Sunteți pe pagina 1din 6

Noi abordari ale curriculumului n Educatia Muzicala Cei mai multi dintre noi, cnd ne gndim la muzica, avem

n vedere n primul rnd melodia. Pentru unii, e aproape acelasi lucru - melodia nseamna muzica. si, ntr-un fel, au dreptate, pentru ca ce este muzica n fond, altceva dect sunetele care se schimba si se desfasoara n timp? Ca arta a sunetelor cntate, muzica declanseaza trairi profunde si de durata, emotii intense mai mult sau mai putin constientizate, educa sensibilitatea, dezvolta sentimentele cu rezonanta biologica cum ar fi: bucuria, tristetea, mnia, durerea. Putem spune ca muzica reprezinta tot ceea ce nseamna dragoste pentru frumos, sensibilitate, emotii, sentimente, viata. Att n gradinita, ct si n clasele primare, se face educatie muzicala n mod organizat si sistematic, cu mijloace si procedee specifice fiecarui ciclu. Cu ct ele se realizeaza mai de timpuriu, cu att rezultatele sunt mai bogate si se rasfrng mai puternic asupra dezvoltarii armonioase a copilului. Noul curriculum opteaza pentru o educatie muzicala orientata mai mult nspre valorificarea laturii artistice, ncercndu-se astfel eliminarea "mimetismul academic" n favoarea unei educatii de tip pragmatic. Echilibrul optim ntre a sti si a face, ntre a cunoaste si a aplica n educatia muzicala, impune caracterul formativ al acesteia. Se impune alegerea unor modalitati care sa duca la progres si perfectionare, la cresterea randamentului muzical si a formarii prin muzica, modalitati care sa fie acceptate si totodata pe placul elevilor de azi. Educatoarele si nvatatorii se confrunta att cu noile cerinte impuse de reforma din nvatamnt, dar mai ales, se confrunta cu cerintele elevilor, care nu mai accepta doar informatii rigide si nici atitudinea de dominare si constrngere. Urmarea acestei situatii se rasfrnge asupra atitudinii tinerilor, pentru care lectia de muzica reprezinta locul si timpul n care se nvata despre muzica, n loc sa se "faca muzica". Atrasi dintotdeauna de activitatile artistice, ei si gasesc singuri drumul unei practici muzicale, care, din pacate, scoate n evidenta lipsa de cultura, lipsa contactului nemijlocit cu muzica de calitate. Din nefericire, aceasta tendinta nu poate sa dispara dintr-o data din practica didactica, astfel ca reforma trebuie nfaptuita la grupa, la clasa, de catre fiecare educator. Educatia muzicala a copiilor, indiferent de vrsta pe care o au, nu se realizeaza numai n cadrul activitatilor si lectiilor de muzica obligatorii, cntecul fiind prezent pe ntreaga durata a ciclului de scolaritate, fie ca vorbim de gradinita, fie ca vorbim de clasele primare. De-a lungul ntregii cariere didactice, am ncercat, ca prin procedee si metode diverse sa formam la copii (elevi) acele priceperi si deprinderi propice fiecarei perioade de vrsta si totodata sa influentam trasaturi pozitive de vointa si caracter, nvatndu-i sa fie buni, generosi, srguinciosi, sa-si iubeasca aproapele, natura nconjuratoare. Pornind de la receptivitatea, aproape generala, a copiilor fata de lumea sunetelor, am ncercat sa le dezvoltam si cultivam copiilor, auzul muzical, simtul ritmic, al armoniei, sa le formam priceperi si deprinderi elementare de a cnta. Obiectivele educatiei muzicale la prescolari decurg din scopul si sarcinile educatiei estetice, fiind conditionate de particularitatile de vrsta ale copiilor. Vom prezenta mai jos cteva dintre obiectivele urmarite de-a lungul timpului, la diferite categorii de vrsta, obiective care au fost realizate cu succes n cadrul activitatilor de educatie muzicala. La 3-4 ani am constatat ca cei mici au un volum al vocii mic, respiratie scurta si pronuntie

