Violența școlară – ce este și cum o

combatem?
I. Ce este violența în școli și cum se manifestă în România?
La 2 ani după începutul pandemiei de COVID-19, timp în care accesul la
educație a milioane de copii a fost limitat, violența școlară continuă să
existe și să lase efecte tragice asupra tinerilor din România. Aceasta
capătă noi forme și se adaptează noului context mai repede decât o face
legislația. Însă pentru a putea combate și preveni violența școlară,
este necesară o înțelegere a cauzelor și manifestărilor ei, însoțită de
conștientizarea și acțiunea publicului larg/societății civile.

Violența școlară, sub toate formele ei, limitează dreptul fundamental

la educație a zecii de mii de copii români . Aproximativ 1 din 3 elevi
din lume a fost victima bullyingului (formă a violenței școlare), având
consecințe devastatoare asupra procesului educațional, ratei de abandon
școlar, sănătății fizice și psihice ale acestora. În România, se estimează
că aproape jumătate dintre elevi au fost agresați de colegi cel puțin o
dată. Conform unui studiu realizat de Organizația Salvați Copiii
România, 16% din adolescenții respondenți au afirmat că, în mod
obișnuit, se simt încordați când sunt prezenți la școală, 12% speriați, iar
5% triști. Peste 4% afirmă că își petrec singuri pauzele, fără a comunica
cu ceilalți colegi.
În acest context, numărul ridicat de cazuri de violență școlară pare a
fi o consecință directă a mediul în care copiii și adolescenții
învață. Lipsa unui spațiu sigur, a unor măsuri elementare de protecție a
victimelor, a acțiunii cadrelor didactice și a celorlalți elevi nu fac altceva
decât să permită fenomenului de violență școlară să ia amploare.
a) Tipuri de violență

În categoria violenței școlare se încadrează orice formă de violență

asupra copiilor și tinerilor care se petrece pe domeniul școlii sau în
timpul unei activități conexe. Acesta este experimentată de elevi din
partea altor colegi/elevi, a cadrelor didactice sau a personalului auxiliar.

Aceasta poate să ia forme multiple:

 Violența fizică: agresiunea fizică cu intenția de a răni cealaltă persoană
(prezentă la cel puțin 1 din 10 elevi de liceu și 1 din 7 elevi de
gimnaziu*);
 Violența psihologică: abuzul/violența verbală și emoțională, precum
insulte, amenințări, porecle, intimidare, umilire (este cea mai prevalentă
formă de violență, observată de aprox. 40% dintre respondenți*) +
 violența socială, înțeleasă prin izolarea și controlarea acțiunilor victimei
(32% dintre liceeni respondenți afirmă că au fost martorii a cel puțin un
caz de violență socială);
 Bullyingul: comportament agresiv repetat asupra victimei, aflată în
aceeași situație ca și agresorul (un alt elev este agresorul→ bullying, un
profesor/ cineva superior ca și statut este agresorul→ abuz), îmbinând
violența fizică cu violență verbală, socială, sexuală;
 Cyberbullyingul: se referă la hărțuirea/intimidarea care are loc în mediul
online (ex.: trimiterea de mesaje ofensive, însușirea identității unui alt
elev pe platformele de socializare, postarea de imagini jenante și
răspândirea de zvonuri pe social media etc.).
b) Factorii de risc care determină violența
Situația socio-economică, rasa și etnia, mediul de proveniență, genul,
orientarea sexuală, temperamentul, aspectul fizic, etc. reprezintă
factori de risc atunci când vine vorba despre alegerea victimei . În
informațiile culese la nivel mondial de către UNICEF în ceea ce privește
prezența fenomenului de bullying, se poate observa o corelație evidentă
între nivelul de trai al unei țări (dezvoltarea economică, investiția în
educație) și incidența violenței școlare. Diferențe se observă și între
mediul rural și urban, unde 62% dintre școli au raportat cel puțin un caz
de violență pe an, respectiv 47%.

