Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
COPILULUI CU DIZABILITĂŢI
1
copiii au posibilitatea să se asculte individual, să-i asculte pe ceilalţi şi să se sincronizeze cu
corul. Astfel ei vor fi mai disciplinaţi, mai atenţi. Prin intermediul muzicii se declanşează stări
emoţionale ce duc la formarea şi modelarea personalităţii. Conţinutul educativ al textelor
cântecelor îmbogăţeşte orizontul de cunoaştere al copiilor, consolidează şi sistematizează
cunoştinţele despre om, natură, societate.
Creaţiile folclorice trezesc în copil sentimente de dragoste şi admiraţie faţă de poporul
nostru. Folclorul românesc nu este numai o expresie a înţelepciunii şi trăirilor sufleteşti, a firii
paşnice şi deschise a românului, ci şi un mesaj al umanismului şi vigorii sale spirituale spre
universalitate.
Specialiştii au clasificat folclorul în două mari categorii:
a) folclorul legat de anumite date şi prilejuri, ocazii, îndeplinind în cadrul acestora funcţii
precise- numit folclor ocazional, funcţional;
b) folclor neocazional, nelegat de un prilej, deci practicat fără a avea o altă funcţie decât
aceea de a exterioriza trăiri şi sentimente, concepţii despre viaţă, dragoste, muncă.
Creaţiile aparţinând primei categorii nu se practică decât în cadrul obiceiurilor pe care le
reprezintă. În această categorie intră creaţiile legate de anul agrar, religios, calendaristic- pe de o
parte- şi cele legate de principalele momente din viaţa omului: naşterea, nunta, moartea- pe de
altă parte.
Dacă marile sărbători sunt însoţite de creaţii populare de mare valoare, este normal ca şi
momentele importante din viaţa omului să-şi cristalizeze în timp manifestări artistice complexe.
Dintre acestea, una din cele mai importante este nunta. Nunţile româneşti se desfăşoară într-o
atmosferă de basm şi antrenează întreaga comunitate a satelor. Unele momente ale nunţii sunt
adevărate spectacole: jocul vorniceilor, jocul druştelor, jocul zestrei, hora miresei, jocul găinii.
Cântecul popular imprimă copiilor valori morale nebănuite: afectivitate, dragoste faţă de
frumuseţile naturii, de satul, de graiul şi portul popular, demnitate şi sârguinţă. Mireasma
cântecului popular dezvoltă simţul melodic, auzul muzical, memoria, gândirea şi receptivitatea
muzicală. De asemenea, cântecul popular contribuie la formarea deprinderilor de cântare
frumoasă, expresivă, a deprinderilor de exprimare a tempoului, de emisie vocală, de înţelegere a
structurii cântecelor.
Jocul popular este una dintre cele mai îndrăgite categorii ale folclorului. El dezvoltă
copiilor simţul ritmic, le formează deprinderi de exprimare a tempoului, a auftaktului( la
strigături). Învăţarea cântecului şi jocului popular întregeşte procesul de învăţământ, oferind
elevilor posibilităţi suplimentare de acţiune şi manifestare, de îmbogăţire a cunoştinţelor
muzicale, de consolidare a valorilor morale. Specific acestor activităţi este faptul că oferă
posibilităţi mai largi de cunoaştere nemijlocită a realităţii, stimulează spiritul de iniţiativă şi
dispun de o încărcătură afectivă mai puternică.
Folclorul pe care educatorii îl aduc din vatra satului în şcoală, prin mireasma de fluier şi
dor, contribuie la educaţia muzicală de care copilul are atâta nevoie. El ne prezintă valori
autentice ale simţirii poporului, care trebuie cunoscute şi preţuite ca orice ladă de zestre lăsată de
strămoşi. Folclorul esta oglinda vie a existenţei de secole a unui popor cu vădite înclinaţii
artistice. El stă la baza creaţiei de factură cultă şi ne reprezintă cu cinste în cultura vechilor
popoare europene.Ora de educaţie muzicală este o oră de cântare pentru toţi copiii, chiar dacă nu
au auz muzical sau sunt afoni. Practica arată că, până la clasa a IV-a sau chiar mai târziu, copiii
cu deficienţe în acest sens reuşesc să atingă un nivel de exprimare acceptabil urechii.
Muzica se adresează activităţii şi sensibilităţii omului, ea dă naştere unor puternice
sentimente estetice care sprijină dezvoltarea intelectuală şi ridică mobilurile activităţii umane pe o
treaptă superioară.
„ Muzica- spune Robert Dottrens- este ca o a doua limbă care ne ajută să ne exprimăm
sentimentele”. Ea este limbajul universal care uneşte toate popoarele, indiferent de graiul pe care-
l vorbesc, însă ea trebuie cunoscută şi înţeleasă de cei cărora li se adresează.
2
Educatoare,
Ştefania-Rita Bădeliţă,
Grădiniţa cu Program Normal
Stroieşti, Suceava
Învăţător- educator,
Vasile Bădeliţă,
Centrul Şcolar Suceava
Bibliografie