defectuoasa. innd seama de aceste lucruri am optat pentru obiective ca: stimularea interesului pentru muzica; formarea deprinderii de a asculta cntecele intonate de educatoare, ale unor copii mai mari, precum si cntece simple executate la un instrument; formarea deprinderii de a pronunta clar si corect textul unor cntece scurte. La 4 -5 ani, copilul se afla deja n grupa mijlocie, unde se pot observa deja unele progrese: pronuntia devine mai clara, respiratia este mai lunga si mai profunda dect la 3 ani, intonatia este mai buna, simtul ritmic este mai dezvoltat. Chiar si tinuta corpului este mai corecta. Obiective realizate cu succes: formarea deprinderii de-a cnta n colectiv cu toata grupa sau n grupuri mici, cntece cu o ntindere pna la o sexta mare; consolidarea deprinderilor muzicale nsusite la grupa mica, precum si formarea unora noi, legate de nsusirea n mod activ, prin cnt, a elementelor muzicii; consolidarea deprinderii de a deschide bine gura, de-a respira corect, de-a pronunta clar si corect textul, de a pastra o pozitie corecta a corpului n timpul cntatului. La 5-6-7 ani (grupa mare si mare - pregatitoare) obiectivele sunt mult mai numeroase, referinduse n special la aspecte legate de ascultarea si interpretarea muzicii: educarea dragostei si interesului pentru muzica, pentru frumos; formarea deprinderii de a asculta cntece cu un continut mai variat si complex; ntinderea ambitusului pna la o septima sau o maxima de octava; formarea deprinderii de a recunoaste unele cntece nvatate dupa un fragment melodic dat, fara cuvinte; dezvoltarea atentiei si a memoriei auditive voluntare, a receptivitatii si sensibilitatii muzicale. Acestea au fost doar o parte dintre obiectivele pe care le-am urmarit si pe care le-am si realizat cu succes de-a lungul carierei de educatoare. Vom prezenta n continuare cteva dintre obiectivele studierii muzicii la clasele I-IV. Pentru a stabili obiectivele specifice, am considerat ca este necesar sa pornesc de la scopul general al predarii muzicii, adica acela de-a forma un om cult, capabil sa nteleaga si sa aprecieze aspectele stiintei si artei n evolutia lor, ajungnd n final la scopul special al muzicii. Iata cteva dintre obiectivele specifice studierii muzicii la clasele III-IV, atunci cnd ncepe perioada notatiei muzicale: dezvoltarea capacitatii de-a ntelege constient lucrarile muzicale prin cntec si prin auditii muzicale;

dezvoltarea capacitatii de ntelegere si nsusire constienta a elementelor de limbaj muzical: ritm, armonie, melodie, - prin cntare, ascultare si alte activitati practice specifice muzicii, precum si specificului de vrsta al copilului; nsusirea unui repertoriu bogat de cntece romnesti si universale, ca material de baza, care sa asigure realizarea scopului, obiectivelor si sarcinilor impuse de educatia muzicala n etapa notatiei. Finalitatea lectiilor de educatie muzicala s-a concretizat ntr-o serie de obiective terminale (finale): dezvoltarea auzului muzical, a sensibilitatii estetice, a aptitudinii de a percepe muzica si semnificatiile ei; nsusirea unui volum de cunostiinte din domeniile teoriei muzicii solfegiului, dicteului, armoniei, esteticii; realizarea impactului cu muzica n vederea narmarii copiilor cu informatia care sa-i ajute practic sa auda si sa asculte, sa patrunda bucuriile muzicii; dobndirea unor deprinderi de a percepe si de a transmite un anumit mesaj. Acestea sunt doar cteva dintre obiectivele pe care le-am urmarit n cadrul lectiilor de muzica, obiective care se mpletesc si se ntrepatrund cu cele din ciclul prescolar. n organizarea si desfasurarea lectiilor de muzica am folosit cu succes, variate procedee si metode de nvatamnt, printre ele numarndu-se : explicatia, conversatia, demonstratia, exercitiul, folosirea manualului, dar si metode de verificare si apreciere a cunostintelor, observarea independenta si lucrarile practice muzicale, participarea la concerte-lectii, la concerte si spectacole muzicale publice si auditii muzicale. Dupa cum spuneam, ritmul este un element fundamental al artei muzicale. A dezvolta simtul ritmic la elevi nseamna a pune de acord elementele de ritm existente n corpul omenesc si n natura, cu ritmul muzicii. Activitatile ritmice n perioada prenotatiei muzicale le-am "mpletit" permanent cu jocul, deoarece acesta este cel mai bun mijloc de a trezi interesul copiilor n vederea perceptiei si nsusirii, pe cale practica, a elementelor ritmice. Dezvoltarea simtului ritmic pe cale oral-intuitiva prin cntare dupa auz se realizeaza n mai multe etape succesive, axate pe perceperea ritmului din cntec, tactarea ritmului, perceperea constienta a duratei sunetelor, deprinderi de dirijat intuitiv, n 2, 3 si 4 timpi. Mersul ritmic este un alt procedeu foarte eficient, pe care l-am folosit pentru dezvoltarea acestei deprinderi. A merge ritmic nseamna a calca pe fiecare durata din cntec, pasind mai repede pe succesiunea patrimilor. Din experienta la clasa, am constatat ca folosirea portativului n perioada prenotatiei nu da rezultate foarte bune. n aceasta perioada am folosit doar silabe ritmice cu citirea si scrierea simbolurilor respective, silabe melodice, scarite melodice si foarte multa cntare, deseori problematizata.

