1.

Importanța educației muzicale în dezvoltarea personalității pe plan cognitiv, afectiv

și estetico-artistic a școlarului din ciclul primar

“Nici în lumea zeilor nu se găsește ceva mai plăcut decât muzica” Panciatantra
(Cele cinci cărți ale înțelepciunii)1

Ca parte integrantă a educației estetice, educația muzicală realizată în perioada

școlaritații mici contribuie fără discuție la dezvoltarea multilaterală a personalitații copiilor.
Dezvoltarea progresivă a capacitaților intelectuale, estetice, morale și fizice ale copiilor se
realizează și se stimulează și prin formele și mijloacele de bază specifice educației muzicale
(cântece, jocuri didactice muzicale, audiții).

A-l face pe copil să treacă din ipostaza de ascultător în aceea de interpret și chiar în
aceea de creator, acesta este scopul educației prin și pentru muzică.

Prin intermediul conținutului de idei și formelor de expresie artistică a pieselor

muzicale cu care copiii fac cunostință, acestora li se dezvoltă simțul artistic, gustul pentru
frumos și armonie, auzul muzical și simțul ritmic.

Cu ajutorul muzicii, școlarii mici fac achiziții importante, din punct de vedere cognitiv,
sunt stimulate procesele psihice, precum gândirea, imaginația, memoria, limbajul, atenția.

Conținutul de idei îi ajuta pe copii să se familiarizeze cu mediul înconjurător, să îsi

dezvolte imaginația și spiritul de observație, determinănd largirea și aprofundarea experiențelor
de viață.

1
Vasile Vasile- Metodica Educatiei Muzicale, Editura muzicala 2004, pag.3
 2. Metode specifice educației muzicale la școlarul mic și mijloace de învățământ
necesare formării deprinderilor de educație muzicală

”Metoda este un ansamblu de reguli sigure și ușoare, grație cărora cine și le va fi însușit
nu va lua niciodată ceva fals drept adevărat și va ajunge, cruțându-și puterile minții și
mărindu-și progresiv știința, la cunoașterea adevarată a tuturor acelora de care va fi
capabil.” 2

(Descartes)

Metodele de bază folosite în educația muzicală la ciclul primar sunt: exercițiul,

demonstrația, explicația, conversația, jocul didactic muzical, problematizarea, răspunzând
procesului complex de percepere, înțelegere, receptare și interpretare.

Metodele se adaptează în funcție de diverși factori. Astfel, în funcție de nivelul intelectual

și muzical al elevilor, în etapa oral-intuitivă domină demonstrarea, exercițiile îmbinate cu jocuri,
iar la clasele superioare se extinde metoda exercițiilor pentru formarea unor deprinderi
interpretative și de receptare.

Voi prezenta în continuare 19 exemple de exerciții pentru cultivarea vocii, după Ana
Motora Ionescu- Îndrumător pentru predarea muzicii la clasele I-IV, Editura Didactică si
Pedagogică, 1978, pag.35-36.

2
Vasile Vasile- Metodica Educatiei Muzicale, Editura muzicala 2004, pag.147
 Folosirea jocului didactic muzical are importante avantaje pe plan afectiv-social:
contribuția la depățsirea timidității, formarea spiritului de echipă, implicarea unor elemente
specifice vârstei copiilor.

În continuare, voi da două exemple de jocuri muzicale, prezentate de Jean Lupu și

Mihaela Stăneci în “Jocuri muzicale pentru copii mari și mici”:

Ca si principiile didactice, metodele folosite în educația muzicală nu acționează izolat, ci

formează un tot unitar, unele fiind preponderente față de altele, iar lecțiile sunt rezultatul
ansamblului de principii și metode adecvate disciplinei, subiectului și colectivului de elevi.
 3. Dezvoltarea simțului melodic, ritmic și armonic- polifonic

După cum spunea marele compozitor Joseph Haydn,,,Melodia este cea care dă farmecul
muzicii.”

Muzicienii au evidentiat rolul deosebit al melodiei, ea fiind recunoscută ca cel mai

expresiv element, având o încărcătură emoțională exceptională. Ea reprezintă de aceea primul
element de limbaj muzical al programei de educație muzicală, în ciclul primar învățarea
sunetelor muzicale ale gamei DO major.

Dezvoltarea simțului ritmic este esențiala, deoarece ritmul reprezinta unul dintre
elementele de bază ale muzicii, apărut încă de la manifestările oamenilor primitivi și ale copiilor,
unii cercetători considerând că acesta ar fi apărut chiar înaintea melodiei.
Copiii prezintă o predispoziție pentru ritm și mișcare, acesta fiind un avantaj pentru
educația lor muzicală, profesorul având obligația de a conștientiza formarea deprinderilor de
utilizare a elementelor ritmice utile interpretării și receptării muzicii și de a sincroniza
practicarea ritmului cu scrierea și decodificarea lui.
Ritmul si mișcarea ca elemente de bază ale educației asigură sănătatea fizică și mentală a
omului, considera Dalcroze.

