Repere metodice în

organizarea și desfășurarea
activităților didactice în DEC
Stadiile dezvoltării abilităţilor de desen şi pictură
(Lowenfeld şi Brittain, 1975)
Stadiul I. Stadiul mâzgălelii dezordonate (1-2½ani). Este stadiul în care dezvoltarea motorie şi observarea liniilor pe foaia
de hârtie sunt achiziţii importante, chiar dacă aceştia urmăresc linia care apare de sub creion din curiozitate mai degrabă
decât din dorinţa de a o controla.
Stadiul II. Stadiul mâzgălelii controlate. (2½ - 3½ani). Deşi din afară acest stadiu nu pare a se diferenţia prea mult de cel
exterior, la o observare mai atentă, este evident faptul că acum încheietura mâinii care ţine creionul este mai mobilă, copilul
priveşte mai des foaia de hârtie, dovedind un oarecare control vizual asupra liniilor trasate.
Stadiul III. Stadiul mâzgălelii cu sens. (3½ - 4 ani). Este stadiul în care deşi nu anunţă şi nu îşi propune dinainte tema
desenului, la încheierea lucrului, copilul îi stabileşte un nume, în funcţie de reprezentările pe care desenul rezultat i le evocă
sau de emoţiile pe care le trăieşte.
Stadiul IV. Stadiul tentativelor de reprezentare a realităţii (4–5 ani). Deşi tentativele de reprezentare a elementelor
realităţii înconjurătoare sunt evidente în acest stadiu, el păstrează încă mult din înclinaţiile stadiului anterior în care trăirile
emoţionale erau la fel de importante ca şi reprezentările vizuale. Copilul nu urmăreşte cu necesitate transpunerea fidelă a
realităţii, ci mai degrabă redarea împreună cu aceasta a impresiilor şi sentimentelor. De aceea, tentativele incipiente de
reprezentare sunt considerate redări simbolice ale obiectelor şi oamenilor (ex.: obiectele şi fiinţele preferate sun
supradimensionate în desen). O caracteristică relativ constantă este faptul că obiectele reprezentate sunt redate cu faţa, par să
plutească în spaţiul foii şi fundalul este de cele mai multe ori absent.
Stadiul V. Stadiul desenului preschematic (5-7 ani). Conceptul de formă şi structură este mult mai evident în cest stadiu.
Desenul devine mai complex şi complet, copilul adăugând acum elemente de peisaj (o linie pentru cer) şi detalii. Personajele
umane sunt mai corect reprezentate, cu toate părţilemari ale corpului redate n volum (linia dublă pentru membre) şi cu haine
şi accesorii. Desenul familiei redă acum mai corect raporturile de mărime dintre membrii acesteia
Stadiul desenului schematic (7-9ani). Linia devine mai sigură şi mai groasă, desenele sunt organizate central şi se
înregistrează o stereotipie a modalităţilor de desenare a fiinţei umane.
În tehnica picturii, stadiile de achiziţie a abilităţilor sunt similare, însă prelungite, din cauza dificultăţilor suplimentare pe
care le pune materialul de lucru, mai greu de controlat.
Recomandări generale
• Implicarea tuturor copiilor în activităţile de observare, apreciere şi creare a frumosului
artistic;
• Crearea ocaziilor de percepţie şi înţelegere a stimulilor vizuali ai realităţii
înconjurătoare şi a relaţiilor dintre aceştia;
• Oferirea libertăţii maxime în a gândi, simţi şi acţiona creativ
• Crearea oportunităţilor de achiziţie şi exersare a unor noi tehnici de expresie plastică
precum şi a unor deprinderi de organizare a materialului ilustrat şi de prezentare a
produselor activităţii;
• Expunerea la stimuli artistici şi dezvoltarea sensibilităţii faţă de moştenirea artistico-
plastică a umanităţii;
• Încurajarea transferului de cunoştinţe şi abilităţi estetice în viaţa de zi cu zi, în
activităţile de înfrumuseţare şi decorare a spaţiului apropiat.
Conținuturi ale învățării
Educație plastică: • Educație muzicală:
• deprinderi de lucru: desen, • Receptarea lumii sonore
pictură, modelaj • Exprimarea prin muzică
• asocierea elementelor de • Cunoaşterea valorilor creaţiei
limbaj plastic cu forme şi obiecte muzicale naţionale şi universale
din mediul înconjurător
• dezvoltarea expresivităţii şi
creativităţii artistice
• Care sunt domeniile de dezvoltare implicate in DEC?
• Elemente de limbaj plastic:
punctul, linia, pata de culoare
• Tehnici: desen, pictură, modelaj
• Desen: creion colorat, cerat,
hârtie, carton
• Pictură: acuarele,
• Modelaj: tasare, amprentare,
mișcare translatorie, adăugire,
eliminare, rupere, aplatizare,
mișcare circulară, apăsare,
adâncire, incizare
• Familiarizarea cu valorile
patrimoniului de artă plastică
Educația plastică: metode didactice utilizate
• Demonstrația
• Explicația
• Exercițiul
• Conversația: bazată pe întrebări de investigare, explorare
Educația muzicală: metode didactice utilizate
• Cântecul
• Jocul muzical: pentru diferențierea și consolidarea: ritmului și
pronunției, intensității sunetelor, tempo-ului, timbrului sunetelor (a
culorii sonore)
• Joc cu text și cânt
• Audiție
• Exerciții muzicale
Repere metodice în predarea cântecului
• Organizarea copiilor pentru activitatea muzicală
• Exerciţii muzicale pregătitoare
• Anunţarea titlului cântecului
• Familiarizarea copiilor cu conţinutul cântecului: prin poveste, imagine,
dialog, ghicitoare, citirea textului
• Interpretarea cântecului de către educatoare
• Interpretarea cântecului împreună cu copiii: pe fragmente, grupe,
• Încheierea activităţii
Repere metodice în activitățile de audiție
muzicală
• Pregătirea sălii pentru audiţie
• Enunţarea titlului audiţiei
• Familiarizarea copiilor cu conţinutul piesei audiate
• Ascultarea propriu-zisă
• Încheierea audiţiei
Improvizația
• Improvizaţia muzicală presupune eliberarea spontană a muzicii din noi
înşine. Este la îndemâna oricui, oricând, oriunde.

