite ca, la sfârşitul
cercetării, să atribuim diferenţele dintre cele două clase singurei
modificări introduse, adică variabilei independente.
Utilizarea sistematică a jurnalelor reflexive la elevii de clasa a XI-a conduce
la creşterea eficienţei activităţilor didactice susţinute de aceştia în cadrul
practicii pedagogice.
Eşantionul de conţinut: activităţile didactice susţinute de elevii practicanţi
de clasa a XI-a, care sunt descrise din punct de vedere cantitativ şi calitativ
Argumentăm reprezentativitatea din punct de vedere cantitativ:
-prezentăm numărul activităţilor didactice susţinute de elevi, pe discipline şi
arii curriculare
-putem prezenta repartizare în timp a activităţilor didactice
Argumentăm reprezentativitatea din punct de vedere calitativ:
- precizăm tipul şi denumirea activităţilor didactice
-prezentăm conţinuturile instructiv-educative bine selectate, structurate,
precizate, adecvate, organizate, relaţionate

Scopul cercetării – verificarea eficienţei jurnalelor reflexive la elevii

de clasa a XI-a, în activităţile didactice didactice susţinute în cadrul
practicii pedagogice
Scopul didactic – creşterea eficienţei activităţilor didactice din
practica pedagogică a elevilor de clasa a XI-a, prin intermediul
Locul cercetării:
- se precizează denumirea instituţiilor educaţionale
sau, dacă tema este delicată, se utilizează coduri:
numere, litere
- Nu se precizează numele cadrelor didactice şi nici
numele subiecţilor (se poate recurge la numere,
iniţialele numelui şi prenumelui, iniţiala
prenumelui, nume fictive)

Perioada cercetării:
- intervalul de timp în cursul căruia se desfăşoară
cercetare: săptămâni, luni, module de învățare,
semestre etc.