4. Formarea și dezvoltarea deprinderilor de scris-citit muzical și asocierea scris-

cititului muzical cu scris-cititul din limba română sau orice limbă străină

O problemă controversată persistă însă şi în zilele noastre în rândul metodicienilor în

legătură cu interpretarea privind modalitatea de realizare a învăţării cântecelor numai după auz
sau şi prin citit muzical, pe baza notaţiei muzicale (prin solfegiere). Aceasta pentru că se ştie că
numai cu o oră de muzică pe săptămână, oricâtă performanţă am cere profesorului, acesta nu
poate forma solfegişti adevăraţi.”3

3
Avram Florea- Educatie muzicala si didactia muzicii, Ministerul Educatiei si Cercetarii-Proiectul pentru
invatamant rural 2007, pag 45
 Opinia mea, ca si a majoritatii specialistilor, este ca şi “în aceste condiţii educaţia
muzicală nu trebuie să fie redusă doar la oralitate, doar la cântarea după auz, care se practică în
perioada prenotaţiei, până în clasa a III-a.
O educaţie muzicală modernă trebuie să conţină şi activităţi de citit-scris a elementelor
limbajului muzical pentru că limbajul muzical, ca şi alte limbaje, are o funcţie cognitivă şi
reprezintă un act de comunicare cu semnificaţii profunde.
Conştientizarea limbajului muzical este un proces elaborat de stimulare a facultăţilor
intelectuale ale copiilor prin apelul care se face în operaţiile de analiză, sinteză, comparaţie,
abstractizare, generalizare ale gândirii, lărgind universul de cunoaştere şi comunicare prin acest
limbaj şi uşurând astfel, accesul la valorile culturii muzicale.” 4
Consider ca formarea deprinderilor de scris-citit muzical trebuie asociata cu scris-
cititul din limba romana sau orice alta limba straina. Asa cum pentru receptarea mesajelor
comunicarii scrise si orale se folosesc literele si grupurile de litere, la fel si limbajul muzical
trebuie inteles ca fiind modalitatea de a «citi si scrie» mesajele transmise de muzica.

5. Metode și mijloace de evaluare a deprinderilor de scris-citit muzical

La educație muzicală, respectiv Muzică și Mișcare, avem trei tipuri principale de

evaluare, ținând seama de momentul în care se desfașoară: evaluare inițială (având rolul de a
diagnostica nivelul inițial al aptitudinilor, capacităților interpretative și al cunoștințelor
muzicale); evaluare continuă sau formativă, urmărind verificarea pe secvențe mici a însușirii
cunoștințelor și deprinderilor și evaluarea sumativă sau cumulativă, periodică, semestrială și
anuală, realizată la intervale de timp mai mari, aceasta la rândul ei fiind de tip inițială ( pentru
diagnosticarea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor la începutul unei activități de durată) și
sumativă propriu-zisă, realizată la sfârșitul semestrului, anului școlar, pentru verificarea
periodică a însușirii conținuturilor învățării.

În continuare voi prezenta un model de test recapitulativ, la clasa a IV-a, având ca obiectiv
evaluarea capacităților de învățare a măsurilor de 2, 3 și 4 timpi:
4
Avram Florea- Educatie muzicala si didactia muzicii, Ministerul Educatiei si Cercetarii-Proiectul pentru
invatamant rural 2007, pag.46
 Pentru evaluarea inițială, «se vor administra probe și teste cu baremuri minimale, medii
și/sau maximale. În funcție de rezultatele obținute, învățătorul își va stabili strategiile didactice
pe care le va aborda în demersul său didactic.
În acest sens, se recomandă ca la prima sa întâlnire cu elevii, învățătorul să administreze
un text predictiv care să cuprindă: 1. discuție introductivă despre ce cântece știe elevul, ce gen
de muzică preferă; 2. intonarea unui cântec cunoscut; 3. însoțirea ritmului cântecului prin bătăi
din palme; 4. mersul pe timpii cântecului; 5. memorarea și reproducerea unor fragmente ritmico-
melodice de regulă desprinse din cântece pentru copii sau din folclorul copiilor; 6. inventarea
unei melodii pe un text dat (4 măsuri); 7. audierea unei melodii fără text.
Cele mai utilizate metode și procedee de evaluare în educația muzicală sunt probele
scrise, orale și mai ales practice.
Mai frecvente decât probele scrise, care se limitează la elemente teoretice, sunt probele
orale, ele permițând verificarea prin sondaj, fiind însoțite de exerciții.
Pentru elevii cu aptitudini mai reduse se recomandă metode care să nu-i descurajeze,
apreciindu-se în primul rând munca lor și evidențiindu-se efortul care a dus la un progres, chiar
și unul foarte mic.
Deasemenea, în cadrul evaluării, profesorul poate apela și la sprijinul unor elevi mai
avansați, care vor fi solicitați la activități unde participarea vocala a colegilor este mai redusă și
totodată și la activități colaterale celei a învățătorului, ca de exemplu în cadrul unui dicteu
ritmico-melodic să tacteze măsura, în timp ce învățătorul poate să interpreteze dicteul cu ajutorul
orgii electronice.