Educatie nationala

Sunt multe definitii ale educatiei dar ea este ceea ce vrea fiecare dintre noi sa fie pentru el insusi.In viziunea mea, educatia este tot ceea ce dam, tot ceea ce primim, tot ceea ce schimbam, toata gandirea noastra si rezultatele ei; este ceea ce facem, ceea ce lasam, ceea ce perpetuam.Un proces a carui reusita tine numai de noi, de fiinta umana. Problema pusa este cea de cum educam?Dar aprofunzand intrebarea este defapt ce urmari au decizile noastre pe care adesea nu le masuram?Decizii pe care luam pe baza judecatei noastre.Judecata educata intr-un fel sau altul. Conceptul de aducatie are deci, in opinia mea, o baza relativa pentru ca nu putem gandi toti la fel.Lumea spune ca exact aici ar interveni rolul educatiei, sa ne induca in a gandi cat de cat la fel, sa ne creeze noua o baza. Voi vorbi insa despre educatia la un nivel mai inalt, educatia nationala.Un concept care pare sa educe o intreaga comunitate impunand propriile ei valori; insa de asemenea intrebarea este daca este bine ceea ce face, daca face bine ceea ce face si care sunt urmarile ei. Cred ca aceasta educatie nationala se confunda cu identitatea nationala.Si totusi imi pare un paradox. Invatamantul national exprima cel mai bine educatia pe care ne-o propune un stat, este sansa cea mai accesibila culturalizarii noastre.Este o organizatie ce isi propune a ne dezvolta modul de a gandi, de a ne orienta spre ceva, si a ne impune niste valori.Conceptul are un sens pozitiv dar cel putin cu ceea ce se intampla in Romania eu nu sunt de accord. Sunt anumite aspecte precum religia impusa ca materie in scolile noastre, care pur si simplu este eronata.Sunt ferm convina ca a avea o credinta, a-ti forma un concept spiritual nu este ceva ce trebuie sa-ti insufle cineva.Este de ajuns ca suntem inca de la nastere sortiti unei religii impotriva vointei noastre si nu este deloc normal a ne mai fi cultivata apoi.Se presupune ca traim intr-o tara libera din punct de vedere confessional si ceea ce se intampla aduce a influenta pe o anumita directie.Conceptul nu este gresit ci modul de interpretare a celor ce-l manifesta.Religia nu inseamna numai religia crestina, religie este orice credinta.Asta ar trebui sa-l invatam cu totii si sa-l acceptam.Pentru ca in fond sunt stare in care se moare pentru conceptul de religie ..dar parca nici noi nu suntem prea departe de ei.Nu cred in majoritate, cred ca daca se face ceva trebuie sa se faca pentru toate etniile unui stat national, in consecinta educatie religioasa ce tinteste toate religiile sau deloc. Invatamantul national promoveaza valorile nationale.Perfect normal pentru ca trebuie sa cunaostem si sa apreciem aceste valori.Insa, nu am un termen de comparatie,dar imi pare ca in Romania aceasta directie este mult prea accentuata devenind astfel un deficient.In ceea ce priveste partea umana se promoveaza literatura nationala, prin marii ei poeti nationali, excesiv.Inca de dupa ce se parcurge abecedarul si pana in clasa a 12a Eminescu, Alecsandri, Caragiale, Arghezi sunt omniprezenti in manualele scolare, lucru care pe mine a ajuns sa ma deranjeze la un moment dat.Cunosc si accept valoarea lor ca mari scriitori nationali, insa stiu ca mai sunt si alti poeti nationali, poate nu atat de mari dar tot atat de semnificativi si tot atat de poeti precum Minulescu, Macedonsky, a caror opera m-a atins mult mai mult decat ceea ce obisnuiam sa citesc de pe la scoala si pe care nu mi-amintesc sa-i fi studiat in vreun fel.

