MODALITĂȚI ȘI MIJLOACE DE

REALIZARE A EDUCAȚIEI MUZICALE ÎN

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Educatoare Ujică Petronela

GPN Șaru Dornei, jud
Suceava
 Vârsta copilăriei este perioada cu cele mai intense dezvoltări fizice și psihice ale
viitorului adult , această vârstă fiind acceptată nu numai de educație în general, dar
și de educația muzicală în special.

Toate activitățile organizate în instituțiile de învățământ extrașcolare au

valențe estetice, însă rolul cel mai deosebit revine activităților de educție muzicală
(canto, populară, muzică ușoară, muzică vocal- instrumentală, ect)

Muzica îi fascinează de timpuriu pe copii, producându-le emoții foarte plăcute și

puternice. Toate structurile sonore și ritmice sesizate în primii ani, datorită
multiplelor emisiuni tv pentru copii sau cele accesate de părinți pe internet, sunt
continuate în palatele și cluburile de copii în cadrul procesului instructiv-educativ.
 Obiectivele majore urmărite în cadrul activității
de educație muzicală sunt:

Formarea capacităților de exprimare prin muzică vocală și instrumentală.

Formarea capacității de receptare a muzicii.

Cunoașterea marilor valori ale creației artistice naționale și universale.

Formarea capacității creatoare prin cultivarea imaginației.

Mijloacele de învăţământ sunt instrumente sau complexe menite a facilita
transmiterea unor cunoştinţe, formarea unor deprinderi, evaluarea unor
achiziţii, realizarea unor aplicaţii practice în cadrul procesului instructiv -
educativ. Stabilirea şi integrarea mijloacelor de învăţământ se realizează prin
racordarea permanentă a acestora la obiectivele instruirii, la conţinuturile
concrete ale activităţilor, la metodele şi procedeele didactice.

Eficienţa utilizării mijloacelor de învăţământ ţine de inspiraţia şi

experienţa didactică a cadrului didactic în a alege şi a-şi sprijini discursul pe
un suport tehnic care, în mod virtual, posedă calităţi ce aşteaptă a fi
exploatate.
Cele mai utilizate mijloace în procesul educaţiei muzicale ritmice sunt: cântecul, audiţia,
exerciţiul şi jocul didactic muzical.

CÂNTECUL

Principalul mijloc prin care se realizează cunoaşterea unei arte este însăşi opera de artă.
Muzica trebuie însuşită prin muzică, prin lucrările în care se oglindeşte această artă: cântece,
jocuri muzicale, audiţii. Cunoştinţele, priceperile şi deprinderile însuşite în activitatea de
educaţie muzicală îşi găsesc adevăratul rost numai dacă sunt puse în legătură cu o lucrare
muzicală şi numai dacă ajută la cunoaşterea şi la însuşirea acelei lucrări sau a altora similare.

Selecţionarea cântecelor trebuie făcută cu grijă, respectând următoarele criterii:

concordanţă cu subiectul activităţii, valoare estetică, valoare educativă, accesibilitate .
AUDIŢIA

Prin intermediul audiţiei, copiii iau contact direct cu arta sunetelor.

Audiţia poate să aibe un caracter pasiv, de divertisment, atunci când se ascultă
fără a se pune problema explicării şi înţelegerii conştiente a limbajului muzical.

Rolul educatoarei este de a forma şi dezvolta copiilor capacitatea de a

asculta conştient, de a înţelege mesajul muzical. O audiere a muzicii în mod
activ presupune ca preşcolarul să ştie de ce ascultă, ce trebuie să urmărească şi
să descopere în urma audiţiei. Copiii trebuie solicitaţi în permanenţă să-şi
exprime trăirile şi emoţiile trezite de lucrarea muzicală audiată.
Pregătirea copiilor pentru audiţia muzicală.
 Se asigură disciplina prin formularea unor cerinţe potrivite activităţii: linişte, poziţie lejeră de ascultare.
Educatoarea va crea starea afectivă propice piesei de audiat, va comunica datele necesare şi va orienta
gândirea copiilor spre problemele ce urmează a fi rezolvate prin: povestire, conversaţie sau descriere,
având ca suport o ilustraţie, un instrument, un portret;
 stabilirea elementelor ce trebuie urmărite în timpul audiţiei şi crearea situaţiilor problematice pentru
copii;
 transmiterea unor date privind compozitorul, piesa, interpretul, dirijorul;
 sublinierea caracterului muzicii corelat cu conţinutul de idei şi sentimente;
 stabilirea temelor muzicale ce trebuie executate de copii şi apoi recunoscute în audiţii.
 Audierea pieselor. Educatoarea ascultă şi sugerează starea de concentrare, trăire şi înţelegere a mesajului
muzical.
 Comentarea audiţiei. Educatoarea dirijează conversaţia după un program prestabilit, prin care se
urmăreşte gradul în care copiii au înţeles piesa, au recunoscut temele, structura piesei,
caracterul şi destinaţia ei şi pot face asocieri cu alte piese cunoscute.
 Reaudierea piesei. Dacă este nevoie, piesa audiată se poate relua în orele următoare, sub forma
unor exerciţii şi jocuri de recunoaştere.
EXERCIŢIUL
Este mijlocul muzical prin care se urmăreşte formarea deprinderilor de a
intui, executa, recunoaşte auditiv un anumit element muzical şi de a-l
valorifica creativ. Exerciţiul nu are o formă prestabilită, având grade de
dificultate şi dimensiuni diferite. Din mulţimea exerciţiilor utilizate, unele
îndeplinesc funcţii de familiarizare cu noile acţiuni şi operaţii de însuşire,
altele asigură execuţia repetată a acestora, până se constituie automatismele
dorite sau, până se ajunge la consolidarea deprinderilor odată formate.

Exerciţiul muzical este unul dintre cele mai eficiente mijloace de realizare a educaţiei muzicale
şi se referă, în esenţă, la efectuarea conştientă şi repetată a unor acţiuni şi operaţii în scopul
formării de priceperi şi deprinderi practice şi intelectuale, dezvoltării unor capacităţi şi
aptitudini, consolidării cunoştinţelor dobândite, stimulării potenţialului creativ al copiilor.
 În concluzie rolul muzicii în viața noatră este extrem
de complex si din păcate de multe ori este tratat în mod
superficial,cu cât descoperi muzica sub orice formă cu
atât îți vei da seama cât de fantastică este.