Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
GRĂDINIȚA CU P. N. MÂRZA
Cele mai utilizate mijloace în procesul educaţiei muzicale ritmice sunt: cântecul,
audiţia, exerciţiul şi jocul didactic muzical.
CÂNTECUL
Principalul mijloc prin care se realizează cunoaşterea unei arte este însăşi opera de artă.
Muzica trebuie însuşită prin muzică, prin lucrările în care se oglindeşte această artă: cântece,
jocuri muzicale, audiţii. Cunoştinţele, priceperile şi deprinderile însuşite în activitatea de
educaţie muzicală îşi găsesc adevăratul rost numai dacă sunt puse în legătură cu o lucrare
muzicală şi numai dacă ajută la cunoaşterea şi la însuşirea acelei lucrări sau a altora similare.
Cântecul ales nu trebuie să conţină mai multe probleme necunoscute de copii, ci numai
una, aceea care se constituie ca subiect al activităţii.
1
Problema alegerii cântecelor în concordanţă cu subiectul activităţii se pune în mod deosebit în
perioada prenotaţiei, deoarece cadrul didactic nu are la dispoziţie manualul.
Elementele melodice şi ritmice au cea mai mare influenţă asupra educaţiei muzicale a
copiilor. Calitatea lor separată, cât şi îmbinarea lor determină valoarea estetică a cântecelor, în
cel mai înalt grad. Melodia trebuie să fie cantabilă, frumoasă, cu intervale fireşti şi accesibile
elevilor, cu o stabilitate tono-modală clară, fără fluctuaţii modale sau cromatice, iar ritmul
trebuie să aibă o desfăşurare firească alături de elementul melodic, pe care să nu-l
subordoneze.
c) Valoarea educativă
Este dată de text şi muzică şi se manifestă prin ideile, sentimentele şi atitudinile pe care
le trezesc şi le dezvoltă cântecele în sufletele celor ce participă la audierea şi la interpretarea
lor.
Latura educativă ce rezultă din textul cântecelor poate avea aspecte multiple: dragostea
de patrie, faţă de frumuseţile naturii, preţuirea faptelor de vitejie ale strămoşilor, îndemnul la
muncă şi învăţătură.
Cântecele copiilor oglindesc imagini din mediul familial, din natură, din viaţa micilor
şcolari care învaţă carte, dar se mai şi joacă. În imaginile artistice ale cântecelor, copilul
trebuie să se regăsească pe sine, pentru ca în felul acesta să considere cântecul ca parte
2
integrantă din viaţa lui. Muzica însăşi, prin forţa ei emoţională, acţionează asupra copiilor şi
în sens educativ, melodia având drum direct spre sufletul copiilor.
d) Accesibilitatea
AUDIŢIA
Prin intermediul audiţiei, copiii iau contact direct cu arta sunetelor. Audiţia poate să aibe
un caracter pasiv, de divertisment, atunci când se ascultă fără a se pune problema explicării şi
înţelegerii conştiente a limbajului muzical.
3
mici, o scurtă poveste poate instala cu succes calmul necesar celor mai subtile percepţii
auditive. Se va continua cu o prezentare a lucrării muzicale destinată audierii: compozitorul,
epoca sa şi locul pe care îl ocupă în ansamblul creaţiei muzicale lucrarea respectivă, genul şi
stilul, forma structurală, conţinutul de idei, referiri cu privire la interpreţi etc.
Metodologia didactică:
4
Comentarea audiţiei. Educatoarea dirijează conversaţia după un program
prestabilit, prin care se urmăreşte gradul în care copiii au înţeles piesa, au recunoscut temele,
structura piesei, caracterul şi destinaţia ei şi pot face asocieri cu alte piese cunoscute.
Reaudierea piesei. Dacă este nevoie, piesa audiată se poate relua în orele
următoare, sub forma unor exerciţii şi jocuri de recunoaştere.
EXERCIŢIUL
Este mijlocul muzical prin care se urmăreşte formarea deprinderilor de a intui, executa,
recunoaşte auditiv un anumit element muzical şi de a-l valorifica creativ. Exerciţiul nu are o
formă prestabilită, având grade de dificultate şi dimensiuni diferite. Din mulţimea exerciţiilor
utilizate, unele îndeplinesc funcţii de familiarizare cu noile acţiuni şi operaţii de însuşire,
altele asigură execuţia repetată a acestora, până se constituie automatismele dorite sau, până
se ajunge la consolidarea deprinderilor odată formate.
exerciţii melodice
exerciţii ritmice
exerciţii psiho-motrice
5
exerciţii de audiere.
exerciţii de execuţie
exerciţii de recunoaştere
exerciţii de creaţie.
Exerciţiul muzical este unul dintre cele mai eficiente mijloace de realizare a educaţiei
muzicale şi se referă, în esenţă, la efectuarea conştientă şi repetată a unor acţiuni şi operaţii în
scopul formării de priceperi şi deprinderi practice şi intelectuale, dezvoltării unor capacităţi şi
aptitudini, consolidării cunoştinţelor dobândite, stimulării potenţialului creativ al copiilor.
BIBLIOGRAFIE :
Barna Andrei, Antohe Georgeta – “Curs de pedagogie” –
Editura ISTRU Galati 2003
Comisel Emilia- “Folclorul copiilor”, Editura muzicala, Bucuresti, 1982
Ciurea Rodica- “Educatia prin arta si literatura”, studio, Bucuresti, 1973
Herman Vasile – “Originile si dezvoltarea formelor muzicale”, Bucuresti 1982
Lupu Jean- “Educarea auzului muzical dificil”- Editura muzicala, Bucuresti
Motora- Ionescu Ana- “Indrumator pentru predarea muzicii la clasele
I-IV” – Bucuresti, EDP,1978
Popescu- Neveanu , Paul- “Probleme ale dezvoltarii psihice a copilului intre 3-7 ani” , in “Studiul
psiho- pedagogic”, Bucuresti, EDP, 1970
Vaideanu George- “Cultura estetica scolara” Bucuresti, EDP,1970
Zisulescu Stefan- “Dictionar de pedagogie” Bucuresti 1971
https://iteach.ro/profesor/beatris.epure
https://www.didactic.ro/resurse-educationale/invatamant-prescolar
6
7