Acelasi lucru se intampla si cu partea epica a literaturii romane ce se studiaza in scolile noastre, atatea romane, care mai de care, dar mai mult de jumate au acelasi subiect: cadrul rural in care are loc o intamplare tragica.iar cum elevii nu sunt mari critici literari, cand vor citi o carte vor ramane cu tema lui si nu cu stilul propriu si original al scrierilor lui Sadoveanu.Si cum sa asimilezi ceva in care nu te regasesti catusi de putin?Nu cred ca mai este cineva nici macar in mediul rural din zilele noastre sa se regaseasca in aceste personaje care nu dispun decat de niste sentimente primitive precum iubirea si setea de bani.Amintesc din nou ca accept ca aceste scrieri fac parte din colectia valorilor noastre nationale, insa nu accept ca aceste scrieri sunt demne de nivelul nostru la care am ajuns.Un roman in care nu ne regasim cu nimic este ca o idee goala pentru marea masa.Iar copii nu apreciaza ceva ce nu asimileaza.De aceea cat mai putini elevi chiar citesc aceste opere. Si lumea spune ca este vorba de modul de scriere al unui scriitor, curentul in cadrul caruia a scris..contextul in care s-a aflat etc..dar aici pentru mine este un mic paradox pentru ca de exemplu, ca poet, scrii in momentul in care ai inpiratie si simti ..deci poezia in viziunea mea este o serie de ganduri si sentimente care curg prin cuvintele autorului la momentul inspiratiei.La scoala am luat fiecare poezie pe o parte si pe alta sa o analizam din punct de vedere stilistic, ortografic, etc..ceea ce mi se pare deplasat pentru ca aceste analize nu m-au facut sa realizez decat ca marii poeti nationali au stat o probabil luna sa creeze un ritm iambic si o asonata adecvata ca sa sune bine o poezie.Si atunci ma intreb daca mai este poezie sau este un fel de matematica literara? Este demonstrat faptul ca fiecare generatie are un potential cerebral mai ridicat decat cea de dinainte iar materialul de dezvoltare a aptitudinilor pe partea literara in scoala a ramas aceeasi cum era si pe vremea cand mama era eleva.Este normal? Sau defapt mint, l-au introdus pe Cartarescu, si l-au scos pe Preda cu Cel mai iubit dintre pamanteni (mare greseala pentru acesta este in opinia mea un roman frumos ce merita parcurs si studiat). Ceea ce-mi spune realitatea este ca ca eu nu mai pot si poet national, nu mai pot fi o valoare nationala indiferent de ceea ce as scrie pentru ca sunt altii inaintea mea care au facut asta deja.Un fel de aberatie cum mi-a spus mie o profesoara de romana in liceu..ca nu esti scriitor decat in momentul in care iti publici scrierile si ti le citeste cineva. In fine, revin la educatia nationala venindu-mi in minte o intamplare de anul acesta de la un curs de comunicare, cand profesoara ne-a pus un slide show cu femeile afgane ce poarta burka.Si colegii mei au inceput sa rada pentru ca li s-a parut deplasat ca femeile acelea arata la fel toate, nu se pot deosebi una de alta si in acte tot cu burka lor apar.Stand putin pe ganduri, mie mi s-a parut chiar apreciabil ca acesti oameni tin la aceasta tinuta pentru ca la urma urmei nu este o treaba impusa de religie.Este un fel de educatie nationala, asa cum fetele in Hawai probabil poarta rochite scurte si floricele peste floricele aceste femei poarta burka.Aceasta tinuta a fost impusa prin 96 de catre talibani care au fost insa inlaturati de interventia armatelor Sua in Afganistan si Pakistan.Si totusi sunt femei care mai poarta burka(chiar si in alte tari).Deci nu este o obligatie (mai ales prin lege), ste vorba despre ceva national, un spirit educativ care guverneaza si care se mentine, o educatie chiar, pentru ca nici macar despre religie intru totul nu putem vorbi.Iar faptul ca unele tari interzic aceste tinute in spatiul lor este asa cum ar interzice statul roman tigancilor sa mai poarte fustele lor.

Am spus la inceputul acestui subiect ca este apreciabil, de ce?Pentru ca mi-ar placea sa vad si eu pe strazile Bucurestiului fete si baieti imbracate in costume traditionale romanesti, in ii, ilici si vestute din in. Astfel ca educatia nationala inseamna in opinia mea spiritul transmis de un stat-mama copiilor sai, noua.Tot valori se numesc insa sunt cultivate de fiecare stat in sine, de-a lungul timpului.Noi suntem acest spirit educativ si il reflectam si asupra celorlalti.E educatia schimbata in fiecare relatie, in fiecare invatatura,in fiecare moment de interactiune cu un lucru sau cu cineva. Educatie nationala este cand scriu aici, educatie nationala este cand merg cu tramvaiul si vad niste tigani si imi spun ce oameni..Ating acest subiect pentru ca exprima foarte bine ce vreau sa zic; desi in prezent, statul roman nu condamna cu nimic tiganii, ba chiar ii sustine..exista Agentia Nationala a Romilor, exista legi in Constitutie care le prevede drepturi..egalitate, mai ales copiilor romi le este creata o sansa speciala la invatatura..sunt fonduri europene destinate lor..si totusi noi, romanii, majoritatea, nu-i acceptam. Este o preconceptie intalnita in mentalitatea romanilor care pur si simplu nu este cultivata de stat, nu este cultivata in scoala.. si totusi exista la nivelul maselor. Astfel ca, spun eu ca ar trebui sa ne gandim mai bine ce transmitem celor din jur, pentru ca educativ sau nu (in opinia noastra), poate avea urmari negative asupra celorlalti.Trebuie ca educatia sa cuprinda tot, bun sir au, sa nu faca diferente si sa dezvolte o gandire pozitiva!

Cristea Carina
1111 IPA 2011 UPB