• Utilizarea instrumentelor muzicale în improvizaţii muzicale de mică

întindere îmbunătăţeşte calitatea actului artistic şi a celui didactic.
 Povestirea muzicală (autor: Loredana Muntean)
Obiectivul fundamental:
Dezvoltarea deprinderilor de aplicare în practica muzicală a noţiunilor de dinamică şi agogică.
Instrumente şi/ sau materiale necesare:
Xilofon, boomwhackers, tobă mică, beţe, tamburină, maracas sau alte instrumente de percuţie.
Durata: 15 – 20 minute
Modul de desfăşurare:
Copiii sunt aşezaţi în semicerc. Li se cere ca, în sensul acelor de ceasornic, să-şi exprime starea printr-un sunet însoţit de gesturi şi mimică.
Se propune intonarea unui fragment muzical de mică întindere (de pildă: SOL-LA-sol-sol-mi-do., unde notele scrise cu majuscule au durate de 1
timp, iar cele cu litere mici, durate de 1/2 de timp), astfel încât să redea o stare de: bucurie, fericire, veselie, tristeţe, oboseală etc. Intonaţia
trebuie să fie mereu curată, la înălţime justă. Se observă şi se discută cu copiii relaţiile ce se stabilesc între intensitatea, tempoul în care este
intonat fragmentul muzical şi starea de spirit redată.
Propunătorul citeşte un text atent selectat (poezie, poveste, dialog, de pildă:
„Se adună nori de ploaie,
Umplu cerul de catran.
Speriat de-aşa furtună,
Miorlăie un biet motan.” (P. Crăciun, Ploaia),
întrerupându-l acolo unde expresivitatea sau conţinutul permite intercalarea unui moment cântat. Copiii vor ilustra textul cântând fragmentul
muzical pe care l-au lucrat, la început în colectiv, apoi individual, în sensul acelor de ceasornic.
După ce sunt familiarizaţi cu textul, copiii vor fi împărţiţi în grupe. Fiecare dintre copii îşi alege un instrument muzical. Li se cere să ilustreze
conţinutul textului astfel încât fragmentul muzical intonat să îndeplinească rolul textului, iar starea pe care doresc să o ilustreze muzical să fie
redată cu ajutorul instrumentelor. Ceea ce se cântă cu instrumentele este o improvizaţie.
 Salata de fructe muzicale (autor: Loredana Muntean)
Obiectivul fundamental:
Fixarea, sistematizarea, aplicarea în practica muzicală a cunoştinţelor referitoare la duratele sunetelor.
Instrumente şi/ sau materiale necesare:
Boomwhackers (tuburi de percuţie acordate), xilofon, tobă mică, beţe, tamburină, maracas sau alte instrumente de percuţie, jetoane
ilustrând fructe.
Durata: 10-15 minute
Modul de desfăşurare:
Copiii sunt aşezaţi în semicerc. Se propune ca formulele ritmice ce se pot cânta pe 1 timp să fie asociate cu denumiri de fructe astfel:
La prima citire/ pronunţare, copiii vor marca cu bătăi din palme fiecare timp. Apoi, pentru a intui formulele ritmice, se vor marca cu bătăi din
palme formulele ritmice asociate cu denumirile fructelor. Exersarea se va continua cu ajutorul instrumentelor muzicale. Copiii vor sesiza că
există instrumente care sunt mai potrivite pentru a cânta durate de pătrime (măr) decât durate de şaisprezecime (căp-şu-ni-că). Ei vor învăţa
că, de obicei, sunetele cu durată mai mare sunt cântate de instrumente mai sonore (tamburina, toba), iar cele cu durată mai mică, de
instrumente mai agile, mai puţin sonore şi mai uşor de mânuit (maracas, beţe, boomwhackers, xilofon).
După clarificarea duratelor şi a raportului dintre durata de 1 timp şi formulele ritmice studiate, copiii vor fi împărţiţi în echipe de câte 4-5.
Propunătorul enunţă sarcina de lucru şi criteriile de evaluare a produselor artistice obţinute (varietatea fructelor, asortarea adecvată a
fructelor, complexitatea salatei de fructe, implicarea tuturor membrilor echipei, respectarea disciplinei etc).
Fiecare grupă îşi va căuta un loc unde să creeze propria salată de fructe. Copiii se pot aşeza confortabil pe covor, pe scăunele, oriunde în sala
de grupă. Fiecare membru din grupă îşi va alege 1 sau 2 fructe pe care să le adauge în salată într-o proporţie corespuzătoare. Copiii din
grupele mici vor crea intuitiv salatele proprii. Cei din grupele mari vor putea să scrie reţeta obţinută în urma mai multor încercări cu ajutorul
jetoanelor primite.
Reţeta trebuie exersată de fiecare grupă, astfel încât salata obţinută să poată fi servită. Propunătorul şi celelalte echipe evaluează fiecare
salată în parte, pe baza criteriilor enunţate la începutul jocului.
Jocurile cu text și cânt (Educ. Simona Morar)