Folosirea procedeului silabelor ritmice asigura concretizarea lungimii diferitelor sunete, facnd posibila perceperea si ntelegerea raportului de lungime si nsusirea. constienta a duratelor din cntece. Folosite la nceput imitativ, silabele ritmice (pas, iute, rar, si mai iute) accelereaza si constientizeaza descoperirea acestora, fara a dezvolta notiunile de "patrime", "doime", "optime", "saisprezecime". Pentru reprezentarea duratelor, se poate recurge la folosirea liniilor orizontale. Concomitent, se pot folosi si linii dispuse pe verticala (pentru redarea miscarii melodice) care, reunite cu cele orizontale, dau imaginea sintetica ritmico-melodica a cntecelor. Cea mai eficientasi mai durabila metoda ramne nsa cea a silabelor ritmice, care vor fi introduse n limbajul copiilor, n mod progresiv si n strnsa legatura cu predarea fiecarei durate n parte. scoala trebuie sa contribuie la patrunderea mesajului muzicii n toate sufletele de copii, indiferent de zestrea cu care au venit pe lume; de binefacerile muzicii nu trebuie lipsit nici un pamntean caci, asa cum zice Ludwig van Beethoven ntr-o scrisoare a sa: "muzica este o relevatie mai nalta dect orice ntelepciune si orice filozofie". Cntatul, ca si vorbirea, este o manifestare fundamentala a fiintei umane. Un cntec frumos, se spune, este un educator. Pe parcursul nvatarii unui cntec, nvatatorii si educatoarele au obligatia de a trezi si mentine n sufletul copiilor o puternica atmosfera afectiva adusa pna la emotionare. ntre melodie si vers exista o simbioza organica. Melodia se adreseaza mai direct sufletului, afectivitatii, cu att mai repede cu ct e mai usor de memorat. Un cntec e un mijloc de educatie, daca dascalul l ajuta pe elev sa-i descifreze mesajul. Muzica si aduce o contributie importanta la dezvoltarea memoriei si a capacitatilor intelectuale ale copiilor. n domeniul vietii intelectuale memoria se manifesta sub forma unor imagini, notiuni sau idei. La muzica, memorarea treptelor tonale este hotartoare pentru formarea imaginii auditive interioare a sunetelor muzicale. Principalul mijloc pentru nvatarea muzicii l constituie nsasi operele acestei arte, reprezentate prin cntece, coruri, fragmente din lucrari de mare ntindere, la care se pot adauga anumite solfegii artistice, studii sau exercitii muzicale. Un solfegiu este un exercitiu dificil, iar daca nu este bine abordat metodic, determina demobilizarea si esecul copilului si, uneori, chiar al nvatatorului. A-l aborda metodic nseamna a-l descompune n exercitii simple, imprimnd acestora, la nceput, un caracter ludic. Primul exercitiu simplu se recomanda a fi intonarea sunetelor doar cu denumirea notelor indicate verbal de nvatator, fara a apela la portativ, pentru ca muzica opereaza cu sunete si acestea au existat cu mult naintea inventarii notelor, cu scopul imortalizarii creatiilor muzicale, asa cum vorbirea a precedat si preceda cu mult scrierea. Abordarea fara tact a unui solfegiu determina renuntarea, din cauza complexitatii lui, sau duce la o nvatare mecanica, la un dopaj inutil si chiar chinuitor. Din nefericire, mai sunt colegi care nu au o pregatire adecvata pentru educatia muzicala, motiv pentru care nici nu-si tin orele de muzica, facnd n locul lor matematica sau limba romna. n aceasta situatie, acele cadre didactice care nu au pregatirea speciala si metodica de a preda educatia muzicala si n etapa notatiei, ar fi de preferat sa ramna la nivelul nvatarii de ct mai multe si mai frumoase cntece dupa auz, cu scopul dezvoltarii afectivitatii pentru acest obiect; nimeni nu-i va condamna pentru aceasta. Sunt de condamnat acei dascali care schimba destinatia orei de educatie muzicala, lipsind copilul de efectul miraculos al muzicii asupra mintii si sufletului sau.