c) Portretele actorilor implicați

Elevul (copilul) face parte din categoria persoanelor cu
vulnerabilitate victimală crescută din cauza particularităților
psihocomportamentale și de vârsta specifice:
 nu dispune aproape deloc de posibilități fizice și psihice de apărare;
 anticipează în mică măsură/deloc atât propriile comportamente, cât și pe
ale celorlalți (în special ale adulților);
 dispune de o capacitate redusă de înțelegere a consecințelor acțiunilor
proprii sau ale altora;
 nivel redus de empatie;
 discerne cu dificultate intențiile bune de cele rele;
 prezintă un grad înalt de sugestibilitate, credibilitate.*
Există două tipuri de victime școlare:
 victima pasivă sau supusă: care transmite celorlalți, prin comportament,
că este o persoana nesigură, care nu va reacționa la agresiunea asupra sa;
nu dispun decât în mică măsură de abilități sociale; au un nivel scăzut al
stimei de sine, sunt anxioși, nesiguri, se demoralizează ușor; întâmpină
dificultăți în a lua atitudine sau în a se apăra atunci când sunt atacați;
 victima „provocatoare”: prezintă atât comportamente de tip anxios, cât
și de tip agresiv; prezintă tendința de a riposta violent când este atacată
într-un fel sau altul; cele mai multe victime din aceasta categorie au un
temperament irascibil, sunt hiperactive și au dificultăți de concentrare;
sunt nerespectuoase și au obiceiuri care îi irită pe cei din jurul lor; nu au
capacitatea de a dezvolta relații cu copiii și adulții, inclusiv cu profesorii;
își aleg victime pe care să își descarce frustrările provenite din
agresiunile la care sunt și ele, la rândul lor, supuse.
 Pe lângă victimă și agresor, violența școlară implică și un al treilea
factor: martorii. Din păcate, lipsa unor acțiuni din partea
acestora contribuie la normalizarea fenomenului de violență și
perpetuarea acestuia.
 Atunci când sunt victime sau martori ai diferitelor forme de
violență, un număr îngrijorător de elevi adoptă o atitudine
pasivă: aprox. 43% din elevii care au fost agresați sau hărțuiți
nu cer ajutor și nu vorbesc cu o altă persoană despre incident,
în timp ce mai puțin de 25% din martori raportează cazurile la
care au asistat. Jumătate dintre martori nu încearcă să ajute un alt
elev atunci când acesta era agresat/hărțuit.
 Teama de consecințe, de la izolarea socială la devenirea noii
victime, indiferența și individualismul, minimizarea gravității
situației și a consecințelor și identificarea deficitară a formelor
agresiunii rămân principalele motive pentru care elevii și profesorii
nu raportează cazurile de violență școlară la care sunt martori. Pe
deasupra, 1 din 4 elevi nu știe cum și cui să raporteze cele
întâmplate
d) Efectele asupra actorilor implicați
Violența școlară are consecințe dezastruoase, atât asupra victimelor,
cât și a agresorilor și martorilor . Pe plan educațional, victimele
violenței școlare asociază școala cu emoții negative, relația cu
profesorii și colegii se pierde, iar motivația de a învăța scade . Copiii
victime ale bullying-ului simt deseori că se află în locul greșit, școala
nefiind un mediu sigur, ceea ce crește probabilitatea de abandon școlar
și/sau renunțare la studii. De asemenea, aceștia au așteptări mai scăzute
de la ei înșiși din punct de vedere academic.
În ceea ce privește sănătatea fizică și mentală, ambele sunt drastic
afectate de bullying. Acesta este asociat cu rate mai ridicate ale
depresiei și anxietății (sentimentelor de singurătate și neapartenență,
gândurilor suicidare, consum de alcool, substanțe interzise și fumat
excesiv). Toate acestea agravează și starea de sănătate fizică. Violența
școlară poate cauza și injurii fizice, lăsând daune permanente victimei.
II. Ce măsuri s-au luat până acum împotriva violenței în școli?

Pentru că orice fenomen problematic ar trebui combătut sau diminuat, și

în cazul violenței în școli sunt necesare acțiuni concrete și măsuri
fezabile care să ajute părțile afectate.

III. Cum combatem violența în școli?

 Pentru a combate violența în școli este necesar un efort susținut din
partea tuturor persoanelor implicate: elevi, cadre didactice, părinți,
societate civilă. De asemenea, având în vedere caracterul sensibil al
problematicii, de multe ori victimele violenței nu mărturisesc faptul că
sunt agresate, astfel, este nevoie ca fiecare dintre noi, mai ales profesorii
și părinții, să dețină niște abilități elementare de identificare a tiparelor
specifice violenței școlare, pentru a putea oferi ajutor victimelor, dar și
agresorilor, înainte ca efectele violenței să fie ireversibile.

a) Identificarea cazurilor de violență

În România, există anumite comportamente prin care putem depista
cazurile de violență școlară, dar și mai multe acțiuni facile care pot fi
puse în practică pentru eradicarea acestora.
Există anumite aspecte și comportamente ale elevului care pot semnala
prezența unui caz de violență școlară:
 se întoarce de la școală cu haine, cărți sau alte bunuri rupte, stricate sau
chiar fără acestea;
 prezintă răni inexplicabile, precum contuzii, vânătai, tăieturi sau
zgârieturi;
 nu aduce niciodată prieteni acasă, după orele de școală, petrecându-și
singur timpul liber;
 ezitanță în ceea ce privește mersul la școală;
 alege un drum mai lung sau neobișnuit pentru a se duce și a veni de la
școală;
 este anxios, abătut, nefericit, depresiv, înlăcrimat când se întoarce de la
școală;
 trece brusc de la o stare la alta, prezintă iritabilitate, având adeseori ieșiri
necontrolate;
 nu doarme bine;
 și-a pierdut interesul pentru activitatea școlară și, ca urmare, se observa o
diminuare a performanțelor școlare;
 i se întâmplă să vorbească despre sinucidere sau are chiar tentative în
acest sens.
b) Eliminarea cazurilor de violență

Principiile care trebuie să stea la baza acțiunilor

de prevenire/ameliorare și de asistare a victimelor violenței
școlare sunt următoarele:
 intervenție din timp: prevenirea acestor fenomene trebuie sa înceapă
odată cu educația timpurie;
 construirea unui climat empatic: asistarea elevilor în a-și dezvolta
empatia ca abilitate în promovarea respectului pentru ceilalți și a
diversității; deschiderea spre nou, comunicarea constantă, acceptarea și
 aprecierea diferențelor sunt valori care trebuie promovate într-o sală de
clasă;
 dezvoltarea abilității empatice sau încurajarea elevilor de a se pune
în locul altei persoane are rezultate promițătoare în reducerea
agresiunilor;
 învățarea prin cooperare și lucru în echipă : aceste tehnici ajută copiii
să lucreze împreună și să valorifice aptitudinile fiecăruia.