• Jocurile cu text și cânt îmbină într-o structură unitară elemente de mișcare

cu textul și melodia unui cântec, mișcarea fiind subordonată direct
conținutului cântecului;

• Conținuturile jocurilor cu text și cânt îl formează aspecte din viața

socială, din natură, din basme, din povestiri; aspecte de muncă,
caracteristici ale animalelor sălbatice sau domestice;

• Jocul cu text și cânt presupune dinamizarea cântecului prin îmbogățirea

acestuia cu diferite mijloace și procedee de interpretare;
Jocurile cu text și cânt (Educ. Simona Morar)

• Jocurile cu text și cânt asigură într-o mare măsură coordonarea mișcărilor,

concordanța lor cu caracterul muzicii, îi angajează pe cei mici într-o
activitate complexă:cântatul în grup, dialogul, mișcările și gesturile,
acompaniamentul ritmic.

• Jocurile cu text și cânt pot contribui de asemenea, în mod substanțial, la

dezvoltarea simțului ritmic și al celui melodic, dezvoltarea sensibilității,
gustului pentru frumos, pentru artă.
Desfășurarea jocurilor cu text și cânt (Educ. Simona
Morar)
• Aceste jocuri se desfășoară în concordanță cu imaginile evocate de
textul cântecului.
• Ele diferă în funcție de participarea copiilor la joc:

1. cele în care mișcările sunt executate simultan de către toți copiii

(exemplu: „Bate vântul frunzele”)
2. cele care se desfășoară pe roluri sau grupe de copii-fiecare grupă
desfășurând concomitent sau alternativ numai anumite mișcări
(exemplu:„Căsuța din pădure”- se formează patru grupe- doi pitici, un
grup reprezintă căsuța, broscuța, șoriceii).
Desfășurarea jocurilor cu text și cânt (Educ. Simona
Morar)

 Mișcările și gesturile au ca scop adâncirea interpretării conținuturilor

și accentuarea caracterului lor de jocuri.

 De asemenea, mișcările și gesturile, dezvoltă capacitatea de

coordonare a mai multor activități concomitente, înlătură crisparea și
permit obținerea unei atitudini spontane, degajate, atingând astfel
scopul activităților recreative, acela de a creea veselie și bună
dispoziție.