Cntecele pe care le-am folosit n lectia de muzica au fost alese dupa urmatoarele criterii: a) concordanta cu subiectul si scopul lectiei; b) valoarea estetica si educativa; c) accesibilitatea lor pentru elevii clasei respective. Prezentam mai jos cteva cntece nsotite de miscare, pe care le-am nvatat de-a lungul timpului cu elevii: ,,Furnicile" - din folclorul copiilor, "Cu mingea", "Iepurasul up"; jocuri muzicale: "Daca vesel se traieste", ,,Ecoul", "Bat din palme", "Bate vntul frunzele", etc. O metoda pe care am folosit-o cu succes n lectiile de muzica este problematizarea sau nvatarea prin descoperire. Fiind o nvatare de tip euristic, aceasta metoda consta n crearea unor situatii problematice la care elevii sunt mobilizati sa raspunda, prin valorificarea cunostintelor de care dispun. Spre exemplu, pentru descoperirea sunetului FA, am prezentat integral si apoi pe fragmente un exercitiu. I-am pus pe copii n situatia problema de-a recunoaste sunetele SOL, MI, LA si de-a descoperi noul sunet "FA". Ca sa ajunga sa rezolve aceasta situatie, am condus gndirea elevilor printr-o suma de ntrebari, astfel nct sa obtin raspunsul scontat. De-a lungul anilor, n cadrul lectiilor si activitatilor de educatie muzicala, am constatat ca nu toti copiii poseda un auz muzical dezvoltat, motiv pentru care am ntmpinat dificultati att la solfegiere ct si la citirea melodica a cntecelor. Pentru a-mi realiza obiectivele urmarite, am efectuat vocalize si exercitii de intonare corecta a notelor, progresul observndu-se dupa cteva luni.Am ajuns astfel la concluzia ca, un copil, chiar si cel mai putin dotat din punct de vedere al auzului muzical, este susceptibil de progrese, cu conditia efectuarii de exercitii n mod sistematic, ritmic si pe ct posibil, cu o participare constienta, voluntara si afectiva. Muzica nnobileaza sufletul, face omul mai bun. Shakespeare spunea: "Acolo unde auzi cntnd intra, nu te teme, sunt oameni buni". Cunoasterea obiceiurilor si a traditiilor populare locale are o importanta deosebita, datorita continutului de idei, de sentimente, a faptelor care oglindesc trecutul bogat si valorile poporului nostru. Din dorinta de-a face cunoscute elevilor traditiile si obiceiurile din Banat, mai precis din judetul nostru am realizat un proiect n parteneriat - gradinita - scoala. Scopul acestui proiect a fost acela de-a nvata att pe copii, ct si pe parintii acestora cte ceva din traditiile si obiceiurile carasene. Actiunile s-au desfasurat mpreuna cu parintii si cu alte cadre didactice din Resita si Goruia. Consideram ca am reusit sa-i nvatam sa iubeasca si sa pastreze traditii si obiceiuri populare carasene, dar mai important, am reunit copii, parinti si bunici, dornici de comunicare, dornici de-a depana amintiri, de-a face ct mai multe activitati mpreuna. Dorim sa ncheiem aceasta interventie scrisa prin cuvintele marelui George Enescu si anume: "Muzica este un grai n care se manifesta fara putinta de prefacatorie nsusirile sufletesti ale omului, ale popoarelor". Bibliografie: Gabriela, Munteanu, (1999), Metodica predarii educatiei muzicale, Editura Sigma Primex, Bucuresti

Revista nvatamntul prescolar, nr. 2-3/2004, Editura Miniped, Bucuresti Revista nvatamntul prescolar, nr. 4-5/2005, Editura Miniped, Bucuresti Dima, S., Antologie II- Jocuri, Lumea copiilor, 1993 Revista Lumea copiilor, nr. 3-4/ 1992 Revista nvatamntul primar, nr. 3/2003, Editura Miniped, Bucuresti